referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Churchil

Categoria: Referat Istorie

Descriere:

După înfrângerea Franţei, în iunie 1940, Anglia a înfruntat singură forţele Axei. Ţările ocupate nu mai credeau într-o victorie a Aliaţilor. Era greu de înţeles cum ar fi putut armata britanică, cu un efectiv redus, să înfrunte formidabila forţă a Wehrmachtului, nemaiînvinsă până în acel moment...

Varianta Printabila 


1 Introducere
    
După nfrngerea Franţei, n iunie 1940, Anglia a nfruntat singură forţele Axei. Ţările ocupate nu mai credeau ntr-o victorie a Aliaţilor. Era greu de nţeles cum ar fi putut armata britanică, cu un efectiv redus, să nfrunte formidabila forţă a Wehrmachtului, nemainvinsă pnă n acel moment.

Calea diplomatică

Winston Churchill a acţionat pentru redresarea ţării sale, reunind n cabinetul său, pentru a-i da mai multă forţă n faţa Parlamentului, pe toţi şefii opoziţiei. La 19 mai, cnd trupele germane au ajuns la Sedan, Churchill realizează eventualul pericol la care era expusă Anglia, n cazul n care rezistenţa franceză ar fi cedat. Astfel, primul ministru face pregătiri intense n vederea nceperii bătăliei Angliei: ordonă construirea unei serii ntregi de fortificaţii pe coasta britanică şi concentrează pe insulă toate avioanele disponibile ale Forţei Aeriene Regale (Royal Air Force- RAF).
Adolf Hitler spera să ncheie pacea cu Marea Britanie, pnă la 1 iunie. nsă negocierile de pace secrete cu Anglia nu au avut nici un rezultat. Astfel, la 2 iulie dictatorul german a ordonat generalilor săi să pregătească invazia Britaniei. Planul debarcării a primit denumirea de „Seelwe” (Leul de Mare). Directiva nr. 16, de invazie, a fost semnată la 16 iulie, Hitler menţionnd că „Pregătirea ntregii operaţii trebuie să fie terminată către jumătatea lunii august”.
Pe data de 19 iulie, nainte de stabilirea datei operaţiunii, Hitler, n cuvntarea ţinută cu ocazia victoriei n războiul de vest, face un apel demagogic către guvernul britanic, pentru găsirea unei căi de restabilire a păcii. A doua zi, răspunsul guvernului britanic a fost transmis de lordul William Halifax: „Germania va obţine pacea numai dacă va evacua toate teritoriile ocupate, va reinstaura toate libertăţile pe care le-a distrus  şi va da garanţii pentru viitor”.

Calea războiului

Şefii de armată a lui Hitler – Keitel, Halder şi Jodl – au luat decizia de a trimite, nainte de toate, un corp expediţionar, o angajare directă cu forţa navală britanică fiind mult prea riscantă. Astfel naltul Comandament German deplasează pe Canalul Mnecii 40 de divizii, mpărţite n trei grupe. Armata terestră hotărăşte să debarce pe un front de 300 de kilometri, pe ţărmul Angliei de Sud-Est. nsă Kriegsmarine (marina germană), considernd imposibil transportul unui număr att de mare de oameni, opinează pentru un front de 100  de kilometri. Astfel, datorită unui conflict de opinii, Hitler a luat decizia ca invazia să fie amnată pnă cnd forţa aeriană britanică va fi distrusă. Directiva 17, semnată la 1 august 1940, menţiona ncepera acestei ofensive la 6 august şi ncheierea victorioasă la 21 septembrie.
Pe 12 august 1940, sub numele convenţional „Adlertag” (Ziua Vulturului), Luftwaffe (aviaţia germană) dezlănţuie bătălia aeriană contra Angliei. Luftwaffe şi-a nceput bombardamentul asupra staţiilor radar, fabricilor de aeroplane şi aeroporturilor britanice. n cursul celor 3 raiduri de lungă durată, din acea zi, staţiile radar şi aeroporturile au fost grav avariate, iar 13 avioane ale RAF au fost distruse. nsă Ziua Vulturului s-a ncheiat, de asemenea, cu 46 avioane germane doborte.
 Atacul va fi urmat de raiduri zilnice asupra Angliei atingnd punctul culminant n 7 şi 15 septembrie.
 
Sir Keith Rodney Park
(1892-1975)
 
Sir Trafford Leigh Mallory
(1892-1944)
Luftwaffe dispunea, pentru această bătălie, de aproximativ 1200 de bombardiere (Stucka şi Heinkel) şi 734 de avioane de vnătoare (Messerschmitt BF. 109 şi ME. 110). Sub nalta comandă de Reichsmarschall a lui Gring, mareşalul Kesselring conducea de la Bruxelles Flota a 2-a aeriană, iar mareşalul Sperrle, de la Paris, Flota a 3-a.
 
Albert Kesselring (1885-1960)
 
Hugo Sperrle
(1885-1953)

1 RAF, comandată de sir Hugh Dowding, avea 700 de avioane de vnătoare şi 471 de bombardiere. n ciuda inferiorităţii numerice, englezii deţineau avantajul de a fi mai aproape de propriile aeroporturi, pe cnd avioanele germane puteau survola cerul Angliei doar o jumătate de oră nainte de a zbura napoi la baze. RAF beneficia, de asemenea, de un sistem radar eficient precum şi de informaţiile dobndite de agenţia de spionaj Ultra. Hugh Dowding, bazndu-se pe avioanele de vnătoare Hawker Hurricane şi Supermarine Spitfire, superioare avioanelor inamice prin armament şi mnuire, i-a cerut lui Churchill ca o forţă indispensabilă de minimum 52 de escadrile să fie asigurată pe ntreg parcursul conflagraţiei.
Drept rezultat al razei limitate de acţiune a forţei aeriene germane, luptele erau purtate mai ales deasupra părţii sudice a Angliei. Această zonă se afla sub protecţia Comandamentului de Război nr. 11, condus de Keith Park, şi a Comandamentului de Război nr. 12, condus de Trafford Leigh-Mallory. Totodată era primit sprijinul escadrilelor aflate n comitatele din est.
Bătălia Angliei a avut patru faze importante.
Prima fază a avut loc ntre 8 şi 18 august, constituind-o ofensiva Luftwaffe asupra convoaielor şi porturilor, marcată de raidurile asupra peninsulei Portland şi portului Dover. Pierderile au fost de 134 de avioane engleze, 261 de avioane germane şi 65000 de tone din forţa navală a Angliei.
n a doua fază (19 august- 6 septembrie) a avut loc tentativa de distrugere a aviaţiei engleze de vnătoare, pentru a se putea realiza un bombardament sistematic. Are loc primul bombardament asupra Londrei (24 august) şi raiduri asupra Birmingham şi Coventry (26 august).  Churchill, privind flăcările care cuprindeau Londra, a decis: „De mine Bomber Command (Comandamentul de Bombardament) va riposta aidoma asupra Berlinului”.
 
JU.87 Stuka (Germania)
 
Heinkel HE III (Germania)
 
Messerschmitt BF.109 (Germania)
 
Messerschmitt ME.110 Zerstrer (Germania)
 
Hawker Hurricane (Marea Britanie)
 
Supermarine Spitfire MK. II (Marea Britanie)
Pe 25 august, o grupare engleză de 80 de avioane, din care s-au ntors 42, a bombardat dur cartierul berlinez „Wilhelmstrasse”. După această ofensivă, comandată de Charles Portal, noul lider al Comandamentului de Bombardament, Adolf Hitler şi-a schimbat tactica şi a ordonat Luftwaffe să şi schimbe ţinta, de la fabrici, aeroporturi şi porturi la obiective civile. n această perioadă, Germania a nregistrat mult mai multe pierderi.
A treia fază a Bătăliei Angliei (7 septembrie-5 octombrie) a fost marcată de Războiul-Fulger (Blitzkrieg), constituit din cele 38 de raiduri asupra Londrei, comandate de Gring, urmnd sfatul lui Kesselring. Această tactică s-a dovedit a fi catastrofică pentru Luftwaffe. Pe 15 septembrie, avioanele de vnătoare britanice au atacat direct două valuri de bombardiere germane, evitnd lupta cu avioanele de escortă, producnd o pagubă de 56 de aparate de luptă pentru Axă. Această luptă a reprezentat nceputul declinului Germaniei n bătălia pentru cucerirea Marii Britanii. La 17 septembrie Hitler a amnat planul „Seelwe”. RAF a nceput să atace flota germană de debarcare, pregătită din 3 septembrie n porturile de la Canalul Mnecii şi Marea Nordului, astfel nct, la 21 septembrie 12% din flotă era distrusă.
A patra fază (5- 30 octombrie)- Hitler a decis dispersarea vaselor de debarcare. Deşi, pnă la nceputul lunii noiembrie au fost lansate raiduri nocturne ale Luftwaffe, se putea nţelege că naziştii au suferit prima lor mare nfrngere.

Concluzie

Englezii, n confruntarea lor cu Germania lui Hitler, erau conştienţi de mijloacele slabe de care dispuneau. nsă, prin idealismul lui Churchill şi strategia mareşalului Dowding, de a raţionaliza forţa armată de care dispunea Regatul, „Cei Puţini”, după cum erau numiţi piloţii n ale căror mini zăcea viitorul Angliei, au dat o lovitură umilitoare „Goliathului” reprezentat de Cel de-al Treilea Reich.
   

Bibliografie:

1.    de Launay, Jacques, Mari decizii ale celui de-al doilea război mondial. 1939-1942. Volumul I., Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1988;
2.    Dr. Loghin, Leonida, Al Doilea Război Mondial. Acţiuni militare, politice şi diplomatice. Cronologie., Editura Politică, Bucureşti, 1984;
3.    Layton, Geoff, Germania: Al Treilea Reich, 1933-1945, Colecţia „Acces la istorie”, Editura ALL, Bucureşti, 1997;
4.    Microsoft World Of Flight, Exploration Series, Microsoft Corporation, 1995;


Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica