referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Dreptul si stiinta dreptului

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Aşadar, nu se confundă dreptul, ca realitate socio-umană, ca mod de disciplinare a comportamentelor intr-o comunitate - cu studiul acestei realităţi, cu ştiinţa care îi cercetează legităţile, regularităţile, geneza şi modalităţile de implicare şi determinare a comportamentului uman...

Varianta Printabila 


1

Drept international privat

 

 

Sb 1. P.Gen.  Particularitatile raportului juridic de drept international privat cu elementul de externalitate

 

  Raportul juridic de drept international privat prezinta anumite trasaturi caracteristice prin care se deosebeste de obiectul altor ramuri de drept.           

 Aceste trasaturi caracteristice sunt, n principiu, urmatoarele: 

a)  raportul juridic de drept international privat contine un element strain, prin care are legatura cu mai multe sisteme de drept. Prin intermediul elementului strain al raportului juridic, poate sa ia nastere un conflict de legi; 

b) raportul juridic de drept international privat ia nastere n domeniul dreptului privat n sens larg;                                      

c)  subiectele raportului juridic de drept international privat sunt persoane fizice sau persoane juridice. 

 

Elementul de extraneitate 

 

Elementul de extraneitate sau elementul strain reprezinta acea parte componenta a raportului juridic de drept international privat prin care se stabileste legatura cu o lege straina.  Elementul de extraneitate al raportului juridic de drept international privat nu constituie un element distinct n structura raportului juridic2, ci presupune o mprejurare de fapt care poate apare n legatura cu elementele de structura ale raportului juridic, determinnd aplicarea unor legi din sisteme de drept diferite.  In functie de elementele de structura ale raportului juridic, elementul de extraneitate se poate prezenta sub mai multe aspecte:                      

    n functie de subiectele raportului juridic elementul de extraneitate poate consta n:  - pentru persoanele fizice: cetatenia, domiciliul sau resedinta, credinta religioasa (n sistemele de drept n cadrul carora regulile religioase produc efecte juridice);

-                     pentru persoanele juridice: sediul, nationalitatea, fondul de comert, centrul economic etc.;   n functie de obiectul raportului juridic, exista element de extraneitate n cazul bunurilor mobile cnd acestea se gasesc n strainatate;

  n functie de continutul raportului juridic2 deosebim urmatoarele situatii (ce constituie elemente de extraneitate):  - locul ncheierii actului juridic este n strainatate: 

-  locul producerii unui fapt cauzator de prejudiciu este in strainatate; 

- locul executarii unui act juridic este n strainatate;

  n legatura cu problemele de procedura, reprezinta element dej extraneitate locul judecatorii litigiului (cnd este ntr-o tara straina). 

 

Elementul de extraneitate este analizat ca fiind "strain" prin raportare la sistemul de drept al forului, determinnd uneori aplicarea normelor materiale uniforme sau dnd nastere conflictului de legi.  ntr-un raport juridic de drept international privat se poate constata existenta unuia sau mai multor elemente de extraneitate.  Determinarea elementelor de extraneitate si efectele produse dej acestea difera de la un sistem de drept la altul3. De exemplu, pentru determinarea legii nationale a persoanei fizice, unele sisteme de i considera ca elementul de extraneitate ii constituie cetatenia, iar i considera ca l constituie domiciliul persoanei fizice. 

 

Sb. 2. P. Gen. Conflictele de legi 

 

Conflictul de legi reprezinta situatia conform_careia, un raport juridic cu element de extraneitate poate fi crmuit de doua sau mai multe legi apartinnd unor sisteme de drept diferite, cu care raportul juridic respectiv prezinta egaturapnn elementul de extraneitate.  De regula, conflictul de legi se manifesta ntre legea forului, (instantei sesizate cu solutionarea cauzei) si legea statului cu care raportul juridic are legatura prin elementul strain pe care l contine.  Instanta sesizata va solutiona conflictul de legi prin alegerea legii competente ce urmeaza a fi aplicata raportului juridic cu element strain avut n vedere, n functie de criteriile stabilite de legea forului.  Tipuri de conflicte de legi  Conflictele de legi pot fi clasificare, n functie de anumite criteri Astfel: 

a) n functie de aplicarea legilor n spatiu si timp, distingem:  - conflictul de legi in timp- este conflictul care apare ntre doi legi, ambele n vigoare, apartinnd unor sisteme de drept diferite, ca reglementeaza diferit raportul juridic avut n vedere;  - conflictul de legi n timp - este conflictul care intervine ntre de legi succesive apartinnd aceluiasi sistem de drept, una din legi fiind vigoare, iar cealalta abrogata;  -  conflictul de legi n timp si spatiu - este conflictul care apare cazul n care un raport juridic cu element strain se naste, se modifica sau stinge prin aplicarea unei legi apartinnd unui anumit sistem de drept ulterior, efectele acestui raport juridic sunt invocate n alt stat. n teme unei legi apartinnd altui sistem de drept;  - conflictul mobil de legi - apare n cazul n care un raport juridic element de extraneitate este supus succesiv reglementarilor prevazute doua legi din sisteme de drept diferite, ambele n vigoare - datoi schimbarii punctului de legatura al normei conflictuale aplicabile: 

b)  n functie de sistemul de drept considerat a fi competent reglementeze raportul juridic cu element de extraneitate, distingem:  -  conflictul pozitiv de legi - este conflictul care apare n situatia care ambele norme conflictuale aflate n prezenta, apartinnd uik  de drept diferite, revendica reglementarea raportului juridic ca strain prin aplicarea legilor din propriul sistem de drept;  -  conflictul negativ de legi " apare n situatia n care nici normele conflictuale aflate n prezenta prin elementul strain juridic nu pretinde reglementarea raportului jundic respecti sistemului de drept caruia apartine.  Conflictele pozitive si negative de legi sunt forme de prezentare ale conflictului de legi n spatiu. 

c) n functie de nivelul sistemului de drept unde apar conflictele de  legi, distingem:  -  conflicte prnpriu-zise de legi (de drept international privat) sunt conflictele care apar ntre normele materiale sau conflictuale ce apartin unor sisteme de drept diferite.  - conflictele aparente de legi (de drept intern), sunt conflictele care apar ntre legile apartinnd aceluiasi sistem de drept. 

 

Sb. 3. P. Gen. Conflictele de jurisdictii 

 

Conflictele de jurisdictii intervin cnd o instanta sesizata cu solutionarea unui litigiu de dreptintemational privat trebuie sa se pronunte asupra competentei de solutionare a cauzei, procedurii aplicabile, precum si EFECTELOR HOTATRIRILOR judecatoresti pronuntate n strainatate. "  Raportul juridic cu element de extraneitate poate determina aparitia urmatoarelor probleme de ordin procedural:  a)   competenta jurisdictionala n dreptul international privai. In dreptul international privat romn aceasta problema este reglementata, n special, prin dispozitiile art. 148-157 din Legea nr. 105/1992.  b) procedura aplicabila n procesele de drept international privat n  dreptul   international   privat   romn,   normele  juridice   care reglementeaza aceasta problema sunt grupate, n special. n dispozitiile art 158-164 din Legea nr. 105/1992.  c) efectele hotarrilor judecatoresti si arbitrale straine              n   dreptul   international   privat   romn,   normele  juridice   care reglementeaza acest domeniu, sunt cuprinse, n special, din dispozitiile art. 165-181 din Legea nr. 105/1992 

 

Sb. 4. P. Gen Norma conflictuala  Notiune

 

 Norma   conflictuala este o norma juridica   specifica   dreptului international privat avnd o  structura proprie.  Norma conflictuala nu reglementeaza n mod direct un raport juridic cu element strain, ci desemneaza norma direct aplicabila, solutionnd astfel conflictul de legi.  Norma conflictuala are un caracter prealabil, indirect, fiind o norma de trimitere sau de fixare.  Prin aplicarea normei conflictuale nu se determina n mod direct si nemijlocit drepturile si obligatiile partilor unui raport juridic cu element strain, norma conflictuala indicnd doar ce lege se va aplica nemijlocit raportului juridic respectiv.  Normele conflictuale pot fi cuprinse n sistemul de drept al unui stat sau n conventiile internationale la care un stat este parte.  In cazul n care normele conflictuale fac parte din dreptul intern al unui stat, ntre normele conflictuale care reglementeaza acelasi domeniu pot apare deosebiri de la un sistem de drept la altul.  In cazul n care normele conflictuale sunt cuprinse n conventii internationale, acestea au un caracter uniform pentru statele semnatare ale conventiei.

 1.2. Structura normei conflictuale 

Elementele de structura ale normei conflictuale sunt continutul si legatura . 

a) Continutul normei conflictuale sau ipoteza acesteia este acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se refera: 

b)Legatura normei conflictuale sau dispozitia acesteia cuprinde acea parte a normei prin care se indica legea competenta sa crmuiasca raportul juridic cu element strain.  Legatura dintre cele doua elemente de structura ale normei conflictuale (continut si legatura) se realizeaza prin intermediul punctelor de legatura. 

 

Sb. 5. P. Gen. Punctul sau elementul de legatura si clasificarea normei 

 

Elementul de legatura al normei conflictuale reprezinta acel element prin intermediul caruia se realizeaza legatura ntre un raport juridic cu element strain (continutul normei) si legea aplicabila acestuia (legatura normei).  Prin intermediul punctului de legatura se realizeaza localizarea unui raport juridic n cadrul unui sistem de drept.  In literatura juridica romna, localizarea raportului juridic eu element de extraneitate se realizeaza n functie de subiectele raportului juridic, de obiect si de faptul generator, modificator sau extinctiv al raportului juridic respective. 

Cele mai importante puncte de legatura admise de legea romna sunt urmatoarele: 

a) Cetatenia        

b) Teritoriul 

c) Pavilionul navei (aeronavei) 

d)  Vointa partilor 

 

Clasificarea normelor conflictuale

 Normele conflictuale se clasifica n functie de elementele lor de structura, deci dupa continut si legatura. 

a) Dupa felul legaturii, normele conflictuale se clasifica n doua categorii:  -  norme conflictuale unilaterale sau cu indicare directa - sunt normele care arata direct cnd este aplicabila legea forului, fara a arata si cazurile cnd este competenta legea straina.  - norme conflictuale bilaterale sau cu indicare generala sunt normele care arata n acelasi timp cazurile cnd este competenta legea locala si cazurile cnd este competenta legea straina. 

b) Dupa continutul lor, normele conflictuale pot fi grupate n norme conflictuale referitoare la persoane fizice sau persoane - juridice, la proprietate, la contracte, la mostenire, la actele juridice, la faptele juridice, etc. 

 

Sb. 6. P. Gen. Comparatie ntre normele conflictuale si normele materiale  n privinta asemanarilor dintre cele doua categorii de norme, se poate aprecia ca ambele categorii fac parte din sistemul de drept al forului si reglementeaza raporturile juridice de drept international privat (sunt avute n vedere normele materiale care intereseaza dreptul international privat). 

In privinta deosebirilor, se poate constata ca: 

a) sub aspectul sferei de aplicare:  - norma conflictuala are un caracter prealabil fata de norma materiala I (sunt avute in vedere si normele de aplicatie imediata);  - norma conflictuala influenteaza norma materiala direct aplicabila n cauza, nu si invers;  - norma conflictuala arata doar sistemul de drept aplicabil n cauza, n timp ce norma materiala crmuieste n mod direct un raport juridic cu element strain. 

b) sub aspectul structurii:  -  norma conflictuala are o structura specifica, diferita de structura normei materiale, elementele sale fiind continutul si legatura. Norma de drept intern substantial are o structura formata din urmatoarele elemente: ipoteza, dispozitia si sanctiunea 

1

Sb. 7. P. Gen Metoda normei conflictuale si a normei mteriale 

 

Folosirea metodei normelor conflictuale presupune urmatoarele aspecte: 

a) normele conflictuale au de regula, caracter national, fiind cuprinse n sistemul de drept propriu fiecarui stat. Datorita acestei situatii apar deosebiri de reglementare de la un sistem de drept la altul. 

b) normele conflictuale ale forului desemneaza legea competenta sa crmuiasca raportul juridic cu element strain, care poate fi fie legea locala, fie legea straina cu care are legatura raportul juridic prin elementul de extraneitate.  Aplicarea metodei normelor conflictuale impune luarea n consideratie a unor mprejurari concrete pentru aprecierea corecta a acestei metode.  -  folosirea metodei normelor conflictuale presupune aplicarea legii care are cea mai mare legatura cu raportul juridic cu element.strain; fiind cea mai indicata sa reglementeze raportul juridic respectiv;  -  metoda normelor conflictuale se diversifica conform cerintelor vietii sociale, aplicndu-se n paralel cu legile de aplicatie imediata sau cu legile materiale uniforme;  - folosirea metodei normelor conflictuale duce la solutionarea conflictelor de legi n sensul ca stabileste care dintre sistemele de drept n prezenta este indicat sa.se aplice raportului juridic respectiv.

 Metoda normelor materiale 

 

Norma materiala sau substantiala reglementeaza n mod direct raportul juridic cu element strain, prin aplicarea ei determinndu-se n mod direct efectele juridice pentru cauza avuta n vedere.  Normele materiale uniforme mai multor state, adoptate prin conventii internationale pot fi aplicabile att n raporturile de drept intern, ct si n raporturile de drept international privat.  Aplicarea normelor materiale uniforme prezinta avantajul ca nlatura posibilitatea aparitiei conflictului de legi . 

 

Sb. 8. P. Gen Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata si a metodei propter law 

 

Metoda utilizarii legilor de aplicatie imediata

 

  In literatura de specialitate au fost - exprimate opinii diferite privind notiunea acestei categorii de legi, fiind propuse mai multe criterii de analiza1.  Normele de aplicatie imediata - au fost definite ca fiind normele materiale apartinnd sistemului de drept intern al statului forului care, dat fiind gradul lor nalt de imperativitate, se aplica cu prioritate unui raport juridic cu element strain atunci cnd acel raport juridic are un punct de legatura concret cu tara forului, excluznd n acest fel conflictul de legi si aplicarea n cauza a vreunei norme conflictuale .  Specificul legaturii dintre raportul juridic si legea forului consta n urmatoarele aspecte:  -  se folosesc ndeosebi punctele de legatura cu caracter teritorial; punctele de legatura cu caracter personal (de ex.: cetatenia) fiind folosite mai rar;  -  punctele de legatura se refera la notiuni de fapt, nu la notiuni juridice (de exemplu se foloseste notiunea de resedinta mai mult dect notiunea de domiciliu);  -  se folosesc mai multe puncte de legatura pentru a determina aplicarea unei legi de aplicatie imediata pentru ct mai multe situatii.

 

  Metoda proper law 

 

In elaborarea acestei metode s-a avut n vedere modul de determinare a legii contractului n dreptul de common law, aplicndu-se initial n cadrul acestui sistem de drept, nsa ulterior, fiind folosita si n alte sisteme de drept1.  Metoda proper law reprezinta un caz particular de aplicare a normei conflictuale, presupunnd ca pentru fiecare situatie juridica n parte se determina legea aplicabila avnd n vedere ansamblul rnprejurarilor de fapt si a particularitatilor concrete, specifice spetei respective. Prin aplicarea acestei metode se ajunge la situatia de a se aplica legi diferite privind aceeasi materie, n cazul n care mprejurarile de fapt sunt diferite de la un caz la altul.  Pentru a determina legea aplicabila fiecarei spete judecatorul trebuie sa aiba n vedere urmatoarele aspecte:  sa tina cont de punctele de legatura cele mai puternice;  - sa cerceteze continutul legilor aflate n conflict pentru a determina scopul acestora, urmnd sa aplice legea care are cel mai mare interes n reglementarea raportului juridic respectiv;  - sa aplice legea cea mai favorabila partii care trebuie protejata;  - sa aplice legea care exprima cel mai bine ideea de justitie, asa cum este conceputa de judecator.  Aplicarea metodei proper law prezinta unele inconveniente cum ar fi:                             - legea aplicabila unui raport juridic cu element strain este cunoscuta numai dupa pronuntarea unei solutii de instanta judecatoreasca;  -  pentru determinarea legii aplicabile se procedeaza la compararea continutului  legilor aflate n conflict,  n timp  ce norma conflictuala 

 

Sb. 9. P. Gen Calificare notiune si factori  Notiune 

 

Calificarea reprezinta determinarea sensului notiunilor folosite de norma conflictuala, att n partea n care arata obiectul reglementarii sale (continutul normei conflictuale), ct si n partea care arata legea competenta sa crmuiasca raportul juridic (legatura normei conflictuale).  A califica un act, un fapt, o relatie sau un raport nseamna a arata n care din categoriile sau notiunile juridice existente se ncadreaza acestea spre a deveni un anumit fapt juridic, act juridic, un anumit raport de drept.  Continutul normei conflictuale se determina cu ajutorul unor notiuni cum ar fi: capacitate, forma actului juridic, succesiunea bunurilor, efectele casatoriei etc.  Calificarea   intervine   dupa   determinarea   normei   conflictuale aplicabile n cauza.  Notiunile prin care se determina sensul continutului si legaturii normei conflictuale au ntelesuri diferite de la un sistem de drept la altul. Calificarea raportului juridic si a normei conflictuale aplicabile acestuia se face prin procedee diferite si dupa criterii diferite, proprii fiecarui sistem de drept.  Calificarea notiunilor folosite n continutul normei conflictuale determina legea aplicabila raportului juridic cu element strain. 

 

Factorii care determina necesitatea calificarii 

 

Necesitatea calificarii este determinata de mai multi factori cum ar fi:

 a) termenii si notiunile folosite n normele conflictuale au ntelesuri diferite de la un sistem de drept la altul;

 b) sistemele de drept contin notiuni sau institutii juridice care nu sunt cunoscute n alte sisteme de drept.

 c)  sistemele de drept ncadreaza aceleasi situatii de fapt n categorii  juridice diferite.

 d)  sistemele de drept folosesc modalitati procedurale diferite pentru  obtinerea aceluiasi rezultat. 

 

Sb.10 . P. Gen Legea dupa care se face calificarea 

 

O problema importanta n materia calificarii este aceea de a sti dupa legea carei tari se face calificarea, de aceasta lege depinznd n final solutionarea conflictului de legi.  In legatura cu legea dupa care se face calificarea, sistemele de drept au adoptat pozitii diferite.  Calificarea dupa legea forului  Lex fori pare a fi cea mai indicata sa crmuiasca calificarea, deoarece  este legea avuta n vedere de judecatorul forului.  Majoritatea autorilor mpartasesc opinia conform careia calificarea trebuie sa se faca dupa legea statului instantei sesizate.

  In sprijinul acestei solutii au fost invocate urmatoarele argumente:  

a) Normele conflictuale sunt norme juridice cu caracter national, ce fac parte din sistemul de drept intern al unui stat. n consecinta, sensul unei norme de drept nu poate fi determinat dect n cadrul sistemului de drept din care face parte: 

 b) calificarea reprezinta o parte a rationamentului juridic, o etapa intermediara n aplicarea normei conflictuale. 

c)  calificarea dupa alta lege dect dupa lexfori ar conduce la lipsa exercitarii unui control privind aplicarea legii straine n tara forului, ceea ce nu poate fi admis. 

d)   n sprijinul calificarii dupa legea forului a fost invocat si argumentul cercului vicios, n sensul ca nu se poate face calificarea dupa o lege straina, ct timp nu se stie daca aceasta lege este competenta sau nu de a se aplica n speta.  In concluzie, avnd n vedere aceste critici, se poate aprecia ca urmeaza a fi avuta n vedere calificarea dupa lexfori ca regula, nsa aceasta jnu exclude un anumit rol ce revine si legii straine n calificare. 

 

Calificarea dupa lex causae

 

 Conform   acestei  teorii   calificarea  se  face  dupa. legea  straina competenta n principiu sa crmuiasca raportul juridic cu element strain. In favoarea acestei teorii au fost invocate urmatoarele argumente: 

a) trimiterea la aplicarea legii straine prin intermediul normei conflictuale a forului, presupune si trimiterea la calificarea data de acea lege. 

b)  Legea straina determinata prin dispozitiile normei conflicruaie a forului trebuie sa produca efectele prevazute n dispozitiile sale si acest lucru nu ar fi posibil daca s-ar face calificarea dupa lexfori. 

 

Teoria calificarii autonome 

 

Conform acestei teorii se apreciaza ca norma conflictuala se califica autonom, independent de calificarea data de legea materiala interna a unui stat, fiind rezultatul generalizarii calificarilor date de legislatiile statelor.

 

 3.4. Calificarea dupa proper law 

 

Pornind de la metoda proper law din dreptul englez, s-a apreciat ca legea dupa care se face calificarea este diferita de la un caz la altul, n functie de particularitatile concrete ale spetei analizate. Astfel, judecatorul va aprecia n fiecare speta n parte daca pentru calificarea unor notiuni se aplica lexfori sau lex causae.  Exceptii de la calificarea dupa lexfori  Doctrina care sustine calificarea dupa lexfori este nevoita sa accepte unele exceptii de la calificarea dupa aceasta lege.                                        

Aceste exceptii sunt, n principiu, urmatoarele:  a) Tratatele internationale  b) Autonomia de vointa.  c) Retrimiterea  d) Calificarea secundara  e) Institutiile juridice necunoscute de legea forului  f) Cetatenia 

 

Sb.11 . P. Gen. Retrimiterea notiunea si forme.  Notiune  Retrimiterea este o institutie juridica a dreptului international privat, provocata de conflictul negativ dintre normele conflictuale n prezenta cu privire la un raport juridic, n sensul ca fiecare dintre normele conflictuale confera celeilalte competenta de a crmui raportul juridic respectiv .  ntre normele conflictuale n prezenta, care fac parte din sisteme de drept diferite, poate sa ia nastere un conflict de legi n spatiu, care se poate prezenta sub doua forme:  -  conflict pozitiv - cnd fiecare norma conflictuala face trimitere la propriul sistem de drept si justifica aplicarea propriei legi pentru solutionarea raportului juridic cu element strain. Conflictul pozitiv exclude retrimiterea.  - conflict negativ - cnd fiecare norma conflictuala face trimitere la celalalt sistem de drept si nu declara ca fiind aplicabil propriul sau sistem de drept  Conflictul negativ implica institutia retrimiterii.  Pentru a interveni institutia retrimiterii, sunt necesare doua conditii .  -  prima conditie presupune existenta unui conflict negativ ntre normele conflictuale aflate n prezenta;  -  a doua conditie presupune admiterea retrimiterii de catre norma conflictuala a forului.  2.

 

Formele retrimiterii 

 

Retrimiterea este de doua feluri:  a) retrimiterea de gradul I sau simpla - reprezinta situatia n care norma conflictuala a forului desemneaza a fi competent dreptul strain care, prin propriile norme conflictuale, retrimite la sistemul de drept al forului;  b) retrimiterea de gradul II sau complexa — reprezinta situatia n care norma conflictuala a forului desemneaza a fi competent dreptul strain, care, prin propriile norme conflictuale atribuie competenta unui sistem de drept al 
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica