referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Inghetarea si fierberea

Categoria: Referat Fizica

Descriere:

Acestea se formează prin condensarea aburilor care ies din ceainic şi intră în contact cu aerul relativ rece din jur. Dacă privim prin orificiul ceainicului când apa din el fierbe, vom vedea că norişorii albi se formează la o distanţă mică de acesta. Însă chiar lângă orificiu există o porţiune transparentă unde apa este încă gazoasă, deoarece nu s-a răcit încă suficient pentru a se condensa la starea lichidă....

Varianta Printabila 


1

Inghetarea si fierberea

 

ngheţarea este transformarea materiei lichide sau topite n materie solidă. Fierberea este transformarea unui lichid n gaz sau vapori. Aceşti termeni sunt valabili pentru toate substanţele , nu doar pentru apă .

 

 

            Fierul topit se solidifică , sau ngheaţă , la aproximativ 1535 C, astfel nct la orice temperatură mai mică dect aceasta , fierul , corect spus , este ngheţat . Deci “ ngheţat “ nu nseamnă neapărat şi “ rece “

            Punctele de fierbere şi de ngheţare ale unei substanţe variază n funcţie de presiune . Atfel, chiar dacă vorbim despre apă , termenii “ngheţare” şi “fierbere” pot să nu aibă sensurile obişnuite . De exemplu , apa fierbe la temperatura camerei dacă presiunea aerului din jur este foarte redusă. Astfel este evident că “fiert” nu nseamnă ntotdeauna şi “fierbinte”.

            Chiar şi n condiţii normale de presiune, multe substanţe fierb la temperaturi extrem de joase. Acestea sunt substanţele pe care n mod normal le considerăm gaze. Azotul şi oxigenul, de exemplu, sunt principalele gaze din aer. Motivul pentru care n condiţii normale sunt gaze, este că ele au temperatura de fierbere cu mult sub zero – aproximativ –196 C (azotul) şi –183 C (oxigenul). Astfel, chiar şi n cele mai reci regiuni ale Pămntului aceste substanţe se află la o temperatură peste punctul lor de fierbere şi de aceea ele apar n stare gazoasă.

 

Stările de agregare

 

            Pentru a nţelege fierberea şi topirea , trebuie nti să ştim de ce o substanţă este un solid , un lichid sau un gaz.  Aceste stări sunt cunoscute sub numele de stări de agregare. n general, la o temperatură constantă, solidul are o mărime şi o formă fixă. Lichidul şi schimbă forma prin curgere, deşi volumul său rămne constant. nsă la gaz nu este fixă nici mărimea, nici forma. Gazul se mprăştie sau se restrnge, umplnd recipiente de orice mărime sau formă n care este pus.

            Aproape ntreaga materie este formată din atomi, care sunt grupaţi n molecule. Aceste molecule se află n mişcare continuă, şi energia acestei mişcări, adică energia cinetică, determină o stare de agregare solidă, lichidă sau gazoasă. La un solid, moleculele au o energie cinetică  mică şi vibrează n puncte fixe. La un lichid, moleculele au destulă  energie cinetică pentru a nvinge forţa de atracţie pe care o au unele faţă de altele ; asfel ele se pot mişca, schimbnd şi forma lichidului. La un gaz, moleculele au o energie cinetică mare şi se pot mişca aproape liber. 

 

Transformarea lichidului n gaz

 

            Moleculele unui lichid nu se mişcă toate cu aceiaşi viteză. Unle se mişcă att de repede nct pot să treacă de suprafaţa lichidului şi să iasă n aer formnd gaze sau vapori. De exemplu, dacă lăsăm neacoperit un pahar cu apă ntr-o cameră caldă timp de mai multe zile, nivelul apei va scădea treptat pnă ce paharul se goleşte. Acest proces de evaporare  apare la suprafaţa lichidului, şi nu trebuie confundat cu fierberea, n care transformarea n vapori are loc n toată masa lichidului.

            Deoarece starea de agregare a unei substanţe – indiferent că este solidă, lichidă sau gazoasă – depinde de mişcarea moleculeleor sale, ea poate fi schimbată prin modificarea energiei cinetice. Adesea noi schimbăm starea de agregare a unei substanţe supunnd-o la căldură, care este o formă de energie. De exemplu, cnd fierbem apa, ea se transformă  ntr-un gaz numit abur, deoarece căldura face moleculele apei să se mişte ndeajuns de repede nct forţa de atracţie pe care o execită unele asupra altora să nu mai fie suficient de puternică pentru a le ţine laolaltă. Astfel moleculele se eliberează sub formaă de abur, şi spunem că apa fierbe. Acest fapt are loc n condiţii normale la 100 C.

 

1

Transformarea gazului n lichid

 

            Aburul revine n forma de apă lichidă dacă se răceşte ndeajuns. Acest efect se poate observa adesea dacă se lasă să fiarbă apa ntr-un ceainic. Suprafeţele reci din ncăpere devin umede pentru că o parte din aburii produşi scad n temperatură cnd intră n contact cu ele. Astfel moleculele aburilor se mişcă mai ncet şi aburii se transformă din nou n apă lichidă. Se spune că aburii se condensează revenind la starea lichidă, iar efectul se numeşte condensare.

            Deşi uneori folosim cuvntul “aburi” cnd ne referim la norişorii albi formaţi deasupra ceainicului, aburii sunt de fapt invizibili. Norişorii albi pe care i vedem sunt formaţi din picături minuscule de apă lichidă. Acestea se formează prin condensarea aburilor care ies din ceainic şi intră n contact cu aerul relativ rece din jur. Dacă privim prin orificiul ceainicului cnd apa din el fierbe, vom vedea că norişorii albi se formează la o distanţă mică de acesta. nsă chiar lngă orificiu există o porţiune transparentă unde apa este ncă gazoasă, deoarece nu s-a răcit ncă suficient pentru a se condensa la starea lichidă.

 

Transformarea lichidului n solid

 

            Putem transforma un lichid ntr-un solid prin reducerea temperaturii. Aceasta se poate face prin nconjurarea lichidului cu o substanţă mai rece. Reducerea temperaturii determină ncetinirea moleculelor lichidului. n cele din urmă ele nu se mai pot mişca n interiorul substanţei şi vibrează doar n poziţii fixe. Cnd ajunge n acest stadiu, lichidul a devenit solid, şi spunem că a ngheţat. De exemplu, apa ngheaţă n condiţii normale la 0 C şi se transformă n gheaţă.

            Majoritatea substanţelor formează cristale cnd trec din stare lichidă n stare solidă. Clorura de sodiu (sarea de bucătărie) , de exemplu, formează cristale de formă cubică.

            Solidele pot reveni n stare lichidă prin creşterea temperaturii, care face viteza moleculelor să crească din nou.

            Cnd ncălzim un solid pentru a-l transforma n lichid, substanţa absoarbe căldură şi temperatura sa ncepe să crească. Dar cnd şi atinge punctul de topire, temperatura sa rămne constantă chiar dacă substanţa continuă să absoarbă căldură. Această căldură folosită pentru transformarea, la punctul său de topire, a solidului n lichid la aceeaşi temperatură se numeşte căldură latentă de fuziune (topire). Numai după ce ntregul solid s-a transformat n lichid temperatura va ncepe să crească din nou.

Vaporizarea

 

            Dacă ncălzim lichidul n continuare, temperatură sa creşte pnă el şi atinge punctul de firbere. Apoi temperatura rămne constantă, n timp ce tot mai multă căldură este absorbită pentru transformarea lichidului la punctul său de fierbere n gaz la aceeaşi temperatură. Căldura absorbită care face posibilă această transformare se numeşte căldură latentă de vaporizare. Odată ce substanţa s-a transformat n gaz, temperatura sa va ncepe din nou să crească doar dacă i se furnizează mai multă căldură.

            Dacă se răceşte un gaz, la nceput temperatura va scădea. Apoi, cnd el atinge punctul de topire al substanţei, gazul şi pierde căldura latentă de vaporizare şi se transformă n lichid la aceeaşi temperatură. Numai după ce ntregul gaz s-a transformat n lichid temperatura va ncepe să scadă din nou.

            Răcirea continuă pentru a determina temperatura să scadă pnă ce lichidul şi atinge punctul de ngheţare. Apoi lichidul şi pierde căldura latentă de fuziune şi se transformă n solid la aceeaşi temperatură. Cnd ntregul lichid s-a solidificat, temperatura substanţei ncepe din nou să scadă.

 

De ce pluteşte gheaţa

 

            Majoritatea substanţelor se dilată cnd sunt ncălzite şi se contractă cnd sunt răcite. Mercurul dintr-un termometru, de exemplu, se dilată şi se extinde de-a lungul unui tub ngust indicnd creşterea

 

 

 

temperaturii. Deoarece mercurul ngheaţă la o temperatură de –39 C, el nu este potrivit pentru termometre folosite n regiuni reci.

            Şi apa se dilată n general la ncălzire şi se contractă la răcire. Totuşi , cnd se răceşte pnă la 4 – 0 C, apa şi măreşte volumul. O conductă de apă poate crăpa iarna, dacă ngheaţă apa din ea şi formează un volum mare de ghaţă. Gheaţa exercită o forţă asupra conductei, uneori suficientă ca aceasta să crape.

 

Dilatarea apei

 

            Deoarece apa se dilată cnd este ngheţată, gheaţa – forma solidă a apei – are o densitate mai mică dect apa lichidă. Cu alte cuvinte, un volum dat de gheaţă cntăreşte mai puţin dect un volum egal de apă.

            n jurul Polului Sud şi al Polului Nord al Pămntului, apa ngheţată formează gheţari. Unele dintre aceste blocuri de gheaţă plutitoare au mărimi incredibile. n 1956, cel mai mare aisberg descoperit vreodată a fost localizat n Pacificul de Sud. Suprafaţa era mai mare de 31.000 km – aproximativ 1,5 ori mărimea Ţării Galilor.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica