referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Fiinta si neantul-Sartre

Categoria: Referat Filozofie

Descriere:

Dacă solidaritatea cu semenii mei înseamnă constrângere – cum ar fi să particip la un război pe care nu îl doresc ? - ,atunci libertatea mea nu se exprimă prin solidarizare, ci prin desprinderea de ceilalţi; cât despre autoritatea divină, Sartre e ferm: există ceea ce decid, destinul nu e implacabil, ci e suma actelor mele de decizie, nu ezit, nu accept nici o altă autoritate decât propria conştiinţă şi prin asta îmi asum existenţa...

Varianta Printabila 


1

Motto

 “n ceea ce ne priveşte,refuzăm

 să ne lăsăm sfşiaţi ntre teză şi antiteză”

 

Sartre, “Fiinţa şi neantul”

 

Nu “Fiinţa sau neantul”, ci “Fiinţa şi neantul”; conjuncţia “şi”, n locul disjuncţiei “sau” , Sartre nu a dat expresie acelei alternative catastrofale sugerată de “sau”, ci unei posibile unităţi: integrarea fiinţei n neant şi a neantului n fiinţă. Aşadar, Sartre, din moment ce crede n ascendentul fiinţei asupra universului, susţine că personalitatea umană este pură potenţialitate, capabilă să  decidă ce există.

Nu există nici un fel de constrngeri fatale. Asupra mea nu acţionează nici o constrngere, absenţa libertăţii mele nu poate fi imputată nici unei legi sau cauzalităţi exterioare, supranaturală, implacabilă. Doar eu mă pot ngrădi. Sau, poate, ceilalţi oameni, semenii mei, dacă eu consimt prezenţei, existenţei lor n lumea mea. Realitatea, lumea mi aparţine fiindcă numai eu pot decide ce e lumea; ce există pentru mine e ceea ce vreau, nimic nu  se poate impune voinţei mele. Aşadar, lumea e n mine,iar eu fiinţez n ea nu mai mult dect sunt dispus să accept. Tot ce există, există n mine (ceea ce doresc, ceea ce vreau, ceea ce consimt eu să trăiască).

Nu mi se ntmplă dect prin mine, deci port ntreaga responsabilitate. Aceasta era  perspectiva pe care Sartre o oferea contemporanilor săi, sfşiaţi ntre realitatea războiului şi nevoia de libertate.

Războiul ? Nu există dect n msura n care consimt să fac parte din el. Curaj din partea lui să afirme asta, ntr-o epocă n care numai pronunţarea cuvntului “libertate” căpăta un caracter subversiv.  Istoria, războiul nu sunt implacabile, sunt rezultatul unei conştiinţe, fie ea colectivă, deci umană, iar aceasta, acţionnd mpotriva conştiinţei mele, este singura constrngere. Aşadar, istoria nu este o realitate la care conştiinţa mea nu poate accede, ci este rezultatul felului de a gndi şi acţiona al unei epoci

Determinismului social, Sartre i opune puterea conştiinţei individuale. Cum nu există dect ceea ce vreau, iar ceea ce vreau este parte din mine, dacă refuz războiul, el nu există !

1

Supunndu-mă oricărei conştiinţe exterioare, nesustrăgndu-mă războiului decis de alţii, nseamnă că l-am ales.

J. Romain: n război nu există victime inocente.

“A alege” simbolizează alegerea de sine; ceea ce există, există prin mine, este imaginea a ceea ce sunt eu. După Sartre, personalitatea umană este liberă să se aleagă din nou şi n orice clipă.

Refuznd implicarea oricărei puteri divine n existenţa de sine stătătoare a omului, Sartre crede că ceea ce i se ntmplă individului este rezultatul deciziei lui de a accepta sau nu forţa conştiinţei sociale sau determinismul istoriei.

Inexorabilul, implacabilul, “destinul” vechilor greci, ceea  ce se ntmplă deasupra puterilor omeneşti nu mai există, fiindcă Sartre asimilează ideii de libertate omul responsabil, libertatea nelimitată a celui decis să-şi păstreze libertatea cu orice preţ.

Conştiinţa individuală este singura autoritate  care guvernează existenţa, autoritate situată tot att de departe de solidaritatea umană, ca şi de consolarea divină. Dacă solidaritatea cu semenii mei nseamnă constrngere – cum ar fi să particip la un război pe care nu l doresc ? -  ,atunci libertatea mea nu se exprimă prin solidarizare, ci prin desprinderea de ceilalţi; ct despre autoritatea divină, Sartre e ferm: există ceea ce decid, destinul nu e implacabil, ci e suma actelor mele de decizie, nu ezit, nu accept nici o altă autoritate dect propria conştiinţă şi prin asta mi asum existenţa.

Hotărăsc, realitatea este ceea ce există n conştiinţa mea singulară. Oare  conştiinţa mea e capabilă ea singură să construiască o lume suficientă ? Să fie negarea totală a constrngerilor sociale şi istorice, individualismul, egocentrismul exprimare a libertăţii ?

Supremaţia obiectelor, producţia de bunuri ce se dezvoltă n mod monstruos şi din ce n ce mai mult pentru ea nsăşi, crend unele trebuinţe artificiale, repede nlocuite de altele noi, tot att de efemere şi lipsite de justificare, reprezintă atribute ale lumii n care trăim. O societate de consum, civilizaţie a “gadget-ului”, a obiectului perfect inutil după cteva zile, să fie ea oare expresia dramei noastre existenţialiste ?

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica