referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Dreptul civil

Categoria: Referat Drept

Descriere:

În privinţa persoanelor juridice urmează a se avea în vedere că drepturile şi obligaţiile lor se exercită prin intermediul organelor persoanei juridice, ale căror acte şi fapte juridice sînt actele şi faptele personei (jurdidice) însăşi (art. 35 din Decretul nr. 31/1954)...

Varianta Printabila 


1

Dreptul civil

 

 

Dreptul civil este acea ramură de drept care reglementează raporturi juridice, patrimoniale şi nepatrimoniale, n care părţile figurează ca subiecte egale n drepturi.

            Explicaţie: dreptul civil are ca obiect relaţiile dintre oameni, n care persoanele  se află n raport de egalitate.

            Exemplu: raport de drept civil poate fi dreptul de proprietate (n cazul n care cineva are un teren şi o altă persoană i ncalcă dreptul de proprietate). Ca urmare a acestei egalităţi amndouă părţile pot prezenta dreptul de proprietate.

 

Raporturile patrimoniale snt relaţii evaluabile n bani.

Raporturile nepatrimoniale snt relaţii care nu snt evaluabile n bani, ca de ex.:

         dreptul la nume;

         dreptul la viaţă;

         dreptul la reluare numelui de fată după divorţ.

 

Legea fundamentală care reglemetează raporturile de drept civil este CODUL CIVIL, intrat n vigoare la 1. decembrie 1865.

Un cod reprezintă un ansamblu de legi existente anterior, care pentru a fi mai uşor aplicate au fost codificate ntr-un cod.

Codul civil romn a fost ntocmit după modelul codului civil al lui Napoleon.

Codul civil romn cuprinde 1914 articole, din care circa 1800 mai snt şi astăzi n vigoare.

 

Raportul juridic

Este relaţia socială cu caracter patrimonial sau nepatrimonail reglementată de norma de drept civil şi care se naşte ntre persoane fizice şi/sau persoane juridice.

 

Caracterele raportului juridic civil:

1.      este o relaţie socială;

-animalele nu au capacitate de folosinţă (drepturi şi obligaţii).

2.      are un caracter voliţional, pentru că:

a)      exprimă voinţa legiuitorului (raportul juridic există dacă părţile şi manifestă dorinţa n acest sens);

b)      implică manifestarea de voinţă a părţilor.

3.   este un raport de drept n care părţile au o poziţie de egalitate juridică.

 

Structura raportului juridic:

Raportul juridic are 3 mari componente:

1.      Subiect;

2.      Conţinut;

3.      Obiect.

 

Subiectele raportului juridic civil:

Persoanele fizice şi persoanele juridice.

Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civilă. Aceasta este formată din:

         capacitatea de folosinţă

         capacitatea de exercitare

 

 

Capacitatea de folosinţă

Este aptitudinea generală a persoanelor de a dobndi drepturi şi de a-şi asuma obligaţii.

Capacitatea de folosinţă a persoanei juridice se deosebeşte de cea a persoanei fizice prin aceea că aceasta nu este generală şi egală, ci este specifică fiecăreia dintre acestea. O persoană juridică are doar drepturi şi obligaţii izvornd din scopul pentru care a fost nfiinţată, existnd aşadar principiul specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanelor juridice.

 

Dobndirea capacităţii de folosinţă:

1.      Persoana fizică dobndeşte această capacitate:

      - de la naştere, ca regulă;

      - din momentul concepţiei copilului, ca excepţie, cu condiţia nsă de a se naşte viu (de interes major n cazul n care şi acesta vine la  moştenire).

2.      Persoana juridică dobndeşte această capacitate din momentul n care ia fiinţă. Are o capacitate de folosire restrnsă chiar de la data actului de nfiinţare (adică nainte de nregistrare), ct priveşte drepturile ce se constituie n favoarea ei; (nendeplinirea obligaţiilor necesare pentru ca persoana juridică să ia naştere n mod valabil)?.

 

ncetarea capacităţii de folosinţă:

1.      pentru persoana fizică: - la moartea ei;

                             - la declararea judecătorească a morţii.

2.      pentru persoana juridică n cazul dizolvării.

Dizolvarea poate avea loc:

         prin voinţa persoanelor care au constituit-o;

         de drept - la mplinirea termenului pentru care a fost nfiinţată;

       - n funcţie de realizarea sau de imposibilitatea realizării scopului propus;

       - n cazul scăderii numărului membrilor organizaţiei sub limita stabilită de lege sau statut.

n cazul dizolvării, persoana juridică intră n lichidare.

 

Capacitatea de exerciţiu

Presupune aptitudinea unei persoane de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii săvrşind acte juridice.

1.      Persoana fizică dobndeşte capacitea de exercitări depline la vrsta de 18 ani. Pnă la 14 ani este complet lipsită de capacitate de exerciţiu. ntre 14-18 ani are capacitatea de exerciţiu restrnsă, putnd face singură acte de administrare, dacă nu-i pricinuiesc vreo vătămare. Minorul care a mplinit 16 ani poate dispune personal prin testament de jumătate din averea de care poate dispune un major. Minorul sub 14 ani răspunde de fapta sa producătoare de prejudicii dacă a avut discernămnt n momentul săvrşirii faptei. După 14 ani se prezumă că minorul are discernămnt şi răspunde de fapta ce l-a prejudiciat pe altul.

Majorii snt lipsiţi de capacitatea de exerciţiu n situaţia n care snt puşi sub interdicţie de către instanţa de judecată.

Astfel persoanele fizice pot fi:

1

         persoane deplin capabile;

         persoane cu capacitate de exerciţiu restrnsă;

         persoane lipsite de capacitate de exerciţiu.

Capacitatea de exerciţiu ncetează la moartea persoanei sau n momentul punerii sub interdicţie.

n privinţa persoanelor juridice  urmează a se avea n vedere că drepturile şi obligaţiile lor se exercită prin intermediul organelor persoanei juridice, ale căror acte şi fapte juridice snt actele şi faptele personei (jurdidice) nsăşi (art. 35 din Decretul nr. 31/1954). Att timp ct nu au fost constituite ncă aceste organe, persoana juridică poate exista, avnd deci capacitate de folosinţă, nsă ea nu va avea deocamdată capacitatea de exerciţiu. Voinţa organelor de conducere este voinţa persoanei juridice, astfel că actele ntocmite n numele său o obligă. O persoană juridică răspunde de paguba provocată prin neexecutarea culpabilă a obligaţiilor asumate sau prin fapta sa ilicită şi culpabilă cu bunurile din patrimoniul său.

Este vorba aşadar de actele şi faptele juridice săvrşite de organele de conducere ale persoanei juridice n limitele puterilor care le-au fost conferite. O persoană juridică nu răspunde de obligaţiile personale ale asociaţilor ce o compun, aceştia răspunznd n nume propriu.

Statul este personană juridică, apărnd ca subiect de drepturi şi obligaţii.

 

Conţinutul raportului juridic civil

Este construit din drepturile subiectului activ şi din ndatoririle subiectului pasiv.

 

Clasificarea drepturilor subiective:

1.      După sfera persoanelor obligate snt:

         absolute:  se caracterizează prin aceea că:

 - titularul dreptului (subiectul activ) este determinat;

 - subiectul pasiv (cel obligat) este constituit din toate celelalte persoane.

Drepturile absolute sunt opozabile tuturor n sensul că toate celelalte persoane (subiect pasiv) snt obligate să respecte facultăţile pe care titularul dreptului le are asupra lucrului şi să se abţină de la orice acţiune de natură să l mpiedice să-şi exercite dreptul.

Ex.: dreptul la nume, reputaţie, onoare (drepturi personale); dreptul de proprietate, dreptul de autor (drepturi patrimoniale).

         relative:  ele există n folosul unei anumite persoane determinate.

Att subiectul activ, ct şi pasiv snt determinate.

Este drept relativ acel n virtutea căruia o persoană numită creditor are dreptul să pretindă unei alte persoane, numită debitor să dea, să facă sau să nu facă ceva.

2.      După conţinutul lor:

         patrimoniale:  pot fi evaluate n bani, au un conţinut economic;

         nepatrimoniale:  nu pot fi evaluate n bani (dreptul la nume, reputaţie, etc.). Toate acestea snt şi drepturi absolute.

Drepturile patrimoniale se clasifică la rndul lor n:

         drepturi reale:  - acestea se stabilesc cu privire la un lucru determinat, ntre o persoană ca                         subiect activ şi toate celelalte ca subiecte pasive nedeterminate;

             - "reprezintă acel drept subiectiv n virtutea căruia titularul său poate să-şi                  exercite atributele asupra unui lucru determinat, n mod direct şi                              nemijlocit, fără a fi necesară intervenţia unei alte persoane."(C. Stătescu)

         drepturi de creanţă:  - acestea reprezintă dreptul pe care l are o persoană numită creditor                        de a pretinde unei alte persoane, numite debitor, să dea, să facă sau să                              nu facă ceva.

Deosebiri existente ntre drepturile reale şi drepturile de creanţă:

1.      Dreptul real (ca un drept absolut) presupune existenţa unui subiect activ de la nceput determinat şi un subiect pasiv nedeterminat, format din toate celelalte persone, pe cnd dreptul de creanţă (ca un drept relativ), presupune determinarea de la nceput att a subiectului activ, ct şi a subiectului pasiv (singurul subiect obligat fiind acest subiect pasiv determinat).

2.      La dreptul real obligaţia ce revine subiectului pasiv nedeterminat este acea de a nu face nimic de natură a stnjeni exercitarea de subiectul activ a dreptului său. Subiectului pasiv i revine astfel o obligaţie generală negativă.
n cazul dreptului de creanţă, obligaţia ce revine subiectului pasiv poate fi att pozitivă -  de a da, a face ceva -, ct şi negativă - de a nu face ceva, din cele ce, n lipsa obligaţiei, subiectul pasiv ar fi putut să facă.
Dreptul real are ntotdeauna ca obiect un lucru determinat, pe cnd dreptul de creanţă are ntotdeauna ca obiect un lucru determinat sau determinabil n viitor.

3.      Titularul dreptului real şi exercită prerogativele direct asupra lucrului, fără a avea nevoie de concursul altei persoane, n timp ce titularul dreptului de creanţă nu poate obţine realizarea dreptului său dect cu concursul debitorului.

4.      Din punctul de vedere al opozabilităţii:
      - dreptul real este opozabil tuturor;
      - dreptul de creanţă este opozabil numai debitorului.

5.      Din punctul de vedere al efectelor:
  Dreptul real conferă titularului său:
      - dreptul de urmărire, care constă n posibilitatea titularului său de a urmări bunul n patrimoniul             oricui s-ar afla;
      - dreptul de preferinţă, care constă n facultatea pe care o conferă dreptul real de a avea prioritate faţă de orice alt drept, prioritate care dă putinţa satisfacerii titularului dreptului real naintea titularilor altor drepturi.
  Dreptul de creanţă conferă titularului său un gaj general asupra patrimoniului debitorului n concurs cu ceilalţi creditori ai acestuia.

6.      Drepturile reale snt limitate, prevăzute de lege;
Drepturile de creanţă snt ntr-un număr nelimitat.

 

Obiectul raportului juridic:

reprezintă prestaţia pe care subiectul activ o poate pretinde din partea subiectului pasiv, care poate fi pozitivă (de a da, de a face) sau negativă (de a nu face).

 

 

Clasificarea bunurilor

 

După nsuşirile lor fizice:
a)  bunuri corporale: cele care au o nfăţişare concretă, materială, pot fi percepute cu propriile noastre simţuri;
b)  bunuri incorporale: cele care au o existenţă abstractă (drepturi reale, drepturi de
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica