referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Contrabanda

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Taxele vamale (portoria) asigurau o parte importantă a veniturilor administraţiei romane din Dacia . Acestea se încasau pentru mărfuri, dar şi pentru călători atât la trecerea frontierelor, cât şi la intrarea în oraşe, la trecerea peste poduri, pentru folosirea unor căi de comunicaţie etc...

Varianta Printabila 


1

 SECŢIUNEA I. :

CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

 

 

Acceptnd că prin contrabandă se nţelege o ncălcare cu vinovăţie a legii n scopul eludării taxelor vamale impuse la trecerea mărfurilor peste frontiere, a prohibiţiilor şi cotelor comerciale de import - export, observăm că existenţa acesteia presupune ca premisă un regim juridic vamal. Cu alte cuvinte, după expresia unor autori[1], regimul juridic vamal "constituie un dat pentru intervenţia dreptului penal" n vederea sancţionării contrabandei. Inexistenţa unui asemenea regim juridic ar face inutilă orice discuţie n legătură cu infracţiunea de care ne ocupăm. Fără instituirea unor reguli la trecerea mărfurilor peste frontiere, contrabanda, ca acţiune de nfrngere a legii (infractio, onis) nu ar fi existat niciodată.

n esenţă ea este o fraudă care afectează grav raporturile sociale din domeniul regimului vamal sau care interesează acest regim. Este o faptă de rea-credinţă şi de inducere n eroare a autorităţilor vamale n legătură cu situaţia unor bunuri, genernd nesiguranţă şi dezordine n sfera trecerii mărfurilor peste frontieră, ntr-un cuvnt creează pericol social[2].

Prin regim juridic vamal nţelegem ansamblul dispoziţiilor cuprinse n Codul vamal, n Regulamentul de aplicare a acestuia, precum şi n alte acte normative interne şi internaţionale ratificate de statul nostru şi care cuprind prevederi referitoare la domeniul vamal. Aceste dispoziţii reglementează controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor de transport, impunerea vamală prin aplicarea tarifului vamal şi alte operaţiuni specifice activităţii de vămuire.

n activitatea vamală precum şi n reglementările vamale se utilizează şi noţiunea de regim vamal. Potrivit art. 47 alin. 2 din L nr.141/1997 privind Codul vamal al Romniei[3], regimul vamal cuprinde totalitatea normelor ce se aplică n cadrul procedurilor de vămuire, n funcţie de scopul operaţiunii comerciale şi destinaţia mărfii. n conformitate cu art. 48 din aceeaşi lege, regimurile vamale sunt definitive sau suspensive.

Regimul juridic vamal nu se confundă cu regimul vamal, ntre cele două noţiuni existnd raporturi ca de la gen la specie, primul constituind noţiunea generală, iar al doilea, noţiunea specială.

Regimurile juridice vamale au avut o evoluţie istorică strns legată de evoluţia principalelor instituţii ale statului şi a sistemelor juridice. Cu siguranţă că apariţia lor a fost determinată de interesul statului de a impune taxe şi restricţii la frontiere. Primele reglementări n acest domeniu, cunoscute n antichitate se caracterizau printr-o diversitate a autorităţilor care le instituiau, dar şi a formelor de aducere la ndeplinire. Această situaţie s-a perpetuat de-a lungul ntregului ev mediu n ciuda tendinţelor de centralizare a puterii statale manifestate in anumite perioade. Explicaţia se găseşte n aceea că interesul statului se considera satisfăcut prin ncasarea unor sume de pe urma vămilor, indiferent dacă această ncasare se realiza n nume propriu ori prin intermediari, iar pe de altă parte - prin inexistenţa unui personal calificat n acest domeniu.

Fiind vorba de un interes financiar se nţelege că orice ncălcare a normelor vamale era sancţionată cu fermitate. Cu toate acestea, reglementări riguroase şi sistematizate n această direcţie nu au apărut dect n epoca modernă. Tot de atunci datează şi conceptul (noţiunea) de contrabandă.

n vorbirea curentă, prin contrabandă se nţelege trecerea clandestină peste graniţă a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale. Termenul, de origine italiană, a fost asimilat prin "filieră franceză", limbi n care semnifică aceeaşi acţiune de introducere ilegală ntr-o ţară a unor mărfuri prohibite sau supuse unor taxe, cu intenţia de a frauda interesele financiare ale statului n propriul profit material[4], n limba de provenienţă era un cuvnt compus din prefixul contra care nseamnă mpotrivă şi cuvntul bando cu nţelesul de proclamaţie, decret, act cu putere de lege. Aşadar, mpotriva legii, contra legii, sau pe scurt: contrabando.

Din analiza primelor texte de incriminare a acestei infracţiuni rezultă că nţelesul termenului de contrabandă a fost determinat, iniţial, de reglementarea legală. Adică, ncărcătura semantică a cuvntului era dată de conţinutul infracţiunii definit de textul de lege. Cu timpul, deşi semnificaţia cuvntului s-a păstrat aproape nealterată, n plan legislativ conţinutul infracţiunii desemnată prin această vocabulă s-a schimbat substanţial.     Astfel, se poate observa cu uşurinţă că ntre definiţia infracţiunii de contrabandă cuprinsă n L. generală a vămilor din 15 iunie 1874[5] şi aceea din L. nr. 141/1997 privind C. vam, al Romniei, există diferenţe foarte mari. Situaţia pare cu totul firească şi explicabilă avnd n vedere că ntre cele două legi există un interval de 123 de ani, timp n care s-a produs o sumă de transformări n domeniul de reglementare al acestora. Totuşi, cuvntul contrabandă păstrează acelaşi nţeles de la nceput, ceea ce

nseamnă că ntre el şi noţiunea juridică purtnd aceeaşi denumire nu există identitate.

n fond esenţa noţiunii de contrabandă este sustragerea de la plata obligaţiilor vamale (taxe - n general), eludarea lor. Căutnd să stăvilească asemenea fapte dăunătoare intereselor economice ale statului, legiuitorii au inclus n textele de incriminare toate acţiunile prin care s-ar fi putut realiza

[1] Florin Sandu, Contrabanda -componentă a crimei organizate, Edil. Naţional, 1997, p.6. ! C. Voicu. FI Sandu sa, Drept penal ai afacerilor, Edit. Rosetti, Bucureşti ,2002, p. 200-201. 3 Florin Sandu, op.cit., p.5.

[2] C. Voicu, Drept penal al afacerilor, edit. Rosetti, Bucureşti 2002, pag. 200-201

[3] L. nr. 141 din 24 iulie 1997 privind Codul vamal al Romniei a fost publicată n Monitorul Oficial nr. 180 din 1 august 1997 şi a intrat n vigoare la 1 octombrie 1997 (n continuare - L nr. 141/1997).

 

[4] Dictionaire usuel, Larousse, Paris, 1992, p. 223; Le nouveau Petit Robert, Dictionalre alphabetique et analogique de la lanque francaise, Pans. 2001, p. 517; Al. Balaci

[5] Publicată in Monitorul Oficial din 15 iunie 1874; vezi şi V. Boerescu, Codicele romne

1

această fraudă. nsă, condiţiile care influenţează făurirea legilor se modifică de la o etapă la alta, ceea ce antrenează, desigur, schimbări n domeniul reglementarilor incriminatorii.

Aşa s-a ajuns ca astăzi, sub regimul Legii nr. 141/1997, infracţiunea de contrabandă să aibă o arie de cuprindere mult mai redusă dect cuvntul care o desemnează. n conformitate cu textele art. 175 şi 176 din lege, prin contrabandă se nţelege trecerea peste frontieră prin alte locuri dect cele stabilite pentru controlul vamal de mărfuri sau bunuri, ori trecerea peste frontieră fără autorizaţie a mărfurilor prohibite, supuse autorizării sau altor condiţii cum ar fi: armele, muniţiile, materialele explozive, radioactive, stupefiantele etc. Celelalte ncălcări ale regimului juridic vamal de genul: folosirea documentelor ce se referă la alte mărfuri, a documentelor falsificate, sustragerea de la vămuire etc, nu sunt incluse de lege n categoria contrabandei, ele constituind alte infracţiuni sau chiar contravenţii.

Dintotdeauna incriminarea contrabandei s-a făcut prin legi exterioare Codului penal[1] păstrndu-se denumirea consacrată n plan juridic şi lingvistic. Trecerea timpului a alterat această regulă n sensul că unele acţiuni specifice contrabandei au fost incriminate n Codul penal sub numele de "nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export". Aşa cum am arătat, potrivit art. 48 din L. nr. 141/1997, importul şi

 

exportul constituie regimuri vamale şi potrivit tradiţiei legislative, precum şi practicii internaţionale n materie, ncălcarea lor ar fi trebuit incriminată sub denumirea de contrabandă.

n ciuda acestor transformări nregistrate de tehnica legislativă, limbajul comun, cel folosit curent n comunicarea cotidiană a păstrat pentru asemenea ncălcări ale legii vamale aceeaşi denumire: contrabandă. Fie numai şi pentru aceste considerente se impune ca o necesitate cunoaşterea exactă a evoluţiei incriminărilor contrabandei, a condiţiilor (n special economice) care le-au influenţat şi a textelor legale actuale. Totodată, cele enumerate constituie premise ale aplicării corecte a legii şi temeiuri ale previziunilor ce s-ar putea avansa n materie (propuneri de lege ferenda).

 


                                SECŢIUNEA II.:

 INCRIMINĂRI N VECHIUL DREPT ROMNESC.

 

 

Taxele vamale (portoria) asigurau o parte importantă a veniturilor administraţiei romane din Dacia[2]. Acestea se ncasau pentru mărfuri, dar şi pentru călători att la trecerea frontierelor, ct şi la intrarea n oraşe, la trecerea peste poduri, pentru folosirea unor căi de comunicaţie etc. Teritoriul Imperiului roman era mpărţit n mai multe circumscripţii sau regiuni vamale care de regulă nu coincideau cu provinciile, incluznd cteva la un loc (Italia, Sicilia, Spania, Galia, Britania, lllyricum etc), Dacia făcea parte din circumscripţia vamală a Illiriei (portorium lllyrici)[3]. La nceput vămile erau concesionate unor particulari, dar ulterior sistemul a fost nlocuit cu regia[4].

Deşi nu există atestări n acest sens, este n afară de orice ndoială că statul şi-a apărat prin măsuri punitive dreptul său de a percepe taxele vamale mpotriva celor care le eludau. De asemenea, pentru protejarea unor interese economice sau politice s-au instituit anumite prohibiţii, ncălcarea lor declanşnd aplicarea forţei de constrngere. Aşadar, este de presupus că odată cu instituirea vămilor şi a regimurilor vamale au apărut şi primele incriminări ale ncălcării acestor reglementări.

 

 

Primele atestări documentare cu privire la funcţionarea vămilor pe teritoriul Romniei datează din perioada Evului mediu timpuriu[5], vameşul fiind considerat "dregător din afara senatului" (Miron Costin), "boier de divan" (Dimitrie Cantemir), sau "dregător de curte" (N.Stoicescu)[6]. Dar nici n această perioadă nu ntlnim legi vamale propriu-zise care să reglementeze regimul vamal şi să incrimineze clar şi precis ncălcările dispoziţiilor legale din acest domeniu. Toate informaţiile provin din actele domnilor prin care acordau privilegii unor negustori, sau din documentele prin care se stabileau tarifele vamale[7].

Cu toate acestea este sigur că statutul acorda o atenţie deosebită acestei surse de venit, ntruct prin secolul al XVII - lea se menţiona nalta dregătorie a marelui vameş. Atribuţiile lui erau să centralizeze şi contabilizeze toate veniturile din vămi. Depindea de marele cămăraş, responsabil cu strngerea şi mnuirea banilor proveniţi din averile domnului sau din veniturile ţării afectate domnului: vămi, ocne, desetine[8]. Cu siguranţă că aceşti dregători erau nzestraţi cu abilităţi şi aveau la ndemnă instrumente de reprimare a oricăror ncălcări ale reglementărilor vamale instituite de stat. De fapt, dreptul de a fixa şi ncasa taxe vamale devenise exclusiv domnesc, domnii avnd, de asemenea, dreptul de a opri exportul unor produse.

n pravila lui Vasile Lupu (1634 - 1653), intitulată după modelul mitropolitului Varlaam (? - 1657), "Carte romneasca de nvăţătură”, erau precizate pedepsele ce se aplicau negustorilor care nu plăteau taxele vamale, celor care ocoleau punctele vamale, dar şi vameşilor abuzivi. Setea de cştig a negustorilor nsă, i determina să evite punctele de vamă oficiale

 

şi să folosească "drumurile tainice şi neumblate" (per vias occultas et insolitas).n acelaşi timp, numărul mare al vămilor pe care comercianţii trebuiau să le plătească la trecerea pe domeniile feudale, abuzurile vameşilor şi jafurile ale căror victime erau adesea au provocat numeroase nemulţumiri. De aceea, printre revendicările răsculaţilor lui Gheorghe Doja (1514) figura şi desfiinţarea vămilor de pe moşiile feudalilor din Transilvania.

Nici n Moldova şi Ţara Romnească situaţia nu era diferită din acest punct de vedere. Chiar şi pe la sfrşitul secolului al XVIII-lea 85% din oraşele şi trgurile Moldovei şi 60% din cele ale Ţării Romneşti erau, total sau parţial, n dependenţă feudală. n asemenea condiţii, desfiinţarea barierelor vamale interne

[1] Legi extrapenale, legi speciale sau legi conţinnd texte cu caracter penal; in acest sens se vedea Gh. Diaconescu, Infracţiunile n legi speciale şi legi extrapenale, Edit. AII,Bucureşti, 1996,p.V-VI.

[2] Colectiv. Istoria dreptului romnesc, voi. I, Edit. Academiei Bucureşti 1980 p 90

[3] Idem

[4] Ibidem

[5] Ion Suceavă, Drept vamal, Edit. Cns Book Universal, Bucureşti, 1997, p. 14.

[6] Colectiv, istoria dreptului romnesc, voi. I, p. 290-291.

[7] Un asemenea document datează din 1407, fiind emis de Alexandru cel Bun alMoldovei - a se vedea I. Suceavă, op.cit., p. 15.

[8] Colectiv, Istoria dreptului romnesc, voi. 1., p. 298.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica