referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Comunicarea intre terapie si interrelatie

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Comunicarea verbalã sau non-verbalã, cu reguli sau fãrã reguli conÅŸtientizate de partenerii "ecuaÅ£iei", flexibilã ori cu dificultãÅ£i percepute de ambele pãrÅ£i, operând indiferent de sex, vârstã, culturã, nivel socio-material - este apanajul vieÅ£ii umane fiind în aceeaÅŸi mãsurã aptã sã degenereze în conflicte, în stres ori chiar în autism (în cazurile patologice)...

Varianta Printabila 


1 Comunicarea - intre terapie si interrelaţie

Multitudinea cunoştinţelor acumulate la nivelul diferitelor ştiinţe şi discipline privind comunicarea, deprinderea şi consolidarea regulilor de interacţiune uman i ajut pe subiecţi s-şi adecveze relaţiile cu semenii lor, chiar s dispun de o mai bun nţelegere şi mai profund a stilului lor de a intra n legtur cu alţii.
n mod obişnuit metodele din psihologia social, psihologia clinic, psihoterapie se centreaz pe intervenţia n cazul de non-comunicare, de relaţii negative, de relaţii compromise, inadecvate, n cazuri de nenorociri şi implicaţii asupra psihicului uman. Aşa s-au structurat metode şi mijloace de intervenţie psihoclinic, n cazuri de mariaj nefericit, n familiile n care copii devin "problem" pentru prinţii lor. Cu oarecare tradiţie se utilizeaz consilierea şi psihoterapia de ctre psihologi, psihiatri, sistem social, se ncearc "sfatul genetic", terapie individual premarital, terapie de familie etc.
Din deceniul 8 al secolului XX, specialiştii evalund modalitţile practic infinite de distorsionare a interrelaţiei umane, de "viraj" spre destructurarea familiei şi a rolului prinţilor n creşterea şi educarea copiilor s-au ndreptat ca şi n medicin spre prevenirea tulburrilor psihosociale la nivel individual şi grupal.
n acest sens putem spune c au aprut şi s-au perfecţionat metode care se refer att la individ ct şi la cuplu, la familie - cu scopul de a oferi modele pentru dobndirea abilitţilor care s permit subiecţilor prevenirea ori minimalizarea problematicii. S-au efectuat numeroase studii privind consolidarea relaţiilor armonioase de tip non-stresant - prin identificarea ori adecvarea unui nivel nalt de satisfacţie şi competenţe.
n paralel, aceleaşi studii ca şi altele anume imaginate au cutat s pregteasc subiecţii pentru nţelegerea vieţii, a dificultţilro ei, ca şi a schimbrilor din cadrul existenţei umane - care pot traversa cstoria, interrelaţiile de serviciu etc.[1].
n prezent exist numeroase manuale şi tratate care doresc s sugereze subiectului uman cum s nveţe singur s se protejeze (teach - yourself manuals) şi astfel s previn stresul intrafamilial. Exist, de asemenea, metode care şi propun s mbogţeasc pe subiect cu dovezi de auto-cunoaştere cu metode pentru o mai bun cunoaştere a cuplului, a familiei, cu sfaturi pentru practicienii care sugereaz soluţii privind prietenia, ntemeierea familiei, consiliere n probleme religioase, respectarea vecintţii, consolidarea simpatiilor etc.
Chiar dac majoritatea acestor persoane care dau sfaturi nu pot efectua terapii şi consiliere bazate pe reguli bine fondate ştiinţific, trebuie preluat ajutorul pe care l dau direct, sugernd subiecţilor prezentarea la psihoterapeut.
Aceste metode opereaz, de fapt, n planul interrelaţiei intime ajutnd totodat la deprinderea unor capacitţi de nvţare n plan profesional şi de abilitare chiar n interiorul relaţiei.
ntre metodele de nvţare şi tratament pentru relaţiile de tip intercomunciare, enumerm:
• psihoterapia,
• deprinderea abilitţilor sociale,
• sfat pre-marital,
• sfat marital,
• terapie comportamental marital,
• terapie de familie,
• maximizarea interrelaţiilor de cuplu,
• auto-ajutorarea pentru prinţi singuri, persoane divorţate etc.

n prezentul material noi nu insistm şi nu detaliem aceste metde, deşi ele sunt extrem de importante att n stabilirea contactului, a comunicrii, ct mai ales a alturrii sau estomprii anxietţii, a ostilitţii, a conflictelor interumane.
Comunicarea verbal sau non-verbal, cu reguli sau fr reguli conştientizate de partenerii "ecuaţiei", flexibil ori cu dificultţi percepute de ambele prţi, opernd indiferent de sex, vrst, cultur, nivel socio-material - este apanajul vieţii umane fiind n aceeaşi msur apt s degenereze n conflicte, n stres ori chiar n autism (n cazurile patologice).

1 De aceea, studii extrem de laborioase au formulat ipoteze şi metode de intervenţie n "nvţarea" interrelaţiei umane. Interesant este faptul c ncercrile de cunoaştere uman merg paralel cu strategiile de intervenţie şi tratament a relaţionrii umane defectuoase sau insuficiente. Ceea ce se prezint frecvent n ultimii ani n acest domeniu al psihologiei este dorinţa specialiştilor de a clasifica, ordona, ajuta, sintetiza modalitţile de relaţionare ca şi regulile de prevenire a impactului ntre parteneri, n cuplu, n familie. Noi am prezentat n paginile anterioare un set de reguli pentru stabilirea unor bune relaţii n familie, n activitatea profesional, ntre prieteni, ntre vecini etc.
Din perspectiva terapiei şi prevenirii conflictelor n cadrul comunicrii dorim s menţionm cutrile psihologicilor şi sociologilor care se refer generic la:
a) Reguli privind schimbul de idei, informaţii şi intimitate;
b) Reguli privind conflictul - ambele tipuri de reguli presupunnd confruntarea şi declinarea (evitarea) responsabilitţilor la comunicarea uman.
Atunci cnd membrii familiei sunt capabili s se asculte unii pe alţii, s se ntrebe şi s comenteze asupra subiectelor n raport cu care doresc s se nţeleag, s se foloseasc de cuvinte pe care le aşteapt sau s se pronunţe pentru a obţine consens informaţional, ei pot conlucra şi interacţiona optim, astfel nct fiecare s fie stimulat n a se dezvolta şi a resimţi satisfacţie[2].
Prin intermediul analizei comunicrii n microgrupul familial se pot constata eventuale incoerenţe n modul n care rolurile familiale sunt asumate şi exercitate. Astfel, se pot structura configuraţii defectuoase ale rolurilor conjugale[3], prin hipertrofia sau hipotrofia rolurilor de sex (amplificarea sau diminuarea unor comportamente specifice masculinitţii şi feminitţii), inversarea rolurilor de sex prin dezvoltarea unor comportamente maritale de substituţie reciproc ("travestiul psihosocial conjugal"), desincronizarea rolurilor conjugale, incompletitudinea rolurilor maritale şi parentale.
n relaţiile conjugale şi familiale, membrii microgrupului şi pot asuma n diferite conjuncturi diverse stri ale eu-lui, uneori mpietnd asupra raporturilor normale de echilibru n cadrul structurii familiei. Astfel, putem constata, prin intermediul comunicrilor pe care şi le adreseaz, existenţa unor incoerenţe n maniera de a-şi juca rolurile.
Metodele comportamentale de rol ale soţilor (prinţilor) sunt de cele mai multe ori preluate din familiile lor de origine, de la propriii lor prinţi. Stilurile de comunicare şi de acţiune ale acestora explic n mare msur comportamentul comunicaţional al copiilor, deveniţi adulţi şi prinţi la rndul lor, prefigurnd aşa-numita "matrice a scenariului de viaţ"[4] .
Pe parcursul dialogului familial, se utilizeaz toate modalitţile de comunicare posibile: nţelegerea, dezaprobarea sau impunerea, supunerea sau concilierea, intelectualizarea sau "celebrizarea", indiferenţa sau neutralitatea, uneori detaşarea sau neimplicarea. Fiecare din aceste posibilitţi pot s alterneze situaţional la fiecare din membrii familiei, dar pot deveni şi dominante prin frecvenţa lor, adevrate tipare de comunicare proprii unuia sau altuia din membrii familiei.
Clasificri şi sistematizri moderne apreciaz c stilul comuni-caţional al unei persoane poate fi mofil, deschis, utiliznd adecvat toate modalitţile de comunicare, sau rigid, folosind predominant un tip (de ex., stilul dominator-autoritar, sau stilul submisiv-supus). n general, puţini oameni sunt nclinaţi s acţioneze permanent pe o singur cale, deşi exist persoane structurate astfel nct s utilizeze predominant una.
Pentru majoritatea terapeuţilor familiei, comunicarea este cea mai important problem[5] , esenţa terapiei constnd n nvţarea "deprinderilor" de a comunica[6].
n acelaşi sens, V.Satir consider c exist cinci ci de care indivizii umani se folosesc pentru a comunica: concilierea, dezaprobarea, rezonabilitatea, irelevanţa mesajului, concordanţa.
Ameliorarea comunicrii intrafamiliale, aşa nct s devin satisfctoare şi securizant pentru nevoile tuturor membrilor familiei constituie un obiectiv central al terapiilor familiale. n cadrul practicrii acestor terapii este necesar ca terapeutul s fie preocupat şi de propriul mod de comunicare cu pacienţii, ntruct poate emite el nsuşi, inconştient, duble mesaje[7].
Modul n care membrii familiei se aranjeaz ntre ei n spaţiul terapeutic (stau n picioare, stau jos, se mişc), reflect considerabil gradul de ncordare sau relaxare, calitatea şi intensitatea strilor lor emoţionale, natura comunicrilor.
n ultimele decenii psihoterapia de familie nu şi propune numai o nsntoşire a tiparelor de comunicare defectuoase, ci şi o estetizare a acestora, n sensul stimulrii armoniei interpersonale a nucleului familial. Pentru aceasta trebuie identificate mai nti stilurile de comunicare care predomin n familie ca şi semnificaţiile lor pentru echilibrul şi dezvoltarea acesteia.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica