referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Infractiunea de spalare a banilor

Categoria: Referat Drept

Descriere:

instituţii cu atribuţii de control financiar şi de supraveghere prudenţială: Banca Naţională a României, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Conturi a României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare...

Varianta Printabila 


1

I. Cadrul general al reglementării

 

n legislaţia romnă, termenul de „spălare a banilor”a fost consacrat de dispoziţiunile Legii nr. 21/1999, act normativ care se nscria, la timpul respectiv, n ampla acţiune de armonizare a legislaţiei naţionale cu legislaţia Uniunii Europene.

Legea nr.21/1999 a fost abrogată la data de 7 decembrie 2002, cnd Parlamentul Romniei a adoptat Legea nr. 656 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor[1].

Legea nr. 656/2002 a fost modificată succesiv de-a lungul timpului de diferite legi şi ordonanţe de urgenţă dintre care amintim: Legea nr. 39/2003 pentru prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate, Legea nr. 230/2005, Legea nr. 36/2006, ultima modificare adusă acesteia fiind prin O.U.G. nr. 53/2008[2].

Cadrul legislativ naţional privitor la prevenirea şi sancţionarea spălării banilor este completat de Hotărrea Guvernului nr. 479/2002 pentru aprobarea Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor şi de Hotărrea Guvernului nr. 1078/2004 pentru modificarea Regulamentului menţionat mai sus.

Pe plan european, cadrul general al reglementării cuprinde:

- Directiva nr. 2001/97 CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 2 decembrie 2001, care modifică Directiva nr. 91/308 din 10 iunie 1991 referitoare la prevenirea utilizării sistemului financiar pentru spălarea banilor;

- Directiva Parlamentului şi a Consiliului European cu privire la prevenirea utilizării sistemului financiar n scopul spălării banilor şi al finanţării activităţilor teroriste, adoptată la 9 august 2005.

 

II. Autorităţile cu atribuţii n aplicarea Legii nr. 656/2002

 

Pentru punerea n aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 656/2002, legiuitorul a dispus, potrivit art. 19, nfiinţarea Oficiului Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, organ de specialitate cu personalitate juridică, aflat n subordinea Guvernului Romniei.

Obiectul de activitate al acestui organism l reprezintă activitatea de prevenire şi combatere a spălării banilor şi a finanţării actelor de terorism pe care le realizează prin două modalităţi specifice:

- prima modalitate se referă la faptul că Oficiul primeşte, analizează şi prelucrează informaţiile, pe care le primeşte de la entităţile raportoare prevăzute la art. 8 din Legea nr. 656/2002;

- a doua modalitate vizează obligaţia Oficiului de a sesiza de ndată Parchetul de pe lngă nalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci cnd constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism.

Sistemul instituţional cu atribuţii n aplicarea prevederilor Legii nr. 656/2002 este constituit din:

a) instituţia de implementare, care este Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor;

b) instituţii cu atribuţii de aplicare a legii: Parchetul de pe lngă nalta Curte de Casaţie şi Justiţie, parchetele de pe lngă Curţile de Apel sau de pe lngă tribunale, Direcţia Naţională Anticorupţie, Ministerul Finanţelor Publice, Banca Naţională a Romniei, Curtea de Conturi a Romniei, Serviciul Romn de Informaţii, Garda Financiară etc.

c) entităţile raportoare sunt prevăzute de art. 8 din Legea nr.656/2002:

- băncile, sucursalele băncilor străine, instituţiile de credit şi sucursalele din Romnia ale instituţiilor de credit străine;

- instituţiile financiare cum sunt: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie, fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care ndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea, incluznd creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, emiterea şi administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea, tranzacţii pe cont propriu sau n contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată, certificate de depozit, schimb valutar etc;

- societăţile de asigurări şi reasigurări, precum şi sucursalele din Romnia ale societăţilor de asigurări şi reasigurări străine;

- agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vnzări-cumpărări de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, turism etc;

- auditorii, persoanele fizice şi juridice care acordă consultanţă fiscală, contabilă ori financiar-bancară;

- persoanele cu atribuţii n procesul de privatizare;

- agenţii imobiliare;

- casele de schimb valutar etc.

d) instituţii cu atribuţii de control financiar şi de supraveghere prudenţială: Banca Naţională a Romniei, Ministerul Finanţelor Publice, Curtea de Conturi a Romniei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare.

 

III. Concept

 

Infracţiunea de spălare a banilor este incriminată n art. 23 alin.(1) din Legea nr.656/2002 n trei variante:

Prima variantă, prevăzută de art. 23 alin.(1) lit. a), constă n „schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscnd că provin din săvrşirea de infracţiuni, n scopul ascunderii sau a disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau in scopul de a ajuta persoana care a săvrşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei”.

A doua variantă, prevăzută n art. 23 alin.(1) lit. b), constă n „ascunderea sau disimularea adevăratei naturi a provenienţei, a situării, a dispoziţiei, a  circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscnd că bunurile provin din săvrşirea de infracţiuni”.

A treia variantă, prevăzută n art. 23 alin.(1) lit. c), constă n „dobndirea, deţinerea sau folosirea de bunuri, cunoscnd că acestea provin din săvrşirea de infracţiuni”.

 

IV. Obiectul infracţiunii

  

Sunt susceptibile de a fi trase la răspundere penală pentru infracţiunea de spălare a banilor persoanele care spală orice fel de valori provenite din orice infracţiune.

Infracţiunea de spălare a banilor are un caracter corelativ, derivat, ntruct existenţa ei este condiţionată de săvrşirea prealabilă a unei infracţiuni din care să provină bunul supus unei operaţii de spălare (este vorba de o infracţiune principală).

a) Obiectul juridic al infracţiunii de spălare a banilor l reprezintă relaţiile sociale de tip patrimonial, care se nasc şi se dezvoltă n legătură cu normala circulaţie a valorilor n cadrul circuitelor financiare, bancare, de credit, şi de afaceri, realizate prin intermediul instituţiilor şi entităţilor menţionate de Legea nr.656/2002 (art. 8).

Subliniem că valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare o reprezintă derularea firească şi legală a fluxurilor de bunuri şi valori prin intermediul instituţiilor specializate mpotriva acţiunilor ilicite de deturnare şi subminare a acestora, ca urmare a injectării de valori provenite din infracţiuni[3]. 

b) Obiectul juridic special al acestei infracţiuni mai cuprinde şi relaţiile sociale care se nasc şi se dezvoltă n legătură cu activitatea justiţiei, faptele de ascundere a bunurilor provenite din infracţiune, mpiedicnd aflarea adevărului şi nfăptuirea justiţiei[4].

c) Obiectul material al infracţiunii de spălare a banilor l reprezintă bunurile rezultate din săvrşirea infracţiunii principale care sunt supuse actelor de spălare. n categoria bunurilor sunt cuprinse documentele şi instrumentele de plată care sunt recunoscute pe piaţa financiară, bancară, de investiţii şi asigurări, care atestă proprietatea sau drepturi relative la proprietate.

 

V. Subiecţii infracţiunii

 

a) Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi orice persoană responsabilă penal, nefiind precizată vreo calitate specială a subiectului. Subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor poate fi şi autor al infracţiunii principale, dar şi o persoană specializată n spălarea banilor, care nu are nici o legătură cu infracţiunea principală.

b) Subiectul pasiv al infracţiunii de spălare a banilor este, n primul rnd statul, ca titular al obligaţiei de asigurare şi garantare a unui climat de normalitate n ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii economico-financiare şi de afaceri. Poate fi subiect pasiv orice persoană fizică sau juridică care este prejudiciată n urma săvrşirii acestei infracţiuni.


[1] M. Of. nr. 904 din 12 decembrie 2002

[2] Publicată n M. Of. nr. 333 din 30 aprilie 2008

[3] C. Voicu, Al. Boroi şi colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 279

[4] V. Dobrinoiu, Drept penal. Partea specială, vol. I, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2004, pag 385

1

VI. Conţinutul constitutiv

 

A.    Latura obiectivă

a)      Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor n

prima variantă, prevăzută n art. 23 alin. (1) lit. a), constă n acţiunea de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscnd că acestea provin din săvrşirea de infracţiuni, n scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau n scopul de a ajuta persoana care a săvrşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau de la executarea pedepsei[1]. 

            Acţiunea de schimbare de bunuri nseamnă transformarea unui bun sau a unei valori n alt bun sau n altă valoare. De exemplu, sumele de bani, exprimate n lei, rezultate din valorificarea unor bunuri introduse ilegal n ţară, prin acte de contrabandă, sunt schimbate n mijloace de plată străine prin intermediul caselor de schimb valutar.

            Schimbarea poate să se materializeze şi n transformarea fizică a bunurilor prin supunerea acestora unor modificări susceptibile să le schimbe nfăţişarea fizică, materială, fără a fi afectată valoarea intrinsecă, a obiectului (de exemplu, schimbarea culorii, seriei şi numărului de nmatriculare a unui autoturism furat).

            Transferul de bunuri desemnează acţiunea de transmitere a unui drept de proprietate sau a unor obligaţii de la o persoană la alta, respectiv, trecerea dintr-o stare sau dintr-o parte n alta a unei valori, a unui bun sau a unui drept. De exemplu, transferul unor sume de bani dintr-un cont n alt cont n cadrul aceleiaşi bănci sau de la bancă la o altă bancă. Sunt asimilate transferului de bunuri şi actele de vnzare-cumpărare, donaţiile, sponsorizările şi actele de mprumut.

            Acţiunile de schimbare şi de transfer de bunuri se ntregesc cu o cerinţă esenţială şi anume, să fie efectuate n scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri, precum şi n scopul de a ajuta persoana care a săvrşit infracţiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei.

            b) Urmarea imediată. n cazul variantei analizate, urmarea imediată constă n ascunderea sau disimularea originii ilegale a bunurilor care au fost schimbate sau transferate, precum şi n tăinuirea sau favorizarea persoanelor implicate n săvrşirea infracţiunilor din care provin bunurile ce fac obiectul infracţiunii de spălare de bani.

            c) Legătura de cauzalitate. Infracţiunea de spălare a banilor subzistă atunci cnd există legătură de cauzalitate ntre acţiunea de schimbare sau transfer de bunuri rezultate din infracţiuni şi urmarea imediată arătată mai sus[2].

            Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor n a doua variantă, prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. b), constă n acţiunea subiectului activ de ascundere sau disimulare a naturii reale a provenienţei, situării, dispoziţiei, circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor sau a dreptului asupra acestora, cunoscnd că aceste bunuri provin din săvrşirea de infracţiuni.

            Acţiunea de ascundere sau disimulare, aşa cum este definită n textul legii, desemnează ansamblul de fapte concrete prin care subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor ncearcă să confere unui bun rezultat din săvrşirea uneia din infracţiunile arătate, aparenţa de legalitate, respectiv, faptul că bunul sau valoarea respectivă a fost dobndit n urma unor afaceri şi operaţiuni legale.

            Deşi textul de lege nu se referă la ascunderea unui bun, ci la ascunderea naturii reale a provenienţei acestuia, exprimăm opinia că legiuitorul a avut n vedere şi situaţiile de ascundere a acestora de la vedere, astfel nct acestea să nu poată fi identificate (găsite), localizate şi văzute efectiv.

            Acţiunile de ascundere sau disimulare se referă, aşadar, la:

-  provenienţa bunului (sursa, originea, geneza acestuia);

- situaţia bunului (cui aparţine n realitate bunul, cine este proprietarul real);

-  dispoziţia bunului (locul unde se află efectiv bunul);

- circulaţia bunului (circuitele, traseele pe care le parcurge bunul);

-  proprietarul bunului (persoana care l-a dobndit, care deţine dreptul de proprietate asupra acestuia).

Acţiunile de ascundere sau disimulare se pot realiza n fapt prin ntocmirea sau obţinerea, de ctre subiectul activ al infracţiunii de spălare a banilor, de documente false privind provenienţa, apartenenţa, dispoziţia, circulaţia sau proprietatea bunului. Astfel, se ntocmesc facturi false, documente de transport fictive, se constituie societăţi comerciale fictive (firme paravan), se redactează acte de vnzare-cumpărare, donaţii sau mprumuturi fictive[3].

Elementul material al infracţiunii de spălare a banilor n a treia variantă, prevăzută n art. 23 alin. (1) lit. c), constă n acţiunea subiectului activ de a dobndi, a deţine sau a folosi bunuri, cunoscnd că acestea provin din săvrşirea de infracţiuni.

Acţiunea de dobndire desemnează fapta unei persoane de a deţine cu orice titlu un bun din categoria celor precizate de lege, cunoscnd că acestea provin din săvrşirea de infracţiuni.

Deţinerea sau folosirea desemnează fapta unei persoane de a se bucura de un bun, de a-l folosi, de a-l ntrebuinţa, şi de a-l exploata pe o perioadă determinată sau nedeterminată, temporar sau continuu, dacă acea persoană cunoaşte că acel bun provine din săvrşirea unei din infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

            n mod practic, ce face autorul infracţiunii de spălare a banilor, respectiv „spălătorul de bani”?

            n primul rnd, acesta primeşte (recepţionează) sumele de bani cash provenite din săvrşirea de infracţiuni.

            n al doilea rnd, spălătorul de bani pune la punct o schemă de spălare a banilor, care, n cele mai frecvente cazuri, este structurată pe trei etape:

- prima etapă – plasarea – este cea n care sumele de bani obţinute din activităţi ilicite sunt puse n circulaţie, sunt efectiv plasate n instituţii din categoria celor prevăzute de art. 8 din Legea nr. 656/2002, respectiv: bănci, fonduri de investiţii, societăţi de asigurări etc.

            n această primă etapă se realizează fărmiţarea fondurilor ilicite, adică mpărţirea sumei totale n fracţii mai mici de 10.000 euro (n echivalent lei) şi apoi plasarea lor propriu-zisă.

            - a doua etapă – sedimentarea – sau stratificarea, presupune separarea fondurilor ilegale de sursa lor. Acest lucru se realizează prin crearea unor tranzacţii financiare sau comerciale total sau parţial fictive, prin nfiinţarea de societăţi paravan. Spălătorul de bani ntocmeşte documente de import-export fictive, pe baza cărora banii se transferă din locul iniţial de plasare (bancă) ca plată pentru servicii sau operaţiuni de export fictive, n altă bancă.

            - a treia etapă – integrarea – presupune legitimizarea fondurilor provenite din săvrşirea de infracţiuni prin reintroducerea lor n circuitul legal financiar, bancar sau comercial.

            Infracţiunea de spălare a banilor presupune un complex de activităţi, procedee, tehnici şi metode dintre cele mai rafinate. Spălarea banilor nchide, practic, cercul infracţional, care ncepe cu săvrşirea uneia sau unora din infracţiunile prevăzute de lege, continuă cu obţinerea produsului financiar (bani murdari) şi se finalizează prin spălarea acestui produs, prin utilizarea unor procedee, tehnici şi scheme mai simple (de exemplu, scoaterea fizică a banilor peste graniţă) sau mai complexe (de exemplu, utilizarea circuitelor financiar-bancare).

 

            B. Latura subiectivă a infracţiunii de spălare a banilor, n toate cele trei forme reglementate de art. 23 din Legea nr. 656/2002, constă n vinovăţie sub forma intenţiei directe, ntruct subiectul activ nfăptuieşte acţiunile concrete ( schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, dobndirea, posesia, utilizarea unui bun), cunoscnd că bunurile provin din săvrşirea unei infracţiuni.

 

            VII. Forme. Modalităţi. Sancţiuni

 

            Actele pregătitoare, deşi posibile, sunt lăsate n afara incriminării de către legiuitor. Tentativa la infracţiunea de spălare a banilor, indiferent de forma acesteia, se pedepseşte.

            Infracţiunea prevăzută n art. 23 se poate săvrşi n mai multe modalităţi, respectiv, schimbarea sau transferul, ascunderea sau disimularea, dobndirea, deţinerea sau folosirea, care prezintă variate modalităţi faptice.

            Infracţiunea de spălare a banilor n primele trei forme [art. 23 alin. (1), lit. a), b), c) din Legea nr. 656/2002] se pedepseşte cu nchisoare de la 3 la 12 ani.


[1] C. Voicu, Al. Boroi şi colaboratorii, Dreptul penal al afacerilor, Ed. C.H.Beck, Bucureşti, 2006, pag. 280

[2] Idem, pag.281

[3] Ibidem, pag. 281

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica