referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Gestionarea activelor curente

Categoria: Referat Matematica

Descriere:

În această lucrare sunt utilizate cele mai raspîndite metode de analiză prin redarea esenţei lor într-o formă accesibilă, începînd cu terminologia economică, formulele de calcul, tabelele analitice, precum şi concluziile contextuale...

Varianta Printabila 


1 P L A N U L:
Introducere ..................................................................................................................3
Capitolul I.     Aspecte generale privind activele curente la ntreprindere............5
1.1   Esenţa, conţinutul şi structura activelor circulante n sfera proceselor economice.........................................................................................................5
.1.1    Conţinutul activelor circulante........................................................5
1.1.2    Structura activelor circulante..........................................................6
1.1.2.1    Gestionarea mijloacelor băneşti............................................6
1.1.2.2    Gestionarea creanţelor...........................................................8
1.2       Clasificarea activelor circulante...........................................................10
1.3       Ciclul de exploatare..............................................................................11
Capitolul II.    Gestiunea activelor curente.............................................................13
2.1       Stocuri şi gestiunea lor.........................................................................13
2.1.1    Metode de dimensionare a stocurilor............................................16
2.2   Surse de finanţare a activelor curente.....................................................19
2.3   Rotaţia activelor curente.........................................................................21
Capitolul III. Analiza economico – financiară la .S. C.I. „Inmacom Didactic”.....................................................................................................................23
3.1    Analiza generală a structurii activelor.....................................................23
3.2    Analiza generală a structurii surselor de finanţare a activelor................29
3.3    Analiza lichidităţii...................................................................................32
3.4    Analiza fluxurilor băneşti........................................................................34
3.5    Analiza rotaţiei activelor.........................................................................35
3.6    Analiza rentabilităţii................................................................................36

Concluzii.....................................................................................................................40
Bibliografie.................................................................................................................42
Anexe
 
I N T R O D U C E R E  

Actualmente Republica Moldova depăşeşte o perioadă ndelungată de tranziţie la economia de piaţă, unde activitatea economică este concentrată n veriga de bază a economiei – ntreprinderi – unde se creează bunurile materiale şi serviciile necesare societăţii. Pentru a activa n orice ramură a economiei, conducătorul din cadrul acesteia trebuie să dispună de o informaţie economică detailată şi veridică. Informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii eficiente este oglindită  n evidenţa contabilă, care prin metodele sale ştiinţifice reflectă situaţia creată n ansamblu, precum şi aspectele cele mai nsemnate.
Conducerea, pe de o parte,  are nevoie de informaţii depline şi la timp pentru a lua decizii, precum şi pentru evaluarea rezultatelor lor. Pe de altă parte, ntreprinderea trebuie să furnizeze datele necesare persoanelor care au efectuat investiţii sau au de gnd să facă investiţii. n afară de aceasta, ntreprinderea este datoare să raporteze statului privind alocarea impozitelor, taxelor etc.
n condiţiile unei economii de piaţă, profitabilitatea şi lichiditatea reprezintă două probleme principale ale managementului. Lichiditatea unei ntreprinderi n mare parte depinde de activele lichide curente (pe termen scurt) care reprezintă activele financiare ce rezultă n urma operaţiilor băneşti, de investire a banilor şi de creditare. Activele lichide curente au o utilitate mare datorită faptului că sunt de obicei disponibile n termen scurt pentru achitarea datoriilor pe termen scurt.
Mijloacele băneşti reprezintă una din cele mai ingenioase creaţii ale omenirii. Ele au mijlocit schimbul de mărfuri, au facilitat funcţionarea economiei şi au dat impuls dezvoltării societăţii.
n condiţiile actuale, managerii de toate rangurile trebuie să cunoască tehnicile de utilizare a disponibilităţilor băneşti ale ntreprinderii pentru maximizarea profitului concomitent cu menţinerea lichidităţii ntreprinderii. Această cerinţă  priveşte activele lichide curente ale ntreprinderii ca şi activele productive precum terenurile, clădirile şi echipamentele de producţie.
Scopul acestei lucrări constă n cercetarea bazei normative şi legislative care reglementează gestiunea activelor curente la ntreprindere; precăutarea aspectelor teoretice şi practice ale gestiunii activelor curente.
n această lucrare sunt utilizate cele mai raspndite metode de analiză prin redarea esenţei lor ntr-o formă accesibilă, ncepnd cu terminologia economică, formulele de calcul, tabelele analitice, precum şi concluziile contextuale.
Lucrarea de faţă cuprinde trei capitole n care se generalizează informaţia economică privind gestiunea activelor curente. n primul capitol se abordează aspectele generale ale activelor curente la ntreprindere.
n structura economică a ntreprinderii, activele circulante joacă rolul de obiect asupra căruia se realizează acţiunea de prelucrare şi transformare. Stocurile de mijloace circulante nglobează materii prime şi materiale aflate n diferite faze ale prelucrării. n activul bilanţului, activele curente se află şi sub formă de creanţe asupra clienţilor şi debitorilor, iar odată cu vnzarea produselor finite, elementele de active nu dispar, valoarea lor se transformă n creanţă, pnă la ncasarea contravalorii sub formă de bani. Aşa obţinem ncă un element al activelor circulante – mijloacele băneşti
Scopul oricărei ntreprinderi constă n utilizarea ct mai eficientă a activelor, n accelerarea rotaţiei acestora.
Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico-financiară a ntreprinderii se efectuează pe seama diferitelor surse de finanţare. Aceste două aspecte sunt mai desfăşurat analizate n capitolul doi al prezentei lucrări.
n capitolul trei al acestei lucrări este analizată situaţia economico-financiară a ntreprinderii .S.C.I. „Inmacom Didactic”, care este o parte componentă a raportului anual financiar, şi urmăreşte scopul de a face informaţia, conţinută n acesta, clară şi nţeleasă de toate categoriile de utilizatori.
La elaborarea acestei lucrări am consultat un şir de acte normative, de lucrări, manuale ale autorilor din Republica Moldova. De asemenea pentru elucidarea aspectelor practice am folosit date concrete din rapoartele financiare pentru anii 2000 – 2001 ntocmite n instituţia analizată.
 
CAPITOLUL I.  Aspecte Generale Privind Activele Curente La ntreprindere
1.1    Esenţa, conţinutul şi structura activelor circulante n sfera proceselor economice
Societăţile din sfera activităţilor economice şi constituie capitalul din aporturi n numerar şi din aporturi n bunuri. Numerarul va reprezenta cea mai importantă parte a capitalului activ pe seama căreia să se realizeze att aprovizionarea şi formarea stocurilor, ct şi susţinerea proceselor economice n sine.
Din aporturile n natură, o parte se materializează n active fixe sub forma clădirilor, terenurilor, utilajelor, iar o altă parte, tot n formă materială, este reprezentată de materii prime, materiale, obiecte de inventar, adică elementele patrimoniale ce nu satisfac condiţiile de a fi incluse n categoria mijloacelor fixe.
Pentru a face să funcţioneze aceste valori ntreprinderea trebuie:
A.    Să cumpere materii prime;
B.    Să asigure stocuri pe parcursul lanţului de producţie, ca să se evite ntreruperile n activitate;
C.    Să vndă pentru a-şi asigura resursele cheltuite;
Adică ntreprinderea pe lngă instrumente de producţie mai are nevoie şi de active curente.
1.1.1    Conţinutul activelor circulante
Active circulante – denumite şi active curente, valori circulante, bunuri mobile sau mijloace circulante, cuprind valorile economice sub forma stocurilor, creanţelor, investiţiilor financiare şi disponibilităţilor băneşti.
Activele circulante sunt o parte a activului economic, care se caracterizează prin transformarea permanentă ale formelor funcţionale prin consumarea lor ntr-un singur ciclu de exploatare şi transmiterea valorii integrale asupra producţiei n care se ncorporează.
Stocurile au ponderea cea mai mare n structura activelor curente şi nu trebuie să fie nici foarte mare şi nici foarte mic.
Valorile realizabile pe termen scurt sunt alcătuite din creanţe ce apar din operaţiunile de exploatare, adică odată cu vnzarea produselor finite, elementele de active circulante nu dispar, valoarea lor transformndu-se n creanţe, pnă la ncasarea contravalorii sub formă de bani.
Elementul fundamental al activităţii l reprezintă mijloacele băneşti, adică disponibilităţile băneşti din casă sau de la bancă, care asigură achiziţionarea de materii prime şi materiale necesare procesului de producţie propriu–zis.

1.1.2    Structura activelor circulante
1.1.2.1   Gestionarea mijloacelor băneşti
n activitatea oricărei ntreprinderi o importanţă majoră revine existenţei şi mişcării mijloacelor băneşti. Nici o ntreprindere nu poate să desfăşoare activitatea fără fluxuri băneşti. Pe de o parte, pentru fabricarea produselor, prestarea serviciilor este necesar de achiziţionat materii prime, materiale, ambalaj, de angajat lucrători etc. şi aceasta condiţionează plăţile de mijloace băneşti. Pe de altă parte, pentru producţia vndută sau serviciile prestate ntreprinderea primeşte mijloace băneşti. n afară de aceasta, ntreprinderea are nevoie de mijloace băneşti pentru achitarea impozitelor, taxelor la buget, achitarea cheltuielilor generale, comerciale, plata dividendelor etc.
Importanţa acestui tip de active, cum sunt mijloacele băneşti este determinată de trei cauze principale:
caracter de rutină – mijloacele băneşti sunt utilizate pentru efectuarea operaţiilor curente, ntreprinderea este nevoită să ţină permanent mijloacele băneşti disponibile n contul de decontare;
prudenţă – activitatea ntreprinderii nu are un caracter strict determinat, de aceea mijloacele băneşti sunt necesare pentru efectuarea plăţilor neprevăzute.
caracter speculativ – mijloacele băneşti sunt necesare din considerente speculative, deoarece ntotdeauna există probabilitatea că va apărea pe neaşteptate posibilitatea unei investiri avantajoase.
Disponibilitatea mijloacelor băneşti ale unei ntreprinderi deseori este legată de faptul dacă activitatea acesteia este rentabilă sau nu. Astfel, n baza datelor contabilităţii ntreprinderea poate avea profit net, care este reflectat n raportul privind rezultatele financiare şi poate fi calculat după relaţia:
Profit = Venituri – (Consumuri + Cheltuieli)  
şi totodată poate avea deficit de mijloace băneşti (MB):
Fluxul net de MB = ncasări de mijloace băneşti – Plăţi de mijloace băneşti
Perfecţionarea gestiunii mijloacelor băneşti trebuie să fie ndreptată n următoarele direcţii:
    Prognozarea fluxurilor băneşti;
    Determinarea nivelului optim al mijloacelor băneşti;
    Analiza mişcării mijloacelor băneşti.
Necesitatea prognozării fluxurilor mijloacelor băneşti devine o problemă deosebit de actuală. n special, aceste calcule sunt necesare la elaborarea planului de afaceri, la argumentarea proiectelor de investiţii, creditelor solicitate etc. Prognoza se efectuează pentru o perioadă anumită mpărţită n subperioade: anul pe trimestre, anul pe luni, trimestrul pe luni etc.
Necesitatea analizei fluxului mijloacelor băneşti este determinată de următoarele mprejurări:
A.    De pe poziţia activităţii curente (operaţionale) mijloacele băneşti joacă un rol foarte important, deoarece ele pot fi folosite pentru lichidarea oricăror lacune şi ntreruperi n procesele financiare şi de producţie;
B.    Profitul şi mijloacele băneşti – nu este una şi aceeaşi; n activitatea curentă ntreprinderea lucrează cu bani şi nu cu profitul;
C.    Pentru aprecierea eficienţei activităţii ntreprinderii este important a cunoaşte ce tipuri de activităţi generează volumul principal de ncasări şi plăţi băneşti.
n ultimii 30 de ani raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se consideră unul din principalele rapoarte financiare ale fiecărei ntreprinderi occidentale. n Republica Moldova acest raport financiar a apărut prima dată n anul 1998. Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti se ntocmeşte şi se prezintă  n conformitate cu S.N.C.7 “Raportul privind fluxul mijloacelor băneşti” pe tipuri de activităţi.

1.1.2.2  Gestionarea creanţelor
Activitatea oricărei ntreprinderi generează un sistem complex şi variat de relaţii economice şi juridice cu cumpărătorii de produse şi mărfuri livrate, beneficiarii de servicii prestate, personalul angajat, bugetul de stat privind plata impozitelor şi taxelor, alte persoane juridice şi fizice.
Creanţele – reprezintă drepturi juridice ale ntreprinderii ca creditor de a primi la scadenţa stabilită de contractele ntocmite, cambiile primite sau de alte documente o sumă de bani, bunuri materiale ori alte valori de la persoane juridice sau fizice numite debitori.
Creanţele ntreprinderii se nregistrează n contabilitate la valoarea nominală. Creanţele n valută străină se reflectă n rapoartele financiare n valuta naţonală, prin aplicarea cursului de schimb valutar la data ntocmirii documentelor justificative, la finele perioadei de gestiune (data ntocmirii Bilanţului contabil) şi la data achitării acestora.
n funcţie de provenienţa sau conţinutul economic deosebim:
Creanţele comerciale reprezintă acea parte a creanţelor care apare n cazul cnd momentul transmiterii către cumpărător a drepturilor de proprietate asupra produselor, mărfurilor şi alte active livrate, precum şi cel al prestării de servicii nu coincide cu momentul achitării acestora. Evidenţa analitică a creanţelor pe termen scurt aferente facturilor comerciale se ţine pe fiecare debitor, pe termene de formare şi de achitare ale acestora.
Creanţele bugetului faţă de ntreprindere apar ca urmare a diferenţelor dintre sumele calculate şi achitate la buget ale impozitelor şi taxelor. Situaţiile de apariţie a creanţelor sunt n dependenţă de specificul operaţiunilor economice şi tipul impozitului.
Creanţele personalului reprezintă datorii ale angajaţilor faţă de ntreprindere şi apar n urma:
    Acordării avansurilor spre decontare (titularilor de avans);
    Procurarea de către angajaţi a mărfurilor cu achitare n rate;
    Recuperării de către gestionari a daunei materiale cauzate;
    Altor datorii (privind pensiile alimentare şi alte titluri executorii);
Titulari de avans sunt angajaţii ntreprinder , cărora li se eliberează mijloace băneşti spre decontare. Avansul eliberat este destinat acoperirii cheltuielilor care urmează a fi suportate de către angajatul respectiv, cum sunt cheltuielile de deplasare şi cele gospodăreşti.
ntreprinderile pot să presteze angajaţilor săi servicii de intermediere (n calitate de garant) n vederea achitării mărfurilor procurate de către aceştia n rate. Achitarea n astfel de cazuri poate fi efectuată:
    pe seama creditelor bancare acordate angajaţilor ntreprinderii;
    prin reţinerea din salariile calculate angajaţilor a sumelor spre achitare.
Creanţele privind recuperarea daunei materiele apar n cazurile n care ntreprinderii i-au fost cauzate prejudicii, cum ar fi lipsurile de bunuri materiale din vina gestionarilor constatate cu ocazia inventarierii, rebuturile n producţie etc.
Creanţele privind veniturile calculate reprezintă sume datorate ntreprinderii aferente veniturilor care sunt determinate n baza contractelor ncheiate sau legislaţiei n vigoare. Veniturile calculate ale ntreprinderii cuprind:
1.    venituri privind arenda;
2.    venituri privind dobnzile şi redevenţele calculate;
3.    veniturile privind dividendele calculate;
4.    alte venituri.
n afară de creanţele comerciale, creanţele personalului, părţilor legate, bugetului, n procesul activităţii economice a ntreprinderii apar alte creanţe:
    privind recuperarea pierderilor – suma despăgubirilor calculate de la companiile de asigurări ca urmare a apariţiei cazului de risc asigurat de ntreprindere sau suma recompenselor calculate de la organele de stat sau alţi agenţi economici.
    ale organelor de asigurări sociale – apar n urma depăşirii sumelor virate CNAS asupra sumelor calculate, precum şi n cazul plăţilor excedentare a sumelor cuvenite din bugetul asigurărilor sociale, efectuate de ntreprindere salariaţilor proprii;
    privind reclamaţiile naintate şi recunoscute – unde se include suma daunei materiale provocate, precum şi suma veniturilor ratate şi amenzilor. Reclamaţiile se prezintă mpreună cu documentele care justificăncălcarea condiţiilor contractuale şi mărimea daunei produse;
    ale băncilor comerciale – pot apărea n cazul virării greşite a mijloacelor băneşti din conturile curente ale ntreprinder, ca urmare a unei erori bancare;
    privind alte operaţiuni.

1.2    Clasificarea activelor circulante
Din punct de vedere al fazelor procesului de expoatare n care se găsesc, activele circulante (AC) pot fi:                       
                                   AC n faza aprovizionării     
      după fazele ciclului                               AC n faza de  producţie    
                    de exploatare                        AC n faza desfacerii

                                                        
                            AC n formă materială
AC        după formă
                             AC n formă bănească
                                
                            AC finanţate din fonduri proprii
            după sursa de finanţare        
    AC finanţate din capitaluri mprumutate          
    Ponderea primului criteriu depinde de condiţiile concrete n care se desfăşoară aprovizionarea, producţia şi comercializarea.
mbinarea celor două categorii de fonduri (proprii şi mprumutate) din ultimul criteriu reprezintă o importanţă deosebită, care trebuie să asigure o reducere a costului capitalului, un grad rezonabil de ndatorare şi o structură financiară corespunzătoare nevoilor de dezvoltare.

1.3    Ciclul de exploatare
Ciclul de expoatare reprezintă ansamblul operaţiunilor realizate pentru atingerea obiectivului ntreprinderii, ce constă n producerea de bunuri şi servicii.
Ciclul de exploatare cuprinde mai multe faze şi anume:
1.    faza aprovizionării – achiziţionarea de bunuri şi servicii;
2.    faza producţiei – transformarea bunurilor şi serviciilor n produs finit;
3.    faza comercializării – vnzarea produselor.  
Acest proces trebuie să funcţioneze continuu pentru a asigura o folosire deplină a mijloacelor puse n mişcare, adică a muncii şi capitalului.
Funcţionarea normală şi continuă a ciclului de exploatare este asigurată prin existenţa stocurilor care reprezintă anumite cantităţi de resurse materiale şi cărora le corespund din punct de vedere financiar nişte fonduri.
Fluxul fizic al intrărilor şi cel al ieşirilor este discontinuu, astfel apar stocurile:
    de materii prime şi materiale;
    n curs de fabricaţie;
    de produse finite.
n sfera aprovizionării se au n vedere mai multe forme de formare şi finanţare a stocurilor, lundu-se n considerare metoda stocului zero, care ar presupune o funcţionare ideală a proceselor de transformare şi a celor de comercializare. Aceasta nseamnă că, la sfrşitul zilei, n sfera aprovizionării nu trebuie să existe imobilizări. n acelaşi timp, este luată n consideraţie şi noţiunea de stoc global, noţiune ce include rezervele de producţie (aprovizionările), resursele din sfera de producţie (cheltuieli avansate n procesul de producţie) şi stocurile de produse finite.
Stocul global trebuie să ndeplinească mai multe cerinţe, dintre care:
    să fie complet, să cuprindă toate felurile de resurse materiale;
    să fie suficient n orice moment, lund n consideraţie nlăturarea blocării de fonduri n stocuri supranecesare;
    să fie completat n mod sistematic, lund n consideraţie minimizarea cheltuielilor de aprovizionare şi stocare.
 
CAPITOLUL II.  Gestiunea Activelor Curente

2.1    Stocuri şi gestiunea lor
ntre ritmicitatea producţiei, a vnzării mărfurilor şi ritmicitatea aprovizionării unităţilor este necesar să existe o permanentă sincronizare.
           Aprovizionarea cu materii prime şi materiale are un caracter intermitent din cauza volumului şi diversităţii resurselor materiale necesare desfăşurării activităţii ntreprinderii, răspndirii teritoriale a furnizorilor, n timp ce procesul de producţie are un caracter continuu. Astfel, asigurarea concordanţei ntre aprovizionare şi producţie se realizează prin constituirea n ntreprindere a stocurilor de mărime şi asortiment determinat la nivelul capacităţii de prelucrare şi al cererii pe piaţă.
Stocurile –  active circulante materiale destinate utilizării n procesul de producţie, fabricate n cadrul acestui proces sau cumpărate n vederea revnzării.
Stocurile de mărfuri şi materiale cuprind categoriile de bunuri economice aflate la dispoziţia ntreprinderii şi destinate:
    Pentru a fi consumate la prima lor utilizare;
    Pentru a fi nregistrate ca producţie n curs de execuţie;
    Pentru a fi vndute n aceeaşi stare sau după prelucrarea lor n procesul de producţie.
Spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate la ntreprindere, stocurile se caracterizează prin faptul că se consumă la prima lor utilizare n procesul de producţie şi trebuie nlocuite cu exemplare noi. n cadrul ciclului de exploatare stocurile şi schimbă att forma, ct şi conţinutul lor material.
ntr-o ntreprindere, stocurile se regrupează n trei categorii de bunuri:
1.    materii prime;
2.    producţie neterminată;
3.    produse finite.
Iar ntr-o ntreprindere comercială stocurile sunt constituite din mărfuri.
Nivelul stocurilor de materii prime depinde de:
    previziunile producţiei ntreprinderii;
    posibilităţile de aprovizionare şi fiabilitatea ţărilor producătoare (atunci cnd e vorba de produse precum petrolul sau alte produse importate);
    de preţul materiei prime.
Nivelul stocului de producţie neterminată depinde de durata proceselor de producţie, iar nivelul stocului de produse finite depinde de coordonarea ntre producţie şi vnzări.
Obiectivul unei bune gestionări a stocurilor este de a minimiza costurile ce rezultă din deţinerea de stocuri.
Modelul clasic de gestionare a stocurilor are drept scop determinarea cantităţii pentru fiecare din comenzi, ţinnd cont de:
    costuri fixe de trimitere şi recepţia comenzii;
    cifra de afaceri;
    costul de imobilizare a stocurilor.
Stocurile implică două categorii de costuri:
1.    costuri de depozitare – care cuprinde suma cheltuielilor ce trebuie efectuate pe timpul staţionării resurselor materiale n stoc şi anume:
    de stocaj;
    de asigurare;
    de depreciere;
    de deteriorare;
     costul capitalului imobilizat, care trebuie de asemenea luat n consideraţie deoarece dacă capitalurile nu erau imobilizate n stocuri, ele ar fi putut fi investite n alte active mai productive;
2.    costuri de aprovizionare – livrare – acestea sunt costurile de reaprovizionare şi livrare, fiind numite şi de comandă. Ele sunt egale cu produsul dintre suma fiecărei comenzi şi costul unitar al comenzii.
Există unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de mărimea comenzii de producţie şi alte cheltuieli care cresc o dată cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionări masive şi loturi mari n producţie n scopul reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii şi a costurilor de pregătire. A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, n scopul menţinerii costului stocurilor la nivele acceptabile.
              Principalele probleme care se pun n faţa agenţilor economici sunt “cnd?” şi “cu ct?” trebuie să se aprovizioneze o ntreprindere astfel nct costul să fie ct mai mic, iar producţia să se desfăşoare n condiţii bune. Opţiunile pentru constituirea şi mărimea stocurilor sunt influenţate de raspunsul la ntrebarea “ce avantaje şi ce pierderi se nregistrează dacă se stochează mai mult sau mai puţin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp?”
             Teoria matematică a stocurilor permite stabilirea momentului şi volumului aprovizionării astfel nct politica urmarită să fie optimă. Ea utilizează modele matematice pentru determinarea regulilor de gestiune optimă a materiilor prime, materialelor şi produselor finite, cu scopul minimizării cheltuielilor de aprovizionare-stocare n condiţiile n care să se asigure realizarea continuă, eficientă a procesului de producţie.
Gestiunea stocurilor poate fi privită n doua accepţiuni:
a)    n sens restrns, de evidenţă propriu-zisă, n care se urmareşte mişcarea materiilor prime, materialelor ( intrările, ieşirile, stocul iniţial, stocul final );
b)    n sens larg, de modelare şi optimizare a proceselor de stocare prin luarea n considerare a costurilor implicate de existenţa stocurilor n ntreprinderi.
Gestionarea eficientă a stocurilor depinde de:
1.    Relaţii directe şi de durată cu furnizorii;
2.    Stabilirea şi urmărirea graficilor de aprovizionare;
3.    Lichidarea ntrzierilor n aprovizionare;
4.    Reducerea cheltuielilor de transport;
5.    Reducerea blocării de monedă n stocuri inutile;
6.    mbunătăţirea condiţiilor de păstrare şi gestionare a resurselor;
7.    Reducerea pierderilor n timpul transportării şi depozitării.


2.1.1    Metode de dimensionare a stocurilor
Uneori este imposibil şi neeconomic să se aprovizioneze materii prime şi materiale n momentul cnd sunt cerute n producţie. Pe de altă parte, unitatea beneficiară se poate găsi n altă localitate dect unitatea de la care se aprovizionează, şi n acest caz este imposibil ca materia primă să sosească n ntreprindere chiar n momentul cnd este necesar să fie consumată n procesul de producţie.
Aceste considerente economice fac necesară constituirea unui stoc care reprezintă un volum de materiale provizoriu neutilizat.
             Stocurile de producţie – reprezintă totalitatea resurselor materiale destinate consumului producţiei, aflate n depozitul ntreprinderilor consumatoare.
             Stocul de producţie este format din:
-    stoc curent;
-    stoc de siguranţă:
-    stoc pentru transport intern;
-    stoc sezonier (de iarnă).
Fiecare categorie de stoc ndeplineşte funcţii specifice.
    Stocul curent – reprezintă cantitatea de materiale necesare pentru asigurarea procesului de producţie ntre două aprovizionări consecutive.
Stocul curent este o mărime dinamică care nregistrează un nivel maxim la data cnd se primeşte un lot de livrare de la furnizori; nivelul minim este momentul n care se asigură rentregirea stocului. Pentru desfăşurarea continuă a procesului de producţie este necesar ca atunci cnd stocul curent atinge nivelul minim să soseasca o nouă comandă.
n situaţia creată există metode de dimensionare a stocurilor, şi anume metoda ABC – o  strategie financiară eficientă de gestiune a stocurilor şi care mparte stocurile de active circulante n trei grupe:
A.    articole de active circulante de valoare mare, dar cu pondere mică n numărul total de articole;
B.    articole de active circulante de valoare medie şi cu pondere medie n numărul total de articole;
C.    articole de valoare mică pe unitatea de măsură, dar cu pondere ridicată n numărul total de articole.
Metoda ABC permite:
    o urmărire detaliată a stocurilor din grupele A şi B şi o determinare a mărimii matematice optime a acestora, astfel că necesarul de capitaluri pentru formarea şi păstrarea lor să fie minim;
    o urmărire globală a stocurilor din grupa C, care se vor aproviziona n loturi mari pentru perioade mari de timp şi pentru a reduce cheltuielile de transport – aprovizionare.
 n cazul n care furnizorul nu respectă termenele de livrare, lotul de livrare nu corespunde cantitativ sau calitativ, sau ritmul consumului a fost mai rapid dect cel estimat, stocul curent nu poate fi rentregit n momentul atingerii nivelului minim, iar procesul de producţie poate nregistra ntreruperi. Pentru a evita această situaţie se formează un stoc de siguranţă.
Stocul de siguranţă – reprezintă cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie n cazul eventualelor ntreruperi n aprovizionare, ca urmare a unor neregularităţi n procesul de producţie al furnizorului sau n transport, precum şi n cazul n care a crescut consumul mediu zilnic, stocul curent fiind epuizat mai repede.
            Stocul pentru transport intern – reprezintă cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie n cazul n care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de consum.
Stocul de iarnă – cuprinde cantitatea de materiale necesară pentru asigurarea continuităţii procesului de producţie n timpul iernii, cnd nu este posibilă exploatarea unor materiale datorită condiţiilor climaterice nefavorabile.
O altă metodă de dimensionare a stocurilor este metoda CANBAN (denumită şi metoda stocului zero sau metoda de producţie n flux continuu) – ce a fost dezvoltată n Japonia de firma Toyota, fiind utilizată acum şi n S.U.A., Europa.
Ideea de bază a sistemului constă că ntreprinderea trebuie să deţină un stoc minimal, nsă pentru aceasta furnizorii săi ar trebui să poată livra la timp piesele care i sunt necesare ntreprinderii.
 Pentru ca ntreprinderea să poată livra rapid trebuie ca ea să ţină relaţii urmărite cu furnizorii n baza unei bune coordonări.
Sistemul CANBAN modifică ipotezele modelului clasic deoarece:
1.    diminuează costul de comandă a stocurilor;
2.    diminuează stocul de securitate, ameliornd relaţiile dintre ntreprindere şi furnizorii săi.
Acest sistem permite degajarea bugetului de venituri şi cheltuieli utiliznd resursele pentru noi investiţii.
Stocurile constituite după sectoare reprezintă o parte mai mult sau mai puţin importantă a bilanţului ntreprinderii, n acelaşi timp un stoc crescut antrenează costuri.
 Metoda CANBAN consideră că costurile pot fi minimizate n baza unei bune localizări şi coordonări ntre ntreprinderi.
         Dimensionarea stocurilor de producţie la niveluri mai mari dect nevoile reale ale producţiei duce la apariţia stocurilor supranormative, ceea ce provoacă imobilizări de capital antrenat n cumpărarea de materiale sau n produsele finite stocate şi ncă nevndute.
Dimensionarea la niveluri mai mici dect nevoile reale ale ntreprinderii poate pune n pericol continuitatea procesului de producţie şi, ca urmare, provoacă micşorarea productivităţii muncii, mărirea costurilor.

    Surse de finanţare a activelor curente
n vederea asigurării continuităţii producţiei şi a ritmicităţii vnzărilor, este necesară nnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor. Astfel, apare o nevoie permanentă de capital. n acest context, se pune problema existenţei unor surse permanente pentru finanţarea nevoilor permanente. Pentru cunoaşterea situaţiei patrimoniale la un moment dat, cea mai simplă expresie este redată de Activul Net Contabil (ANC) – care reflectă mărimea patrimoniului format numai pe seama surselor proprii şi nu este mpovărat cu datorii:
 
Partea din surse financiare ce asigură finanţarea permanentă a activelor curente reprezintă fondul de rulment – care se formează din capitaluri proprii şi din mprumuturi pe termen mediu şi lung. Fondul de rulment se determină n două variante:
1.    Capital permanent – Active imobilizate;
2.    Active curente – Resuse de trezorerie.
n baza primei metode se apreciază modalitatea de finanţare a investiţiilor n active curente, iar a doua metodă caracterizează posibilitatea aprecierii echilibrului financiar pe termen scurt privind nevoile şi resursele de finanţare.
Fondul de rulment poate fi:
1.    fond de rulment brut sau total, care desemnează toate elementele de active curente posibile a fi transferate n bani ntr-un termen mai mic de un an. El se compune din stocuri diverse, creanţe – clienţi, avansuri acordate furnizorilor, disponibilităţi băneşti n casă şi n cont;
 
2.    fondul de rulment net (FRN) sau permanent, reprezintă o parte din capitalul permanent care finanţează activele curente. El se calculează prin două metode:
a)     , unde Cp- capital permanent; ATL – active imobilizate;
b)     , unde AC – active curente; DTS – datorii pe termen scurt.
3.    fondul de rulment propriu -  reprezintă excedentul capitalului propriu faţă de activele imobilizate şi arată autonomia de care dispune o ntreprindere n finanţarea investiţiilor n active curente, calculndu-se după relaţia:
 , unde CP – capital propriu.
4.    fondul de rulment străin – reprezintă datoriile la termen şi se calculează după relaţiile:
a)     ;
b)     .
n condiţii normale, fondul de rulment trebuie sa acopere NFR.
O altă sursă de finanţare este necesarul fondului de rulment (NFR), care reprezintă necesarul de finanţare generat de activitatea ntreprinderii n fiecare stadiu al ciclului de exploatare, fiind dependent de decalajul ntre ncasări şi cheltuieli. Necesarul fondului de rulment apare ca diferenţa ntre activele şi pasivele de exploatare conform datelor din bilanţ.
Necesarului permanent de finanţare i corespund capitaluri permanente, iar nevoilor temporare le corespund creditele pe termen scurt.
Necesarul fondului de rulment la rndul său se calculează după relaţia:
  unde MB – mijloace băneşti.
    Următoarea sursă de finanţare a activelor curente sunt creditele pe termen scurt, care sunt formate din:
1.    credite furnizor – care apar atunci cnd furnizorii acceptă să nu fie plătiţi odată cu livrarea mărfurilor;
2.    credite bancare pe termen scurt – este acordat pnă la 12 luni, şi n acest caz banca va lua drept gaj o ncasare prevăzută sau gradul de solvabilitate a ntreprinderii;
3.    datorii faţă de diverşi creanţieri, care reprezintă sumele datorate şi neplătite, şi cuprind:
    salarii datorate personalului;
    impozite datorate bugetului statului;
    sarcini sociale asupra salariilor datorate unor organisme specializate n domeniul protecţiei sociale;
    dividende de plătit asociaţiilor şi organizaţiilor.
    Rotaţia activelor curente
Trecerea continuă a fondurilor băneşti dintr-o formă n alta, dintr-un proces economic n altul sub aspectul componenţei materiale defineşte caracterul de rotaţie sau circulaţie a acestora.
Rennoirea activelor circulante pe seama cifrei de afaceri reprezintă durata de rotaţie a acestora. Cuantificarea duratei de rotaţie a activelor circulante poate fi exprimată prin intermediulunor mărimi concrete, funadamentate fie pe date de planificar financiară, fie pe baza datelor efective preluate din bilanţul contabil.
ntr-o anume durată de timp, ca urmare a operaţiunilor economico-financiare, pe seama cifrei de afaceri – n cea mai mare proporţie – se rennoiesc elementele de activ şi, totodată, se achită datoriile scadente.
Durata de timp sau viteza de rotaţie necesară rennoirii activelor circulante respectiv plăţii datoriilor scadente reprezintă durata de rotaţie a capitalurilor pe seama cifrei de afaceri, şi este exprimat sub forma:
    Numărului de rotaţii;
    Durata unei rotaţii n zile (viteza de rotaţie n zile).
I.    Numărul de rotaţii a capitalurilor plasate n active este dat de raportul:
 ,
unde NR – număr de rotaţii a AC; CA – cifra de afaceri;  - soldul mediu al AC din perioada de referinţă (care poate fi calculat cu ajutorul mediei aritmetice simple sau ponderate);

    Cu media aritmetică simplă:
 ,
unde AC1,2,3,4 – soldurile AC trimestriale; 4 – numărul trimestrelor.

    Cu media aritmetică ponderată:
 ,
unde SiI/2 – soldurile de la nceputul anului n proporţie de ; SfIV/2 – stocul de la sfrşitul anului n     proporţie de ; AC2,3,4 – sldurile AC la nceputul trimestrelor II, III şi IV.

    Această rată exprimă – global – cte cicluri complete parcurg activele circulante, ntr-o perioadă de timp (ntr-o lună, trimestru, an), pentru a se obţine cifra de afaceri (scontată sau realizată).
II.    Durata n zile a unei rotaţii evidenţiază numărul de zile n care se nfăptuieşte o rotaţie completă a capitalurilor plasate n active circulante.
Pot fi utilizate următoarele relaţii pentru determinarea acestui indicator:
 ,
unde Dzr – durata n zile a unei rotaţii; T – timpul exprimat n 90 zile (pentru trimestru) sau n 360 de zile; NR – număr de rotaţii n perioada considerată.

sau:    ,
unde   - soldul mediu al AC din cadrul trimestruui sau anului; CA – cifra de afaceripe trimestru sau pe an; Tnumăr de zile din trimestru (90) sau pe an (360).
 
CAPITOLUL III.  Analiza Economico – Financiară a .S. C.I. „Inmacom Didactic”

Analiza economico – financiară a situaţiei patrimoniale  a ntreprinderii constă n efectuarea unui studiu complet privind eficienţa activităţii acesteia la un moment dat şi este necesară conducerii firmei pentru a lua decizii, precum şi pentru evaluarea rezultatelor lor.
ntreprinderea analizată „Inmacom Didactic” a nregistrat la finele anului un volum de vnzări nete n valoare de 1325515 lei.

   
1 Analiza generală a structurii activelor
Datele din bilanţul contabil indică că totalul patrimoniului a scăzut n perioada raportată cu 17, 85%, ceea ce reprezintă 204,8 mii lei.
Diminuarea activelor n anul 2004 s-a datorat scăderii activelor curente (AC) n totalul activelor, de la 48% n a.2003 la 31% n an.2004.
 ;
2003:   ;               2004:   .
Modificările structurale ale patrimoniului n defavoarea activelor curente se explică prin depăşirea ritmului creşterii activelor pe temrmen lung asupra ritmului creşterii activelor curente. Schimbările survenite n structura activelor sunt prezentate n tabelul 1.               
                           Componenţa şi structura patrimoniului ntreprinderii                    Tab.1
    Categorii de active    Existente la 31.12.2003    Existente la 31.12.2004
        Suma,mii lei    Ponderea,%    Suma,mii lei    Ponderea,%
1.    Active pe termen lung, inclusiv:    597098    52    653936    69,4
1.1    Active nemateriale la val. de bilanţ    1813    0,16    1110    0,12
1.2    Active materiale pe TL, din care:     592451    51,7    651391    69,1
1.2.1    Active materiale n curs de execuţie    -    -    -    -
1.2.2    Mijloace fixe la valoarea de bilanţ    592451    51,7    651391    69,1
1.3    Active financiare pe termen lung    2834    0,24    1435    0,15
2    Active curente, inclusiv:    549674    47,9    288053    30,6
2.1    Stocuri de mărfuri şi materiale    99281    8,66    27171    2,8
2.2    Creanţe pe termen scurt    309154    26,9    64976    6,9
2.3    Mijloace băneşti    138986    12,1    194609    20,6
2.4    Alte active pe termen scurt    2253    0,2    1297    0,14
    Total activ    1146772    100,0    941989    100,0

Din datele tabelului observăm creşterea nivelului de imobilizări a activelor pe termen lung (ATL) de la 52% n a.2003 la 69,4% n a.2004.
 ;
2003:   ;           2004:   .
Această tendinţă se consideră negativă n condiţiile unui grad scăzut de utilizare a capacităţilor de producţie existente.
La fel, n loc de rata activelor curente sau rata imobilizărilor se mai poate de calculat corelaţia ntre AC şi imobilizări:
 ;
2003:  ;                   2004:  .
    Acest indicator caracterizeazăcorelaţiile interne existente ntre elementele patrimoniului reflectate n activul bilanţului. Nivelul de 44% n an.2004 determină scăderea tendinţei rotaţiei patrimoniului ntreprinderii şi astfel mijloacele băneşti nu se eliberează.
Structura activelor ntreprinderii se caracterizează printr-o rată medie a patrimoniului cu destinaţie de producţie. Astfel, ponderea mijloacelor fixe şi stocurilor de mărfuri şi materiale constituie 60% n a.2003 n suma totală a activelor, iar n a.2004 se observă o creştere cu 6% n urma majorării mijloacelor fixe (MF), ceea ce contribuie la sporirea volumului activităţii.
 ;
2003:   ;          2004:   .
n afară de aceasta, se iveşte o tendinţă pozitivă a creşterii compoziţiei tehnice. Raportul ntre mijloace fixe şi active curente a crescut de la 1,08 la 2,26.
 ;
2003:   ;          2004:   .

    Analiza activelor pe termen lung
Examinnd mai detaliat activele pe termen lung observăm că ponderea cea mai mare (circa 99%) n componenţa lor revin mijloacelor fixe. Totodată se observă o diminuare a cotei mijloacelor fixe noi intrate n valoarea totală a mijloacelor fixe existente la sfrşitul perioadei raportate. Astfel, n anul 2004, n cadrul mijloacelor fixe existente la sfrşitul perioadei, 13 % reprezintă obiecte noi.
 
                    2003:   ;                         2004:   .
Un grad nalt de rennoire a mijlocelor fixe duce la mbunătăţirea compoziţiei tehnologice a mijlocelor fixe, nsă diminuarea acestui indicator nu influenţează pozitiv asupra randamentului mijlocelor fixe. Astfel, după efectuarea calculelor observăm o uşoară diminuare de la 27% n a.2003 la 25% n a.2004.
 ;
2003:   ;                         2004:   .
Accelerarea procesului de rennoire acţionează pozitiv din punct de vedere al integrităţii şi calităţii potenţialului tehnic disponibil. Astfel, n a.2004  a scăzut coeficientul de uzură a mijlocelor fixe de la 25,4% la 24%.

 ;
2003:   ;                    2004:   .
Invers coeficientului de uzură a mijlocelor fixe este coeficientul de utilitate. n cazul nostru, coeficientul dat a crescut de la 75% la 76% n a.2004, ceea ce ne reflectă o stare funcţională mai bună a mijlocelor fixe n anul curent.
 ;
  2003:   ;                    2004:   .

    Analiza activelor curente
Datele din tabelul 1 reflectă o scădere a activelor curente cu 47,6% ca volum valoric şi o reducere cu 17,3% ca pondere.
De asemenea, scad cu 22,9% vnzările nete. Ca rezultat, datele bilanţului contabil denotă o scădere a ratei stocurilor n suma activelor de la 8.66% la 2,8%, iar n suma activelor curente – de la 18% la 9,4%, ceea ce contribuie la accelerarea rotaţiei activelor.
 ;
2003:   ;                                2004:   .
Totodată se remarcă o scădere considerabilă a ratei creanţelor. Ponderea decontărilor cu debitorii n suma activelor curente a scăzut pe parcursul anului 2004 de la 56% la 22%. Aceasta nseamnă că se respectă condiţiile disciplinei de plată din partea clienţilor şi efortul depus de ntreprindere privind colectarea datoriilor este considerat ca suficient.
 ;
    2003:   ;                    2004:   .
n perioada raportată s-a mărit considerabil mărimea absolută şi relativă a celor mai mobile active curente. Deci, se constată o creştere a cotei mijloacelor băneşti n suma activelor curente de la 25,28% la 67,6%, ceea ce influenţează pozitiv lichiditatea bilanţului contabil.

    Analiza activelor nete
Evoluţia patrimoniului, format pe seama surselor proprii de finanţare, este prezentat n tabelul 2.
                                                         Calculul patrimoniului net                                        Tab.2
    Indicatori    La 31.12.2000    La 31.12.2001    Modificarea, 
1    Total Active    1146772    941989    -204783
2    Datorii pe termen scurt    240870    113045    -127825
3    Active nete (patrimoniul net)    905902    828944    -76958

 ;
2003:   ;              2004:   .
Din datele prezentate n tabel se constată o diminuare a activelor nete n perioada raportată cu 76958 lei n comparaţie cu anul precedent, ceea ce ne reflectă incapacitatea ntreprinderii „Inmacom Didactic” de a face faţă obligaţiunilor asumate.
    Analiza activelor curente nete
Analiza situaţiei patrimoniale n mod consecvent se completează cu aprecierea asigurării ntreprinderii cu mijloace circulante proprii, efectuată n tabelul 3.
            Aprecierea asigurării ntreprinderii cu active curente nete                   Tab.3
    Indicatori    La 31.12.2000    La 31.12.2001    Modificarea, 
1    Active curente    549674    288053    -261621
2    Datorii pe termen scurt    240870    113045    -127825
3    Active curente nete    308804    175008    -133796
4    Nevoia de fond de rulment    169818    -19601    -189419
5    Trezoreria    138986    194609    55623

 ;
2003:   ;
2004:   .
Valoarea negativă a FRN reflectă existenţa greutăţilor n finanţarea activităţii, ceea ce poate duce la nregistrarea pierderilor semnificative. Resursele permanente nu acoperă ntegral nevoile permanente.
Pentru aprecierea echilibrului financiar la ntreprindere se mai calculă şi nevoia de fond de rulment, care reflectă suma netă necesară finanţării activităţii curente.
 ;
2003:   ;    
2004:   .
Nevoia de fond de rulment negativă reflectă respectarea regulei echilibrului financiar: resursele temporare acoperă nevoile temporare – situaţie favorabilă pentru ntreprindere. Analiznd cele două perioade, vedem ca NFR a scăzut n a.2004 faţă de a.2003 cu 189419 lei.
La fel un indicator care ne reflectă situaţia patrimonială este trezoreria – suma mijloacelor băneşti aflate n casieria şi conturile bancare ale ntreprinderii.
 ;
2003:   ;             2004:   .
Valoarea pozitivă a trezoreriei arată că FRN acoperă necesităţile curente ale ntreprinderii.
    Analiza generală a structurii surselor de finanţare a activelor
n cursul anului 2004 au avut loc modificări n structura surselor de finanţare a patrimoniului ntreprinderii, care sunt generalizate n tabelul 4.
Componenţa şi structura surselor de finanţare a activelor ntreprinderii „Inmacom                                               Didactic”                                  ‘                                                                                                  Tab.4                                                                
    Categorii de surse de finanţare    La 31.12.2003    La 31.12.2004
        Suma    %    Suma    %
1    Capital propriu    905902    79    828944    88
2    Capital permanent    905902    79    828944    88
3    Datorii pe termen scurt    240870    21    113045    12
4    Total Pasiv     1146772    100    941989    100

Din datele prezentate n tabel vedem că ntreprinderea are un nivel destul de nalt al independenţei financiare a ntreprinderii de resursele mprumutate atrase. Această concluzie rezultă din faprul că n structura pasivelor absolut prevalează sursele proprii de finanţare. Astfel, n a.2003 capitalul propriu a constitui 79% iar n a.2004 – 88% din totalul surselor de formare a patrimoniului. Astfel, n dinamică se observă modificarea proporţiei n direcţia majorării cotei resurselor proprii, ceea ce corespunde şi chiar depăşeşte nivelul de siguranţă (50%).
 ;
    2003:   ;                    2004:   .
De asemenea, ca substituienţi ai coeficientului de autonomie pot fi calculaţi următorii indicatori:
 ;
    2003:   ;               2004:   .
După cum observăm se micşorează rata atragerii surselor mprumutate (de la 21% pnă la 12%), respectiv se micşorează şi coeficientul corelaţiei ntre sursele proprii şi cele mprumutate devine subraunitar.
 
    2003:   ;                2004:   .
Calculnd acest indicator vedem că n a.2003 suma mijloacelor atrase ce revin la 1 leu capital propriu este de 0,26, iar n a.2004 ea scade esenţial, fiind de 0,13.
Această situaţie este normală pentru ntreprindere, situaţia financiară a ei nefiind riscantă.
 ;
    2003:   ;                         2004:   .
Analiznd rata solvabilităţii generale, constatăm că gradul de acoperire a surselor mprumutate  cu activele totale de care dispune ntreprinderea creşte de la 4,76%, n a.2003, la 8,33% n a.2004.
nlocuind n raportul de mai sus mijloacele mprumutate (datorii pe termen lung şi scurt) cu valoarea capitalului propriu obţinem rata generală de acoperire a capitalului propriu, care n a.2003 va fi de 126%, iar n a.2004 se observă o scădere uşoară – 114%, ceea ce semnifică că, n anul 2004 114 din activele patrimoniului se se finanţează prin atragerea mijloacelor mprumutate.
 ;
    2003:   ;                             2004:   .
Ca concluzie spunem că situaţia ntreprinderii „Inmacom Didactic”, privind independenţa financiară a devenit mai favorabilă n comparaţie cu anul precedent.

3.2.1    Analiza capitalului propriu
Datele din bilanţul contabil denotă faptul că mărimea capitalului propriu al ntreprinderii „Inmacom Didactic” a suferit mici modificări, diminundu-se cu 93219 lei faţă de perioada precedentă. Cota cea mai mare n componenţa surselor proprii de finanţare i revine capitalului statutar. Menţionez că nivelul de achitare a capitalului statutar, care este suficient pentru ntreprinderea noastră, şi gradul de retragere a lui (0%) demonstrează o situaţie favorabilă.
De asemenea, mărimea capitalului statutar n documentele de constituire este nelimitat şi n rapoartele financiare ale ntreprinderii coincide cu suma mijloacelor depuse n realitate de către acţionari. Aceasta ne arată că nu sunt fondatori cu datorii.
 ;
    2003:   ;                         2004:   .
La fel se face şi o comparare a mărimii capitalului statutar (CS) cu valoarea activelor nete. Nivelul supraunitar al raportului nominalizat indică respectarea cerinţelor legislative (valoarea activelor nete ale ntreprinderilor nu poate fi mai mică dect mărimea capitalului ei social)
 ;
    2003:   ;                              2004:   .
Din aceste date rezultă că la ntreprinderea dată corelaţia dintre activele nete şi capitalul statutar este favorabilă. Astfel la finele anului precedent activele nete au depăşit valoarea capitalului statutar de 2,34 ori, iar la finele perioadei de gestiune curente de 2,14 ori, observndu-se o mică diminuare.
n practica mondială pentru aprecierea modului de amplasare a capitalului propriu acceptat de conducerea ntreprinderii, de obicei se calculează şi se interpretează următorul indicator:
 ;
    2003:   ;                   2004:   .
Coeficientul dat apreciază gradul flexibilităţii CP. Deci, rezultă că capitalul propriu al .S. C.I. „Inmacom Didactic” are o capacitate de manevrare destul de scăzută. n plus n dinamică s-a evidenţiat o tendinţă negativă de scădere a ratei de manevrare. Dacă n anul precedent 34% din valoarea totală a capitalului propriu s-au aflat sub o formă ce permite manevrarea, atunci la sfrşitul anului de gestiune – numai 21%. Menţinerea acestei tendinţe n viitor va defavoriza performanţele economico-financiare ale ntreprinderii.La contractarea mprumuturilor pe termen lung se mai calculează rata solvabilităţii patrimoniale, care exprimă nivelul de garanţie pentru creditori cu privire la posibilitatea recuperării sumelor mprumutate:
 ;
2003:   ;                    2004:   .
    După efectuarea calculelor observăm că aceste rate snt medii şi se află n creştere.
3.3    Analiza lichidităţii
Lichiditatea bilanţului contabil reprezintă capacitatea ntreprinderii de aşi achita datoriile pe termen scurt, iar lichiditatea activelor – capacitatea de a se transforma n mijloace băneşti fără pierderea valorii lor. Insuficienţa lichidităţii bilanţului contabil generează incapacitatea ntreprinderii de a plăti datoriile sale pe termen scurt, ceea ce poate duce la vnzarea investiţiilor pe termen lung, activelor şi n cele din urmă, la faliment.
n funcţie de componenţa numărătorului formulei obţinem următorii coeficienţi ce reflectă un grad diferit de lichiditate, reflectaţi n tabelul 5.

                                          Calculul coeficienţilor lichidităţii                                          Tab.5
Indicatorii    La 31.12.2004    La 31.12.2003
Coeficientul lichidităţii absolute    
 

Coeficientul lichidităţii intermediare    
 
Coeficientul lichidităţii absolute    
 

Nivelul coeficientului lichidităţii absolute arată că la nceputul perioadei ntreprinderea „Inmacom Didactic”, dispunnd de resure băneşti, a fost capabilă să-şi achite 58% din datoriile pe termen scurt, iar la finele anului 2004 acest coeficient s-a ridicat pnă la 172%. Aceste valori sunt cu mult mai mari dect nivelul optim al coeficientului analizat (0,2) şi indică capacitatea ntreprinderii de a-şi achita datoriile.
 .
Sporirea coeficientului lichidităţii intermediare de 1,23 ori (2,29:1,86) a fost condiţionată de creşterea mijloacelor n decontările cu debitorii. Valoarea acestui indicator arată că, mobiliznd mijloacele băneşti şi creanţele, ntreprinderea este capabilă să achite respectiv 186% şi 229% din datoriile sale pe termen scurt. Valoarea acestui indicator este cu mult mai mare dect nivelul optim (0,7) şi n asemenea condiţii ntreprinderea poate conta să primească un credit comercial pe termen scurt.
 .
Valorile coeficientului total de achitare arată că ntreprinderea att la nceputul, ct şi la sfrşitul perioadei raportate este capabilă să-şi achite datoriile sale numai mobiliznd toate activele curente. n acest caz solvabilitatea ntreprinderii este asigurată.
 .
Ca concluzie putem spune că ntreprinderea este solvabilă.
3.4    Analiza fluxurilor băneşti
n anul de gestiune ncasările de mijloace băneşti (MB) rezultate din activitatea operaţională au constituit 55623 lei, fiind un rezultat pozitiv pentru ntreprindere.
Mărimea coeficientului suficienţei fluxurilor băneşti constituie -0,77. aceasta arată că n decursul anului 2004 nu erau suficiente MB primite de ntreprinderea analizată din activitatea operaţională.
 ;
    2003:   ;
    2004:   .
n anul 2004 mărimea coeficientului de reinvestire a MB este egală cu 7%. Lund n considerare faptul că valoarea coeficientului n mărime de 8-10% se consideră satisfăcătoare, ntreprinderea „Inmacom Didactic” trebuie să caute rezerve de sporire a afluxurilor de MB din activitatea de bază.
 ;
    2003:   ;  
    2004:   .

3.5    Analiza rotaţiei activelor
Indicatorii utilizării activelor reprezintă o caracteristică importantă a eficienţei utilizării potenţialului financiar al ntreprinderii (tabelul 6).
                              Calculul coeficienţilor utilizării eficiente a activelor                    Tab.6
    Indicatori    2004    2003
1    Volumul vnzărilor, mii lei    1325515    1716536
2    Valoarea medie a activelor, mii lei    1044380,5    972073
3    Numărul de rotaţii a activelor (rd.1:rd.2)    1,27    1,76
4    Valoarea medie a MF    825599,5    714564
5    Coef.exploatării MF (nr.de rotaţii a MF) (rd.1:rd.4)    1,6    2,4
6    Valoarea medie a AC, mii lei    41886,5    438155,5
7    Numărul de rotaţii al AC (rd.1:rd.6)    3,16    3,9
8    Costul vnzărilor, mii lei    959523    963066
9    Valoarea medie a stocurilor de mărfuri şi materiale     63226    91809
10    Nr. de rotaţii al stocurilor de mărfuri şi materiale (rd.8:rd.9)    15,17    10,5
11    Valoarea medie a creanţelor     187065    161755
12    Nr. de rotaţii a creanţelor (rd.1:rd.11)    7,08    10,6
13    Durata de rotaţie a creanţelor, zile (360: rd.12)    50,85    34

Modificarea numărului de rotaţii al activelor semnifică că la ntreprindere a avut loc o reducere a duratei de rotaţie a lor: numărul de rotaţii a scăzut de la 1,76 n a.2000 pnă la 1,27 n a.2004.
Valoare activelor curente din anul 2002 vezi n anexa 2.
 ;
    2003:   ;
    2004:   .
Valoarea activelor din anul 2002 vezi n anexa 2.
n această perioadă se nregistrează o diminuare a nivelului eficienţei de utilizate a activelor. Factorul de bază care a condiţionat aceasta este ncetinirea duratei de rotaţie a activelor curente (de la 3,9 n a.2003 la 3,16 n a.2004)., care la rndul său a fost cauzată de creşterea esenţială a perioadei de ncasare a creanţelor.
 ;
Valoarea creanţelor din anul 2002 vezi n anexa 2.
Numărul de rotaţii al creanţelor este mai mic cu 3,52 dect nivelul atins n anul precedent. Aceasta demonstrează că politica ntreprinderii nu este suficient de strictă faţă de debitori.
Observăm din tabelul 6 că creşte numărul de rotaţii al stocurilor de mărfuri şi materiale (SMM): de la 10,5 la 15,17 n anul curent.
 
Valoarea stocurilor de mărfuri şi materiale pe anul 2002 vezi n anexa 2.
    La fel scade şi coeficientul explorării mijloacelor fixe, ceea ce semnifică că eficienţa utilizării mijloacelor fixe scade:
 .
    Valoarea mijloacelor fixe din anul 2002 vezi n anexa 2.
3.6    Analiza rentabilităţii
n economia de piaţă profitul constituie raţiunea de a fi a unei ntreprinderi. Rentabilitatea reflectă capacitatea ntreprinderii de a produce profit, sinttetiznd ntreaga activitate economică a ntreprinderii şi prezentnd-o.
Indicatorii de bază care caracterizează eficienţa activităţii ntreprinderii „Inmacom Didactic” n perioada raportată sunt prezentaţi n tabelul 7.
                                        Calculul coeficienţilor rentabilităţii                                        Tab.7
    Indicatori    2004    2003
1    Vnzări nete, mii lei    1325515    1716536
2    Profitul brut, mii lei    365992    753470
3    Rezultatul din activitatea operaţională, mii lei    10745    408314
4    Profitul perioadei de gestiune pnă la impozitare, mii lei    10745    426390
5    Profitul net, mii lei    9346    325207
6    Valoarea medie a activelor, mii lei    1044380,5    972073
7    Valoarea medie a capitalului propriu, mii lei    867423    738853,5
8    Rata profitului brut, % (rd.2:rd.1)*100    27,61    43,89
9    Rata profitului operaţional, % (rd.3:rd.1)*100    0,807    23,78
10    Rata rentabilităţii economice a activelor, % (rd.4:rd.6)*100    1,03    43,86
11    Rata rentabilităţii activelor (rd.5:rd.6)*100    0,89    33,45
12    Rata rentabilităţii financiare (rd.5:rd.7)*100    1,07    44,01

n perioada de bază se observă clar că s-a micşorat rata profitului brut, rata profitului operaţional şi rata rentabilităţii economice, la fel s-a produs o reducere a rentabilităţii financiare, ceea ce ne mărturiseşte despre micşorarea profitabilităţii producţiei fabricate şi nrăutăţirea utilizării activelor.
Astfel, n anul de gestiune din fiecare leu de vnzări s-au obţinut 27,6 bani profit brut faţă de 43,89 bani n anul precedent, ceea ce ne vorbeşte despre o creştere relativă a costului vnzărilor.
 
         2003:   ;                 2004:   
Dacă vom analiza profitul din  activitatea operaţională, acesta de asemenea a scăzut la fiecare leu de vnzări de la 23,78 la 0,807 bani, ceea ce mărturiseşte despre reducerea profitabilităţii producţiei fabricate.
 
         2003:   ;                2004:   
Un alt indicator este rata profitul net, ce caracterizează capacitatea ntreprinderii de a produce profit net din vnzări şi reflectă profitul net obţinut n medie pe ntreprindere la un leu vnzări nete.
 
         2003:   ;                2004:   
Analiznd acest indicator vedem că n anul precedent la un leu vnzări nete ntreprinderea a obţinut 18,95 bani profit mediu, iar n anul de gestiune a scăzut esenţial pnă la 0,705 bani profit net. Diminuarea nivelului acestui indicator mărturiseşte despre o gestionare ineficientă a procesului de producţie.
Datorită micşorării profitabilităţii producţiei, scăderii circulaţiei activelor s-a diminuat şi rentabilitatea economică de la 43,86% la 1,03%, adică fiecare leu depus n active a adus ntreprinderii n anul de gestiune 1, 03 bani profit pnă la impozitare. Deci, ntreprinderea trebuie să găsească rezerve de majorări a profitabilităţii producţiei şi de accelerare a circulaţiei activelor.
 
    2003:   ;
    2004:   .
Valoarea activelor din anul 2002 vezi n anexa 2.
Trezeşte ngrijorare şi micşorarea mărimii profitului net care, la rndul său, a condus la scăderea rentabilităţii financiare.
 
    2003:   ;
    2004:   .
Valoarea capitalului propriu din anul 2002 vezi n anexa 2.
Astfel observăm, că dacă n anul precedent fiecare leu de mijloace proprii a cştigat 44,01 bani de profit net, n anul de gestiune curent doar1,07 bani, avnd loc o diminuare considerabilă a rentabilităţii financiare a ntreprinderii.  
 
C O N C L U Z I I
Sintetiznd unele aspecte ale literaturii de specialitate, reglementările legislaţiei n vigoare cu referire la modul de gestionare a activelor curente şi analiznd activitatea .S. C.I. „Inmacom Didactic” n domeniul respectiv, putem face concluziile respective.
La ntreprinderea studiată scade totalul patrimoniului n anul de gestiune cu 17,85% faţă de anul precedent (2003). Această scădere se datorează diminuării activelor curente n totalul activelor. La fel se observă şi o creştere a nivelului imobilizărilor.
n anul de gestiune, din diminuarea activelor nete, rezultă incapacitatea ntreprinderii .S. C.I. „Inmacom Didactic” de a face faţă obligaţiunilor asumate.
n ntreprindere nu s-au nregistrat suficiente mijloace băneşti pe parcursul perioadei curente, şi deci, pentru sporirea afluxului de mijloace băneşti ea trebuie să caute rezerve.
Rotaţia activelor la ntreprindere scade, nregistrndu-se o diminuare a nivelului eficienţei de utilizare a activelor.
Analiza situaţiei patrimoniale se mai completează cu aprecierea asigurării ntreprinderii cu mijloace circulante proprii. Astfel, analiznd indicatorii corespunzători observăm că există greutăţi n finanţarea activităţii, ceea ce poate duce la nregistrarea de pierderi semnificative.
La ntreprinderea dată se respectă numai una din regulele echilibrului financiar şi anume resursele temporare acoperă nevoile temporare, ceea ce pentru ntreprindere reprezintă o situaţie favorabilă.
n ceea ce priveşte sursele de finanţare, ntreprinderea respectivă nregistrează un nivel nalt al independenţei financiare de resursele mprumutate. Astfel, suma capitalului propriu creşte n totalul surselor de formare a patrimoniului.
Ca concluzie spunem că situaţia ntreprinderii .S. C.I. „Inmacom Didactic” privind independenţa a devenit mai favorabilă n comparaţie cu anul precedent.Cu toate că capitalul propriu creşte n totalul surselor de formare a patrimoniului, se constată o scădere a lui n datele bilanţului contabil n anul de gestiune curent (2004).
La fel scade n dinamică şi rata de manevrare a capitalului propriu. Menţinerea acestei tendinţe va defavoriza pe viitor performanţele economico-financiare ale ntreprinderii.
Analiznd lichiditatea ntreprinderii .S. C.I. „Inmacom Didactic” vedem că ea are capacitatea de a-şi achita datoriile sale şi poate conta să primească un credit comercial pe termen scurt. Astfel solvabilitatea ntreprinderii este asigurată, adică ea este solvabilă.
n ceea ce priveşte rentabilitatea, analiznd-o, vedem că se nregistrează o scădere, ceea ce mărturiseşte despre micşorarea profitabilităţii şi nrăutăţirea utilizării activelor.
 
BIBLIOGRAFIE
1.    Legea Republicii Moldova cu privire la antreprenoriat si ntreprinderi Nr.845-XII din 03.01.92.
2.    Legea Republicii Moldova privind societăţile pe acţiuni Nr.1134-XIII  din  02.04.97
3.    Brezeanu P., „Gestiunea financiară a ntreprinderii”, Editura A.S.E., Bucureşti, 2002
4.    Brezeanu P., „Diagnostic financiar: instrumente de analiză financiară.”, Editura Economică, Bucureşti, 2003.
5.    Bran Paul, „Finanţele ntreprinderii”, Editura Economică, Bucureşri 1997
6.    Vintilă Georgeta, „Gestiunea financiară a ntreprinderii”, Editura Economică, Bucureşti, 2000
7.    Ciorni Nicolae, „Economia firmelor contemporane”, Editura Prut Internaţional, Chişină, 2003
8.    Roşca Petru, „Economia ntreprinderii”, Chişinău, 2004
9.    „Analiza Rapoartelor Financiare”, Chişinău, 2004
10.    „Analiza statistică a activităţii economice şi gestiunii finaciare a ntreprinderii”, Bucureşti, 2001
11.    Nederiţă A., Ţiriulinicov N., Paladi V., Gavriuliuc L., „Recomandări practice privind ntocmirea notei explicative la Raportul financiar anual”, Contabilitatea şi audit, №4/1999.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica