referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Procedura plangerii prealabile

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Raţiunea excepţiei constă fie în gradul mai redus de pericol social abstract al acestor fapte, fie în împrejurarea că aducerea acestora în faţa instanţei, cu publicitatea pe care o implică procesul, ar putea fi sursa unor neplăceri sau suferinţe psihice pentru persoana vătămată sau ar da naştere la diferite conflicte între persoane care fac parte din aceeaşi familie sau din acelaşi mediu social .

Varianta Printabila 


1

Condiţiile de formă şi de fond pe care trebuie să le ndeplinească plngerea prealabilă pentru a-şi produce efectele se referă, printre altele, la titularul plngerii prealabile , deci, cine poate introduce plngerea prealabilă, termenul n care se introduce, ce elemente trebuie să cuprindă plngerea prealabilă, acestea fiind   prevăzute de art. 283 Cod de procedură penală.                       

Referitor la conţinutul plngerii prealabile, sunt situaţii n care nerespectarea unor condiţii generale duc la nulitatea plngerii, printre acestea amintim descrierea faptei, arătarea făptuitorului, a probelor pe care consideră că susţin cele afirmate, indicarea părtii responsabile civilmente, precum pentru a căpăta caracterul unei plngerii prealabile se cere şi manifestarea de voinţă ca făptuitorului să fie tras la răspundere penală.

Deoarece condiţiile social-politice au determinat schimbări n mai multe domenii importante, avnd n vedere  aderarea şi integrarea  ţării noastre la Uniunea Europeană, legislaţia trebuie să fie compatibilă cu cea din celelalte state membre . Aşa fiind, s-a modificat legislaţia n privinţa modului de adresare a plngerii, de administrare şi soluţionare a cauzelor, reforma n domeniul justiţiei avnd scop principal o mai bună administrare a justiţiei.

 


Capitolul  2

 

Plngerea prealabilă,  instituţie a dreptului penal şi a dreptului procesual penal

 

2.1.Natura juridică a plngerii prealabile

 

Săvrşirea de infracţiuni dă dreptul statului să tragă la răspundere penală pe infractor, activitate ce se realizează ntr-un proces penal. n acelaşi timp, art.1  prevede că “scopul procesului penal este constatarea la timp şi n mod complet a faptelor penale”. Rezultă că organele judiciare au dreptul, dar, n acelaşi timp şi obligaţia de a desfăşura activitatea procesuală ori de cte ori s-a săvrşit o infracţiune.

Operează n acest caz, principiul oficialităţii reglementat de art. 2 Cod de procedură penală, care prevede că actele necesare, desfăşurării procesului penal se ndeplinesc din oficiu, afară de cazul cnd, prin lege, se dispune altfel.

De la acest principiu sunt prevăzute, prin lege, unele excepţii, atribuind şi altor persoane dreptul de a efectua unele acte procesuale[1]. O asemenea excepţie priveşte condiţionarea punerii n mişcare a acţiunii penale pentru anumite fapte de manifestarea de voinţă a persoanei vătămate ca această acţiune să fie pusă n mişcare, exprimată prin introducerea unei plngeri prealabile la organele judiciare competente a dispune nceperea procesului penal (art. 221 alin. 2, art. 279 alin. 1 Cod de procedură penală).

Raţiunea excepţiei constă fie n gradul mai redus de pericol social abstract al acestor fapte, fie n mprejurarea că aducerea acestora n faţa instanţei, cu publicitatea pe care o implică procesul, ar putea fi sursa unor neplăceri sau suferinţe psihice pentru persoana vătămată sau ar da naştere la diferite conflicte ntre persoane care fac parte din aceeaşi familie sau din acelaşi mediu social[2].

Potrivit art. 279 Cod de procedură penală n cazul infracţiunilor pentru care este necesară plngerea prealabilă a persoanei vătămate, acţiunea penală nu se poate pune n mişcare şi exercita n lipsa acestei plngeri. Deci, plngerea prealabilă nu reprezintă numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci şi o condiţie indispensabilă pentru punerea n mişcare a acţiunii penale.

Instituţia plngerii prealabile şi are sediul materiei n Partea specială a Codului de procedură penală din anul 1968, republicat 1997, cu modificările şi completările ulterioare, n cadrul  Titlului I - Urmărirea penală - Capitolul VIII. art. 279 - 286.

Putem defini plngerea prealabilă, ca fiind actul procesual prin care persoana vătămată printr-o infracţiune şi manifestă voinţa de a fi tras la răspundere penală cel ce a   săvrşit-o, act fără de care nu poate interveni răspunderea penală şi, ca urmare, nu poate ncepe şi nici continua procesul penal. 

După o opinie unanim admisă astăzi n literatura de specialitate[3], plngerea prealabilă constituie o instituţie a dreptului penal dar şi a dreptului procesual penal, fiind reglementată, pe de o parte, de Codul penal şi alte legi penale, iar pe de altă parte  de Codul de procedură penală.


[1] V. Dongoroz, Explicaţii teoretice ale codului de procedură penală,Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p.95.

[2] I.Neagu, Drept procesual penal, Partea specială, vol. I, Editura Oscar Print, 1994, p.152.

[3] V. Panţurescu, Notă sub decizia nr.16/1942 a Curţii de Casaţie, Secţiuni Unite, n Pandectele romne, 1944, partea I-a, p.100.

1

Capitolul  1

Consideraţii generale privind plngerea prealabilă

 

ntr-un stat de drept, ordinea juridică se stabileşte şi se menţine cu ajutorul normelor de drept. Aceste norme prevăd reguli de conduită, pe care trebuie să le respecte membrii colectivităţii, precum şi sancţiunile ce vor fi aplicate n cazul ncălcării lor.

Regulile de drept – n majoritatea lor – sunt exprimate ntr-o anume formă: legea[1].

Stabilirea prin lege a faptelor care constituie infracţiuni, precum şi a cadrului de sancţiuni penale, are un dublu rol: n primul rnd să arate membrilor societăţii care sunt faptele interzise de legea penală şi, totodată, să-i avertizeze cu privire la consecinţele săvrşirii unor astfel de fapte, ndeplinind astfel funcţia de prevenire generală, iar n al doilea rnd să asigure corecta ncadrare a faptelor prin care ar fi ncălcată legea penală, şi o justă sancţionare a celor care au săvrşit asemenea fapte, deci funcţia de prevenire specială.

n articolul 2 din Codul penal, legea prevede care sunt faptele ce constituie infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua n cazul săvrşirii acestor fapte.

Săvrşirea infracţiunii, chiar atunci cnd este descoperită şi dovedită prin administrarea probelor, reţinută n sarcina unui făptuitor, nu impune aplicarea automată a pedepsei. Pentru a se ajunge la sancţionarea infractorului este nevoie de intervenţia justiţiei penale, n sensul condamnării acestuia de către instanţa competentă pe baza unei judecăţi.

Necesitatea restabilirii ordinii de drept ncălcate prin săvrşirea infracţiunilor a condus la instituirea regulei potrivit căreia declanşarea şi desfăşurarea procesului penal se fac din oficiu (principiul oficialităţii procesului penal). n cazul infracţiunilor de o gravitate redusă sau al acelora care privesc relaţiile dintre persoane ori viaţa personală a acestora, Codul penal şi alte legi cu dispoziţii penale prevăd că acţiunea penală nu poate fi pusă n mişcare sau exercitată dect n cazul n care persoana vătămată şi-a exprimat voinţa de tragere la răspundere penală a făptuitorului prin introducerea unei plngeri prealabile la autorităţile judiciare.

Plngerea prealabilă constituie o instituţie de drept penal, lipsa ei reprezentnd o cauză de nlăturare a răspunderii penale (art.131 Cod penal).

Instituţia are şi un reflex procesual, care se repercutează direct asupra posibilităţii exercitării acţiunii penale şi deci implicit asupra tragerii la răspundere penală.

Din punctul de vedere al dreptului penal plngerea prealabilă constituie o condiţie de pedepsibilitate, iar sub aspectul dreptului procesual penal o condiţie de procedibilitate[2].

Aşa cum subliniam, n cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea plngerii prealabile a părţii vătămate, acţiunea penală nu se poate exercita n lipsa acestei plngeri, art. 279 Cod de procedură penală . Plngerea prealabilă nu constituie numai o modalitate de sesizare a organului judiciar, ci reprezintă o condiţie indispensabilă pentru punerea n mişcare a acţiunii penale. Dispoziţiile art. 279 se coroborează şi cu cele prevăzute de art. 10 Cod de procedură penală unde se prevede că acţiunea penală nu poate fi pusă n mişcare, iar dacă a fost pusă n mişcare, nu mai poate fi exercitată dacă lipseşte plngerea prealabilă ( lit. f) sau aceasta a fost retrasă (lit. h).

Legea penală determină cazurile cnd pentru exercitarea acţiunii penale este necesară o plngere prealabilă pornind de la mprejurarea că infracţiunile respective sunt dintre acelea care prin natura lor privesc relaţiile sociale limitate ndeosebi la interesele personale ale părţilor.

        Codul penal prevede că acţiunea penală se pune n mişcare la plngerea prealabilă n cazul unor infracţiuni privind: lovirea sau alte violenţe (art.180), vătămarea corporală din culpă ( art. 181), violarea de domiciliu (art. 192), ameninţarea ( art. 193), violarea secretului corespondenţei ( art.195), divulgarea secretului profesional (art.196), violul (art. 197 alin.1), furtul pedepsit la plngere prealabilă ( art.210), abuzul de ncredere ( art. 213), distrugerea ( art.217), abandonul de familie (art.305), nerespectarea măsurilor privind ncredinţarea minorului (art. 307), tulburarea folosinţei locuinţei (art. 320) ş.a.  Articolele 205, 206 din Codul penal privind insulta şi calomnia au fost abrogate prin art.I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea şi completarea  Codului penal . Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 62/2007 (M.Of. nr.104/12.02.2007) a constatat că dispoziţiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, partea referitoare la abrogarea art. 205, 206 şi 207 din Codul penal, sunt neconstituţionale.

Reglementări ale plngerii prealabile se găsesc şi n unele legi speciale dintre care amintim: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe ( M.Of. nr. 60/1996), Legea nr.51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat modificată şi completată prin O.U.G. nr. 190/2005(M.Of . nr. 1179/2005) precum şi altele.

Pentru faptele penale săvrşite n afara teritoriului ţării de străini sau de o persoană fără cetăţenie care nu domiciliază pe teritoriul ţării şi cărora li se aplică principiul universalităţii legii penale ( art.6 Cod penal), trebuie avute n vedere şi dispoziţiile legale străine cu privire la plngerea prealabilă. Astfel, potrivit excepţiei nscrise n art. 6 alin. 3 Cod penal, făptuitorul nu poate fi acţionat n ţara noastră dacă, potrivit legii statului n care a săvrşit infracţiunea este necesară plngerea prealabilă şi aceasta nu s-a produs.

n asemenea cazuri, se consideră că cei vătămaţi sunt n măsură să aprecieze dacă este cazul să declanşeze un proces penal, punerea n mişcare a acţiunii penale fiind condiţionată de manifestarea unui drept exclusiv al părţii vătămate[3]. mpotriva voinţei celui vătămat procesul penal nu se poate desfăşura.

ntruct suportul său juridic – acţiunea penală – se caracterizează n acest caz prin disponibilitate, organele judiciare nu pot exercita atribuţiunile lor din oficiu.


[1] I. Gorgăneanu – Acţiunea penală, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică Bucureşti, 1977, pag. 13.

[2] Milea T. Popovici, Plngerea prealabilă n reglementarea actualului cod de procedură penală, R.R.D. nr.9/1969, p.23.

[3] C.Bulai,  Drept penal, Partea generală, Universitatea Bucureşti, 1987, p.469.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica