referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Ultima luna de toamna

Categoria: Referat Romana

Descriere:

E semnificativ titlul operei care ni-l aduce pe bătrînul tată, ajuns în toamna vieţii sale, ca personaj principal. El simte sfîrşitul vieţii sale şi hotărăşte ca înaintea morţii să mai vadă încă o dată zestrea sufletească a celor şase copii risipiţi prin lume. O face anume toamna. E semificativ ţi timpul ales. E vorba nu numai de bătrîneţea eroului, ci toamna e şi vremea musafirilor în Moldova. Pornirea nu e îtîmplătoare. E o probă a valorilor eterne...

Varianta Printabila 


1       Comentariu literar al nuvelei „Ultima lună de toamnă”
                                      de Ion Druţă

E semnificativ titlul operei care ni-l aduce pe bătrnul tată, ajuns n toamna vieţii sale, ca personaj principal. El simte sfrşitul vieţii sale şi hotărăşte ca naintea morţii să mai vadă ncă o dată zestrea sufletească a celor şase copii risipiţi prin lume. O face anume toamna. E semificativ ţi timpul ales. E vorba nu numai de bătrneţea eroului, ci toamna e şi vremea musafirilor n Moldova. Pornirea nu e tmplătoare. E o probă a valorilor eterne. Copii nu au venit la izvorul vieţii lor şi pe bătrn l frămntă, dacă nu cumva şi-au pierdut esenţele cultivate de veacuri de către neam? Din această simplă pornire desprindem frumoasa idee – rostul omului pe pămnt.
Tata socoate opera vieţii sale mplinităşi e firesc să fie aşa, căci a trăit o viaţă lungă. De copii a ngrijit şi pomi sădi, şi o fntnă a săpat. A lucrat mult ţi cu sufletul, ca la bătrneţe să obină toate culorile nţelepciunii ţi ale spiritului uman, al poporului său. A ştiut cum şi pentru ce se răstoarnă brazda, a ştiut să rostească o vorbă frumoasă la nchinarea unui pahar cu vin, a jucat copiii pe genunchii osteniţi, şi acum uite nu mai vin.
Cu acestă ntrebare mistuitoare bătrnul porneşte la drum. Pe la Marinca nu mai trece, fiindcă traieşte aproape şi vine la părinţi mai des. Bătrnul tată se grijorează cum a dus cu sine Marinca sămnţa neamului? Ea nu poate prinde rădăcini la locul nou. Ea n-a putut să-şi creeze o atmosferă spirituală proprie. Viaţa ei e o jertvă pe care tata nu o primeşte. „Lipsa de demnitate e un păcat pe care bătrnul nu-l iartă nimănui ”. pentru el demnitatea vine din conştientizarea propriului eu. Demnitatea este pivotul spiritual al personalităţii, e calitatea dominantă a celor mai multe personaje din ntreaga operă druţiană.
Prima vizită o face la Andrei, apoi la Nicolae. Doi feciori diferiţi. De primul tata e mulţumit, deoarece acesta a menţinut toate valorile etice general– umane. Al doilea se pretinde doar un fecior demn al neamului, dar n realitate e un om muşcat de egoism, lăcomie şi zgrcenie. Tata se ntristează că Nicolae e străin printre ai săi. Următorul popas l face la Anton „cel mai cinstit şi cel mai ciudat dintre noi”. Anton a pierdut ncrederea n oameni ncă de tinăr. A fost nşelat n dragoste. Unicul său sprijin n viaţă a rămas pădurea, Anton degrabă e un simbol dect o natură vie. Se ntristează tata că e singur, dar se bucură că rădăcinile feciorului snt mplntate adnc n spaţiul naturii. Destinul lui Anton e destinul unui martor spiritual al ntergului neam. El e o jertfă a neamului. Aşa ncearcă bătrnul tată trăinicia rădăcinilor morale ale copiilor săi, verifică destinul fiecăruia cu măsura vieţii sale. După vizita făcută, lui Anton „Dintr-un bătrn năcăjit de drumuri, frămntat de griji se desprinde un om mndru şi voinic”.
Spre deosebire de ceilali tata nu-l judecă pe Serafim cu categorii veşnice. El e mezinul, viitorul lui abea se conturează prin jocurile tinereţii. Ba chiar tata se prinde n acest joc. n zburdalnica tinereţe a fiului se vede pe sine.
Ultimul copil pe care l are a vizita bătrnul e autorul – narator. Aici tata e un doar un narator plin de nedumerire al veţii feciorului – scriitor, căci literatura e o altă realitate, nu cea ţărănească. Tata se vrea mpăcat cu viaţa pe care o duce feciorul. Autorul i oferă acestă posibilitate. Şi nuvela se ncheie cu scene de un lirism duioşător (scena cu merele, scena cu cocşul). Autorul l poartă pe personajul principal prin toate locurile de care-l leagă viaţa. După cele-a mai trăit o dată, el vrea să-l convingă căcele care trebueau să se schimbe, s-au schimbat, iar cele care nu trebuiau  să se schimbe – aşa şi au rămas neschimbate. Autorul l ridică n naltul cerului, dndu-i posibilitatea să privească la lumea sa de la distanţă. Prin procedeul distanţării bătrnul se convinge că portretul destinului său a fost mplinit.
Nuvela e construită compoziţional din şase micronuvele. Fiecare din aceasta fiind consacrate unui din cei şase copii. Folosind un vocabular adecvat omului simplu, nuvela şi află locul cuvenit n rndul cuvenit n rndul cititorilor.
Mă despart de text şi nu-mi pot alunga tristeţea provocată de constatarea eroului: „ – Poate mai ai pe cineva? Tata coboară fruntea jos, nfruntnd o mare durere pe care n-o cunoscuse pnă atuni; dă moale şi trist din cap n semn că nu mai are acum pe nimeni”.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica