referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Valorificarea potentialului turistic Targul-Mures

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

Patrimoniul turistic al municipiului Tg-Mureş, deosebit de variat şi de mare interes, se înscrie între cele mai atractive obiective ale domeniului din întreaga zonă centrală a Transilvaniei, între cele mai importante din ţară şi de rezonanţă internaţională...

Varianta Printabila 


1




Tg-Mures



Cuprins




1.Argumentarea alegerii temei
2.nfăţişarea generală a activităţii turistice din Tg-Mureş
3.Potenţialul turistic al oraşului Tg-Mureş:

    natural
    relief
    climă
    hidrografie
    floră
    faună
    antropic
    obiective culturale: Palatul culturii, Cetatea, Catedralele oraşului
    instituţii:Biblioteca Judeţeană, Biblioteca Teleki-Bolyai, Teatrul Naţional
    obiective economice: Platoul Corneşti
    festivaluri, concursuri
    manifeste culturale

4.ncheiere
  5.Anexe
     6.Bibliografie





Argumentarea alegerii temei


 
Am ales să scriu despre tema „Valorificarea potenţialului turistic al Tg-Mureşului” pentru că eu locuiesc n acest oraş superb, care are multe de arătat persoanelor care locuiesc n el şi turiştilor. Este oraşul meu natal şi mă mndresc cu el!
Municipiul Tg-Mureş, este reşedinţa judeţului Mureş, străveche aşezare pe rul care ia dat numele, localitate la marginea dinspre munţi a cmpiei transilvane, loc al multor evenimente istorice, oraş al florilor şi al şcolilor, vestit şi pentru centrul său de o rară frumuseţe arhitecturală, azi importantă citadelă economică, ştiinţifică şi culturală a ţării, şi oferă cu dărnicie ospitalitatea celui ce-i trece porţile spre a-i cerceta amintirile istorice, ori pentru a.i admira frumuseţile naturale, numeroase monumente ale iscusinţei şi hărniciei oamenilor săi.
Primăverile, verile sau toamnele ncărcate de rod aprind prelungi reflexe solare pe acoperişurile mozaicate; originalele simetrii ca şi arabescurile clădirilor a căror arhitectură aminteşte de stilul Renaşterii italiene, de frumuseţea barocului francez, de sobrietatea şi monumentalitatea stilului gotic conferă oraşului farmecul specific burgurilor transilvane.
n vecinătatea lor, ori interferndu-se cu ele, se nalţă semeţe construcţii moderne, a căror arhitectură inspiră forţă şi graţie, funcţionalitate şi confort, un nalt grad de tehnicitate, precum edificiul Teatrului Naţional, galeriile Luxor, hotelurile Grand, Continental, Concordia, Transilvania, Sala polivalentă, noul spital, ansamblul de locuinţe din Piaţa Teatrului, celelalte ansambluri ce mbogăţesc şi nfrumuseţează, totodată, zestrea edilitară a vechiului şi mereu noului oraş transilvănean.
Situat la răsprtia unor căi de străveche şi intensă circulaţie ce-l legau de celelalte ţinuturi romneşti,ntr-o zonă de un pitoresc inedit, cu un relief colinar ale cărui livezi şi păduri sunt străbătute de văi largi şi domoale. Oraşul prezintă un interes deosebit pentru turism, sporind de la un an la altul numărul călătorilor din ţară şi din străinătate dornici să-l cunoască sau să-l revadă.
Patrimoniul turistic al municipiului Tg-Mureş, deosebit de variat şi de mare interes, se nscrie ntre cele mai atractive obiective ale domeniului din ntreaga zonă centrală a Transilvaniei, ntre cele mai importante din ţară şi de rezonanţă internaţională. De la obiective ale cadrului natural, amenajat sau neamenajat, la cele social-economice, istorice sau literare, de cultură şi artă, documente rare şi incunabule, vestigii arheologice sau monumente arhitecturale, ntlnim atracţii pentru cele mai diverse gusturi şi exigenţe ale turistului neavizat sau ale specialistului n diverse ramuri ale ştiinţei.
Arhive sau muzee, biblioteci sau instituţii de cultură şi artă, galerii de artă şi sculptură, multitudinea de specii floristice ale grădinii botanice sau reprezentanţi ai faunei de pe ntregul glob –n grădina zoologică- stau la dispoziţia celor interesaţi, a oamenilor de ştiinţă, a cercetătorilor sau iubitorilor de frumos, a turistului dornic de cunoaştere.
Istoria de veacuri a oraşului de pe Mureş se mpleteşte organic cu istoria şi viaţa ntregii ţări, a ntregului popor, Trgu-Mureşul constituind doar o filă ntre filele din care este durată patria noastră, o parte a măreţului potenţial şi domeniu turistic al Romniei.















nfăţişarea generală a activităţii turistice din
  Tg-Mureş


Municipiul Tg-Mureş, reşedinţa judeţului Mureş –străveche aşezare pe rul care i-a dat numele, localitate la marginea dinspre munţi a cmpiei transilvane, loc al multor evenimente istorice oraş al florilor şi al şcolilor, vestit şi pentru centrul său de o rară frumuseţe arhitecturală, azi importantă citadelă economică, ştiinţifică şi culturală a ţării –şi oferă cu dărnicie ospitalitatea celui ce-i trece porţile spre a-i cerceta amintirile istorice, ori pentru a-i admira frumuseţile naturale, numeroasele monumente ale iscusinţei şi hărnicia oamenilor săi.
Primăverile, verile sau toamnele ncărcate de rod aprind prelungi reflexe solare pe acoperişurile mozaicate; originalele simetrii ca şi arabescurile clădirilor a căror arhitectură aminteşte de graţia stilului Renaşterii italiene, de frumuseţea barocului francez, de sobrietatea şi monumentalitatea stilului gotic conferă oraşului farmecul specific burgurilor transilvane.
n vecinătatea lor, ori interferndu-se cu ele, se nalţă semeţe construcţii moderne, a căror arhitectură inspiră forţă şi graţie, funcţionalitate şi confort, un nalt grad de tehnicitate, precum noul edificiu al Teatrului Naţional, Galeriile Luxor, hotelurile Grand, Continental, Concordia şi Transilvania, Sala Polivalentă, Spitalul Nou, Ansamblul de locuinţe din Piaţa Teatrului, celelalte ansambluri ce mbogăţesc şi nfrumuseţează, totodată, zestrea edilitară a vechiului şi mereu noului oraş transilvănean.
Situat la răsprtia unor căi de străveche şi intensă circulaţie ce-l legau de celelalte ţinuturi romneşti, ntr-o zonă de un pitoresc inedit –cu un relief colinar ale cărui păduri şi livezi  sunt străbătute de văi largi şi domoale- oraşul prezintă un interes deosebit pentru turism, sporind de la un an la altul numărul călătorilor din ţară şi din străinătate dornici să-l cunoască sau să-l revadă.
Patrimoniul turistic al municipiului Tg-Mureş, deosebit de variat şi de mare interes, se nscrie ntre cele mai atractive obiective ale domeniului din ntreaga zonă centrală a Transilvaniei, ntre cele mai importante din ţară şi de rezonanţă internaţională. De la obiective ale cadrului natural, amenajat sau neamajat, la cele social-economice, istorice sau literare, de cultură şi artă, documente rare şi incunabule, vestigii arheologice sau monumente arhitecturale, ntlnim atracţii pentru cele mai diverse gusturi şi exigenţe ale turistului neavizat sau ale specialistului n diverse ramuri ale ştiinţei.
Arhive sau muzee, biblioteci sau instituţii de cultură şi artă, galerii de pictură şi sculptură, multitudinea de specii floristice ale grădinii botanice sau reprezentanţi ai faunei de pe ntregul glob –n grădina zoologică- stau la dispoziţia celor interesaţi, a oamenilor de ştiinţă, a cercetătorilor sau iubitorilor de frumos, a turistului dornic de cunoaştere.
Istoria de veacuri a oraşului de pe Mureş se mpleteşte organic cu istoria şi viaţa ntregii ţări, a ntregului popor, Trgu Mureşul constituind doar o filă ntre filele din care este durată patria noastră, o parte a măreţului potenţial şi domeniu turistic al Romniei.







 







Potenţialul turistic  al oraşului Tg-Mureş



Judeţul Mureş şi desfăşoară pitorescul său anfiteatru natural n zona central-nordică a Romniei, fiind situat n partea central-nord-estică a frumoaselor plaiuri ale „cetăţii de munţi” a Transilvaniei. De la crestele Călimanilor şi Gurghiului teritoriul său coboară pe văile de podiş spre Cmpia Transilvaniei pe un adevărat covor floral multicolor brodat din loc n loc de sclipirile oglinzilor de apă ale cmpiei, ale carstului de sare de la Sovata sau ale celor măiestrite de iscusinţa omului.
n acest cadru şerpuieşte spre soare-apune firul de argint viu al străvechiului Maris. n lunca sa largă şi mbelşugată, n mijlocul acestor pămnturi –vatră şi leagăn de zămislire a poporului romn- bate de secole inima mereu mai tnără a frumosului oraş de pe Mureş.


Potenţialul turistic natural

Municipiul Trgu Mureş este situat n culoarul larg al Mureşului după ce acesta scapă din grandiosul defileu Topliţa-Deda.
Oraşul se bucură de o poziţie centrală n cadrul ţării, aflndu-se la contactul a trei regiuni naturale cu resurse economice diferite dar complementare: regiunea ceralieră a Cmpiei Transilvaniei, regiunea complexă  a Podişului Transilvaniei şi zona forestieră a munţilor vulcanici  şi a subcarpaţilor interni.
La acestea se adaugă accesul uşor oferit de vale a largă a Mureşului căilor de comunicaţii, care s-au dezvoltat de timpuriu, avnd un rol important n naşterea şi evoluţia oraşului de azi.
Oraşul propriu-zis este aşezat n lunca Mureşului şi pe trei terase ale acestuia, ntre 310 m altitudine n albia rului şi 450 m altitudine pe Platoul Corneşti, dndu-i o configuraţie de amfiteatru orientată pe direcţia est-nord-est spre vest-sud-vest.
Extins pe o suprafaţă de peste 60 km2  ntre 4633 latitudine nordică şi 2434 longitudine estică Trgu Mureş este accesibil pe căile feroviare, rutiere şi aeriene din toate direcţiile cardinale.
Tg-Mureş se află la distanţa de 448 km de Bucureşti, 127 km de Cluj-Napoca, 189 km de Sibiu, 282 km de Braşov, 368 km de Suceava pe cale ferată şi respectiv 346, 105, 124, 171, şi 281 km pe şosele.

Relieful

Arealul restrns pe care se află oraşul prezintă variate caracteristici morfologico-geologice n funcţie att de structură, ct şi de felul cum au acţionat agenţii externi. Ele se desfăşoară n amfiteatru, crescnd spre sud şi sud-est din lunca Mureşului spre culmea naltă a Platoului Corneşti, ct şi spre nord şi nord-est. Culmile deluroase sunt pronunţat rotunjite, iar treptele teraselor foarte evidente n stnga văii oferă un amplasament propice şi pitoresc pentru construcţii de orice fel. Această conformaţie morfologică a fost durată n timp n contextul genezei Depresiunii Transilvaniei, de-a lungul erelor geologice, cu precădere n ultima perioadă, a cuaternarului. n această perioadă cursurile rurilor s-au definitivat, relieful de astăzi constituind o chintesenţă a evoluţiei pleistocen-holocene, a modelării scoarţei de către agenţii naturali, cu precădere de către eroziunea fluvială.
La Tg-Mureş, lunca fertilă a Mureşului este alcătuită din aluviuni, depozite mai vechi sau actuale, din materiale de dejecţie n porţiunile conurilor de la gurile praielor mici sau torenţilor, din pietrişuri sau nisipuri, n timp ce terasele cuprind depozite pliocene şi sarmaţiene, pietrişuri, marne şi rar argile, iar n profunzime se află depozite paleogene neorizontate.
Mureşul curge ntr-o albie corectată pe alocuri prin lucrări hidrotehnice, iar culoarul are caractere geografice generale deosebite ce dau nuanţe specifice de microclimat.
Versantu stng al văii este reprezentat de dealurile Podişului Tg-Mureş (Dealurile Nirajului), n localitate evidenţiate de Platoul Corneşti şi Dealul Mare, care se nalţă la 450 m altitudine şi care coboară spre valea Mureşului prin panta Trebeiului, spre cele trei terase pe care este clădită o mare parte din oraş, pnă n lunca Mureşului, iar mai spre vest de Dealul Budiului, colina pietroasă numită Dmbul Pietros pe care s-a construit noul ansamblu de locuinţe 1848, despărţit de Platoul Corneşti de larga vale a prului Pocloş. Spre sud se mai desfăşoară dealurile Coruncăi, Dealul Stejeriş etc.
In dreapta văii se află nălţimile Dealului Beşa cu vrful Urieşul (altitudine 462 m), dincolo de care este aşezată localitatea Bărdeşti, n timp ce spre valea Mureşului se află cartierul Beşa, localităţile suburbane  Sncraiu de Mureş şi Nazna, iar mai n amonte comuna Sntana de Mureş cu satele Curteni şi Chinari, de asemenea zonă suburbană.


Clima


Nota dominantă, de ansamblu, a regimului climatic din oraşul Tg-Mureş o constituie aceea a climatului continental-moderat de dealuri şi pădure, aflat sub influenţa predominantă a maselor de aer vestice şi nord-vestice care se caracterizează prin veri călduroase cu temperaturi medii n luna iulie de 19,4C, lună n care s-a nregistrat şi maxima absolută (+39,8 C n anul 1936), n timp ce  iernile sunt reci, luna ianuarie avnd o temperatură medie de -4,3 C (minima absolută de -32,8C n anul 1942). Media temperaturilor anuale este cuprinsă ntre 8 şi 9C.
La Tg-Mureş n 286 de zile din an se nregistrează temperaturi de peste 0C, iar n 79 de zile sub 0C. Toamna cel mai timpuriu ngheţ a fost nregistrat la 23 septembrie, pe cnd cel mai trziu la 29 octombrie; primăvara ultimul ngheţ apare n jurul datei de 23 aprilie. ntr-un număr de 8 zile pe an s-au nregistrat, n medie, temperaturi de peste 30C n luna iulie; stratul de zăpadă se menţine n medie 57 de zile pe an.
Precipitaţiile satisfac n cea mai mare parte nevoile de apă ale solului, cel mai secetos an, 1946, avnd un total de 443,7 mm, iar cel mai umed, anul 1974, 745,6 mm.Fac excepţie de la datele amintite anii 1970 şi 1975, cnd datorită unui complex de factori meteorologici s-au produs inundaţii catastrofale.
ncepnd cu a doua jumătate a anilor 80, s-a intrt ntr-un proces de ncălzire climatică,această situaţie menţinndu-se pnă n prezent. Acest proces se datorează n mare măsură ncălzirii iernilor, celelalte anotimpuri, cum s-a văzut, nscriindu-se n limitele normale.
Vnturile predominante bat la Trgu Mureş dinspre vest şi nord-vest, dar şi din sud-vest prin pătrunderea maselor de aer pe culoarul Mureşului avnd o intensitate şi o fregvenţă mijlocie.
Durata de strălucire a soarelui este de aproximativ 2000 ore/an.
Pentru a ncheia cele cteva scurte referiri cu privire la clima oraşului vom aminti că uneori s-au nregistrat şi inversiuni de temperatură ntre terasele nalte şi vale, cu valori mai scăzute n vale, fapt care duce la formarea unui microclimat sensibil diferenţiat de la un cartier la altul. Ceaţa stagnează uneori n vale, iar nebulozitatea este de 5,6 zecimi cu minime n lunile martie, august şi septembrie, n funcţie de circulaţia maselor de aer.
Masele de aer ce vin din vest, dinspre Munţii Apuseni, au uneori efect de fhn, făcnd să crească temperaturile şi să predomine timpul senin.



Hidrografia


Reţeaua hidrografică din aria oraşului este dominată de rul Mureş, de la care provine şi denumirea oraşului şi a judeţului, hidronimic ce ilustrează un anume conţinut geografic al toponimelor, extins şi la alte localităţi din judeţ şi din zona suburbană (Sntana de Mureş, Sncraiul de Mureş, Sngiorgiul de Mureş).
Mureşul străbate oraşul de la nord-nord-est la vest-sud-vest, meandrnd divagant şi primind mici afluenţi, praie, dintre care mai importante sun: de pe malul stng prul Pocloş care şi adună apele de pe versanţii dealurilor satelor Corunca şi Livezeni prin afluenţi şi mai mici (Snişor şi Vaţman), iar n cadrul oraşului primeşte apele prului Valea Rece, dinspre Dealul Budiului.
Prul Pocloş se varsă n Mureş la locul denumit n trecut „Pepenişte”, unde n prezent se află o mică zonă de agrement.
n aval de Pocloş, Mureşul mai are un afluent mic, prul Valea Vălurenilor (Cocoşi). ntre acestea două se mai menţine prul Vulpii, iar n amonte de Pocloş se formează, n timpul ploilor, transport materiale de eroziune, prul Trebei, de pe versantul nordic al Platoului Corneşti, iar spre marginea est-nord-estică a oraşului, alte praie mai mici care trec prin zona cunoscută n trcut sub numele de „Trgul de vite”, astăzi construită şi frumos amenajată. De pe versanţii malului drept se varsă n Mureş prul Valea Voinicenilor, după ce străbate comuna  Sntana de Mureş, prul care străbate cartierul Beşa-Podeni, precum şi unele mai mici care la viituri sunt mai evidente, trecnd prin Sncraiul de Mureş şi Nazna, zone suburbane.
Este interesantă evoluţia văii Mureşului n timpuri apropiate, cnd un braţ important al acestuia trecea prin piaţa centrală de astăzi (Piaţa Trandafirilor), de la care a rămas pnă trziu denumire de Mureşul Sec pentru fosta stradă Sfntul Gheorghe (Lenin-Republicii), existnd acolo şi o moară pusă n funcţiune de apele rului.
Debitul mediu al rului este de circa 40m3/s la Trgu Mureş,iar cel maxim a fost nregistrat n anul 1970, de1580 m3/s, n amonte de oraş, la Glodeni, fapt care a determinat inundaţia catastrofală, care a produs mari pagube. Pentru echilibrarea nivelelor maxime şi a debitelor  maxime s-au executat lucrări de regularizare, diguri, un baraj cu vane care alimentează cu apă obiectivele industriale din zonă şi contribuie la compensaţia de pantă şi eliminarea surplusului de apă la viituri. Prul Pocloş a primit o secţiune rectangulară care să asigure transportul de apă n timpul precipitaţiilor abundente.
Mineralizarea şi turbiditatea rului Mureş  sunt scăzute, gradul de poluare crescnd doar accidental.
Primăvara nivelurile cresc la peste 2,5 m deasupra nivelului de etiaj. Podul de gheaţă se menţine n medie 3 luni (decembrie-martie).
A fost construit şi un canal derivat de la barajul din zona de agrement Mureşul, pe malul stng, canal care alimentează o microhidrocentrală de interes local. n zona de agrement de aici au fost amenajate bazine-ştrand, unde se practică canotajul sportiv şi de agrement, inclusiv pe apele rului  n amonte de baraj, precum şi pe braţele moarte, pline cu apă, de pe malul drept. Este una dintre cele mai atrăgătoare şi ndrăgite zone ale oraşului, alături de pădurea-parc cu grădina zoologică de pe Platoul Corneşti.


Solurile


Diversitatea caracterizează şi nvelişul de sol al teritoriului oraşului Trgu Mureş, a cărui geneză are la bază factorii cunoscuţi: structura litologică, elementele de climă şi covorul vegetal sub care s-a format. Cunoaşte aceeaşi etajare ca şi relieful şi cuprinde tipuri reprezentative, specifice de deal şi podiş sau luncă. Astfel ntlnim n zona de luncă soluri aluviale, mai ales aluviale crude, rar lăcovişti, iar pe treptele superioare de relief, soluri brune şi brune de pădure argiloiluviale, brune gălbui, soluri brune gălbui podzolite sau soluri brune gălbui pseudogleizate.
La baza versanţilor se ntlnesc şi soluri cernoziomice levigate freatic umede. Pe alocuri apar soluri brune de pădure cernoziomice. Procesele active de spălare a pantelor produc eroziuni puternice ale stratului de sol. Terasele au soluri aluviale bogate n substanţe nutritive, rar cultivate, teritoriul fiind construit n mare parte.


Flora


Reflectare a condiţiilor fizico-geografice trecute şi actuale, a originii diferitelor elemente floristice, n special special europene, dar şi continental-orientale şi sudice, chiar endemice, a antropizării teritoriului, aria se ncadrează n provincia floristică dacică, n ţinutul Bazinului Transilvaniei, conform nomenclaturii stabilite n fitogeografie.
Şi din acest punct de vedere constatăm o convergenţă de elemente ale subetajului stejeretelor, reprezentat prin păduri de foioase n amestec (quercinee), cu predominanţa gorunului (Quercus petraea), n proporţie de 46%, a carpenului (Carpinus betulus), 36%, stejar pedunculat ( Quercus robur), 7%, tei (Tilia cordata), 3%, salcm (Robinia pseudacacia), 2%, plop (Populus sp.), plop euro-american, pin (Pinus sp.), frasin (Fraxinus excelsior), jugastru (Acer campestre), nuc (Junglans regia), paltin (Acer pseudoplatanus), cireş (Cerasus avium) etc.
Acestea, n amestec şi cu alte specii, formează gorunete pure (48%), şleauri de deal cu gorun (38%), şleauri de deal cu gorun şi stejar (13%), n Pădure Mare a oraşului de pe Platoul Corneşti, Pădurea Stejeriş, Pădurea Budiului Mic-Mureşeni, Pădurea Mare-Bărdeşti, Pădurea de la Sngiorgiu de Mureş şi celelalte din mprejurimi. O bogată vegetaţie de subarbuşti şi arbuşti ca sngerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas), lemnul cinesc (Ligustrum vulgare), măceşul (Rosa canina), porumbarul (Prunus spinosa),etc. Şi de vegetaţie ierboasă de parter cu predominanţa ranunculaceelor comune, a gramineelor, cruciferelor şi a altor numeroase familii de plante, completează gama de reprezentanţi ai lumii plantelor.
n zona pădurilor nu se ntlnesc păşuni şi fnaţe, dar ele sunt prezente n afara ariei acestora cuprinznd şi zonele de luncă şi de pe versanţi şi totaliznd, mpreună cu speciile lemnoase din păduri, peste 700 de specii de plante cuprinse n peste 50 de familii, o floră relativ bogată, reflectată n vegetaţie n ansamblul său. n luncă este prezentă salcia (Salix alba), salcia plngătoare (Salix babilonica), specii de equisetaceae, polipodiaceae, euforceae, papaveraceae, violaceae, primulaceae, boraginaceae, scrofulariaceae, labiate, cucurbitaceae, o mulţime de compozite comune, iridacee,etc., care şi etalează petalele aurite, albe sau roz, galbene sau albastre, ca mai n toate colţurile ţării.
Este interesant de străbătut cmpul şi pădurea n diferite anotimpuri, pentru a culege primele flori trezite la viaţă, sau pe cele dorite mai trziu, printre carew amintim: semnalul primăverii –ghiocelul (Galanthus nivalis) cu clopoţeii săi albi, măseaua ciutei (Erythronium dens-canis), viorelele (Scilla bifolia), ciuboţica cucului (Primula veris), floarea paştilor (Anemone nemorosa), lăcrimioarele (Convallaria majalis), ghizdeiul (Lotus corniculatus), o mulţime de alte specii printre care şi cele de apă, frumoşii nuferi (Nuphar luteum) din apele de canalele nchise ale Mureşului, ori macii roşi (Papaver somniferum) ai cmpului nflorit etc.
Nu sunt mai puţin atrăgătoare grădinile şi parcurile oraşului unde ntlnim plante cultivate, de la ienupăr la magnolie şi forsiţie, de la castan la trandafir.
O atracţie aparte o constituie grădina botanică a Institutului de medicină şi farmacie din oraş.



Fauna

Lumea animalelor nu este nici ea mai puţin reprezentată. Chiar dacă o astfel de lucrare nu permite ca talogarea tuturor speciilor floristice şi faunistice ntlnite la fiecare pas, puţinele nsemnări ne permit să ilustrăm aspecte semnificative din fiecare.
Fauna este reprezentată de biotopuri specifice provinciei central europene, etajul faunei de deal şi podiş, care include speciile domeniului forestier stepizat şi al pădurilor, o mare diversitate de vertebrate şi nevertebrate, mamifere şi păsări, reptile sau insecte, animale terestre dar şi acvatice, lumea peştilor de ru etc.
Dominante sunt speciile faunei etajului de deal şi podiş, biotopuri din care nu lipsesc cele mai cunoscute mamifere de origine central-europeană: iepurele (Lepus europaeus), căprioara (Capreolus capreolus), veveriţa (Sciurus vulgaris), nevăstuica (Mustella nivalis), prşul (Glis glis), un şoricel de pădure cu ochi frumoşi, căţelul pămntului (Spalax leucodon transsylvanica), precum şi cele mari: lupul (Canis lupus), mistreţul (Sus scrofa), vulpea (Vulpes vulpes), o mulţime de reprezentanţi ai lumii păsărilor, printre care se pot menţiona: ciocănitoarea (Dryobates major), pupăza (Upupa epops), turturica (Streptopelia turtur), porumbelul gulerat (Columba palumbus), cinteza (Fringilla montifringilla), grangurele (Oriolus oriolus), cucul (Cuculus canorus), fazanul (Phasianus colchicus), acesta din urmă colonizat aici, frumoasa pasăre călătoare –barza (Ciconia ciconia), care a rămas ntr-una din iernile trecute, mai blnde, n cuibul ei ntr-un sat vecin din lunca Mureşului, adăpostindu-se de ger prin poduri şi şuri.
Fauna ihtiologică a Mureşului, extrem de bogată, cuprinde un mare număr de peşti dintre care menţionăm: crapul (Cyprinus carpio), somnul (Silurus glanis), cleanul (Leuciscus squalius), ştiuca (Esox lucinus), la care se adaugă racii etc.
n Grădina Zoologică a oraşului pot fi admirate o serie de exemplare din diferite regiuni ale lumii; dintre acestea amintim: leii (Panthera leo), leoparzi (Felix pardus), zimbri (Bilson bonasus), sau urşi (Ursus arctos), o mulţime de alte animale din zonele euro-asiatică şi africană. Bine reprezentată este lumea păsărilor,  att cele din ţara noastră, ct şi cele exotice.

 



















Potenţialul turistic antropic

Aşezat pe cursul superior al Mureşului, pe teritoriul Transilvaniei, veche provincie istorică a Romniei, oraşul Tg-Mureş are un trecut bogat care se ncadrează n vastul tablou al istoriei ţării. Valorile materiale şi spirituale ale Trgu Mureşului oglindesc locul pe care l-a jucat oraşul n contextul vieţii economice, politice şi culturale a Romniei.
Deşi Transilvania este nconjurată de Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali şi Munţii Apuseni, ea şi-a păstrat de-a lungul timpului strnse legături cu toate centrele aflate pe ntreg teritoriul ţării. Aceleaşi culturi neolitice, aceleaşi unelte şi aceeaşi ceramică din epoca bronzului sau din prima perioadă a fierului demonstrează, pe lngă caracterul străvechi al comunităţii n cadrul căreia s-a format poporul romn, o unitate materială şi spirituală căreia i corespundea o identitate etnică şi lingvistică.
Ambianţa arhitectuală şi artistică a oraşului este rezultatul unei evoluţii istorice n care s-au materializat gndirea, munca, eforturile materiale le unui şir ntreg de generaţii care au lăsat moştenire valori materiale şi spirituale cu care Trgu Mureşul se poate pe drept mndri.


Obiective culturale

Palatul Culturii

La sfrşitul secolului al XIX-lea şi nceputul sec.XX, n Trgu Mureş, unde tradiţiile progresiste şi culturare, ideile politice prerevoluţionare şi postrevoluţionare ale anilor 1848-1849 persistau şi exercitau o influenţă puternică n toate domeniile vieţii sociale, se inpunea construirea unor instituţii moderne de cultură, puse n concondanţă cu legile progresului social.
Cea mai inportantă realizare care trebuia să ncunune o evoluţie a tradiţiilor, a gusturilor epocii, să constituie o evocare a trecutului istoric al oraşului, a fost Palatul culturii. Instituţie asupra căreia s-au emis cele mai variate ipoteze, a fost cosiderată drept ultimul cuvnt n materie de arhitectură, de realizare artistică, de funcţinalitate n realizarea scopului cultural al acelei perioade.n cele ce urmează voi ncerca să prezint sub raport istoric, arhitectural, artistic şi funcţional valoarea reală a monumentului.
n Trgu Mureş, construirea Palatului culturii s-a făcut n urma demersurilor repetate ale Consiliului municipal şi mai ales ale primarului oraşului, Dr. Bernady Gyorgy (1864-1938), farmacist şi jurist, om cu vederi liberal-democratice, plin de iniţiative şi personalitate, care arătat necesitatea unei astfel de construcţii n care să funcţioneze Conservtorul oraşului, biblioteca publică, o sală pentru spectacole de teatru, operă, concerte, galerii de artă, cinematograf etc.
Primele proiecte ale palatului datează din a doua jumătate a anului 1910. Din acestea se conturează concepţia de bază a clădirii, aproape identică cu cea de azi.
Pentru construcţia propriu-zisă, care la nceput a fost concepută ca o casă de cultură, prevăzută cu două etaje,s-au primit mai multe oferte. Selecţia proiectelor s-a făcut prin intermediul unui concurs, organizat cu acest prilej, după ce n prealabil n toate ziarele se menţionase locul de amplasare valoarea clădirii şi principalele lucruri de fundaţie, zidărie, tmplărie, pietrărie, canalizare, ventilaţie şi ncălzire centrală.
Mna de lucru a fost folosită, n cea mai mare parte, din localitate şi din mprejurimi, aşa cum reiese din listele de plată.
Anul 1911, anul construcţiei palatului, marca un deficit n bugetul oraşului de 169.312 coroane la care se adăuga o serie de rate care trebuia să fie achitate n vederea lichidării unor mprumuturi efectuate n anii precedenţi pentru lucrările de construcţii şi urbanizare modernă a oraşului. Cu toate aceste greutăţi financiare, Consiliul orăşenesc, care mai avea de luptat şi cu gruparea conservatoare de opoziţie, ncepe construirea Palatului culturii n primăvara anului 1911, după ce ultimele faze ale proiectului pentru fundaţii au fost executate eşalonat.
n elaborarea planurilor pentru palat, arhitecţii Komor Marozell (1868-1944) şi Jakab Dezso (1864-1932) s-au condus după stilul oficial. La Trgu Mureş acest stil a fost acceptat n linii generale, dar numai n ceea ce priveşte ansamblul şi utilitatea, cu suficiente rezerve n decoraţie, astfel ca monumentul să se nscrie pe ct posibil n cadrul concepţiei de urbanizare şi n evoluţia stilurilor construcţiilorpe linia sud-vest a Pieţei Trandafirilor şi să formeze o unitate cu edificiul Primăriei şi Palatul pensionarilor, construcţii ridicate cu cţiva ani nainte, să constituie cartea de vizită a oraşului nzestrat cu construcţii moderne.
Proiectată iniţial pentru a avea două etaje, construcţia a primit şi un al treilea, la insistenţa Consiliului orăşenesc, care motivase necesitatea acestuia pentru lărgirea spaţiului destinat conservatorului, bibliotecii şi muzeului de artă. După un studiu temeinic asupra rezistenţei fundaţiilor şi a calităţii lucrărilor efectuate pnă atunci (se ajunsese deja la primul etaj) cel de al treilea nivel n-a ridicat probleme deosebite n construcţie.
mprejurările istorice n care a fost construit Palatul şi funcţia de culturalizare, pe care trebuia să o ndeplinească de la nceput, au determinat un anumit mod de rezolvare arhitecturală şi monumental- decorativă a ntregului ansamblu şi a fiecărui detaliu n parte.
n ultimele decenii ale secolului al XIX-lea şi nceputul celui următor se manifestă, pe plan european, o diversitate de forme ideologice, artistice şi arhitecturale care sparg unitatea culturală a secolului care se ncheia.
Noile elemente apărute la sfrşitul secolului al XIX-lea n baza economică a societăţii, profundele transformări survenite n toate domeniile vieţii sociale, cereau şi asigurau modalităţi de rezolvare a celor mai complexe probleme ale culturii şi civilizaţiei. Se cerea acum o reformă a arhitecturii pentru a fi pusă n strnsă legătură cu noile tehnice şi calităţi expresive ale materialelor de construcţie pe care inginerul le avea la dispoziţie şi pentru care arhitectul trebuia să-şi caute o nouă posibilitate de exprimare.
Noul stil, a apărut  avndu-l ca reprezentant pe Gustave Klimt (1862-1918), autorul unor tablouri caracterizate printr-o abundenţă liniară ornamentală cu subiecte simbolice. Stilul nou se caracterizează prin prezenţa decorativului cu forme sinuoase n care se redă un decor vegetal, utilizează o abundenţă de forme florale: lalele, lotuşi, nuferi, conuri de pin, tulpini de plante exotice etc, iar n motivele decorative cu temă şi figuri se ntlnesc ecouri ale artei lui Gauguin, Van Gogh, Munch, sau ale operei lui Toulouse-Lautrec.
Palatul culturii, ca monument ce se integrează n acest stil, conţine o deosebită diversitate a subiectelor şi a rezolvărilor artistice, ca şi caracteristici ale unor curente ca expresionismul, suprarealismul şi simbolismul. Tratarea cubistă a ncăperilor dispuse la fiecare etaj n parte n mod diferit, folosirea materialelor: alamă, fier forjat, marmură, piatră, cărămidă, bronz, sticlă, lemn, exprimă ntocmai sfera noţiunii „stil secession”, att pentru a caracteriza ansamblul ct şi pentru detalii.
Avnd un plan n formă de patrulater neregulat, cu unele excrescenţe pe laturi şi extremităţi, palatul se desfăşoară pe o suprafaţă cu lungimea de 56,80 m, la faţade principală, şi cu lăţimea de 36,85 m, la faţada dinspre Piaţa Trandafirilor.
Fiecare faţadă se divide, att pe orizontală ct şi pe verticală, prezentnd caracteristici evidente. La extremităţile celor două faţade sunt dispuse două rezalite avnd la bază un pătrat cu laturile de 1010 m, cu o nălţime de circa 18 m.
Ideea de monumental este sugerată de materialele de construcţie din care sunt realizate parterul şi cele trei nivele, precum şi de modul n care sunt dispuse la fiecare nivel ferestrele şi ancadramentele lor.
Parterul este construit din blocuri de piatră de formă dreptunghiulară, dispusă n linie orizontală, excepţie făcnd cele de deasupra uşilor şi ferestzrelor, unde prezintă şi o altă aşezare, după configuraţia deschiderii respective, desennd un ancadrament masiv, plastic şi decorativ pe faţadă.
Pentru a da o notă de unicitate clădirii, pentru a nu fi prea plate faţadele şi n special rezalitele, dispuse n cele trei extremităţi ale faţadelor, au fost ndulcite liniile verticale, printr-o uşoară rotunjire a muchiilor ncepută de la limita etajului I şi II, de unde se profilează consola ornamentală de formă conică ce susţine cele două balconaşe. Balconaşele de formă circulară turnate din balcon armat, aşezate pe consolele ce cresc din osatura zidurilor faţadei principale (str. Enescu), sunt ornate cu un atic format din şapte colonete angajate cu capiteluri neoclasice dispuse la distanţe egale pe suprafaţa cilindrică a acestora. Spaţiile dintre colonete sunt decorate cu motive florale  n mozaic la unele şi n relief la altele, mprumutate pe unele broderii şi costume populare, avnd un fond de culoare albastru deschis aerian.
Valoarea monumental-decorativă a ansamblului este realizată prin modul de dispunere a culorilor pe faţade. La parter domină culoarea naturală a bazaltului din Stnceni şi umbrele volumelor blocurilor de piatră, la etajul I pentru evidenţiere s-a folosit n tencuiala reliefată prin metoda stropirii, culoarea liliachie ancadrată cu elemente decorative de ceramică semicilindrică smălţuită de culoare albastru-ultramarin. Ancadramentele şi liniile lor ondulate sunt o tratare tipică stilului seccesion.
Culoarea galben-pai, care mbracă ntreaga suprafaţă de la un capăt la altul n partea de mijloc a faţadelor, dă lumină ansamblului, iar nuanţele de griuri pămntii conturate de ancadramentele cu denticule, a căror origine se pare a fi rezultată din tehnica ncheierii brnelor la casele ţărăneşti, au fost considerate a fi de origine renanscentistă. Ancadramentele bine profilate şi stilizate, precum şi desenele realizate n pătrţele n plăcile de gresie pe rezalite şi de plăcile de forme geometrice diferite, anplasate n restul spaţiilor de la etajul III al faţadelor, dau măreţie construcţiei, formează un bru solid ce ncheagă ntreg ansamblul.
Un rol important n realizarea notei de monumentalitate a Palatului culturii l are modul n care sunt dispuse intrările, uşile şi ferestrele, precum şi diversitatea ancadramentelor repartizate pe fiecare detaliu al ansamblului arhitectural.
Intrarea principală, situată n mijlocul faţadei, conturată de o pregătire n unghi drept făcută prin excrescenţe n bază, extinse pnă la linia celor două rezalite situate la extremităţi, continuă să se desfăşoare cu aceeaşi tratare  ca cea a ntregului parter pnă cnd un şir de cinci coloane de beton, placate cu granit suedez lustruit , cu muchiile n unghi drept mbrăcate cu almă ce are imprimate motive florale şi geometrice, flanchează, descriind cele patru uşi masive prin care se asigură accesul n clădire. Intrarea principală are o notă caracteristică care ne permite să facem analogii cu intrările n templele feudale ale marilor demnitari indieni.
Mijlocul faţadei principale reţine atenţia prin cele şase ieşinduri n bovindou realizate ntr-o armonie arhitecturală decorativă cu ansamblul faţadei. Cele două elemente mai pronunţate, situate la extremităţi, sprijinite pe console construite n retragere şi ornamentate sculptural, imită, att prin concepţie ct şi prin realizare, caturile construcţiilor orăşeneşti medievale germane sau muşaradierurile de origine turcrască folosite la construcţiile din Ţara Romnească. Celelalte patru elemente manifestă o uşoară rotunjire, avnd la bază un segment de cerc, aşezate pe un buiandrug din piatră. Acoperuşurile din tablă de cupru ale celor şase ieşinduri din bovimdou snt rezolvate prin retragere uşoară pnă la intrarea n zid.
La limita dintre baza celor patru ieşinduri centrele şi buiandrugul ce uneşte continuarea pe verticală a coloanelor porţii principale snt aşezate patru baso- şi altoreliefuri n bronz, reprezentnd, de la stnga la dreata, „Legenda sfintei Elisabeta” de Wartburg, scena din opera lui Franz Liszt, „Cei doi Bolyai” dialogul dintre tatăl, Bolyai Farkas, şi fiul său, Bolyai Jonos, savanţi de renume mondial, care au trăit şi activat la Trgu Mureş, „Aranka Gyorgy”, iniţiatorul şi secretarul Societăţii filologicecreată la Trgu Mureş n 1791, şi „Bank-Ban”, scenă din opera cu acelaşi nume de Erkel Ferenc, n care se proslăveşte uciderea regelui tiran de către masele populare, creaţie muzicală ce a avut drept model drama istorică cu caracter antifeudal a scriitorului Katoma Jozsef.
Cele două intrări din Piaţa Trandafirilor ca şi aceea din curtea  exterioară (spre Biblioteca municipală) abundă prin motive populare, n special cea de a doua. Portalul dinspre centrul oraşului are valoare decorativ-ornamentală, nzestrat cu un soclu din care pornesc două coloane angajate, de o parte şi de alta, cu capiteluri impost pe care se sprijină un froton diademic ce purta  inscripţia „Conservatorul de muzică”. Portalul ilustrează fidel un motiv etnografic ntlnit des n construcţia porţilor de lemn. Grilajul de fier forjat (poarta) cu motive populare corespunde stilului ca şi tratarea sculptural decorativă a portalului. Se pare nsă că acest portal ar fi fost proiectat şi realizat ulterior deoarece nu se integrează ansamblului al partenerului şi al clădirii.
Holul creează impresia unei ncăperi dintr-un templu budist cu lumina difuză necesară pentru a nfăptui ritualurile tipice din templele indiene, ajutată şi de fondul ocru pe care este conturată, la distanţe egale, cte o floare de lalea galbenă. Holul are forma unui T. La cele două extremităţi sunt fixate oglinzi pe pereţii de capăt, practică ntlnită la stilul empire şi rococo, ncadrate de chenare masive din plăci de marmură lustruită, de culoare gălbuie cu vignete albe. Holul este căptuşit pnă la nălţimea de 80 cm cu plăci de marmură mărginite n partea superioară de un chenar de marmură colorată de Ruşchiţa, iar de o parte şi de alta a intrării principale n sala de spectacole sunt nălţate, avnd la bază un soclu comun, cte două coloane angajate, cu capiteluri florale ornamentate, scobite n interior pentru ghivece de flori.
De o parte şi de alta, imediat după intrarea principală n hol se află două fntni arteziene din marmură de Ruşchiţa de culoare nchisă, angajate n peretele placat cu marmură gălbuie, iar deasupra sunt plasaţi cte doi ngeri realizaţi n basorelief , care, pe lngă rolul lor decorativ, omagiau printr-o placă ce avea nscrise numele artiştilor şi a acelora care au sprijinit construirea palatului.
Din holul mare al parterului se face intrarea n sala mare, printr-o uşă centrală şi două laterale, destul de simple, fără ornamente, avnd doar un chenar (portal) din granit negru suedez, lustruit, cu forme uşor rotunjite.
Sunt puse motive decorative pe pereţii holului, pe cupole, precum şi fresca cu care este njestrat aceasta, şi elemente deosebit de valoroase  n ansamblul motivelor decorative.
Clădirea, n limitele planului parterului, se desfăşoară prin flancare n trei corpuri, ce includ ntre ele două curţi de formă pătrată.De o parte şi de alta se nalţă corpurile laterale ce adăpostesc instituţiile ce au sediul n clădire.
n ncăperile palatului şi au sediul mai multe instituţii de artă şi cultură.
Filarmonica de stat, continuatoarea, pe o scară calitativ superioară, a activităţii de patru decenii a Conservatorului trgumureşean, care a luat fiinţă la nceputul anului 1908. mpunndu-se ncă de la nfinţare ca o instituţie de prestigiu, conservatorul avea să devină, după unirea Transilvaniei cu Romnia, principalul organizator al manifestărilor muzicale şi de cultură din municipiu, polariznd n jurul lui personalităţi de seamă locale, din ţară sau străinătate. Aprecieri elogioase despre activitatea conservatorului au avut George Enescu, căruia i-a fost atribuit titlul de cetăţean de onoare al oraşului, Nicolae Iorga, Traian Grozăvescu şi alţii. Alături de sălile de4 repetiţii, orchestrei filarmonice i stau la dispoziţie pentru concerte: Sala mare pentru concerte (800 de locuri)- ale cărui calităţi acustice au fost remarcate de o seamă de personalităţi ale vieţii muzicale care au concertat pe scena ei –precum George Enescu şi Bartk Bla pe care, după cum se ştie, i-a legat o strnsă stimă reciprocă şi o statornică prietenie, Pablo Casals, George Georgescu, Traian Grozăvescu-, nzestrată cu o orgă, una dintre cele mai mari din ţară; Sala mică (300 de locuri), bogat ornamentată (vitraliul central l reprezintă pe Gabriel Bethlen n mijlocul unor nvăţaţi) destinată concertelor de muzică de cameră.
Ansamblul artistic Mureşul, a cărui existenţă datează din 1956, timp n care a prezentat mii de spectacole pe toate scenele ţării, inspirate din tezaurul folcloric romnesc şi al naţionalităţilor conlocuitoare.
Muzeul judeţean –expoziţia permanentă de arheologie-istorie situată la etajele I-III (expoziţiile permanente de ştiinţele naturii, de etnografie şi artă populară se află n clădirile din strada Horea nr.24, şi, respectiv, Piaţa Trandafirilor nr.11). Actualul muzeu judeţean a luat fiinţă n anul 1934, din iniţiativa eruditului muzeograf Aurel Filimon, multă vreme şi directorul muzeului şi cu concursul celui ce avea să fie savantul Constantin Daicoviciu şi al profesorului Octavia Floca. Activitatea muzeistică, ale cărei roade snt cuprinse ntr-un patrimoniu ce numără astăzi peste 150 000 de piese, se desfăşoară n cadrul a trei secţii:arheologie-istorie, etnografie şi artă populară şi ştiinţele naturii.
Expoziţia de bază a muzeului, găzduită n Palatul Culturii – unde a funcţionat şi n perioada de la nfiinţare pnă n 1940 – oglindeşte, n concepţia materialismului dialectic şi istoric, evoluţia societăţii umane n aria judeţului Mureş din cele mai vechi timpuri pnă n zilele noastre. Ea această unitate organică ntre pămnt şi oamenii lui; vechimea şi continuitatea nentreruptă, multimilenară a poporului romn n spaţiul ţării sale; raporturile permanente,ample, diverse şi dinamice pe care le-au ntreţinut romnii din Ţara Romnească, Moldova şi Transilvania, conştienţi de originea lor comună; raporturile pe care traco-dacii, daco-romanii, apoi poporul romn le-au ntreţinut n derularea istoriei cu alte popoare. Bogatul fond documentar expus ilustrează fapte din munca, traiul şi lupta dusă de-a lungul secolelor de către masele exploatate mpotriva asupririi şi mpilării, pentru libertatea socială şi naţională, pentru egalitatea n drepturi a tuturor locuitorilor acestei stăvechi vetre romneşti. Expoziţia – redeschisă n sălilen Palatului culturii – valorifică, pe lngă obiectele descoperite cu ani n urmă, un bogat fond documentar nou rezultat al săpăturilor arheologice de dată mai recente, atestnd continuitatea  populaşiei autohtone pe aceste locuri, a dacilor şi romanilor. Vasele artistice lucrate, descoperite la Cristeşti – localitatea din vecinătatea municipiului Trgu Mureş – reprezintă o nbinare a formelor tradiţionale dacice cu cele din provinciile romane. Cărămizile marcare: „Ala prima Bosporanorum miliaria”, descoperite aici atestă staţionarea, la vremearespectivă, n această localitate a unei unităţi militare romane, de unde şi presupunerea existenţei unei fortificaţii militare pe colina cetăţii oraşului, făcnd parte din linia de apărare romană mpotriva dacilor liberi. Tot aici se păstrează o seamă de vestigii din neolitic şi perioada daco-romană, descoperite la Sntana de Mureş comună pe care doar Mureşul o desparte de Trgu Mureş. Amintim dintre ele inventarul celor  74 de morminte de inhumaţie din cimitirul prefeudal, constnd din cuţite, silexuri, ace de cusut, pensete, catarame şi fibule de bronz şi argint, precum şi un mare număr de vase a căror formă era evoluată din ceramica romană provincială, cu urme de elemente dacice sau pontice (sec. III-IV). Obiecte descoperite ulterior n cea mai mare parte a ţării au relevat identitatea lor de cultură cu cele scoase la iveală din pămntul Sntanei de Mureş, localitate care a dat numele acestei culturi materiale.
Muzeul de artă, situat la etajul al III-lea al clădirii, funcţionează aici ncă de la nfiinţarea odată cu terminarea construcţiei palatului (1913), cnd i s-a pus la dispoziţie un spaţiu special amenajat pentru pinacotecă. Custode al acesteia n anii de după primul război mondial a fost  Aurel Ciupe, care o reorganizat-o pe colecţii, mbogăţindu-i fondurile. Faţă de mica zestre pe care o avusese la nfinţare (circa 80 de piese), patrimoniul artistic al muzeului dispune astăzi de peste 1700 de lucrări de pictură, grasele lucrări inserăm aici doar cteva: Horă de Theodor Aman, Apus de soare şi Printre dealuri şi muncele de Nicolae Grigorescu. Portret de femeie de Barabs Mikls, Spălătorese de Munkcsy Mihly, n adncul pădurii de Pal Lszl şi Portretul unei doamne tinere de Lotz Kroly, pentru arta clasică: Trandafirii albi şi Flori n cană de Ştefan Luchian, Muncitor cu pipă de Octav Băncilă, Natură statică cu lămi de Theodor Pallady, Portret de femeie de Gheorghe Petraşcu, Clown de Nicolae Tonitza, Satir de Dimitrie Paciurea, Peisaj din Balcic de Alexandru Steriadi, Odaliscă de Iosif Iser, Cte doi de Maxy Max Herman, Compoziţia XXXII de Mattis-Teutsch Johann, Portret de bătrnă de Nagy Albert, După furtună de Kun Istvn, Părinţii mei de Vida Geza, pentru arta modernă, n cadrul căruia şcoala de pictură de la Baia Mare e cea mai bine reprezentată prin Ferenczy Kroly, Rti Istvn, Ziffer Alexandru. Dintre autorii care reprezintă arta plastică romnească contemporană şi nscriu numele n pinacoteca trgumureşeană Camil Ressu, Ion Ţuculescu, Marius Bunescu, Alexandru Ciucurescu, Ion Vlasiu, Corneliu Baba, Aurel Ciupe, Szervtiusz Jen, Pittner Oliver, Piskolti Gavril, Mohi Alexandru, Bordy Andrs, Theodor Harşia, Eugen Gscă etc.

1 Pe lngă expoziţia de bază, muzeul organizează şi expoziţii itinerante n casele de cultură şi cluburile marilor uzine din judeţ.
Biblioteca municipală, are sediul n aripa stngă a clădirii, amenajat special la etajul II şi III cu un depozit ce putea să depăşească 300.000 de volume, două săli de lectură cu circa 100 de locuri, o ncăpere pentru mprumut de cărţi la domiciliu şi birou, se asigurau condiţii de dezvoltare a instituţiei şi pentru o perspectivă mai ndepărtată.
n primii ani de funcţionare, datorită volumului mic de publicaţii, din cele trei etaje destzinate este ocupat unul singur, cuprinznd un depozit pentru cărţi cu o suprafaţă de 260 m2, etajat printr-un planşeu de sticlă armată, o sală de lectură de 55 de locuri şi un birou pentru mprumut cărţi. Biblioteca a fost nzestrată cu mobilier adecvat, avnd drept model Biblioteca universitară din Cluj.
nainte de deschiderea bibliotecii se constituise un nucleu de cărţi prin donaţii de la bibliotecile mai mari, de la diferite organizaţii, anticariate şi persoane particulare. n urma investiţiilor făcute de Primăria municipiului, la sfrşitul anului 1914, după un an de la deschidere, fondul de publicaţii ajunge la aproape 5.000 volume.
Fondurile bibliotecii cresc vertiginos n ultimii 25 de ani cnd s-a ţinut seama de cerinţele impuse de structura populaţiei după vrstă, ndeletniciri şi naţionalitate.
Fondul de peste 600.000 volume cuprinde, pe lngă o varietate tematică ce dă caracter enciclopedic instituţiei, unele comori ale literaturii universale printre care şi patru incunabule: HIERONIMUS STRIDONIENSIS; VITAE SANCTORUM PATRUM (STRAFURD, 1485); LEGENDAE SANCTORUM REGNI HUNGARIAE (VENETIA, 1498); IOANES DE VERDENA, SERMONES DORMI SECURE, DE TEMPORE ET DE SANCTIS şi IACOBUS DE VORAGINE, LEGENDA SANCTORUM (VENETIA, 1500). De asemenea, se găsesc numeroase publicaţii din secolul al XVI-lea, ediţii integrale sau comentate ca: Plautus „Comedii”, Florenţa, 1514; Tucidide „Istoria Atenei”, Kln, 1527; Horaţiu „Ode”, Veneţia, 1536, sau altele aparţinnd mişcării renascentiste, lucrări ale lui Mihail Ritti, Erasm din Rotterdam, Carolus Clusius, apărute de sub mna unor mari maeştri ai tiparului cum ar fi cei din generaţia lui Giunte sau Manutius, produse ale vestitelor tipografii din Veneţia, Florenţa, Basel, Frankfurt pe Main, Kln şi altele.
Cultura veche romnească este ilustrată prin: „Carte romnească  de nvăţătură...” (Cazania lui Vaarlam, Iaşi, 1643); „Elementa linguae dacoromanae sive valachicae” a lui Samuil Micu (Viena 1780) şi alte lucrări apărute la Buda, Sibiu, Blaj şi Braşov n secolele XVII- XVIII.
Un loc important l ocupă lucrările  privind istoria Transilvaniei. Aşa sunt „Supplex Libellus Valachorum Transilvaniae” (Cluj, 1791), Culegeri de articole ale dietelor din Cluj şi Sibiu”, „Auraria Romano-Dacica”, de Samuel Kleseri (Sibiu, 1757). Colecţii din periodice transilvănene aparţinnd sec. Al XIX-lea printre care amintim: „Gazeta de Transilvania”, „Telegraful romn”, „Foaie pentru mine, inimă şi literatură”, „Concordia”, „Erdlyi Hirad” (Jurnalul Transilvaniei, Cluj), „Erdly” (Transivania, Tg-Mureş), „Erdlyi Figyelő” (Observatorul Transilvaniei, Tg-Mureş), precum şi colecţia Cronicilor moldoveneşti publicate de M. Kogălniceanu.
Numărul lucrărilor şi publicaţiilor legate de mişcarea muncitorească este destul de mare ncă de la nfiinţarea bibliotecii, cnd n registrul de cumpărături din anul 1913 figurează un număr de 37 de volume achiziţionate de la editura progresistă „Npszava” din Budapesta, printre care Amintim „Femeia şi socialismul” de Karl Marx, „Viaţa lui Marx şi Engels” de Garami Etn, „Revoluţia franceză”  de Blos, precum şi unele lucrări despre socialiştii August Bebel, Ferdinand Lassale şi alţii.
Un loc important l ocupă colecţiile de publicaţii apărute la Trgu Mureş, legate de mişcarea muncitorească. Aşa sunt: „Marosmenti Munks” (Muncitorul din Valea Mureşului), „Mureşul”, „Munksotthon” (Cvlubul muncitoresc) etc.
Biblioteca municipală funcţionează cu cinci servicii: serviciul de completarea şi organizarea colecţiilor, serviciul de relaţii cu cititorii, serviciul de colecţii speciale şi documentare, organizat pe secţii (secţia manuscrise, secţia carte rară şi veche, secţia documentară carte şi periodice, sala de lectură şi secţia muzicală), serviciul de informare-bibliografie şi serviciul economico-administrativ. n cadrul serviciilor amintite se desfăşoară o intensă activitate potrivit specificului fiecărui sector n parte, realizndu-se funcţia cultural-educativă a instituţiei care completează, alături de celelalte instituţii din palat, peisajul cultural al municipiului Trgu Mureş.
Academia de arte plastice, a luat fiinţă n urma unei necesităţi simţite n viaţa culturală a oraşului şi n urma unor temeinice analize asupra bazei materiale existente şi a celei necesare. Purtnd numele de „Cursul liber de arte plastice al municipiului Trgu Mureş”, Academia funcţiona pe baza unui regulament n care se prevedea să fie condusă de un profesor titular, iar procesul de nvăţămnt să se desfăşoare independent de celelalte instituţii culturale.
ncă de la nceput, regulamentul de funcţionare preciza: „Scopul institutului este de a propaga şi dezvolta cultura artelor frumoase precum şi de a da o instrucţie artistică temeinică acelora care se pregătesc pentru cariera artei plastice...”
Această instituţie are sediul la etajul III, n aripa dreaptă a Palatului culturii, care oferă cel mai fericit loc pentru desfăşurarea n bune condiţii a cursurilor. Aici se găsesc valori artistice executate n diverse tehnici: tehnica frescei, a vitraliilor, a mozaicului, sculpturii, elemente de artă aplicată, diferite motive decorative nedefinite, concepţii de arhitectură diverse, asocieri surprinzătoare de materiale de constreucţie la care se adăugau valorile muzeului etnografic, arheologic, numeroase icoane pe sticlă şi lemn executate n stil bizantin, precum şi cele mai semnificative lucrări ale pictorilor romni şi maghiari: Grigorescu, Aman, Luchian, Băncilă, Steriadi, Bunescu, Alexandru Pop, Munkcsy, Lotz, Spny şi mulţi alţii.
Academia de arte plastice ţi-a nceput activitatea prin cursul liber de arte plastice n anul 1932. La acest curs se predau: desenul figurativ, arta decorativă, gravura, pictura, modelajul şi sculptura. Programa analitică este identică cu cea „ a şcoalelor de arte frumoase de stat”. Erau admişi toţi elevii talentaţi fără să se ţină seama de condiţia lor materială sau naţională.
Chiar din primii ani au nceput să se afirme talente. Lucrările unor elevi au fost admise la Salonul oficial din Bucureşti şi apreciate de critica de specialitate.
Fiecare sfrşit de an se ncheia prin organizarea unei expoziţii cu lucrările cursanţilor. n felul acesta se ntreţinea viu interesul publicului mpentru arta plastică, contribuindu-se ncetul cu ncetul la dezvoltarea gustului pentru artă n Trgu Mureş.
n anul 1948 a fost organizată o secţie de pictură, grafică şi sculptură ce funcţionează n cadrul Şcolii populare de artă, situată la etajul II n Palatul culturii, instituţie ce contribuie la educarea tinerelor talente, asigurndu-le posibilităţi de afirmare, prin nsuşirea unor cunoştinţe tehnice şi de cultură artistică.
Teatrul, primele manifestări teatrale şi muzical-coregrafice n Trgu Mureş au fost organizate de către elevii Colegiului reformat ncă de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea. Existau nsă, n afară de acestea, unele manifestări sporadice care ntreţineau atmosfera culturală a oraşului.
ncepnd din primii ani ai sec. Al XIX-lea se prezintă n oraş pise de teatru din dramaturgia universală. n anul 1803 ia fiinţă n Tg-Mureş o societate de propagare a teatreului. Tot n acelaşi an, se prezintă n oraş de către o trupă ambulantă din Cluj, piesa „mblnzirea scorpiei” de William Shakespeare. Spectacolul are loc ntr-o sală improvizată lngă cetate. Mai trziu, n anul 1862, din nou, o trupă clujeană, după ce s-a perindat prin Bucureşti precum şi n Braşov şi alte centre culturale din Transilvania, prezintă la Tg-Mureş tragedia „Hamlet” tot ntr-o sală improvizată, ridicată de nsăşi conducătorul trupei. Cu un an mai trziu, la 19 septembrie 1863, pe scena din sala „Apollo”, A fost prezentată piesa „Romeo şi Julieta”. Documentele atestă şi alte spectacole de teatru din perioada n care se prezentau piesele amintite.
n a doua jumătate a sec. Al XIX-lea la Tg-Mureş ia fiinţă o societate literară (1858), iar mai trziu Cazinoul trgumureşean (1894). Aceşti doi factori au jucat un rol important n orientarea şi desfăşurarea ntrgii mişcări culturale din oraş, n special de problemele literaturii, teatrului şi muzicii.
Ideea nfiinţării unui teatru permanent la Tg-Mureş stăruia n atenţia oficialităţilor nsă nu s-a putut materializa dect prin unele teatre particulare subvenţionate, n majoritatea cazurilor, de diferite organizaţii.
n anul 1934 din inţiativa conducerii  Conservatorului şi a unor intelectuali din Tg-Mureş ia fiinţă clasa de actorie şi declamaţie. n TG-Mureş se organizează şi primul teatru de copii din ţară, pe lngă teatrul pentru adulţi.
Din repertoriul teatrului romnesc, ntre anii 1934-1940, au fost prezentate de către elevii claselor de actorie şi declamaţie pe scena mare a Palatului culturii piesele: „Răzvan şi Vidra” de Bogdan P. Haşdeu, „Luceafărul” de B. Şt. Delavrancea, „Striana” de A. Moşoiu, „Năpasta” de I. L. Caragiale, „Fata din dafini” de Adrian Maniu, „Ministru fără portofoliu” de A. Baculea, „Trandafirii roşii” de Z. Brsan, „Piatra din casă” de V. Alecsandri, iar din autorii străini comediile: „Prostul” de Fredla, „Punctul negru” de Kadenburg şi altele. Decorurile la piesele „Răzvan şi Vidra” şi „Striana” au fost realizate cu concursul lui Aurel Ciupe şi al elevilor săi.
Cu repertoriul de mai sus trupa „Permanentă” de actori din Tg-Mureş făcea turnee n localităţile din Mediaş, Reghin, Gurghiu, Teaca, Topliţa, contribuind la promovarea artei şi culturii romne n rndul maselor, ajutnd la dezvoltarea interesului pentru teatru.
Pe scena din sala mare a Palatului culturii s-au prezentat de către clasa de dicţiune, secţia copii, o serie de piese muzical coregrafice cu libretul scris de conducătorul disciplinei de muzică compusă de profesorii conservatorului. Dintre aceste spectacole amintim: „Grădina unchiului Tom”, „Revista copiilor”, ambele prezentate n anul 1935; „Asosit primăvara”, „n lumea viselor”, prezentate n 1936; „Casa păpuţilor”, „Vacanţa la ţară”, prezentate n 1937 şi piesa muzicală „Ciobănaşii”, pezentată n 1938. Compoziţia muzical-coregrafică „Mai sunt la noi flori multe prin zăvoi” a ntreţinut „stagiunea” anului 1939-1940.
n Palatul culturii, valorificndu-se critic moştenirea ntregii mişcări teatrale din oraş, n sfertul de veac ce s-a scurs de la Eliberare  a luat fiinţă Teaterul de Stat cu secţiile romnă şi Maghiară, instituţie ce ridică prestigiul cultural al municipiului Tg-Mureş prin cele două trupe de actori care valorifică creaţia naţională şi universală a dramaturgiei clasice şi moderne.








Cetatea Trgu Mureşului

Printre cele mai nsemnate monumente trgumureşene, nscrise n istoria lui multiseculară, se numără şi vechea cetate, aşezată ntr-unul din atrăgătoarele puncte turistice ale oraşului. Este o fortificaţie medievală a oraşului, construită n prima jumătate a secolului Xvii-lea pe colina ce-i poartă numele, este de fapt succesoarea unei şi mai vechi cetăţi de apărare (sec.XV), ce surprindea biserica franciscanilor, casa reverendului şi mănăstirea. Avnd o formă poligonală neregulată, cetatea dispune de şapte bastioane (trei dintre ele păstrate de la vechea fortificaţie) ale căror planuri variază de la pătrat-dreptunghiular la poligonal, fiecare avnd mai multe nivele. Primul bastion, cel al tăbăcarilor, s-a terminat n anul 1620, iar construcţia cetăţii ntregi, care a durat o jumătate de veac, n jurul anuluio 1653. Bastioanele sunt legate ntre ele cu ziduri groase din cărămidă şi piatră de ru ce se ntind pe o lungime de aproape 900 m şi care au fost nconjurate cu şanţuri de apărare (9,5 m lăţime şi 7,5 m adncime).
Din mijloace de apărare a locuitorilor oraşului şi ai satelor din mprejurimi mpotriva cotropitorilor, bastioanele au fost transformate cu timpul n loc de detenţie şi maltratare a elementelor nesupuse ordinei stăpnirii. Aici au fost ntemniţaţi Constantin Romanu-Vivu, prefectul Legiunii a XII-a a armatei revoluţionare romne din Transilvania, unul dintre colaboratorii apropiaţi ai lui Nicolae Bălcescu, precum şi alţi revoluţionari romni; de aici au fost duşi la execuţie conducătorii conspiraţiei antihabsburgice cunoscută sub numele de „Makk Gll”; tot aici au fost nchişi şi schingiuiţi organizatorii din Trgu Mureş ai grevei generale din octombrie 1920.
n interiorul cetăţii se găseşte biserica reformată, unul dintre cele mai vechi şi mai mari monumente arhitectonice din judeţul Mureş. O indulgenţă acordată n 1400 de papa Bonifaciu al IX-lea şi un grafit din 1442 descoperit n peretele turnului, indică terminarea construcţiei propriu-zise, cu sprijinul şi darurile acordate de către Ioan de Hunedoara, voievodul Transilvaniei. nceputurile ei datează nsă din a doua jumătate a veacului al XIV-lea. Unii cronicari socotesc că zidirea bisericii din cetate trebuie să fi avut loc ncă nainte invaziei tătarilor din anul 1241. Ea ar fi aparţinut, potrivit afiirmaţiilor lor, călugărilor dominicani, apoi minorităţilor şi franciscanilor, devenind n cele din urmă biserică reformată.
Ridicată de franciscani, biserica are adăugate la nordul absidei două construcţii: clădirea fostei mănăstiri franciscane, transformată n „Schola particula” n anul 1557 şi aşa numitul turn- capelă datat din veacul al XV-lea. Turnul, lipit de latura de nord a bisericii, are nălţimea de circa 50 m.Turnul are un acoperiş octogonal ncadrat de patru turnuleţe aşezate simetric, şi este prevăzut cu meteze.
Aici s-a ncoronat n 1704, ca principe al Transilvaniei, Francisc Rkczi al II-lea, la ale carui lupte mpotriva habsburgilor a participat şi un număr mare de iobagi romni de pe aceste plaiuri, avndu-i căpetenii pe Dragu, Ciurulea, Pintea, Pop şi alţii.
Desele vitregii care s-au abătut asupra oraşului de-a lungul secolelor au provocat grave avarii şi bisericii din cetate, ntre care năruirea pilaştrilor şi a tavanului n formă de boltă, remedierile ulterioare nereuşind să mai i redea stilul original. Prin reparaţiile făcute n interior, la sfrşitul secolului al XVIII-lea, navei i-a fost imprimat stilul baroc, pe care l păstrează şi azi.
Numeroase elemente decorative din piatră aprţinnd stilului gotic timpuriu şi celui de tranziţie spre goticul dezvoltat pot fi observate ndeosebi pe portalurile laturilor de vest şi de sud a bisericii, a căror profilare este obţinută de un bru de colonete cu capiteluri mpodobite de vrejuri de viţă de vie şi ciorchine. Sanctuarul, ferestrele naosului şi bolta corului mai păstrează, de asemenea, caracterul stilului gotic. Pe timpanul portalului sudic se află o frescă cu subiect religios, de la sfrşitul secolului al XV-lea. Sub turnul bisericii se mai văd urme ale vechii mănăstiri, transformată,n şcoală laică. La 1718 Schola particula se uneşte cu şcoala particulară de la Alba Iulia, refugiată aici, punndu-se bazele Colegiului reformat din Trgu Mureş, care va funcţiona ca instituţie de nvăţămnt superior. Aici şi-a desfăşurat activitatea didactică şi ştiinţifică Bolyai Farkas (1775-1856), au nvăţat, ca elevi, savantul Bolyai Jnos (1802-1860) şi istoricul şi filologul iluminist Gheorghe Şincai (1754-1816), a profesat gnditorul materialist Mentovich Ferenc (1819-1879).
De numele cetăţii trgumureşene se leagă o mărturie devenită legendară a istoriei oraşului, vădind nu numai bunele relaţii ntreţinute cu Mihai Viteazul, ci şi stima pe care locuitorii acestei aşezări au avut-o faţă de domnitor: existenţa pe teritoriul cetăţii vechi a unui paraclis amenajat anume pentru voievod.
O stampă descoperită n arhivele vieneze nfăţisează cetatea din Trgu-Mureş aşa cum arăta ea cu secole n urmă.
Declarat monument istoric, ntregul complex al cetăţii a fost recent renovat şi va intra n circuitul economic şi turstic naţional. n incintă se amenajează spaţii muzeistice, ateliere ale artiştilor plastici, tabără de sculptură n aer liber, săli de expoziţii şi de activităţi cultural-educative, un parc de agrement cu jocuri distractive, unităţi specializate de alimentaţie publică, un motel, eteliere ale cooperaţiei meşteşugăreşti n cadrul cărora produsele vor fi executate sub ochii turiştilor.


 Catedralele oraşului


Biserica Ortodoxă


A fost realizată ntre anii 1925-1934 ca o necesitate stringentă n viaţa spirituală a romnilor din oraş, care datorită vicisitudinilor timpurilor şi dominaţiilor trecute au fost lipsiţi de dreptul de a construi un alt lăcaş de cult adecvat. Vechea biserică de lemn, construită n 1793-1794 nu mai putea satisface cerinţele celor peste 5.000 de credincioşi romni, al căror număr era ntr-o continuă creştere.
Un rol determinant n construirea Catedralei romneşti l-a avut protopopul Ştefan Rusu care, ncă din anul 1907, este preocupat de construirea unei noi biserici, strngnd primele oferte de donaţii n bani. Construirea bisericii n interiorul oraşului a fost posibilă după 1922, cnd la conducerea administraţiei locale vine Emil Aurel Dandea.
Lucrările se desfăşoară destul de repede, pnă n anul 1926 cnd Emil A. Dandea părăseşte conducerea administraţiei municipale. La 23 martie 1934, Emil A. Dandea revine la conducerea primăriei şi trece la continuarea programului ntrerupt n 1926, care prevedea şi terminarea Catedralei ortodoxe şi celei greco-catolice din oraş.
La 2 decembrie 1934 au loc festivităţile de sfinţire a bisericii. Este primul monument romnesc realizat după Marea Unire, la nivelul aspiraţiilor de secole privind lăcaşurile de cult din Transilvania.
Catedrala prezintă n elevaţie un volum care evidenţiază elemente tradiţionale ale acestui tip de arhitectură: un soclu nalt, ciubuce, lezene şi ogniţe n partea superioară. Cupolele au tambururi decorate cu firide, iar linia ondulată care le nconjoară le ntreţine graţia.
O seamă de elemente tradiţionale conferă o plasticitate sobră edificiului, compensat de grandoarea dată de masivitate şi nălţime.
La 2 decembrie 1934 au loc festivităţile de sfinţire a bisericii. Este primul monument romnesc realizat după Marea Unire, la nivelul aspiraţiilor de secole privind lăcaşurile de cult din Transilvania.
Catedrala prezintă n elevaţie un volum care evidenţiază elemente tradiţionale ale acestui tip de arhitectură: un soclu nalt, ciubuce, lezene şi ogniţe n partea superioară.
Cupolele au tambururi decorate cu firide, iar linia ondulată care le nconjoară le ntreţine graţia.
O seamă de elemente tradiţionale conferă o plasticitate sobră edificiului, compensat de grandoarea dată de masivitate şi nălţime. Ansamblul este nsă armonios şi tipic ca spiritualitate romnească. n interior desfăşurarea amplă ndreaptă privirea spre un iconostas impunător sculptat de Traian Bobletec, aurit şi pictat de Virgil Simionescu.
ncercările de a realiza o decoraţie interioară de tip frescă sau mozaic bizantin cum se obişnuieşte n aceste biserici nu au putut fi nfăptuite n perioada interbelică.
S-a ncercat pictarea bisericii prin anul 1933 de către pictorii Aurel Ciupe, Alexandru Pop şi Anastasie Damian la cupola principală. Această pictură mai există, intemperiile şi neputinţa de a o conserva au făcut ca, odată cu nceperea picturii murale realizate de colectivul condus de Nicolae Stoica ntre anii 1974-1986, să se renunţe la ea, dar nu nainte de a fi consultaţi specialiştii Muzeului de Artă privind starea ei şi eventuala conservare. Ansamblul pictural realizat aici nu impune numai prin suprafaţă - se spune că este cea mai mare suprafaţă pictată ntr-o biserică - ci şi prin rezolvările stilistice legate de culoare a căror dominante sunt roşu, galben şi albastru, culorile de bază ale picturii dar şi ale coloritului acestui sfnt lăcaş.



Biserica romano -catolică


Stabiliţi n 1702 n oraş, iezuiţii construiesc ntr-o primă etapă, o bisericuţă din lemn, vizitată n 1707 de principele Rkoczi Francisc al II-lea. n 1733 ordinul iezuit este dizolvat şi biserica trece n stăpnirea catolicilor. Biserica a fost construită ntre anii 1728-1750, meşterul acestei construcţii este Ronnrod din Schwalbach.
Planul realizat de el pentru această biserică a fost ulterior de referinţă la construcţia bisericilor catolice din Transilvania. Faţada bisericii este dominată de două turnuri care se termină cu elemente bulbiforme tipice pentru stilul baroc, aceste turnuri sunt şi un element de identitate şi unul care nfrumuseţează urbanistic municipiul. ntre cele două turnuri frontispiciul principal este nchis şi este ncadrat de un atic sub formă de volută.
Două uşi practicate n zidul celor două turnuri au rol funcţional pentru a ajunge la clopotele din turnuri care au o rezonanţă de mare frumuseţe, iar nişele de deasupra intrărilor au amplasate statuile a două personalităţi importante ale ordinului iezuit: Sf. Francisc de Xaver şi Sf. Ignat.
Biserica a fost pictată n 1900 de Szirmai Bela, motivul principal este o copie după Paolo Veronese, „Adorarea Magilor”. Tavanul bisericii este o boltă cu penetraţii de aceea spaţiul permite abordarea şi altor teme printre care este „nălţarea Mariei la ceruri”. Bogăţia ornamentaţiei, a materialelor şi a culorilor sugerează şi confirmă un ambient specific stilului baroc; pictura, sculptura şi mobilierul vin să respecte acest criteriu unic. Altarul principal al construcţiei interioare este flancat de patru coloane. A fost conceput şi finalizat n 1755 de doi sculptori: Anton Schuchbauer şi Johanes Nachtigau şi pictorul Michael Angelo Unterberger la comanda grofului Haller Gabor şi a soţiei sale Daniel Zsfia.
O altă pictură reprezentnd „Botezul lui Isus” aflată pe altar ntregeşte somptuozitatea acestei decoraţii altarului. ntr-un spaţiu de interculturalitate ca acela al municipiului Trgu-Mureş, prezenţa acestei biserici aduce o notă de diversitate.


Biserica de piatră


n secolul al XVIII-lea, numărul romnilor din oraş era destul de nsemnat, ei fiind concentraţi la nord de cetate, n zona actualelor străzi Avram Iancu şi Mitropolit Andrei Şaguna. n 1750, romnii din oraş cu sprijinul comerciantului Andrei Grecu construiesc o biserică de lemn, care n 1780 „prin negrijea căplanului Ioan” arde n ntregime.
Biserica poartă amprenta arhitecturii baroce, cu calote boeme ce se sprijină pe arce dublouri pe imposte, bogat profilate, exteriorul fiind mai sobru cu excepţia turnului ce se termină cu un coif din tablă şi forme de bulb. O placă situată deasupra intrării arată ctitorul:
„IN CULtUM DeL strVXITeXornaVitqveJoannes BabbEpIsCopVs Fogarasensls”De aceea i se mai spune „Biserica lui Bob”.
Fenomenul interferenţei arhitecturii de lemn cu cea de piatră este ct se poate de bine ilustrat de biserica „nălţarea Domnului” (plasată nu departe de Biserica de Lemn „Arhanghelul Mihail”). Este o biserică de referinţă pentru romnii din municipiul Trgu-Mureş avnd şi cel mai important cimitir ortodox n jur, fiind o biserică funcţională.
Biserica de piatră preia formele compoziţionale ale monumentelor de lemn ca plan pronaos, naos şi absidă, elevaţia are un caracter de monumentalitate specifică impusă de materialul folosit. Turnul are elemente barocizate ce ţin de fenomenul perioadei n care a fost construită (1794). Vechea pictură murală a acestui lăcaş de cult nu se mai păstrează, fiind nlocuită n 1933. De la sfrşitul sec. XVIII datează un grup de icoane nfăţişnd pe Maica Domnului cu Pruncul, Isus Pantrocatror, Evanghelistul Ioan, Sfntul Ştefan şi nvierea. Opere de un accentuat ieratism, cu un desen viguros şi o cromatică caldă şi echilibrată, ele aparţin probabil unui artist rămas anonim.

Biserica de lemn

Relaţia dintre respectul pentru erminiile ortodoxiei şi mpodobirea cu scene potrivite pentru fiecare loc n parte, fac din acest interior o lucrare de design interior pe care artiştii conduşi de Nicolae Stoica au ndeplinit-o pentru măreţia neamului. A fost realizată ntre anii 1793-1794, cu sprijinul comerciantului Hagi Stoian Constantin şi a soţiei sale („sau cumpărat acest loc de biserică de dumnealor jupnu Stoian Hagi Constantin cu soţia Siriana. Au făcut şi biserică din temelie, au zugrăvit altariu şi fruntariu cu icoanele”)..









Instituţii

Biblioteca Judeţeană

      Actul lecturii la Trgu-Mureş decurgea din instituirea şi deschiderea Bibliotecii Teleki (1802), care cuprindea valoroasa colecţie de cărţi şi documente ale cancelarului Transilvaniei, Samuel Teleki (1734-1822) constituită ntr-o viaţă de om, oferită cu generozitate publicului. Biblioteca era adăpostită n clădirea cunoscută sub denumirea Teleki-Teka, căreia i-a fost alăturată o aripă special amenajată n acest scop. De la nceput această instituţie a reuşit să-şi exercite funcţia de bibliotecă publică.
       Este binecunoscut faptul că Biblioteca Teleki s-a constituit din cărţi pe care fondatorul le-a procurat n anii de studii n mari centre ale culturii europene şi n timpul peregrinării sale prin diferite ţări. Aproape că nu i scapă nimic din ce avea mai valoros civilizaţia cărţii n a doua jumătate a secolului al XVIII-lea şi nceputul secolului al XIX-lea. Biblioteca ar putea fi apreciată ca o mare citadelă a culturii universale prin valoarea colecţiilor, selecţia şi raritatea lor. Nu s-a făcut deloc economie atunci cnd, n Viena - important centru istoric şi cultural aflat n permanentă legătură cu pulsul marilor oraşe ale Europei - , erau oferite produse ale tiparului. Cartea făcea parte din formaţia omului politic şi de cultură, motiv pentru care nu a avut niciodată ndoieli sau reţineri privitoare la achiziţii. Pe lngă cerinţele personale de ordin intelectual, cărţile cuprindeau informaţii de valoare care meritau să fie transmise posterităţii, intenţie care implică actul de responsabilă cultură.
 




Biblioteca Teleki-Bolyai

Fondul documentar Teleki-Bolyai se nscrie n cartea de vizită a oraşului, ca unul dintre cele mai prestigioase aşezăminte de cultură, istoricul său fiind legat de existenţa a două vechi instituţii trgumureşene: Biblioteca documentară Teleki (circa 40.000 de tipărituri, manuscrise rare şi obiecte de valoare muzeală), fondată n a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către contele Teleki Samuel (1739-1822), fost cancelar al Transilvaniei; Biblioteca documentară Bolyai (circa 80.000 de tipărituri, un bogat fond arhivistic şi obiecte de valoare muzeală), continuatoarea bibliotecii Colegiului reformat (datnd din a doua jumătate a secolului al XVI-lea)- cea mai veche şcoală din localitate, azi liceul Bolyai Farkas.
mbogăţit mereu prin achiziţii şi donaţii, patrimoniul Fondului Teleki-Bolyai cuprinde astăzi peste 200.000 de cărţi periodice şi foi volante, un adevărat tezaur de opere din domeniul ştiinţelor naturii şi al ştiinţelor sociale, ntrunind majoritatea creaţiilor reprezentative din secolele XVI-XVIII. Colecţiile cu caracter enciclopediccuprinznd o serie de rarităţi bibliofile: zeci de incunabule (tipărituri apărute n Europa pnă la sfrşitul secolului al XV-lea), un număr apreciabil de unicate, ediţii princeps, codice, hărţi, gravuri, manuscrise, etc.
Printre nestematele fondului se află: codicele Koncz, manuscris din secolul al XIV-lea; incunabulele Liber de homine (Cartea despre om) de Galeottus Martius, demnitar n curtea regelui Matei Corvin, tiprită la Bologna, n jurul anului 1475; Metamorfozele lui Ovidiu, ediţie publicată la Veneţia n 1493; cteva din oratoriile lui Cicero; unele din operele lui Horaţiu; Geanealogiae deorum (Genealogia zeilor) de Boccacio, toate amplu prezentate n valoroasa lucrare bibliografică Catalogus incunabulorum bibliothecae Teleki-Bolyai (1971). n seifurile şi rafturile fondului se află, de asemenea, lucrări realizate n prima parte a secolului al Xvi-lea n tipografia lui Aldus Manutius din Veneţia sau, cu un veac mai trziu, ţn tipografia lui Elzevir din Leiden: Cartea romnească de nvăţătură a lui Vaarlam, tipărită la Iaşi n 1643; Catehismul calvinesc (unicat), realizare a tipografiei din Alba Iulia,1643; Magyar logikcska (Mica logică maghiară) a lui Apczai Csere Jnos, Alba Iulia, 1654 (unicat); Biblia lui Şerban Cantacuzino tipărită la Bucureşti n 1688; volumul Theatrum orbis terrarum (Vedere a cercului pămntesc), de Ortelius, geograf al curţii regale din Spania, o preţioasă lucrare geografică tipărită la Anvens n 1574, cuprinznd circa 70 de hărţi, una dintre ele, executată n 1566, fiind prima hartă tipărită care consemnează oraşul Bucureşti (oraşul Trgu Mureş figurnd sub denumirea de Neumarck); o lucrare similară, editată la Basel, n 1578, care publică o hartă a ţărilor romne; documente datate la Alba Iulia n anul 1600, cu semnătura şi sigiliul lui Mihai Viteazul; Histoire de IEmpire Othoman de Dimitrie Cantemir (Paris1743); Istoria delle modernerevoluzioni della Valachia (Veneţia,  1718) aparţinnd lui del Chiaro, secretarul domnitorului Constantin Brncoveanu; Supplex libellus valachorum Transilvaniae (n original) tipărit la Cluj n 1781, reprezentnd programul politic al romnilor din Transilvania care cereau drepturi egale cu celelalte naţionalităţi. Fondul mai deţine, adunate n zeci de volume, comunicări ale Societăţii de ştiinţe din Gttingen (1751-1811). Societăţii Regale din Londra (1665-1766), Academiei din Pettersburg (1726-1796), celebra enciclopedie franceză n 33 de volume redactată de Diderot şi dAlembert (1770-1779).
Mai consemnăm, dintre comorile fondului, Dicţionarul şi gramatica limbii tibetane (Calcutta,1834), de orientalistul Krsi Csoma Sndor, originar din judeţul Covasna; Sanitatis studium de Paulus Kyr (Braşov, 1551) –cea mai veche carte de medicină tipărită n ţara noastră, care s-a păstrat pnă la această dată; Atlas major de Janssonius, apărut la Amsterdam ntre 1657-1682, n 11 volume ale cărui hărţi sunt colorate cu mna; Istoria pentru nceputul romnilor n Dacia, de Petru Maior, apărută la Budapesta n 1812; pe lngă rarităţile bibliofile ale fondului, o valoare deosebită o constituie colecţia de gravuri, dintre care se remarcă operele maeştrilor italieni Giambattista şi Francesco Piranesi, n 29 de volume.
Nenumărate volume legate artistic, n coperţi de piele sau mătase, şi gravate cu metale preţioase  poartă emblemele unor tipografii renumite ca Terentius, Elzevir, Junta, Plantin, Aldine, Honterus etc.
Patrimoniul fondului numără, de asemenea, o serie de obiecte de mare valoare muzeală; picturi reprezentnd personalităţi din secolul XV-XIX; busturi şi statuete, o bogată colecţie de mineralogie etc.
Edificiul, -construcţie n stil baroc, cu elemente interioare aparţinnd stilului empire, nălţată n secolul al XVIII-lea şi amenajat special pentru acest scop de către acest fondator-, adăposteşte şi o colecţie memorială Bolyai, avnd ca exponente numeroase obiecte personale ale celor doi oameni de ştiinţă –matematicieni cu renume mondial-, ediţii ale operelor lor, scrisori şi manuscrise. Printre ele şi scrisoarea n care, referindu-se la teoria geometriei neeuclidiene pe care o descoperea, savantul Bolyai Jnos i făcea cunoscut tatălui său că: „...din nimic am creat o lume nouă, o altă lume...”.
n aceeaşi clădire se mai află galeria de tablouri ale pictorului Nagy Imre.
Fondul documentar Teleki-Bolyai aduce prin activitatea sa o contribuţie nsemnată la popularizarea valorilor cultural-ştiinţifice naţionale şi universale.


Teatrul Naţional

Teatrul Naţional este o clădire impunătoare, concepută ntr-o accepţiune contemporană a barocului, ale cărui caracteristici se regăsesc att de pregnant n construcţiile municipiului. Sala de spectacole, cu o capacitate de 600 de locuri, şi studioul, ca de altfel toate ncăperile acestui locaş, impresionează plăcut prin căldura şi intimitatea pe care le degajă. Prin modalitatea realizării interioarelor, n aceeaşi mişcare şi expresivitate ca şi exterioarele, cu spaţiul concentrat spre spectacol, cu micile holuri realizate ca nişte tablouri ce se succed ntr-o anumită suită, cu spaţiul foaierelor tratat elegant, ca un fel de salon-living, prin iluminatul deosebit, ca şi prin plasticitatea cu valoare sculpturală a scărilor, măiestria execuţiei fiecărui detaliu arhitectural, noul lăcaş al Teatrului Naţional din Trgu Mureş creează un cadru festiv, fiecare spectacol fiind, şi datorită acestei ambianţe, cu adevărat un eveniment sărbătoresc, de destindere şi recreere spirituală.
Decoraţia spaţiilor de recepţie a publicului, realizată de un colectiv larg de artişti plastici –tapiseriile care acoperă pereţii foaierului (Aspasia Burduja Omescu), broderia cortinei (Liliana Dinescu Ţigănescu), ca şi porţile de la intrare n teatru, lucrare artistică n aramă bătută (Hunyadi Lslz), ingenioasa ţesătură din lemn a plafonului şi acoperişului din ţiglă smălţuită, frumos colorată, constituie o replică contemporană de trandiţie larg răspndite n oraşele şi satele judeţului.
Concretizare a muncii unui colectiv condus de arhitectul Constantin Săvescu, din care i menţionăm pe arhitecţii Vladimir Slavu, Mihaela Sava şi Aurel Srbu, noul edificiu al Teatrului Naţional din Trgu Mureş este una dintre cele mai reprezentative construcţii de acest fel realizate n ţară, proiectul edificiului primind premiul Uniunii Arhitecţilor.



Obiective economice

Platoul Corneşti

 Situat la cea mai naltă cotă a oraşului, Platoul deschide o largă panoramă asupra oraşului şi văii rului Mureă. Principalul punct de atracţie de aici l constituie Grădina Zoologică, mpărţită n cinci sectoare: primate, casa tropicală, carnivore, ierbivore şi păsări. A doua din ţară, ca ntindere şi varietate a speciilor.
 Grădina Zoologică este situată la 488 m altitudine, deasupra Mării Negre, şi la 197 m deasupra oraşului, fiind nconjurată de o vastă pădure de stejar şi carpen, denumită Pădurea Mare. Iubitorii de natură şi drumeţii pot urma aici numeroase mini - trasee.
Grădina Zoologică nfiinţată n anii 60, Grădina Zoologică din municipiul Tirgu Mureş reprezintă un important punct de atracţie pentru populaţia locală şi pentru turişti. La inaugurarea stabilimentului, existau aici numai 10 animale, donate de Asociaţia Vnătorilor şi de ntreprinderea de Exploatare Forestieră - 3 lupi, 2 urşi, 2 mistreţi, 2 fazani şi o căprioară, Grădina Zoologică avnd la aceea dată o suprafaţă de doar 600 -700 mp.
 n 1965 suprafaţa destinată Gradinii Zoologice a fost extinsa la 20 de ha, fiind urmata intre anii 1965 - 1967 de constructia primului amplasament si anume „Casa Leilor". Tot n această perioadă sunt executate şi primele alei pentru vizitatori.
           n 1983 se construieşte „Pavilionul Exotic", n care pot fi admirate acvariile peştilor, volierele papagalilor şi terariile reptilelor, amplasate ntr-o ambianţă de plante exotice.
Anul 1986 aduce finalizarea „Brlogului Urşilor", n paralel cu amenajarea unui spaţiu adecvat pentru tigri şi renovarea amplasamentelor pentru mamiferele mici.
Perioada 1983 - 1989 este dedicată ridicării „Pavilionului Primatelor" (Pavilionul Maimuţelor), acestea putnd fi mutate n noua lor „casa". n „Pavilionul Primatelor" este amenajat un larg amfiteatru de 108 locuri.
Odată cu dezvoltarea civilizaţiei, se poate observa şi o distrugere a regnului animal. Grădinile zoologice trebuie să-şi asume prin urmare, prin intermediul programelor didactice, un rol important n ocrotirea animalelor, protecţia speciilor pe cale de dispariţie şi salvarea animalelor sălbatice rănite.
           Pe lngă activităţiile proprii, Grădina Zoologică dă posibilitatea asociaţiilor pentru protecţia animalelor sau mediului să ia parte la aceste programe. De altfel, Grădina Zoologică din Tirgu-Mureş aniversează, n fiecare an, la data de 4 octombrie, „Ziua Internaţionala a Animalelor", prilej cu care sunt derulate diverse programe educative şi se amenajează o expoziţie fotografică.
           Cu toate că Grădina Zoologică nu a luat parte la programe de ocrotire „ex-situ", a oferit adăpost şi ngrijire corespunzătoare animalelor rănite ce aparţin faunei autohtone.

Festivalui şi concursuri

 Din initiativa Primariei Municipiului Trgu-Mures si a Consiliului Municipal, ncepnd cu anul 1997, n ultima saptamna a lunii iunie, se desfasoara anual, sarbatoarea "Zilele Trgumuresene". Manifestarea, iniţiată pentru comemorarea privilegiului acordat oraşului n 28 august 1482, de regele Matei Corvin, prin care se conferă acestuia dreptul "de a ţine trei trguri anuale" - dintre care unul n luna iunie - ofera locuitorilor urbei, si nu numai, un bogat si variat program de divertisment. Astfel, spectacole vor avea loc n Cetatea Medievală, pe scena special amenajată,  la Teatrul de Vară, unde vor fi seri de divertisment, de romanţe n limba romnă şi maghiară şi concursul tradiţional deja, „Miss Trgu-Mureş”. Vor fi folosite şi piaţa Trandafirilor, Palatul Culturii, Complexul de Agrement şi Sport „Mureşul” şi Platoul Corneşti. Programul va debuta n data de 18 iunie, cu concursul de miss şi Ziua taţilor, deschiderea oficială fiind programată pentru data de 21 iunie. Sunt invitate să susţină concerte pe toată perioada sărbătorii formaţii renumite, ca Haiducii, Talisman, Black Birds, Bere Gratis, Taxi, 3 Sud Est sau Iris.    
Festivalurile din timpul anului:
Ziua ndragostitilor" – luna februarie
"Zilele Inimii" – luna aprilie
"Zilele Muzicale Trgumuresene" - luna mai
Festivalul "Prezent-Lyceum-Jelen" – luna mai
"Zilele Trgumuresene" – ultimul sfarsit de saptamana din luna iunie
Festivalul "Jocul din Batrn" – luna iulie
Festivalul "Felsziget - Peninsula" – ultimul sfarsit de saptamana din luna iulie
Festivalul Berii – ultimul sfarsit de saptamana din luna septembrie
Festivalul de muzica "Constantin Silvestri" – luna octombrie
Festivalul de teatru "Dramafest" – luna octombrie
Sarbatoarea Vinului si a Mustului – luna octombrie
Festivalul de muzica "Musica Sacra" – luna decembrie
"Luna Cadourilor – Oraselul Copiilor" – luna decembrie
"Revelion n Strada" – luna decembrie


Manifeste culturale
Printre manifestarile culturale orgnizate de Liga Studentilor din Tg. Mures enumeram urmatoarele:
1. Congresul International pentru Studenti si Tineri Medici - MARISIENSIS:
Liga Studentilor din Tg. Mures a organizat in 1995 prima editie a Congresului National pentru Studenti si Tinari Medici. De atunci si pana in prezent aceasta manifestare a devenit o traditie lumii medicale romanesti. De-a lungul celor 3 zile puse la dispozitie, in salile din Universitatea de Medicina si Farmacie si a Spitalului Clinic Judetean Tg. Mures participantii(din numeroase centre universitare medicale) isi prezinta realizarile pe plan stiintific la diverse sectiuni : - preclinic - medical - chirurgical - farmacie - medicina dentara Lucrarile sunt apreciate de comisii compuse din respectate cadre didactice le lumii medicale romanesti acestea urmand a decerna premii si diplome participntilor. Intreaga manifestare beneficiaza de o intensa mediatizare in presa scrisa, radio-uri si televiziune precum si prin intermediul site-ului oficial al Congresului si al Ligii. Alaturi de noi la initializarea acestui proiect de-a lungul timpului au fost : - UMF Tg. Mures - Spitalul Clinic Judetean Tg. Mures - Directia de Sanatate Publica Mures - Colegiul Judetean al Medicilor Mures - Primaria Tg. Mures - Casa de Cultura a Studentilor Tg. Mures - A.N.O.S.R.
2. Festivalul de Satira si Umor :
Liga Studentilor in colaborare cu Casa de Cultura a Studentilor si celelalte asociatii studentesti din oras organizeaza anual Festivalul National de Satira si Umor. De-a lungul a 3 zile prticipantii veniti din numeroase centre universitare se intrec la diverse sectiuni ale festivalului : caricatura, monolog satiric, cantec satiric, sceneta satirica. Expunerile sunt apreciate de comisii formate din cadre didactice, personalitati ale vietii publice targumuresene si reprezentati ai asociatiilor studentesti din oras. Intreaga manifestare beneficiaza de o intensa mediatizare in presa scrisa, radio-uri si televiziune.
3.Medifun :
Reprezinta un festival studentesc cu caracter cultural, social si sportiv. Incepand cu seara zilei de joi si pana duminica participantii organizati in echipe de maxim 25 de membrii din care aproximativ jumatate sunt fete se intrec in diverse probe, majoritatea surpriza, dar si probe pur sportive(turneu de fotbal, volei, baschet, tenis de camp, badminton, etc). Echipele sunt obligate sa se prezinte cu ajutorul unei piese de teatru de tip pamflet si sa se distinga de restul echipelor prin urmatoarele elemente : tricouri, imn, steag, banner, toate creatii proprii. Intreaga manifestare beneficiaza de o intensa mediatizare in presa scrisa, radio-uri si televiziune.
4. Biblioteca LSTGM :
Liga Studentilor beneficiaza in cadrul ei de o biblioteca proprie in a carei fond de carte se regasesc cursuri si numeroase carti de specialitate.

5. Cenaclul literar SINAPSA :
De anul acesta Liga Studentilor din Tg. Mures participa in organizarea Cenaclului literar SINAPSA, in cadrul careia orice student are posibilitatea de a-si prezenta propriile creatii.



                                   
TEATRUL NAŢIONAL
             CATEDRALA MARE

                               CETATEA





Bibliografie

1.Judeţele patriei, Judeţul Mureş, autori I.Şoneriu, I.Mac,
 Editura Academiei Republicii Socialiste Romnia
2.Trgu-Mureş, prefaţa de Kovcs Gyrgy,
 Editura Meridiane
3.Trgu-Mureş, Mic ndreptar turistic, de Onisie Hossu,
Editura sport-turism
4.Cetatea Trgu-Mureşului de I.Chiorean, Tr.Duşa, Gr. Ploeşteanu,
Ediţie aprobată de Comitetul municipal pentru cultură şi artă, Tg-Mureş
5.Palatul Culturii din Trgu-Mureş, de Traian Duşa,
Editura Meridiane, Bucureşti
6.Judeţele patriei, Mureş monografie, autori Aurel Lupu, Ovidiu Marcu, Grigore       Ploeşteanu, Vasile Rus, Margareta Szilgyi, Ecaterina Szurkos, Ioan Şoneriu,
Editura sport-turism
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica