1
Cuprins
Cap.
1: Integrare
Europeană........................................................................................3
Obiective
majore..........................................................................................4
De
ce
extinderea?........................................................................................4
Statele
candidate.........................................................................................7
Criteriile
pentru a deveni stat
membru........................................................8
Cap.
2: Impactul extinderii Uniunii Europene asupra ţărilor
candidate.....................11
Impactul
extinderii.....................................................................................11
Liberalizarea
comerţului.............................................................................13
Intrările
de
capital......................................................................................13
Liberalizarea
pietelor..................................................................................14
Cele
patru
libertăţi......................................................................................15
Cap.
3: Impactul extinderii
Uniunii Europene asupra vechilor membri.....................16
Perspective
economice mai bune pentru actualele state membre..............17
Politica
de
vecinătate.................................................................................18
Politica
agricola..........................................................................................18
Politica
regională........................................................................................20
Politica
Comercială....................................................................................20
Politica
socială............................................................................................22
Politica
mediului.........................................................................................23
Politica
monetară........................................................................................24
Politica
bugetară.........................................................................................25
Cap.
4: Extinderea Uniunii
Europene şi influenţa asupra procesului de integrare.....27
Efectele
economice.....................................................................................27
Comerţul.....................................................................................................27
Investiţiile...................................................................................................28
Migraţia
şi piaţa
muncii..............................................................................29
Cap.
5:
Perspective......................................................................................................30
Ce
va schimba
extinderea?.........................................................................30
Unificarea
monetară...................................................................................30
Unificarea
politică......................................................................................33
O Europă mai democratică şi mai
transparentă..........................................34
O
Europă mai
eficientă...............................................................................34
O
Europă a drepturilor, valorilor, libertăţii,
solidarităţii şi siguranţei........35
Europa
ca actor pe scena
internaţională.....................................................35
Tendinţele
şi viitorul Uniunii
Europene.....................................................36
Ce
ne rezervă
viitorul?...............................................................................36
Provocarea
democratică.............................................................................36
Noua
poziţie a Europei într-o
lume aflată in plin proces de globalizare....36
Aşteptările
cetăţenilor
europeni..................................................................37
Europa la
răscruce......................................................................................38
Bibliografie.................................................................................................................39
Cap.
1: Integrare Europeană
Integrarea
europeană reprezintă un proces gradual de schimbare pentru
economia si societatea românească in ansamblu, care, prin
transformările aduse,
implică efecte pozitive semnificative dar si o diversitate de costuri.
Procesul
Integrării în Uniunea Europeană îşi are începuturile încă din
septembrie 1946, când Primul – ministru al Marii Britanii
Winston Churchill lansa ideea „construirii
Statelor Unite ale Europei” pentru care socotea că trebuia organizat
„un
parteneriat între Franţa şi Germania”.
Transformările
politice, economice
şi sociale declanşate în Europa în urma Revoluţiilor din Estul şi
Centrul
Continetului în anii 1989 – 1991 au avut un impact hotărâtor asupra
evoluţiei
relaţiilor inter-europene şi mondiale- Diplomaţia europeană a cunoscut
schimbări semnificative, adaptându-se din mers la noile cerinţe
determinate de
reaşezarea raporturilor politice dintre statele Continentului.
În
urma victoriei revoluţiilor împotriva regimurilor totalitare, Uniunea
Europeană a devenit „un punct de atracţiei” pentru popoarele din
Centrul şi
Estul Continetului, punându-se problema „integrării lor în sistemul de
valori
reprezentat de această Uniune de state”.
Ţinând
seama de faptul că procesul de integrare este deosebit de complex,
presupunând „ajustări economice structurale” în cazul fiecărei ţări
candidate,
după analize aprofundate, după contracte diplomatice la nivele
diferite, şi
după evaluări privind costurile acestui proces s-a ajuns la concluzia
că
„integrarea ţărilor din Centrul şi Estul Continentului trebuie să
parcurgă două
etape.
·
O
etapă în care aceste ţări să aibă statutul de „asociat la Uniunea
Europeană”
·
Etapa „integrării propriu-zise”
Uniunea
Europeană exercită o puternică forţă de atracţie mai ales prin „nivelul
vieţii
cotidiene a oamenilor”.
Europa
Occidentală este atractivă prin gradul de dezvoltare, nivelul de trai
al
populaţiei, prin standardele de civilizaţie atinse şi, nu în ultimul
rând, prin
posibilităţile de realizare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
Experienţa
demonstrează că negocierile de aderare şi integrare reprezintă un act
de cea
mai mare răspundere, deoarece miza acestor negocieri o constituie
statutul
politic, economic şi financiar al ţărilor respective, în perspectiva
includerii
lor ca state membre cu drepturi depline în Uniunea Europeană.
Având
în vedere importanţa covârşitoare a acestor negocieri pentru destinul
ţărilor
candidate se cer respectate trei condiţii fundamentale:
·
transparenţa
totală
·
cunoaşterea până la detaliu a dosarelor
·
profesionalismul
negociatorilor
Anii
1990 – 1993 au rămas în istoria diplomaţiei europene drept „anii
negocierii
condiţiilor şi modalităţilor de asociere a ţărilor din centrul şi Estul
Continetului la Uniunea Europeană.
1
Rezultatul
negocierilor diplomatice din acesti ani a fost consemnat în acordurile
de
asociere, încheiate între fiecare ţară
asociată, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale
acestora, pe de altă parte.
S-a
convenit ca „asocierea să includă o perioada de tranziţie de maxim 10
ani”,
împărţită „în doua etape succesive”, fiecare durând, în principiu,
cinci ani.
Atât în prima, cât şi în a doua etapă, ţările asociate s-au angajat sa
efectueze reformele economice care se impun şi să introducă factorii
necesari
pentru cooperarea şi apropierea reală între sistemele părţilor, iar
Uniunea
Europeană s-a angajat să stabilească instrumente de cooperare şi de
asistenţă
economică, tehnică şi financiară pentru a ajuta ţările respective, să
facă faţă
consecinţelor economice şi sociale ale reajustării structurale.
Lărgirea
Uniunii Europene, prin includerea statelor din Europa Centrală şi de
est,
constituie o evoluţie firească a reaşezării structurilor economice
continentale
în condiţiile transformărilor din economia mondială, reprezentând o
garanţie a
menţinerii unor ritmuri adecvate ale proceselor dezvoltării economie şi
expansiunii comerţului internaţional.
Acest
proces complex include reamplasarea continuă a industriilor şi
serviciilor, în
condiţiile dezvoltării exporturilor. Sunt evoluţii continentale care
presupun o
forţă de muncă ieftină şi deosebit de calificată.
Principiul
cooperării capătă o importanţă şi mai mare în anii finalizării
procesului integrării ţărlor asociate. Atât Uniunea Europeană, cât şi
fiecare
ţară asociată trebuie să coopereze pentru a găsi cele mai bune soluţii.
Cooperarea presupune stabilirea unor obiective comune
şi întreprinderea măsurilor ce se impun
pentru realizara lor.
Obiective
majore
·
În
actuala etapă a procesului integrării, ţările asociate au de
îndeplinit,
cu prioritate obiectivele economice. După cum sublinia Comisarul
European
pentru Extindere.
·
Cooperarea
are rol în domeniul industriei; vizează promovarea şi protecţia
investiţiilor; urmăreşte atingerea standardelor agroindustriale şi
aprecierea
conformităţii; se desfăşoară în ştiinţă şi tehnologie; în învăţământ şi
pregătire profesională.
·
De
asemenea, cooperarea cunoaşte noi dimensiuni în agricultură şi sectorul
agroindustrial; în domeniul energiei; în domeniul gospodăririi apelor;
în
domeniul transporturilor, telecomunicaţiior, serviciul poştal şi cel al
transmisiunilor, etc.
Integrarea
Europei are loc într-un ritm alert, dar care este, în acelaşi
timp, prea lent. Privită din perspectiva provocărilor cărora trebuie să
le facă
faţă - competitivitate economică, securitate internă, întărirea rolului
său
politic pe plan internaţional – cooperarea este prea slabă, iar
rezultatele sunt
adeseori nesemnificative.
De
ce extinderea?
Extinderea
este proiectul cel mai
ambiţios întreprins de UE: el reprezintă, de fapt, reunificarea
continentului
european, divizat în urma ultimului război mondial. Au existat în
trecut şi
alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată, dar actualul proces
de
extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o
Europă
unită şi liberă.
Pentru
popoarele din Europa
Centrală şi de Est, Europa simboliza valorile la care cei care au
trăit, mai
bine de o generaţie, în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece,
aspirau
să se reîntoarcă. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un
simbol
pentru aceste popoare: perspectiva aderării, ca membru, la UE le-a
ajutat să
transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă
şi o
economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea
reformei. Perspectiva
acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii
prosperităţii economice, care la rândul său reprezintă fundamentul
stabilităţii
pe termen lung în regiune. Dar drumul acestor popoare către Europa nu a
fost
uşor. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în
întreaga Europă
Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de
noile
oportunităţi apărute, iar unele structuri asociate cu un sentiment de
securitate au dispărut. Costurile reale ale extinderii nu pot fi
cuantificate
prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării
au fost
deja resimţite în viitoarele state membre. Pentru popoarele din actuala
Uniune
Europeană, stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au
dus deja
la obţinerea unor beneficii semnificative, nu numai pe planul
securităţii, ci
şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la
crearea de
oportunităţi pentru libera iniţiativă, investiţii, noi locuri de muncă
şi o
creştere economică marcată în Europa Occidentală.
Aceste
beneficii vor fi
consolidate şi sporite, atât pentru membrii mai vechi, cât şi pentru
cei noi, o
dată cu realizarea extinderii în 2004, cu condiţia ca UE să răspundă
provocării
cu care se confruntă în prezent. Extinderea are loc într-un moment în
care UE
se confruntă cu provocări majore în ceea ce priveşte performanţa
sa economică, coeziunea internă şi rolul său extern.
Economia
mondială trece prin
momente dificile. Motorul dezvoltării în Europa aproape că s-a oprit,
cel puţin
în actualele state membre, iar şomajul se încăpăţânează să rămână la
cote
ridicate. În strategia de la Lisabona, liderii Uniunii Europene şi-au
declarat
obiectivul de a deveni cea mai competitivă şi cea mai dinamică economie
din
lume bazată pe cunoaştere, dar până în prezent aceste cuvinte nobile nu
au fost
însoţite de reformele structurale necesare pentru o creştere stabilă pe
termen
lung şi pentru un răspuns dinamic la globalizare.
Lumea
nu stă în loc să ne aştepte.
În politicile sale interne, date fiind lipsa de voinţă politică şi
dificultatea
procesului decizional, UE nu reuşeşte să răspundă în mod corespunzător
preocupărilor
cetăţenilor, într-un număr de domenii. Pe plan extern, UE nu a jucat
nici un
rol în abordarea problemei Iraq-ului, în prezent cea mai importantă
chestiune
de politică externă din lume. Membrii săi au fost în mod vizibil
profund divizaţi;
mai rău, UE şi instrumentele sale de politică externă nu au jucat
absolut nici
un rol. În vreme ce statele membre au
jucat, individual, un rol major în această chestiune, pe scena
internaţională,
Europa în ansamblul ei a fost inexistentă. Această situaţie este
inacceptabilă
pentru cetăţenii Europei. Ponderea economică a UE trebuie să fie
dublată şi de
afirmarea vocii sale pe plan politic, în afacerile internaţionale.
Aceste
trei provocări majore – pe
plan economic, intern şi extern – însoţesc procesul de extindere al UE.
Uniunea
Europeană trebuie să îşi recâştige dinamismul şi competitivitatea
economică, să
răspundă în mod efectiv cerinţelor cetăţenilor şi să îşi definească
rolul
politic în lume. Extinderea poate să fie un catalizator pentru
rezolvarea unora
din problemele Europei aflate încă în suspensie. Ea poate să ne ofere
dinamismul necesar pentru a face un salt înainte.
Discursul
în care se vorbeşte de
“actualii membri” şi de “ţările candidate” este deja depăşit şi trebuie
să
privim înainte la situaţia din viitor, când noii membri vor fi
parteneri. Din
acest motiv, în prezentul raport folosesc ori de câte ori este posibil
sintagma
“viitorii membri” mai degrabă decât “ţările candidate”.
|