referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Titluri de creanta fiscala - natura juridica

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Dreptul procedural fiscal cuprinde totalitatea reglementărilor ce se referă la modalităţile de realizare în concret a dispoziţiilor fiscale, s altfel spus, totalitatea normelor ce reglementează modalităţile de realizare a actelor de administrare fiscală...

Varianta Printabila 


1

 

NATURA  JURIDICĂ  A  TITLURILOR  DE CREANŢĂ   FISCALĂ 

 

 

                        Dreptul procedural fiscal cuprinde totalitatea reglementărilor ce se referă la modalităţile de realizare n concret a dispoziţiilor fiscale, sau altfel spus, totalitatea normelor ce reglementează modalităţile de realizare a actelor de administrare fiscală.

 Prin lege se arată  că,  prin administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a

altor sume datorate bugetului general consolidat se nţelege ansamblul activităţilor desfăşurate de organele fiscale n legătură cu:

  nregistrarea fiscală;

  declararea, stabilirea, verificarea şi colectarea impozitelor, taxelor contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat;

  soluţionarea contestaţiilor mpotriva actelor administrative fiscale.

                        Impozitele, taxele, contribuţiile şi orice alte sume datorate bugetelor publice (ale statului sau ale unităţilor administrativ-teritoriale) se pot stabili, fie prin declaraţie fiscală ntocmită şi depusă de către contribuabil, fie prin decizie de impunere emisă de către organul fiscal.

                        Declaraţia fiscală este documentul care se depune, n mod obligatoriu, la organele fiscale, de către persoanele stabilite prin lege şi care conţine, n principiu, o declarare a obligaţiilor fiscale ori a bunurilor sau veniturilor din a căror deţinere decurg obligaţii fiscale,  ale subiectului de la care emană declaraţia.

                        Pentru ntocmirea declaraţiei fiscale contribuabilul completează un formular pus la dispoziţie gratuit de către organul fiscal, care trebuie să fie corect, complet şi de bună credinţă , care se depune la registratura organului fiscal , prin poştă sau prin mijloace electronice .

            Nedepunerea declaraţiei fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a obligaţiilor fiscale prin estimarea bazei de impunere, dar nu nainte de nştiinţarea contribuabilului despre faptul că a depăşit termenul de depunere a declaraţiei fiscale şi că după trecerea unui termen de 15 zile de la comunicarea nştiinţării[1].

Decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul

competent şi care cuprinde obligaţia fiscală de plată, ce cade n sarcina contribuabilului, desemnat prin acel document, avnd obligaţia de a ndeplini toate condiţiile de formă pentru această categorie de acte.

                        n plus aceasta trebuie să cuprindă şi următoarele :

  tipul de impozit, taxă , contribuţie sau altă sumă datorată bugetelor publice ;

  baza de impunere ;

  cuantumul impozitului datorat de către contribuabil pentru fiecare perioadă impozabilă;

Decizia de impunere produce efectul juridic de individualizare a unei creanţe

fiscale  iar n ipoteza nendeplinirii obligaţiilor fiscale , pe baza ei se porneşte executarea silită. Pe baza şi cu ajutorul datelor cuprinse n deciziile de impunere se ntocmesc registrele de evidenţă a contribuabililor denumite „ roluri fiscale”.

Conţinutul fundamental al raportului de drept financiar public l constituie

obligaţia stabilită unilateral de către stat n sarcina contribuabililor ( persoane fizice sau juridice ) de a plăti o anumită sumă de bani, la termenul stabilit, n contul unuia din bugetele publice.

                        Izvorul obligaţiei bugetare este ntotdeauna legea sau actul normativ cu valoare de lege care instituie şi reglementează un venit al bugetului de stat.

Obligaţia concretă de plată se naşte dintr-un act care se numeşte generic titlu

de creanţă.

Beneficiarul obligaţiei financiar-fiscale este statul, reprezentat prin organele

fiscale create n cadrul administraţiei de stat.

Condiţiile de stabilire, modificare şi stingere a obligaţiei fiscale sunt

reglementate n  mod unitar pentru toate categoriile de venituri fiscale. Modificarea obligaţiei bugetare poate fi determinată pe de o parte de cauzele prevăzute n general de actele normative care reglementează veniturile bugetare. Stingerea obligaţiei fiscale se realizează prin modalităţi comune şi altor obligaţii juridice cum ar fi : plata, executarea silită sau prescripţia sau prin modalităţi specifice cum ar fi scăderea sau anularea obligaţiei bugetare.

Legiuitorul prin Codul de procedură fiscală  reglementează titlul de creanţă

fiscală pe care  l defineşte ca fiind actul prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală,  ntocmit de organele competente sau de persoanele ndreptăţite, potivit legii .

                        Titlurile de creanţă nu se referă doar la obligaţiile fiscale (impozite şi taxe) acesta putnd să conţină şi alte categorii de obligaţii de natură pecuniară ( amenzi sau alte venituri nefiscale) .

Prin O.G. nr. 11/1996  , titlul de creanţă bugetară a fost stabilit de către


[1] Cristina Oneţ, Dreptul Finanţelor Publice ,Ed. Lumina Lex ,Bucureşti , 2005, pag. 144-145

1

legiuitor ca fiind actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată privind creanţele bugetare , ntocmit de către organele de specialitate , sau de persoane mputernicite , potrivit legii .

                        Analiznd cele două definiţii date titlurilor de creanţă , n opinia specialiştilor aceştia consideră că , vechea terminologie de „titlu de creanţă bugetară” era mai corectă dect cea de „titlu de creanţă fiscală „ utilizat n legislaţia n vigoare.

                        n privinţa naturii juridice a titlurilor de creanţă fiscală , n literatura juridică de specialitate , s-au conturat două mari opinii :

-          conform doctrinei de drept financiar , se susţine că titlul de creanţă fiscală , este un act de impunere şi are natura juridică a unui act unilateral de drept financiar public ;

-          conform doctrinei de drept administrativ , se susţine că titlul de creanţă este un act administrativ ;

            Ţinnd cont de legătura dintre dreptul administrativ şi dreptul finanţelor publice şi avnd n vedere faptul că titlul de creanţă fiscală se bucură de o mare parte din caracteristicile actelor de drept administrativ, consider că titlul de creanţă fiscală are natura juridică:

         a unui act administrativ n privinţa formei, deoarece manifestarea unilaterală de voinţă are loc n cadrul activităţii executive, de organizare a executării legii şi de executare n concret a acesteia, provenind de la persoane calificate, n sensul de organe ale statului specializate n activitatea financiară  sau de alte persoane mputernicite potrivit legii;

         a unui act de drept al finanţelor publice, chiar de drept fiscal, n privinţa conţinutului[1].

                        Astfel rezultă că titlurile  de creanţă fiscală au o natură juridică mixtă de act administrativ-fiscal .

                        Titlurile de creanţă fiscală pot fi clasificate după mai multe criterii.

A. După  scopul urmărit, putem distinge:

  titluri de creanţă explicite, ntocmite exclusiv n acest scop;

  titluri de creanţă implicite, adică acte care implicit sunt şi titluri de creanţă fiscală, chiar dacă au fost ntocmite n alte scop;

B. După  relaţia ce se poate stabili cu alte categorii de acte juridice  există:

  titluri de creanţe fiscale principale;

  titluri de creanţe fiscale complementare

Cele mai importante titluri de creanţă sunt :

  decizia de impunere emisă de către organele fiscale competente ;

  declaraţia fiscală , angajamentul de plată sau documentul ntocmit de către plătitor ;

  decizia prin care se stabileşte şi se individualizează suma de plată pentru creanţele fiscale accesorii , reprezentnd dobnzi şi penalităţi de ntrziere ;

  decalaraţia vamală ;

  documentul prin care se stabileşte şi se individualizează obligaţia vamală, inclusiv accesoriile acesteia ;

  procesul verbal de constatare şi sancţionare contravenţională ;

  ordonanţa procurorului , ncheierea sau dispozitivul instanţei judecătoreşti , pentru amenzile , cheltuielile judiciare sau alte obligaţii fiscale  .

 

 

BIBLIOGRAFIE:

 

 

  • Cristina Oneţ – Dreptul Finanţelor Publice , Partea Generală – Editura Lumina Lex , Bucureşti, 2005
  • Gheorghe Gavrilaş- Finanţe Publice , Universitatea „ Petru Maior” – Tg. Mureş , 2004
  • Legea nr. 571/2003- Codul Fiscal

  • [1] idem, pag. 153- 154

    Referat oferit de www.ReferateOk.ro
    Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
    Horoscop
    Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
    referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica