referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Impactul activitatii de asigurare asupra investitiilor

Categoria: Referat Economie

Descriere:

La formarea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar vor beneficia de acest fond numai o parte dintre ei şi anume cei care au avut de suferit în urma producerii riscului asigurat. Apar şi raporturi bazate pe rambursabilitate, care se manifestă în sfera asiguraţilor, ca urmare a împrumuturilor în cadrul asigurărilor de viaţă, a efectelor constituirii rezervei matematice pentru asiguraţi...

Varianta Printabila 


1

Impactul activităţii de asigurare asupra investiţiilor

 

1.1  Rolul activităţii de asigurare n economia de piaţă

 

        Avnd n vedere experienţa diferită a ţărilor n privinţa asigurărilor, funcţiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluţie aparte. Acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat şi mai sofisticat, asigurările au rol şi funcţii reprezentative şi mai ample, n timp ce n ţările n care asigurările se află n proces de formare, consolidare sau maturizare, funcţiile lor sunt limitate.

         Prin funcţiile sale, asigurarea şi explicitează rolul, menirea socială, direcţiile şi  modalităţile de acţiune, precum şi efectele scontate.

        Potrivit concepţiilor unor economişti, asigurările ndeplinesc următoarele funcţii:

a)    De compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente (n cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă – asigurări de pagube ) şi plata unor sume asigurate (n cazul asigurărilor de persoane), atunci cnd n viaţa asiguraţilor intervin anumite evenimente. Această funcţie este cea mai importantă. Potrivit ei asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor distruse sau avariate, la repararea unor prejudicii, de care asiguraţii răspund conform legii, şi acordarea unor sume de bani n cazul producerii unor evenimente  privind piaţa şi integritatea persoanelor. Compensarea este posibilă datorită existenţei fondului de asigurare creat prin contribuţii, respectiv primele de asigurare plătite de asiguraţi.

b)   De prevenire a pagubelor, funcţie care a apărut şa s-a dezvoltat ndeosebi după cel de al doilea război mondial. Cu timpul, agenţii economici, oamenii n general, au nţeles că trebuie să previi dect să repari o pagubă. n perioada de nceput a dezvoltării asigurării, exista foarte larg răspndit punctul de vedere potrivit căruia asiguratorii nu ar trebui să se ocupe prea mult de latura de prevenire a pagubelor, pentru că, n final, aceasta ar putea duce la scăderea cererii de asigurare şi implicit  primelor ncasate şi a profitului societăţilor de asigurare. n prezent, activităţile de prevenire reprezintă un capitol important n programele de asigurări din toată lumea.

        Funcţia de prevenire se exercită pe două căi, şi anume:

-          prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor (construirea de diguri  de protecţie mpotriva inundaţiilor, lucrări de mpădurire, desecări, irigaţii);

-          prin stabilirea unor condiţii de asigurare  care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă (participarea asiguratului la acoperirea unei părţi de pagube, obligaţia asiguratului pe linia eliminării sau limitării pagubelor).

c)    Funcţia financiară – avnd n vedere decalajul de timp ntre momentul ncasării primelor şi momentul plăţii despăgubirilor şi sumelor asigurate, societăţile de asigurare concentrează temporar sume de bani foarte importante pe care apoi le plasează pe piaţa de capital n vederea obţinerii unor venituri suplimentare şi al creşterii siguranţei afacerilor.

        Alţi economişti de prestigiu din ţara noastră tratează asigurările ca o componentă a sistemului financiar al ţării noastre, şi, ca atare, consideră că acestea ndeplinesc funcţiile generale ale finanţelor, respectiv funcţia dec repartiţie şi funcţia de control.

        Funcţia de repartiţie se manifestă n procesul distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut şi cunoaşte două faze distincte, dar organic legate ntre ele: constituirea  fondului de asigurare şi redistribuirea acestuia.

        Fondurile de asigurare se formează n procesul de repartiţie a produsului intern brut, din primele de asigurare provenite de la persoanele fizice şi juridice cuprinse n asigurare.

        La formarea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar vor beneficia de acest fond numai o parte dintre ei şi anume cei care au avut de suferit n urma producerii riscului asigurat.   Apar şi raporturi bazate pe rambursabilitate, care se manifestă n sfera asiguraţilor, ca urmare a mprumuturilor n cadrul asigurărilor de viaţă, a efectelor constituirii rezervei matematice pentru asiguraţi.

        Funcţia de control, ca funcţie complementară a asigurărilor, urmăreşte modul cum se ncasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cheltuieli de prevenire a riscurilor, cheltuieli administrativ –gospodăreşti şi altele.

        Funcţia de control se manifestă diferit avnd n vedere cele două mari categorii de asigurări, obligatorii şi facultative. Dacă n cazul asigurărilor obligatorii, o asemenea funcţie are cadru real de manifestare, n cazul asigurărilor facultative, acestea trebuie să ţină seama de mediul concurenţial n care şi desfăşoară activitatea societăţile de asigurare. Prin urmare, exercitarea acestei funcţii depinde de efortul propriu al fiecărei societăţi de asigurare şi de prghiile specifice de utilizare.

        n literatura de specialitate nu s-a ajuns la un punct de vedere unitar n ceea ce priveşte funcţiile pe care le ndeplinesc asigurările. Există o diversitate de opinii. Numărul funcţiilor nu este semnificativ dacă cele luate n considerare  reflectă corespunzător rolul asigurării n viaţa economico-socială a ţării (se au n vedere att cetăţenii ca persoane fizice, ct şi agenţii economici ca persoane juridice).

        n economia oricărei ţări, asigurările constituie un sector de activitate specific, motiv pentru care unii specialişti pun n lumină şi alte aspecte ale problematicii asigurării. Printre acestea se numără tratarea asigurărilor ca o ramură prestatoare  de servicii, un intermediar financiar şi un activ financiar.

        Asigurarea, ca ramură prestatoare  de servicii, evidenţiază faptul că societăţile de asigurare desfăşoară o activitate economică: produsul activităţii lor se valorifică n schimbul primelor de asigurare pe care asiguraţii le plătesc.

        Echilibrul dintre primele ncasate de la asiguraţi şi plăţile efectuate către aceşti sub forma despăgubirilor şi a sumelor asigurate poate fi realizat sau nu. ntre primele ncasate şi indemnizaţiile datorate ar exista un echilibru dacă fenomenele asigurate s-ar produce aşa cum au fost ele presupuse la stabilirea obligaţiilor părţilor contractante. n practică, pot să apară abateri mai mari sau mai mici de la media multianuală a pagubelor provocate de riscurile asigurate.       Cnd abaterile sunt favorabile pentru asigurator, acestea măresc profitul estimat al societăţii de asigurare, cnd ele sunt negative, apare necesitatea compensării acestor influenţe nefavorabile cu venituri provenind din alte activităţi. Pentru realizarea echilibrului, n prezent, societăţile de asigurare şi diversifică activitatea prin prestaţii favorabile: depozite bancare, achiziţii de titluri şi hrtii de valoare, plasamente n investiţii şi bunuri imobiliare.

        Ar fi greşit să se creadă, că numai teama de apariţia unor abateri nefavorabile de la condiţiile avute n vedere la ncheierea contractului ar determina societăţile de asigurare să-şi procure venituri şi din alte surse dect din operaţiile propriu-zise de asigurare.

        Ca intermediar financiar, societăţile de asigurare mijlocesc valorificarea sumelor plătite de asiguraţi, ca prime de asigurare pnă la atingerea scadenţei exigibilităţii ca indemnizaţii şi despăgubiri, prin utilizarea lor n economie, ca resurse păstrate la bănci.  Rolul de intermediar se manifestă, n general, n cazul asigurărilor de viaţă.

        ntre momentul ncasării primelor şi cel al exigibilităţii sumelor asigurate se scurgea adesea o perioadă de mai mulţi ani. n tot acest timp societatea de asigurare dispune de banii ncasaţi cu titlu de prime şi pe care trebuie să-i fructifice ct mai avantajos. Rezultă că, asigurările de viaţă oferă nu numai o protecţie de asigurare, dar reprezintă şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti. Societăţile de asigurare apar pe piaţa financiară cu o ofertă de capital de mprumut orientată către diverşi solicitanţi de resurse financiare. Oferta societăţilor de asigurare se adresează: băncilor comerciale interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de finanţare; societăţilor comercile de producţie, interesate să şi majoreze capitalul activ; autorităţilor publice şi centrale, aflate n căutare de resurse de mprumut pentru acoperirea deficitelor 1

bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii importante de fonduri extrabugetare; deţinătorilor de terenuri  şi imobile destinate vnzării.

        Plasarea disponibilităţilor băneşti pe piaţa capitalurilor de mprumut se face n condiţii de dobndă, cursuri ale hrtiilor de valoare, cursuri de schimburi valutare, care se modifică de la o perioadă la alta n funcţie de ritmul creşterii economice, rata inflaţiei, gradul de ocupare al forţei de muncă, preţurile practicate pe piaţa externă.

        n spatele societăţilor de asigurare, ca intermediar financiar, stau persoanele fizice care au ncheiat asigurări de viaţă cu dublu scop: pe de o parte pentru a se proteja mpotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de altă parte, pentru a-şi fructifica economiile ncredinţate societăţilor de asigurare.

        Asigurările, cu deosebire cele de persoane, constituie pentru titularii poliţelor de asigurare de viaţă, active financiare. Ca urmare, activitatea de asigurare este influenţată de fluctuaţiile economice şi financiare (reflectate de fenomene cum sunt: crizele, şomajul, inflaţia, preţurile, cursurile de schimb), conferindu-i calitatea de activ financiar n condiţii incerte.

        n concluzie, ntr-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează direcţionarea economiilor populaţiei către piaţa financiară; incertitudinile n economie pot să favorizeze sau să defavorizeze  evoluţia avuţiei viitoare a agenţilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă.

        n Romnia se remarcă o evoluţie rapidă ncepnd cu anul 1995.

 

Evoluţia pieţei asigurărilor n Romnia pe perioada 1995-2001

                                                                                                         Tabel

Indicatori

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

Număr societăţi

asigurare

43

47

55

64

73

72

47

Grad de penetrare

(%)*

0,40

0,50

0,52

0,65

0,79

0,85

0,87

Densitate

(USD/loc)**

6,3

7,9

8,1

12,1

12,4

13,9

15,37

Prime brute ncasate (%)***

33,6

36,7

-7

31,71

14,33

12,06

14,03

* raport procentual ntre primele brute ncasate şi PIB

**Prime brute ncasate pe locuitor

*** Variaţia procentuală reală faţă de anul anterior

Sursa: Prelucrat după raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), 31.12.2001, pag. 14 şi 16.

        Astfel, pe perioada 1995-2001, se constată variaţia numărului societăţilor de asigurare de la 17 la 72 societăţi de asigurare n anul 2000 şi reducndu-se la 47 n 2001, ca urmare a autorizării societăţilor de asigurare de către CSA.

        Gradul de penetrare a asigurărilor, calculat ca raport procentual ntre volumul primelor brute ncasate din asigurări directe şi PIB (a cărui nivel pe anul 2001 a fost de 1154126,4mld lei) a nregistrat o creştere pnă la 0,87% n anul 2001, de la 0,4%, ct  a fost n anul 1995. Gradul de densitate, care arată nivelul primelor de asigurare ce revin pe locuitor, a fost n anul 2001 de 447 mii lei/locuitor sau de 15,37 USD/locuitor.

        Comparativ cu nivelurile nregistrate n ţările Uniunii Europene (n anul 1999 s-a nregistrat un nivel de 1806USD/locuitor), gradul de penetrare şi densitatea asigurării n scăzută a populaţiei, dar şi mentalitatea şi educaţia n domeniu.

        Conform datelor furnizate de Comisia de Supraveghere  a Asigurărilor n Romnia, primele brute de asigurare ncasate de către primele zece societăţi de asigurare din Romnia n anul 2001 au fost de 8121 mld lei. Acest lucru relevă gradul de concentrare a pieţei asigurărilor, de 81,11% din primele brute totale ncasate de pe ntreaga piaţă, restul de 36 de societăţi de asigurare care au desfăşurat activitate n anul 2001, ncasnd numai 18,89% din prime.

Asigurarea, prin funcţiile sale, dobndeşte şi un rol social şi unul unic.

Rolul social al asigurărilor.

        Asigurarea are ca scop, prin intermediul contribuţiilor vărsate de către asiguraţi, să plătească indemnizarea, acelora dintre ei care sunt victimelor evenimentelor nedorite.  Deci, este o funcţie eminamente socială. A garanta veniturile membrilor familiei rămaşi după dispariţia prematură a capului familiei, a oferi mijloacele necesare pentru reconstruirea casei sau cumpărarea unei alte locuinţe pentru acela a cărui casă a fost distrusă de un incendiu, a vărsa sume care să compenseze pierderile profesionale aceluia care din cauza unui accident este n imposibilitatea de a munci, a da mijloacele financiare bolnavului sau rănitului pentru a fi ngrijit conform metodelor cele mai eficiente şi deci creşterea şanselor acestuia de a se nsănătoşi, acestea toate sunt obiectivele fundamentale ale asigurărilor.

        Un alt aspect social al asigurării este incidenţa sa n supravieţuirea ntreprinderilor. Permiţnd supravieţuirea ntreprinderilor, victime ale unor evenimente nedorite (incendiu, faliment al unui client debitor, răspundere civilă ) asigurarea i salvează pe angajaţii, precum şi locurile de muncă, cu toate implicaţiile, şi contribuie la restabilirea relaţiilor sociale şi a celor de muncă.

Rolul economic al asigurărilor

        n toate ţările, asigurările contribuie la crearea de produs intern brut prin valoarea adăugată adusă de societăţile de asigurări. Conform Raportului CSA la 31 decembrie 2001,  asigurările au contribuit la crearea PIB cu 0,87%. Asigurările apar şi pe piaţa muncii cu un număr semnificativ de locuri de muncă. Asigurările participă la oferta de mprumut pe piaţa financiară prin fructificarea rezervelor pe care le constituie sub forma investirii lor n depozite bancare, bonuri de tezaur, acţiuni, obligaţiuni, acordarea de mprumuturi asiguraţilor n contul sumelor asigurate la asigurările de viaţă şi sub alte forme de plasament.

        Asigurările ndeplinesc şi un rol de intermediar ntre asiguraţii care deţin resurse temporar disponibile prin plata primelor de asigurare şi beneficiarii despăgubirilor sau a sumelor asigurate. Atunci cnd se efectuează şi operaţii de reasigurare (cedări de prime sau plăţi de indemnizaţii de asigurare n afara ţării), societăţile de asigurări influenţează şi balanţa de plăţi a ţării.

        Asigurările oferă şi garanţia investiţiilor prin faptul că orice proiect modern de investiţie, de dezvoltare necesită participarea asigurărilor, fără garanţia cărora antreprenorul, şi mai ales bancherul, nu şi-ar risca fondurile necesare pentru proiectul respectiv.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica