referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Legea model uncitral privind insolventa transfrontaliera

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Legea model are un caracter suplu, în sensul că ea poate fi modificată în textul său înainte de încorporarea în dreptul naţional pentru a fi cât mai concordantă cu sistemul procedural şi judiciar naţional, supleţe care o avantajează net faţă de o convenţie internaţională a cărei modificare este interzisă, cu excepţia unor rezerve...

Varianta Printabila 


1

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

 

Spre deosebire de convenţiile internaţionale care, odată adoptate şi/sau ratificate, dobndesc forţă obligatorie şi devin o componentă a sistemului legislativ naţional, legile model constituie un text legislativ care este recomandat statelor pentru a fo adoptat n sistemul naţional o lege proprie.

Legea model este astfel concepută astfel nct să pună la ndemna statelor care o adoptă un instrument modern de abordare a situaţiilor de insolvenţă transfrontalieră. Aceste situaţii includ, de regulă, cazuri n care bunurile din averea debitorului sunt amplasate pe teritoriul mai multor state sau cazuri n care unii dintre debitori sau creditori nu aparţin statului n care se desfăşoară procedura.[1]

 
 

CAPITOLUL II

LEGEA MODEL UNCITRAL PRIVIND

                           INSOLVENŢA TRANSFRONTALIERĂ

 

1. Aspecte generale

Organism subsidiar al Adunării Generale a Naţiunilor Unite, Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional (UNCITRAL) elaborează texte cu caracter legislativ n scopul de a ajuta statele membre să-şi modernizeze dreptul comercial şi texte cu caracter nelegislativ destinate să faciliteze negocierile ntre părţile unei tranzacţii comerciale.

Preocupările Comisiei au nceput să se concretizeze n 1992, n scopul adoptării unei Legi model.

Necesitatea, pentru comunitatea comercială internaţională, de a exista un cadru formal pentru rezolvarea uniformă a cazurilor de insolvenţă transfrontalieră a condus la elaborarea documentului ,,Lege model privind insolvenţa transfrontalieră”.

La data de 30 mai 1997 la cea de-a 30-a sesiune a UNCITRAL (Comisia Naţiunilor Unite pentru Dreptul Comerţului Internaţional) a fost adoptată Legea model privind insolvenţa transfrontalieră, o finalizare a unor eforturi susţinute de a da o reglementare unitară şi modernă a falimentului care depăşeşte frontierele unui stat.

 Rezoluţia 52/158 a Adunării Generale din 15 decembrie 1997 exprimă raţiunile care au condus la un astfel de demers şi anume:

- o asemenea Lege model era necesară ca urmare a expansiunii comerţului şi a investiţiilor internaţionale, att ntreprinderile ct şi comercianţii persoane fizice dispun tot mai adesea de bunuri n mai mult de un stat;

- prin această Lege model se statuează ca atunci cnd un debitor dispunnd de bunuri n mai mult de un stat face obiectul unei proceduri de insolvabilitate, cooperarea şi coordonarea internaţională n materie de supraveghere şi administrare a bunurilor şi afacerilor sale devine tot mai adesea o necesitate imperioasă. Lipsa de coordonare şi cooperare internaţională n cazurile de insolvabilitate internaţională diminuează şansele de redresare economică a societăţilor comerciale care ar putea totuşi fi reorganizate din punct de vedere judiciar, dar şi ngreunează procedura de declanşare a falimentului.

Pe de altă parte, o legislaţie armonioasă şi coerentă n această materie se impunea şi pentru a accelera schimburile comerciale de mărfuri şi servicii internaţionale prin eliminarea comercianţilor care erau o frnă n dezvoltarea acestor relaţii prin blocarea sumelor de bani datorate creditorilor.

Legea model nu a pus n centrul preocupărilor sale unificarea regulilor de drept substanţial şi procedural ci a căutat o cale de mijloc ntre legislaţiile naţionale n materie astfel nct să confere posibilitatea procedurii de faliment atunci cnd aceasta este deschisă ntr-un stat n timp ce o parte din bunurile comerciantului se găsesc pe teritoriul altor state ori creditorii străini aparţin jurisdicţiei statului n care acesta a fost deschis.[2]

 

 

 

2. Avantajele Legii model n raport cu Convenţia Internaţională

S-a optat pentru această formă juridică ntruct o Lege model poate fi inclusă cu uşurinţă ntr-un sistem naţional de drept fiind de fapt un procedeu modern de armonizare a reglementărilor juridice naţionale cu modelele n materie existente pe plan internaţional.

ntre o Lege model şi o convenţie internaţională există anumite distincţii care constituie o serie de avantaje n favoarea Legii model şi anume:

- convenţiile internaţionale pentru a dobndi o forţă obligatorie trebuie să fie adoptate şi/sau ratificate de către statele respective pe cnd Legea model nu impune aceste cerinţe, ea avnd valoare de recomandare ori de orientare;

- o dată adoptată sau ratificată, o convenţie internaţională se impune notificarea acestei activităţi Secretariatului General al ONU ca şi celorlalte state care au adoptat-o lucru care nu este necesar n cazul Legilor model;

- posibilităţi de modificare a convenţiilor internaţionale de către statele semnatare sunt mai restrnse, n vreme ce o Lege model poate fi modificată n tot sau n parte n raport de interesul naţional;

- dacă pentru intrarea n vigoare a unei convenţii internaţionale este necesară semnarea ei de către un anumit număr de state urmată de ratificare şi notificarea acestei activităţi, pentru Legea model nu trebuie efectuată notificarea, ea intrnd n vigoare n funcţie de cerinţele legislaţiei naţionale a fiecărui stat;

- Legea model are un caracter suplu, n sensul că ea poate fi modificată n textul său nainte de ncorporarea n dreptul naţional pentru a fi ct mai concordantă cu sistemul procedural şi judiciar naţional, supleţe care o avantajează net faţă de o convenţie internaţională a cărei modificare este interzisă, cu excepţia unor rezerve.

 

 

3. Domeniul de aplicare al Legii model

Domeniul de aplicare al Legii model l constituie următoarele situaţii:

- o instanţă străină sau un reprezentant străin solicită asistenţă n statul care a adoptat Legea model n legătură cu o procedură care se desfăşoară n străinătate;

- se solicită asistenţă ntr-un stat străin n legătură cu o procedură care se desfăşoară n statul care a adoptat Legea model;

- desfăşurarea concomitentă a unei proceduri declanşată ntr-un stat străin şi o procedură declanşată n statul care a adoptat Legea model;

- creditorii străini sau alte persoane interesate străine au interesul de a solicita sau de a participa la o procedură desfăşurată potrivit legilor statului care a adoptat Legea model.

 

 

4. Interpretarea legii

Legea model consacră principiul supremaţiei convenţiilor internaţionale la care un stat este parte asupra legislaţiei interne cum de altfel dispune şi art. 10 din Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de Drept internaţional privat.

n acest sens, art. 3 din legea model privind falimentul transfrontalier, dispune că atunci cnd prevederile ei sunt n contracdicţie cu documentele internaţionale la care statul care a adoptat-o este parte, se vor aplica dispoziţiile tratatelor sau convenţiilor internaţionale respective.

Prin art. 8, Legea model prevede că n interpretarea legii trebuie să se ţină cont de caracterul şi originea ei internaţională ca şi de necesitatea promovării uniformităţii de aplicare a dispoziţiilor legii şi de respectarea bunei-cuviinţe.

Pentru a asigura o armonizare a Legii model, secretarul Comisiei Naţiunilor Unite pentru dreptul comerţului internaţional (UNCITRAL) publică periodic sumarul deciziilor judiciare care interpretează convenţiile şi legile tip care pot fi consultate de oricine este interesat.

 

 

 

 

5. Accesul reprezentanţilor şi al creditorilor străini la instanţele competente din statul care a adoptat Legea model

Potrivit art. 2 lit. d din Legea model, prin reprezentant străin se nţelege acea persoană fizică sau juridică mputernicită, chiar şi provizoriu, ntr-o procedură desfăşurată n străinătate, să administreze organizarea sau lichidarea afacerilor ori averii debitorului sau să acţioneze ca reprezentant al acelei proceduri.

Potrivit Legii model, reprezentantul statului străin are drept de acces n mod direct la instanţele competente din statul care a adoptat Legea model. Această calitate şi drept procesual, presupune dobndirea de către reprezentantul străin, a calităţii procesuale active pentru:

- a introduce o cerere de deschidere a procedurii n conformitate cu dispoziţiile legii statului care a adoptat Legea model n măsura n care toate celelalte dispoziţii necesare deschiderii unei asemenea proceduri sunt ndeplinite potrivit acestei legi.

- a participa n cadrul unei proceduri care a fost deja deschisă mpotriva debitorului, potrivit legislaţiei statului care a adoptat Legea model, dar numai din momentul recunoaşterii procedurii străine pe care o reprezintă

- a formula n faţa instanţei competente din statul care a adoptat legea model o cerere de recunoaştere a procedurii străine n care acesta a fost desemnat


[1] Ioan Schiau, Regimul juridic al insolvenţei comerciale, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, pag. 525-527.

[2] Diana Elena Ungureanu, Regimul juridic al falimentului n Dreptul comerţului internaţional (teză de doctorat), Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2004, sursa: www.biblioteca.ase.ro; Ion Turcu, Tratat de insolvenţă, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 615.

 

1

- a solicita instanţei să ncuviinţeze la dat formulării cererii de recunosşterii a procedurii străine sau n cursul soluţionării acesteia precum şi ulterior recunoaşterii procedurii străine principale, măsuri cu executare vremelnică, n măsura n care acestea sunt necesare pentru protejarea bunurilor debitorului sau a intereselor creditorilor

- a formula acele acţiuni de anulare a actelor juridice ncheiate de debitor n dauna creditorilor săi cu care este mputernicit reprezentantul unei proceduri n condiţiile stabilite de legea statului care a adoptat Legea model dar numai de la data recunoaşterii procedurii străine şi numai pentru bunuri care, potrivit statului care a adoptat Legea model, sunt susceptibile a fi administrate n procedura străină secundară, dacă este vorba de reprezentantul unei proceduri străine secundare.

A interveni n cadrul oricărei proceduri n  care debitorul are calitatea de parte, n măsura n care sunt ndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de legea statului care a adoptat Legea model, dar numai de la data recunoaşterii procedurii străine.

 

6. Recunoaşterea unei proceduri străine n statul care a adoptat

Legea model

Legea model, n art. 2 lit. a defineşte procedura străină ca fiind acea procedură colectivă desfăşurată ntr-un stat străin, potrivit condiţiilor legii străine care reglementează tratamentul insolvenţei, procedură n care bunurile din averea debitorului sunt supuse controlului unei instanţe judecătoreşti străine, n scopul reorganizării sau lichidării.

n lumina Legii model privind insolvenţa transfrontalieră, recunoaşterea unei proceduri nseamnă a se admite pe teritoriul unui stat autoritatea unei hotărri străine şi efectele juridice pe care aceasta le are potrivit legii statului n care a fost luată.

Legea model reglementează doar acele situaţii n care reprezentantul străin urmăreşte recunoaşterea unei proceduri străine pe teritoriul statului care a adoptat Legea model.

Recunoaşterea n străinătate a unei proceduri naţionale deschise n statul care a adoptat Legea model, va fi supusă tratatelor internaţionale ncheiate de acel stat fie prevederilor Legii model, eventual adoptate de către statul străin, fie principiului reciprocităţii de tratament juridic.

n conformitate cu dispoziţiile art. 16 din Legea model, procedura străină va fi recunoscută n statul care a adoptat Legea model n situaţia n care ndeplineşte cumultaiv următoarele condiţii:

- procedura străină este acea procedură prevăzută la art. 2 lit. a adică este o procedură colectivă, judiciară sau administrativă, derulată n conformitate cu legislaţia n materie de insolvenţă a unui stat străin inclusiv procedura provizorie n care bunurile şi activitatea debitorului sunt supuse controlului ori supravegherii unei instanţe străine n scopul reorganizării sau lichidării activităţii acelui debitor

- reprezentantul străin care solicită recunoaşterea este acea persoană sau autoritate prevăzută la art. 2 lit. d, persoană fizică sau juridică, incluznd persoanele desemnate cu titlu provizoriu, autorizate n cadrul unei proceduri străine să administreze reorganizarea sau lichidarea bunurilor şi a activităţii debitorului sau să acţioneze ca reprezentant al unei proceduri străine

- cererea de recunoaştere ndeplineşte condiţiile de formă stabilite de art, 15 al. 2 din Legea model.

Statul care a adoptat Legea model poate refuza recunoaşterea unei proceduri străine n situaţia n care aceasta ncalcă n mod manifest dispoziţiile de ordine publică ale acestui stat.

 

 

7. Cooperarea cu instanţe şi reprezentanţi străini

Cooperarea ntre diversele entităţi şi persoane implicate n procedură, att n statul străin ct şi n statul care a adoptat Legea model, este esenţială pentru  a asigura un flux real de informaţii n cadrul procedurii, pentru a conferi eficienţa juridică demersurilor ntreprinse n cadrul procedurii şi pentru a proteja n mod adecvat interesele tuturor persoanelor implicate n procedură. Scopul acestei cooperări n insolvenţa transfrontalieră este acela de a permite luarea celor mai bune decizii, care să conducă, de exemplu, la adoptarea celui mai bun plan de reorganizare sau la o lichidare eficientă, n sensul evitării dispersării bunurilor din averea debitorului şi a maximizării valorii acestora.

Art. 27 precizează, dar ntr-un mod exhaustiv, principalele forme de cooperare astfel nct cooperarea prevăzută de art, 25 şi 26 poate fi pusă n aplicare prin oricare mijloace adecvate, precum:

- desemnarea unei persoane sau a unui organ care să acţioneze potrivit indicaţiilor instanţei

- coordonarea administrării şi supravegherii bunurilor şi activităţii debitorului

- aprobarea sau punerea n aplicare de către instanţe a acordurilor de coordonare a procedurilor

- coordonarea procedurilor concomitente privitoare la aceiaşi debitori.

 

 

8. Coordonarea procedurilor concurente

Una dintre cele mai spinoase probleme n insolvenţa transfrontalieră o reprezintă existenţa simultană a unor proceduri care poartă asupra bunurilor aceluiaşi debitor, dar care desfăşoară n state diferite.

n conformitate cu prevederile art. 28 din Legea model, după recunoaşterea unei proceduri străine principale, deschiderea procedurii prevăzute de legea statului care a adoptat legea model mpotriva aceluiaşi debitor se poate realiza n conditiile prevăzute de aceasta lege doar daca debitorul are bunuri in acelasi stat .

Articolul 29 reglementeaza coordonarea procedurii prevazută de legea statului care a adoptat legea model şi a procedurii străine.

n situaţia n care o procedură străină şi procedura prevăzută de statul care a adoptat legea model se desfăşoară concomitent cu privire la acelaşi debitor se va proceda astfel:

a) atunci cnd cereea de recunoaştere a procedurii străine este formulată ulterior deschiderii procedurii prevăzute de legea statului care a adoptat legea model :

- orice masura cu executare vremelnică ncuviinţată n temeiul art.19 sau 21 va trebui sa fie compatibilă cu prevederile procedurii prevăzute de legea statului care a adoptat legea model.

- art. 20 nu se aplică n masura n care procedura străina este recunoscută ca procedură straină principală;

b) atunci cnd cererea de recunoaştere a procedurii străine este admisă ori numai formulată anterior deschiderii procedurii prevăzute de legea statului care a adoptat legea model :

- orice măsură cu executare vremelnică, ncuviinţată n temeiul art. 19 sau 21 va fi reexaminată de instanţă care va dispune modificarea sau ncetarea acesteia, dacă este incompatibilă cu dispoziţiile procedurii prevazută de legea statului care a adoptat legea model;

- n masura n care procedura straină este recunoscută ca procedură straină principală se va dispune, n conformitate cu prevederile art.20 alin 1, modificarea şi ncetarea măsurilor de suspendare ori de oprire prevăzute la art. 20 alin 2 dacă sunt incompatibile cu desfăşurarea procedurii prevăzute de legea statului care a adoptat legea model;

c) atunci cnd se va decide asupra ncuviinţării respectiv a modificării sau prelungirii duratei măsurilor cu executare vremelnică ncuviinţate reprezentantului unei proceduri străine secundare, instanţa se va asigura că, potrivit legii statului care a adoptat legea model, aceste măsuri se poartă numai asupra bunurilor susceptibile de a fi administrate n cadrul procedurii secundare ori au ca obiect numai informaţii necesare n acea procedura.[1]

                                  

 

                                            CAPITOLUL III

 CONCLUZII

 

Ilustrnd evoluţia concepţiei juridice privind insolvenţa transfrontalieră de-a lungul unui secol, Legea model consarcă cteva aspecte esenţiale pe care procedurile naţionale tratează insolvenţa transfrontalieră, şi anume:

- efectele recunoaşterii unei proceduri străine n statele n care debitorul are bunuri sau sedii de afaceri;

- accesul reprezentantului unei proceduri străine n faţa instanţelor competente din statele n care debitorul are bunuri sau sedii de afacei;

- coordonarea reprezentanţilor diverselor priceduri n administrarea averii debitorului, astfel nct să se conserve valoarea acesteia, n interesul creditorilor şi al debitorului;

- cooperarea instanţelor naţionale competente şi a reprezentanţilor procedurii, n vederea administrării unitare şi corecte a procedurii;

- coordonarea procedurilor concurente.

Legea model privind insolvenţa transfrontalieră reprezintă cel mai modern şi şi eficient instrument pus la ndemna statelor pentru a le echipa corespunzător cerinţelor abordării cazurilor de insolvenţă transfrontalieră.[2]


[1] Diana Elena Ungureanu, Regimul juridic al falimentului n Dreptul comerţului internaţional (teză de doctorat), Academia de Studii Economice, Bucureşti, 2004, sursa: www.biblioteca.ase.ro; Ioan Schiau, op. cit., pag. 527-545; Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006, pag. 188; Ioan Schiau, Reglementarea internaţională a insolvenţei transfrontaliere, n ,,Revista de Drept Comercial” nr. 3/2000, pag. 76.

[2] Ioan Schiau, op. cit., pag. 547-548.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica