1
Mijloace ,
instrumente şi tehnici de platã utilizate
în 
tranzacţiile
economice internaţionale 
  
  
Contractele de vãnzare -
cumpãrare utilizate în tranzacţiile comerciale internaţionale, datoritã
ariei
largi de probleme pe care le implicã derularea unor astfel de
tranzacţii ,
cuprind o serie de clauze cu caracter 
mai special . 
Pentru argumentarea celor de
mai sus  se poate afirma cã , întrucât
scopul oricãrei tranzacţii , în general , cu atât mai mult a celor
internaţionale , este obţinerea profitului , şi deci clauzele legate de
preţ  , de condiţiile de platã şi de
modalitatea de platã solicitã din partea exportatorului şi a
importatorului un
interes mai mare atãt în timpul negocierilor cãt şi pe parcursul
derulãrii contractelor
. 
Un alt argument este rolul pe
care îl au aceste clauze în contractele internaţionale şi anume acela
de a
stabili cât , cum şi unde se vor plãti mãrfurile expediate de
exportator . 
Datoritã faptului cã , între
momentul expedierii mãrfurilor şi cel al încasãrii valorii acestora
existã o
diferenţã de timp şi spaţiu considerabilã , fiecare parte contractantã
urmãreşte , în timpul negocierilor sã câştige garanţii cât mai multe ,
exportatorul cã va încasa la timp contravaloarea mãrfurilor iar
importatorul cã
va primi la timp cantitatea de mãrfuri solicitatã la preţul şi
parametrii
calitativi stabilite în contract . 
În practica economicã actualã
, în afacerile economice internaţionale sunt utilizate o serie de
mijloace ,
instrumente şi tehnici de platã menite sã acorde partenerilor de
afaceri
garanţiile mai sus-menţionate , în funcţie de gradul de cunoaştere şi
încredere
existent între aceştia . 
În principiu se poate spune
cã : "în condiţii la în care renumele importatorului este mai solid cu
atât exportatorul va avea nevoie de mai puţine garanţii înainte de a
livra
mãrfurile"
. 
Acest renume se câştigã dupã
eforturi susţinute ale tuturor factorilor implicaţi ( de decizie şi
execuţie )
pe parcursul mai multor ani sau chiar decenii. 
Adoptând o uniformizare , pe
plan mondial , în ceea ce priveşte utilizarea mijloacelor ,
instrumentelor sau
tehnicilor de platã , forurile internaţionale ce activeazã în domeniu
au vizat
şi vizeazã în continuare reducerea riscurilor majore ţinând cont de
faptul cã o
eliminare totalã a acestora nu este posibilã din punct de vedere
practic. 
 Cele
mai utilizate mijloace , instrumente şi
tehnici de platã , în tranzacţiile economice internaţionale sunt :
valutele ,
monedele internaţionale , cambia( trata ) , biletul la ordin , cecul ,
în
ultima perioadã de timp a luat amploare şi cardul , iar ca tehnici de
platã
meritã amintite incasso documentar şi creditele documentare( în
variantele :
acreditiv documentar şi scrisoare de credit comercialã ) . 
Valutele
sunt monede naţionale care au urmãtoarele caracteristici :  
- putere de
platã; 
- se
bucurã de o largã circulaţie; 
- pot fi
constituite rezervã şi în alte ţãri decât înţara emitentã . 
Valuta
care se prezintã sub formã de bancnote sau monezi poartã denumirea de
valutã în
numerar iar cea disponibilã într-un cont bancar - valutã în cont . 
În funcţie
de modul în care valuta în cont a fost depusã în bancã , întâlnim :  
- valutã
în cont la vedere; 
- valutã
în cont la termen . 
Dupã modul
de preschimbare a valutelor se cunosc :  
- valute
convertibile ( monede ce se schimbã liber cu alte monede naţionale sau
internaţionale ) ; 
- valute
neconvertibile ( monede ce schimbã contra altor monede naţionale sau
internaţionale numai într-un singur sens ) ; 
- valute
transferabile ( se bucurã de o convertibilitate limitatã stabilitã în
cadrul
unor înţelegeri regionale )  ; 
- valute
liber-utilizabile ( se bucurã de o convetibilitate totalã ; din aceastã
categorie fac parte dolarul american , marca germanã , lira sterlinã ,
francul
francez şi yenul japonez ) . 
Monedele
internaţionale sunt acele monede naţionale care circulã în afara
graniţelor
statului emitent şi constituie mijloace de platã şi de rezervã pe piaţa
internaţionalã . 
Conform
definiţiei de mai sus , în categoria monedelor internaţionale pot fi
incluse
cele cinci valute liber-utilizabile şi instrumentele monetare şi
unitãţile de
cont emise de organismele financiare internaţionale , respectiv D .S .T , E .C .U , EURO
,  etc. 
D .S .T ( Drepturile speciale de
tragere )       sunt
o unitate de cont ( emisã de Fondul
Monetar Internaţional )       pentru a evita unele fluctuaţii de pe
piaţa
monedelor naţionale . 
E .C .U ( European Currency Unit ) ,
monedã emisã în cadrul
Sistemului Monetar European , şi utilizatã în ţãrile membre . 
Valoarea
unitãţilor de cont se stabileşte pe baza metodei coşului valutar ,
potrivit
cãreia valoarea unitãţii se stabileşte ca medie ponderatã a valutelor
luate în
calcul . 
EURO , noua monedã unicã europeanã
care va intra în
circulaţie în anul 1999 potrivit politicii financiar - monetare a
Uniunii
Europene . 
Cambia (
trata ) , biletul la ordin şi cecul sunt instrumente de platã şi de
credit
.Instrumente de platã , pentru cã pot fi preschimbate în lichiditãţi şi
de
credit deoarece din momentul primirii pãnã la data efectuãrii plãţii
trece o
anumitã perioadã de timp . 
 
  
  1
În ceea ce
priveşte cambia , aceasta poate fi definitã ca fiind un document
tipizat prin
care o persoanã ( trãgãtorul ) , dã un ordin necondiţionat unei alte
persoane (
tras ) , de a plãti ( la termen sau la vedere )      
o anumitã sumã de bani unui beneficiar . 
Biletul la
ordin reprezintã un înscris prin care o persoanã ( fizicã sau juridicã )    numitã emitent , se obligã sã
plãteascã (
la vedere sau la termen ) o anumitã sumã de bani unei alte persoane
numitã
beneficiar . 
Atât
cambia cât şi biletul la ordin pot fi transmise prin gir ( andosare )
şi de
regulã toate prevederile aplicabile cambiei se aplicã şi biletului la
ordin
.Spre exemplificare ambele efecte de comerţ pot fi scontate ,
rescontate ,
prescrise , plãtite , forfetate . 
În aceaşi
categorie a efectelor de comerţ este inclus şi cecul .Principala
funcţie a
cecului este aceea de platã .Spre deosebire de cambie şi biletul la
ordin ,
cecul este plãtibil numai la vedere şi poate fi definit ca fiind un
înscris
prin care o persoanã ( fizicã sau juridicã )    dã
un ordin unei bãnci sã plãteascã ( la
vedere )    suma de bani înscrisã
în cec
, unei terţe persoane ( beneficiar ) . 
Utilizarea
cecului implicã , din partea beneficiarului , verificarea existenţei ,
în
contul bancar, a sumei înscrise în cec . 
Cardul
bancar , larg utilizat în SUA ( încã din anii 50 )   
a cucerit şi Europa , mai ales în cepând cu
anii 80 .Se prezintã sub forma unei cartele din plastic , dimensionatã
dupã
formatul unei cãrţi de vizitã  . 
Cardul
are înscris pe el :  
-
denumirea şi emblema emitentului( o
bancã ) ; 
-
datele de identificare ale
titularului .      
Incasso
documentar( engl . colection
) , conform definiţiei din Regulile Uniforme privind Incasso-ul din
Publicaţia
Camerei Internaţionale de Comerţ de la Paris
nr . 322/1978 :  
"  ( I
)    Înseamnã predarea de cãtre
bancã ,
în baza instrucţiunilor primite , a documentelor definite la punctul (
II
)    de mai jos , pentru :  
a
)   
a obţine acceptarea şi/sau  plata
dupã caz sau 
b
)   
a livra documente comerciale contra acceptãrii şi /sau platã
dupã caz ,
sau 
c
)   
a livra documente în alte condiţii 
 
( II )    Documente
înseamnã documente financiare
şi/sau documente comerciale . 
a
)  
Documentele financiare cuprind cambiile , biletele la ordin ,
cecurile ,
recipisele de platã sau alte instrumente similare utilizate pentru
obţinerea
plãţilor . 
b
)  
Documentele comerciale cuprind facturile , documentele de
expediţie ,
documentele de titlu de proprietate sau altele similare , sau oricare
documente
care nu sunt documente financiare . 
(
III )   Incasso simplu este acela în
care
documentele financiare nu sunt însoţite de documentele comerciale . 
(
IV )   Incasso documentar este acela
care cuprinde
:  
a
)   
documente financiare însoţite de documente comerciale ; 
b
)   
numai documente comerciale ." 
 
Alãturi de
acestea se
mai utilizeazã şi plata în avans ( constituie cea mai atractivã
modalitate de
platã din punctul de vedere al exportatorului dar cea mai puţin
atractivã
pentru importator ) , plata la expediere , plata dupã vânzare ,
tranzacţii pe
bazã de cont deschis ( utilizate adesea de firmele din SUA ) . 
Alegerea
unei modalitãţi sau a unui instrument de platã , în derularea unei
afaceri
economice internaţionale , implicã din partea managerilor şi a
colectivelor de
specialişti, ce  îşi desfãşoarã
activitatea în acest domeniul , cunoştinţe temeinice de management şi
marketing
internaţional , de legislaţie internã şi internaţionalã în domeniile
comercial
, financiar - bancar , cu atât mai mult cu cât fiecare dintre aceste
mijloace ,
instrumente şi tehnici de platã au particularitãţile lor de formã şi de
fond . 
Bineînţeles
cã aceastã alegere depinde şi de alte elemente cum ar fi : legislaţia
naţionalã-care trebuie sã fie aliniatã la cea internaţionalã , de
experienţa
acumulatã în timp şi tradiţia în utilizãrea acestor mijloace sau
instrumente ,
poziţia firmei pe pieţele internaţionale , relaţia dintre agentul
economic şi
banca sau bãncile colaboratoare , puterea economico-financiarã a firmei
etc . 
 În condiţiile în care România şi
-a exprimat
dorinţa de aderare la Uniunea Europeanã iar pe plan european se fac
eforturi
pentru realizarea unei europe unite , cunoaşterea şi utilizarea
tehnicilor şi
instrumentelor de platã , a managementului tranzacţiilor internaţionale
în
ansamblul sãu , trebuie sã constituie un obiectiv prezent şi viitor
pentru toţi
cei implicaţi în domeniile  comercial ,
financiar , banacar , economic în general .  
 
 |