referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Conflictul dintre Israel si Palestina

Categoria: Referat Geografie

Descriere:

Totuşi, deşi Rezoluţia Consiliului de Securitate al O.N.U. nu recunoştea obţinerea de teritorii prin război, Israelul, dimpotrivă, în loc să-şi retragă forţele armate din teritoriile ocupate continuă acţiunile de acaparare a noi zone...

Varianta Printabila 


1 Conflictul dintre Israel si Palestina






1.ORIGINILE CONFLICTULUI DINTRE PALESTINA SI ISRAEL.ISTORIA REGIUNII


               Intre anii 3000 si 1100 i.Hr.. civilizatia canaaniana ocupa ceea ce astazi este Israel, malul vestic al Mediteranei, Liban si o parte din Siria si Iordania. Cei ce au ramas pe dealurile din Ierusalim dupa ce romanii i-au eliminat pe evrei (in secolul al 2-lea) erau fermieri si cultivatori de vita de vie, pagani si convertiti la crestinism, descendenti ai arabilor, persanilor, saritenilor, grecilor si vechilor triburi canaaniene


                    Reactia araba la anuntul crearii statului Israel


               Armatele statelor arabe au intrat in razboi imediat ce Israelul a fost intemeiat in mai 1948. Lupta a continuat aproape in totalitate pe teritoriul rezervat Palestinei. Aproape  700 de mii de palestinieni  au migrat sau au fost izgoniti in urma  conflictului inceput in 1948.

           
               Exista vreo justificare pentru exproprierea acestui pamant?

               Faptul ca arabilor a inceput sa le fie frica din cauza unei evidente temeri a repetarii masacrelor sioniste din 1948, nu a fost un motiv de renuntare la propriile case, pamanturi si mijloace de trai. Civilii surprinsi intr-o arie cu actiuni militare, adesea intrau in panica. Dar ei au fost mereu gata sa se intoarca la casele lor dupa ce pericolul trecea.

          
       Care a fost destinul palestinienilor ce au devenit acum refugiati?


               Iarna anului 1949, prima iarna a exilului pentru mai mult de 750 de mii de palestinieni a fost rece si grea. Familiile s-au strans in pesteri, in colibe abandonate sau in corturile din taberele de refugiati. Multi dintre flamanzi erau la doar cateva mile departare de gradinile de zarzavaturi proprii si livezi, in Palestina ocupata-noul stat al Israelului. La sfarsitul anului 1949.


          Imparatiile evreiesti au reprezentat doat o perioada a Palestinei vechi

              Daca consideram perioada scursa de la cucerirea Canaanului in 1000 i.Hr. de catre David pana la nimicirea lui Iuda in 586 i.Hr, ajungem la 414 ani de dominatie evreiasca.


                           Cat timp a fost Palestina un stat arab?

               Palestina a devenit o tara predominant araba si islamica, pe la sfarsitul secolului 17. Aproape imediat, a devenit cunoscuta intregii lumi islamice, atat pentru fertilitatea si frumusetea sa cat si pentru semnificatia sau importanta religioasa. In 1516, Palestina a devenit o provincie a Imperiului Otoman dar acest lucru nu a facut sa fie mai putin fertila, araba sau islamica. 60% din populatie era ocupata in agricultura. Intreaga populatie era divizata intre oamenii ce locuiau la oras si relativul mic grup nomad. Toti acesti oameni credeau ca apartin unui teritoriu numit Palestina, in ciuda sentimentelor lor ca erau membri ai unei largi natiuni arabe.

               Scopul Fondului National al Evreilor era de a recupera pamantul Palestinei ca o inalienabila posesiune a poporului evreu. In diferite locatii din nordul Palestinei, fermierii arabi au refuzat sa se mute si autoritatile turcesti, la cererea Fondului i-au evacuat. De asemenea, evreii indigeni din Palestina au reactionat negativ la sionism. Ei nu realizau nevoia pentru un stat evreu in Palestina si nu au vrut sa imbunatateasca relatiile cu arabii.

2.Problemele palestiniene din 1967 şi dup 1967

    Dac pn n 1967 problema palestinian era privit, n general, ca o problem a refugiaţilor, dup aceast dat ea a cptat dimensiuni noi, tot mai evidente, transformndu-se n conflictul arabo-israelian, care a dus la cel de al doilea rzboi n Orientul Apropiat.
    Cteva momente anterioare anului 1967 sunt semnificative pentru nţelegerea mai pe larg a problemei palestiniano-israeliene. n septembrie 1965 la Cairo a avut loc o ntlnire a primilor miniştri ai Ligii Arabe. Comunicatul final reafirm decizia de a priva Israelul la apele rului Iordan prin abaterea apelor din zona cursului superior al acestuia, spre rul Hasbani din Liban şi Banias din Siria. S-a adoptat, de asemenea, hotrrea cu privire la acţiuni comune mpotriva oricrei ţri care va stabili relaţii diplomatice cu Israelul sau va contribui la consolidarea eforturilor militare ale acestuia. n acelaşi timp, premierul de atunci al Israelului, Levi Eshkol, a declarat c privarea Israelului de accesul la apele Iordanului conduce la ripost de rzboi. Au intervenit unele confuzii şi nenţelegeri chiar ntre ţrile arabe. Parlamentul libanez aprob planurile Ligii Arabe de construcţie a unor staţii de pompare n vederea schimbrii cursului apelor Iordanului. Concomitent, ministrul aprrii al Israelului face o declaraţie potrivit creia Libanul se expune unor acţiuni de represalii din partea Israelului. n septembrie, acelaşi an, la Casablanca se ntruneşte, din nou, conferinţa la nivel nalt a ţrilor Ligii Arabe, la care regele Hussein al Iordaniei arat c nu este potrivit ca trupe din alte ţri ale Ligii Arabe s vin n Iordania spre a proteja instalaţiile hidrotehnice pentru schimbarea cursului Iordanului.
    n mai 1965, Israelul stabileşte relaţii diplomatice cu marea putere european Republica Federal a Germaniei. De fapt, cu prilejul stabilirii relaţiilor diplomatice ntre Israel şi Germania, s-a realizat şi un acord privind recompensarea financiar de ctre Germania a Israelului pentru ncetarea livrrilor de armament de ctre aceasta (referirea se fcea direct la relaţiile germano-egiptene). De asemenea, Israelul şi-a asigurat şi sprijinul american, afirmnd c aplicarea Crţii O.N.U. cere instaurarea unei pci durabile n Orientul Apropiat, pace care ar trebui s cuprindă urmtoarele dou principii:
1.    retragerea forţelor armate israeliene de pe teritoriile ocupate n timpul recentului conflict
2.    ncetarea tuturor apelurilor la beligeranţ, respectarea şi recunoaşterea suveranitţii, a integritţii teritoriale şi independenţei politice a fiecrui stat din regiune şi dreptul lor de a tri n pace, n interiorul unor frontiere sigure şi recunoscute, la adpost de ameninţri sau de forţ.
    Totuşi, deşi Rezoluţia Consiliului de Securitate al O.N.U. nu recunoştea obţinerea de teritorii prin rzboi, Israelul, dimpotriv, n loc s-şi retrag forţele armate din teritoriile ocupate continu acţiunile de acaparare a noi zone.
    Ca urmare, cauza palestinian pentru cucerirea independenţei şi crearea unui stat propriu a cptat o importanţ tot mai mare pn n zilele noastre. n anul 1964 Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei (O.E.P.) a ţinut primul congres naţional palestinian arab n partea iordanian a Ierusalimului şi adopt convenţia naţional din 1948 n care se cerea fiecrui palestinian s lupte pentru drepturile sacre ale fiecrui popor – autodeterminare, independenţ naţional, suveranitate, dreptul de restituire a proprietţii şi dreptul de a recurge la lupt armat. Palestinienii vor reuşi s obţin recunoaşterea cauzei lor mai trziu, prin Rezoluţia 3070 din 30 noiembrie 1973 adoptat de Adunarea general a O.N.U.
   

1 Dup cţiva ani de ncordare n relaţiile dintre statele arabe şi Israel, la 1 iunie 1967 a izbucnit rzboiul, considerat al treilea conflict armat arabo-israelian. ncepnd cu incidente sngeroase la graniţa siriano-israelian şi continund cu  atacarea Egiptului de ctre Israel, ocuparea Ierusalimului, a Cisiordaniei şi a platoului Golan de ctre Israel, rzboiul din 1967 a determinat O.N.U. s intervin pentru a opri conflictele armate, hotrre adoptat numai de Siria, Iordania şi Egipt. Poziţia Israelului a fost total diferit, propunndu-se acceptarea de ctre ţrile arabe a unor negocieri directe şi separate.
    Ţara cea mai lovit de rzboiul din 1967 a fost Iordania, care cuprindea un numr mare de palestinieni. Aceast ţar va cere Israelului retragerea din toate teritoriile ocupate, inclusiv din Ierusalim. Un nou plan, planul Rogers (denumit dup un fost secretar de stat american), cu privire la obţinerea pcii, este acceptat, de aceast dat, şi de Israel, alturi de Iordania, Egipt, dar nu şi de Siria. Reprezentantul O.N.U. Gunnar Jarring, a trimis ambelor prţi (Israelului şi Egiptului) un memorandum, cerndu-le ca „Israelul s-şi retrag forţele din teritoriul ocupat al Egiptului pn la frontiera veche cu Palestina, sub mandatul britanic, iar Egiptul s ncheie un tratat de pace cu Israelul”. Şi aceast tentativ a eşuat. n luna octombrie a anului 1973 se desfşoar lupte crncene care provoac grele pagube popoarelor din zon. Dup acest ultim conflict militar, evenimentele ulterioare au confirmat c aplanarea treptat a crizei se poate realiza raţional numai pe calea unor negocieri. n decembrie 1973 s-a hotrt ncetarea focului şi nceperea discuţiilor ntre prţile implicate. Israelul şi S.U.A., ns, au refuzat s discute cu Organizaţia de Eliberare a Palestinei, tocmai pentru c era organizaţia reprezentativ a palestinienilor din toat lumea şi pentru c fcea serioase şi justificate revendicri Israelului.
    Evenimentele din 1967 – respectiv al treilea rzboi arabo-izraelian – au devenit practic o nou etap n problemele Orientului Asiatic. S amintim c n timpul rzboiului din 1967, Israelul a ocupat partea din teritoriul arab al Palestinei n care se gsea şi Ierusalimul. Concomitent a ocupat peninsula Sinai. Acest rzboi a dat naştere la un foarte mare exod palestinian, peste o jumtate de milion de oameni fiind alungaţi din locurile lor de baştin. Problema a devenit att de grav nct Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul de Securitate al O.N.U. a cerut oprirea rzboiului. Iat cum prezenta situaţia presa din Romnia, rzboiul din 1967:
    ntre 5-21 mai 1967 a avut loc o accentuare a tensiunii n Orientul Apropiat. Dup o serie de incidente la graniţa israeliano-sirian, Israelul a trtmis Consiliulu de Securitate al O.N.U. o not n care acuz „infiltrri teroriste”, şi dac Siria nu-şi schimb politica, Israelul se va vedea ndreptţit s acţioneze. Reprezentanţii militari ai celorlalte ţri arabe alerteaz trupele lor armate şi maseaz militari n peninsula Sinai. Siria anunţ c armata este pregtit s nfrunte situaţia creat. Irakul anunţ alertarea armatelor, iar Kuweitul punerea forţelor sale armate la dispoziţia Comandamentului Ligii Arabe. […]
    n legtur cu rzboiul din 1967 mai menţionm alte cteva fapte. ncepnd cu 5 iunie 1967 (de fapt linia a fost stabilit nc din august 1963), n contextul declanşrii pe scar larg a ostilitţilor n Orientul Mijlociu, a fost folosit pentru prima dat operaţional linia direct de telecomunicaţii de urgenţ Casa Alb-Kremlin, prţile angajndu-se s nu intervin n mod direct n cadrul ostilitţilor. La 22 noiembrie 2967, Consiliul de Securitate a adoptat Rezoluţia nr. 242 din care reţinem urmtoarele: exprimnd neliniştea care continua s provoace situaţia grav din Orientul Mijlociu, subliniind respingerea obţinerii de teritorii prin rzboi şi necesitatea de a acţiona pentru o pace trainic şi just care s permit fiecrui stat s triasc n securitate, şi-au luat angajamentul s acţioneze, n conformitate cu articolul 2 al Crţii Naţiunilor Unite. Consiliul de Securitate afirm c aplicarea principiilor Crţii cere instaurarea Israelului fr nici un fel de aprobare sau discuţie cu celelalte ţri, ci de la sine putere, anunţ n 1946 c toate firmele strine care ntreţin relaţii economice cu ţrile arabe, vor trebui s obţin autorizaţii speciale din partea Ministerului de Resort izraelian pentru a exporta n Israel, menţionnd c este vorba de o contramsur la boicotul impus de ţrile arabe.
    n lunile aprilie-mai apare un nou plan (de data aceasta apare propus de Tunisia prin preşedintele ei Bourghiba) de reglementare pe termen lung a disputelor arabo-israeliene, pentru ca „arabii şi israelienii s convieţuiasc pe bazele respectului naţional”. n plan se scrie despre organizarea de negocieri directe asupra Palestinei pe baza planului Naţiunilor Unite din 1947, privind mprţirea acesteia – cedarea de ctre Israel a unei treimi din teritoriu n favoarea naţiunii palestiniene (era vorba de teritoriul pe care apoi Israelul l-a dobndit nainte de permiterea rentoarcerii palestinienilor care s-au refugiat din teritoriile ocupate de Israel). n plan se preconiza ca negocierile s fie purtate de palestinienii nşişi, singurii chemaţi s decid asupra propriei lor soarte. Planul a fost respins de celelalte ţri arabe – probabil din cauza amestecului diplomatic subtil al unor mari puteri – cea mai mare opoziţie venind din partea Egiptului. Ahmed Shukairy, pe atunci preşedintele Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei, a respins de asemenea planul propus de Tunisia, declarnd c „problema palestinian are o singur soluţie – reabilitarea Palestinei arabe fr mprţire, internaţionalizare sau recolonizare”, termeni lansaţi atunci de marile puteri ale lumii. Mai mult chiar, Liga Arab a adoptat o hotrre n care se arat c trebuie respinse orice propuneri sau cereri de recunoaştere a Israelului, sau de conciliere, ori coexistenţ cu acesta.
    n 1974, dup sfrşitul rzboiului izbucnit n 1967, Israelul, n politica sa faţ de problema palestinian, nu va mai pune accentul pe ncheierea unui tratat de pace şi negocieri directe, declarnd c se mulţumeşte cu o declaraţie de exbeligeranţ, n shimbul unor nţelegeri. Israelul practic se opunea rentoarcerii la graniţele din 1967. Teza izraelian susţinea c pe teritoriul vechii Palestine, de cele dou prţi ale Iordanului, nu exist loc dect pentru dou state – Israel şi un stat iordano-palestinian. Dup 1974, chiar n cadrul conducerii statului Israel, se contura ideea recunoaşterii existenţei unui popor palestinian, care şi manifesta entitatea n cadrul statului Iordania, deoarece ntre Mediterana şi deşert nu pot exista dect cele dou state: Iordania şi Israel. n schimb, deşi se recunoştea necesitatea unei soluţii pentru problema palestinian, Israelul nu dorea s discute aceast problem cu O.E.P. Chiar şi n ziua de astzi, Israelul refuz s poarte discuţii cu O.E.P-ul, pe aceast tem.
    Surprinztor, S.U.A. investeşte n Israel sume uluitoare, ncepnd cu anul 1948. Toate ajutoarele pentru Israel care absorb, de departe, cea mai mare parte din bugetul american pentru ajutoare, sunt sub form de alocaţii nelimitate, cu datorii total eliminate. Nici un alt stat nu este rspltit sistematic pentru nclcarea drepturilor omului, printr-un astfel de ajutor. Nici o ţar din istorie, nici un cetţean american dezavantajat nu a primit att de mult ajutor, cum a primit fiecare brbat, femeie sau copil israelian.

2.Procesul de pace

    Negocierile dintre Israel şi Palestina au continuat şi dup 1990. Dup ajungerea la acorduri cu privire cu O.E.P. cu privire la transferul Fşiei Gaza şi a oraşului Jericho ctre Autoritatea Naţional Palestinian (A.N.P.), Israel execut retragerea trupelor sale din aceste zone n 1994. A.N.P.-ul, condus de Arafat şi alctuit din membrii O.E.P. pn la eventualele alegeri şi-a asumat controlul problemelor civile in Fşia Gaza şi Jericho şi a ntemeiat o poliţie palestinian, pentru a menţine securitatea intern. Israelul a pstrat controlul asupra localitţilor evreieşti din Fşia Gaza la fel ca şi asupra securitţii graniţelor regiunii. Un alt acord din septembrie 1995 se referea la retragerile israeliene din oraşele Palestiniene rmase ocupate şi oraşe de pe malul occidental, şi stabilea data alegerilor pentru preşedintele A.N.P.-ului. Totuşi, confruntrile nu se ncheie aici. Mai au loc atacuri teroriste, sinucigaşe att din partea israelienilor ct şi a palestinienilor.

2.O soluţie propus

    Aşa cum am prezentat mai sus, conflictul n cauz şi are originile nc din antichitate. Tensiunile ntre cele dou prţi s-au acutizat o dat cu izbucnirea şi desfşurarea rzboaielor. Palestinienii şi cer drepturile nclcate de peste 40 ani de ctre Israelul, ajutat de S.U.A. Cel mai mult se pune accent pe problema ntemeierii unui stat palestinian independent şi suveran, n situaţia n care Israelul refuz s renunţe la teritoriile ocupate prin rzboi, n ciuda tuturor rezoluţiilor Consiliului de Securitate al O.N.U.
    O soluţie eficient care a fost propus de O.E.P. este crearea unei „mini-Palestine”, un stat palestinian pe malul occidental al Iordanului, cuprinznd Cisiordania şi Gaza. Aceasta „mini-Palestin” consider c ar fi viabil din punct de vedere economic. Dup unele studii ntreprinse de specialişti, s-a ajuns la concluzia c viabilitatea unui stat depinde nu att de suprafaţa lui, ct de forţa de munc, de capitalurile şi de tehnologia de pe pieţele disponibile. Fr ndoial c viitorul stat s-ar putea baza pe inerţii masive de capitaluri provenind din ţrile arabe productoare de petrol, iar lucrrile de infrastructur, de dezvoltare agricol şi industrial ar costa de aproape zece ori mai puţin dect cheltuielile fcute de ţrile arabe şi Israel n timpul celor opt zile de rzboi din 1974. Concentrnd n acest nou stat majoritatea palestinienilor, nu ar mai rmne n strintate dect mai puţin de un milion de palestinieni, care ar putea fi primiţi, ca minoritate etnic, n Israel.




Bibliografie:


1.    prof. univ. dr. Ilie Puia – Palestina – istorie si present


2.    *** Microsoft Encarta Encyclopedia


3.    *** www.wars.com
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica