1
Marie
Curie şi Pierre
Curie
Manya
Sklodowska s-a nascut la 7
noiembrie 1867 într-un cartier din Varşovia.
Ea mai avea trei surori şi un
frate. De la vârsta de cinci ani dă
dovadă de o
memorie excepţională. În luna
ianuarie 1876,
când Manya avea noua ani, moare sora ei Sofia. La 9 mai 1878,
când Manya
avea 11 ani moare mama sa. La 16 ani Manya îşi
termină cursurile
secundare cu medalie de aur.
Urmeaza clandestin Universitatea volantă
la care se fac cursuri ştiinţifice. După ce un
timp lucrează ca
guvernantă la
diferite familii ea urmeaza
universitatea de la Sorbona. Aici este fascinată de
întâlnirea cu fizicieni cunoscuţi. În 1893
devine licienţiată
în fisică iar în
1894 în matematici. În primăvara
anului 1894 ea îl întâlneşte pe
Pierre Curie.
Pierre Curie
s-a născut la 15
mai 1859 la Paris. Tatăl său
Eugen Curie era doctor dar era interesat şi
de cercetare. Pierre a mai avut un frate mai mare Jacques. Pierre era o
persoană chibzuită faţă de
fratele său care era
mai vioi. Încă de mic
Pierre încerca să explice
fenomenele cu care se întâlnea
zilnic. La 16 ani îşi ia
Bacalaureatul şi la 18
ani licenţa. Este
luat de la 19 ani ca preparator
la Sorbona. Având traiul asigurat el poate să
se dedice cercetării ştiinţifice.
Împreună cu
profesorul Desains studiază lungimile
de undă ale radiaţilor
calorice iar împreună cu
fratele său efectuează lucrari
asupra cristalelor descoperind
piezoelectricitatea. În 1882, el parăseşte Sorbona
pentru a deveni şef de lucrări la Şcoala de
fizică
şi chimie
din Paris. Aici lucră aproape
22 ani. Îşi dă
teza de doctorat din cercetarile asupra magnetismului, care au rămas
celebre.
La 25 iulie
1895 se căsătoresc
Manya Sklodowska şi Pierre
Curie.
Maria îşi
începe studiul substanţelor
care emit radiaţii. Studiază săruri
şi minerale
de uraniu observând că acestea
au o puternică
activitate radioactivă. Acest
studiu al radioactivităţii îl face
pe Pierre să renunţe la
proiectele sale şi
să se alăture soţiei.
În iulie 1898 anunţă
descoperirea poloniului iar în luna
decembrie a aceluiaşi an
existenţa
radiului. După această
descoperire cei doi îşi
împart sarcinile. Astfel Marie va încerca să
izoleze radiul pur iar Pierre va determina efectele fizice ale radiaţiilor. În
1900 Marie este solicitată să
ţină
cursuri la Şcoala
normală superioară de fete
din Sčvres. În anul 1903 le
este decernat lui Marie Curie, Pierre Curie şi
Henri Becquerel Premiul Nobel pentru fizică.
În octombrie 1905, Pierre Curie devine titularul unei catedre de fizică creată pentru el
la Sorbona. La această catedră este prevăzut şi un
laborator de care soţii Curie
aveau mare nevoie. În 1906 însă moare
Pierre Curie călcat de un
camion. Acest lucru a adus o
mare tristeţe în
familia Curie.
La 13 mai
1906 se decide că catedra
de la Sorbona creată pentru
Pierre Curie să fie
încredinţată
lui Marie Curie. Ea reuşeşte să-şi revină după
moartea soţului ei şi îşi
continuă cercetările. La
laborator ea colaborează cu Andrč
Debierne. Din 1908 este numită profesor
titular iar în 1910 anunţă că
a reuşit
izolarea radiului metalic de aer.
Marie depune la Biroul de măsuri şi greutăţi o mostră de 21
mg de clorură de radiu
pură. Aceasta
avea să
constituie etalonul radioactivităţii. În
anul 1911 Academia de Ştiinţe
din Stockholm acordă lui
Marie Curie al doilea Premiu Nobel (cel de chimie) pentru prepararea
radiului
pur.
Însă Marie
începe să aibă
probleme cu ochii şi urechile
datorate probabil expunerii
prelungite la radiaţii. Ea
este operată în 1923.
După 11 ani,
în 1934 ea moare în urma unor
complicaţii apărute în
urma operaţiei.Fiica
ei Irčne împreună cu soţul ei
Frdic continuă
munca lui Marie şi Pierre şi descoperă radiaţiile
artificiale pentru care primesc
Premiul Nobel în 1934.
|