referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Pe culmile disperarii de Emil Cioran

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

La nicel emoţional ,naivitatea reprezentând cel mai fecund teren fiind o stare pur unică ce se regăseşte la foarte puţini dintre oameni,fiind distrusă de cunoaştere „duşman declarat vieţii”.Cioran distingând aici două atitudini fundamentale în viaţă:o atitudine naivă şi una eroică.În majoritate însă,din păcate,oamenii sunt ghidaţi de ceea eroică,se aruncă în viaţă pentru a dobândii triunful şi uită primordialul. „Nu toţi oamenii au pierdut naivitatea,de aceea nu toţi oamenii sunt nefericiţi.”...

Varianta Printabila 


1

 

      Emil Cioran  a  lăsat  n urma sa o operă valoroasă datorită ideilor originale şi profunde pe care filosofia sa le-a adus n peisajul filosofic international.Publicnd  cinci cărţi in Romnia şi peste zece n Franţa,foarte apreciate  ce la plasat pe Cioran  n seria marilor filosofi mereu la modă.

    Majoritatea cărţilor şi romanelor sale au o tentă pesimistă  e.g. „Pe culmile disperării”, „Demiurgul cel rău”,cărţile reprezentnd de fapt modalitatea prin care acesta şi găsea echilibrul.

    Cioran afirmă la un moment dat că „adevărata viaţă  se află doar la marginile filosofiei ,pe baza şi prin intermediul acesteia” şi că existenţa este ntr-o strictă corelaţie cu timpul.Căzut n timp,omul şi ordonează proiectele existenţiale,posibilitaţile, n funcţie de desfaşurare,de clipe care-i promit noutatea.El se afla ntr-un timp care nu mai curge,care nu are nici un sens,nici măcar cel al ndreptării către sfrşitul existenţei.

 

   „Pe culmile disperării”,prima sa carte scrisă n 1933 la numai 22 de ani,o carte ce avea să strnească  o serie de revolte,n ea fiind oglindite viziunea ndrăsneaţă si originală asupra vieţii şi a sensului ei.

    Lucrare scrisă n 41 de eseuri.unde Cioran dă termenilor obişnuiţi o profunzime filosofică.

 

 

          Lirismul cioranian

 

  Viziunea originală se conturează ncă din primul eseu, „A fi liric”, lirismul lui Cioran nsemnnd „a nu putea rămne nchis n tine nsuţi”.Capacitatea omului de a fi liric fiind „o efervescenţă a vieţii [...] prin care individul se ridică n planul universalului”.n alt eseu pe aceeaş tema,accentuează ideea lirismului absolut,dorind o contopire cu lumea,n care să şi simtă propria moarte ca pe un triunf,nsă este conştient că acest lirism absolut este „lirismul clipelor din urmă”.

„Este caracteristic faptul că nceputul psihozelor se caracterizează printr-o fază lirică n care toate barierele si limitele dispar.”

 

 

          Moarte n viziunea lui Cioran

 

   Pesimismul operei implică o autoanaliză a autorului asupra manierei n care acesta concepe moartea.Autoanailza fiind nsă prezentă la nivelul ntregii carţi,filosoful găsind că „nu există argumente pentru a trăi”.Moartea implicnd o durere fizică  ngrozitoare,reprezentnd temperatura absoluta,unde pnă şi speranţa de viaţă e ngheţată.Moartea este imanentă vieţii fiind prezentă n toate şi de aceea orice agonie este nfrntă de moarte.Moartea ar trebui să de-a omului un sentiment de calm pentru că ea este singurul lucru sigur.Oamenii se tem nsă de moarte,concepnd-o ca pe ceva dinafară,pe cnd moartea izvorăşte dinăuntrul fiinţei.Aşa cum omul are viaţă, are şi moarte.Teama de moarte apare ca teama de neantul n care este aruncat de trecerea n nefiinţă.Orice teama ascunznd n fond teama de moarte,şi chiar şi cei ce cred in eternitate se tem de moarte.

 „Filosofii sunt prea orgolioşi pentru a-şi mărturisi frica de moarte,n realitate ei tremură mai mult dect toţi.”

 „Moartea este ceva scrbos,este singura obsesie care nu poate deveni voluptoasă.”

 

 

 

2

                                                                  

          

 

 

           

            Focul

 

   Viaţa,după Cioran,are o temperatură normală,astfel nct mediocrii să poată trăi.El se revoltă nsă acestei realităţi şi propune „metoda agoniei” prima care vrea să demonstreze lumii că fiecare dintre noi este capabil de mai multe.Ar pune foc lumii cu scopul de a releva  tuturor esenţa vieţii.Acest foc ridicnd temperatura vieţii.Flacările sunt un simbol al aspiraţiei spre depaşirea condiţiei umane,iar baia de foc fiind calea ideala de purificare,de  emancipare de sub greutatea trupului.Focul dnd impresia unei morţi armonioase,graţioase.

„Aş vrea să fiu ridicat de elanul şi transcendenţa flăcărilor, să fiu aruncat de impulsul lor insinuant şi fin,să plutesc ntr-o mare de flăcări.”

 

 

          Cunoaştere şi naivitate

 

   La nicel emoţional ,naivitatea reprezentnd cel mai fecund teren fiind o stare pur unică ce se regăseşte la foarte puţini dintre oameni,fiind distrusă de cunoaştere „duşman declarat vieţii”.Cioran distingnd aici două atitudini fundamentale n viaţă:o atitudine naivă şi una eroică.n majoritate nsă,din păcate,oamenii sunt ghidaţi de ceea eroică,se aruncă n viaţă pentru a dobndii triunful şi uită primordialul.

„Nu toţi oamenii au pierdut naivitatea,de aceea nu toţi oamenii sunt nefericiţi.”

 

 

           Fericirea

 

    O condiţie esenţială pentru a accede la fericire este inconştienţa organică,ce se traduce prin ignoranţa omului asupra propriei condiţii.n momentul in care omul atinge starea sublima de fericire,cu condiţia ca aceasta să existe,ea trebuie comunicătă.Aşa cum ştim să ne exteriorizăm suferinţa prin lacrimi trebuie să cunoaştem şi un mod prin care să ne exteriorizăm fericirea.Nefericirea provine din noi şi a realiza aceasta reprezintă primul pas spre combaterea ei.La fericire nsă mai contribuie şi frumuseţea care duce la beatitudine.

„Fericiţi sunt aceia care pot trăi n moment,care pot trăi prezentul absolut,pe care nu-i interesează dect beatitudinea clipei.”

 

 

          Suferinţa

 

    Pentu Cioran suferinţa nu are justificare,nu există un criteriu obiectiv după care sunt aleşi cei ce suferă.Suferinţa este născută din tragismul vieţii şi este de durată.Totuşi,omul are avantajul de a putea suferii singur şi de a-şi putea controla mimica feţei in acele momente.Laacrimile sunt manifestări ale suferinţei şi de multe ori ele se transformă n gnduri,prin urmare gndurile omului care suferă sunt la fel de amare la fel ca şi lacrimile sale.Suferinţa fiind o separare de ceilalţi,apărnd ca o scară pe care cobori.

„Pe treptele suferinţei nu urci ci cobori.Ele nu formează scări nspre cer ci nspre infern.”

„Suferinţa este o cale de separare,de disociere,este o forţa centrifugă ce te detaşeaza de smburele vieţii,de centrul de atracţie al lumii,de unde totul tinde să se unifice n iubire şi intimitate.”

 

1

 

            Iubiea

 

     Prima iubire are un rol deosebit de important,este singura ce are valoare,marcnd existenţa individului.Bărbatul are nevoie de o pasiune nebună pentru a putea iubii aceeaşi femeie,fiinţă limitată care nu poare rezista unui bărbat.ncercarea bărbaţilor de a găsi misterul psihologic al femeii este in van,pentru că n realitate nu există nici un mister,totul fiind generat de sensibilitatea feminină.Iubirea găseşte n tristeţe un mare duşman,iar cine ajunge să fie singur nseamna că nu mai iubeşte.Prin urmare iubirea poate da sensul existenţei ,iar atunci cnd nu este mplinită,ea anulează existenţa individului.Sentimentului de iubire i dă valoare unicitatea,iubirea fiind orientată spre voluptate,iubeşti cu adevărat o singură femeie,care să dirijeze entuziasmul bărbatului.

„Iubirea este prin esenţă deschisă,ca o floare de primăvară.Şi nu nchide răcoarea tristeţii petalele acestei flori?”

„Orict ma-şi lupta pe culmile disperării,nu vreau si nu pot să renunţ şi să părăsesc iubirea.”

 

 

           Sinuciderea

 

    Nici un om nu se sinucide n urma unei analize rationale a vieţii.Nu ntmplările exterioare duc la sinucidere,ci dezechilibrul interior.Unii cedeaza n faţa unor ntămplări ce altora le sunt indiferente.

  Sinuciderea apare ca un capriciu nu ca o afirmare a vieţii.Faptul că cineva şi-a luat viaţa este att de impresionant nct nu ar mai trebui căutate motivele de l-au determinat.Sub acest aspect ,Cioran i apreciază pe cei ce pot să se sinucidă n orice clipa,caci aceştia sunt capabili de trăiri interioare impresionante,lund contact permanent cu realităţile vieţii.

 

 

           Religia

 

     Filosoful afirmă,ncă de la nceput,că nu i plac profeţii,nsă apreciază capacitatea lor de a se ndoi,ceea ce i deosebeşte de maniaci.n viziunea sa Hristos aflat pe cruce ar fi invidiat destinul oricărui om,temndu-se nu de moartea lui,ci de moartea oamenilor.Cioran e sigur că Hristos ar fi cerut ostaşilor romani să l elibereze de pe cruce,pentu a putea muri departe de oameni.El credea că Hristos a regretat că era fiul lui Dumnezeu.nsă regretul i vine n momentul final,n timp ce noi ne regretăm existenţa,de aceea nu putem accede la esenţa credinţei.Detestă predica din Iisus,dar iubeşte momentele de ndoială ale Acestuia,clipele tragice.Sensul religiei este de fapt dat de sacrificiul lui Iisus,singurul care le-a dat ncredere n principiul creştinismului şi că oameni au avut nevoie de o dovadă de suferinţă pentru a se consola.nsă Dumnezeu este cu mult mai departe de noi dect suntem noi de el.

„mi nchipui un Dumnezeu plictisit pnă dincolo de margini de aceşti oameni care nu ştiu dect să ceară.”

„Regretul meu este că diavolul m-a ispitit att de rar...Dar nici Dumnezeu nu m-a iubit.”

     O operă remarcabilă ce abundă in pesimism şi care o situează din acest punct de vedere n proximitatea existenţialismului,prin ipostazierea determinărilor negative ale existenţei umane.

 

 

 

 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica