1

Impactul activităţii de asigurare asupra investiţiilor

 

1.1  Rolul activităţii de asigurare īn economia de piaţă

 

        Avānd īn vedere experienţa diferită a ţărilor īn privinţa asigurărilor, funcţiile asigurării au cunoscut de-a lungul vremii o evoluţie aparte. Acolo unde sectorul asigurărilor este mai dezvoltat şi mai sofisticat, asigurările au rol şi funcţii reprezentative şi mai ample, īn timp ce īn ţările īn care asigurările se află īn proces de formare, consolidare sau maturizare, funcţiile lor sunt limitate.

         Prin funcţiile sale, asigurarea īşi explicitează rolul, menirea socială, direcţiile şi  modalităţile de acţiune, precum şi efectele scontate.

        Potrivit concepţiilor unor economişti, asigurările īndeplinesc următoarele funcţii:

a)    De compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale naturii şi de accidente (īn cazul asigurărilor de bunuri şi de răspundere civilă – asigurări de pagube ) şi plata unor sume asigurate (īn cazul asigurărilor de persoane), atunci cānd īn viaţa asiguraţilor intervin anumite evenimente. Această funcţie este cea mai importantă. Potrivit ei asigurarea are rolul de a contribui la refacerea bunurilor distruse sau avariate, la repararea unor prejudicii, de care asiguraţii răspund conform legii, şi acordarea unor sume de bani īn cazul producerii unor evenimente  privind piaţa şi integritatea persoanelor. Compensarea este posibilă datorită existenţei fondului de asigurare creat prin contribuţii, respectiv primele de asigurare plătite de asiguraţi.

b)   De prevenire a pagubelor, funcţie care a apărut şa s-a dezvoltat īndeosebi după cel de al doilea război mondial. Cu timpul, agenţii economici, oamenii īn general, au īnţeles că trebuie să previi decāt să repari o pagubă. Īn perioada de īnceput a dezvoltării asigurării, exista foarte larg răspāndit punctul de vedere potrivit căruia asiguratorii nu ar trebui să se ocupe prea mult de latura de prevenire a pagubelor, pentru că, īn final, aceasta ar putea duce la scăderea cererii de asigurare şi implicit  primelor īncasate şi a profitului societăţilor de asigurare. Īn prezent, activităţile de prevenire reprezintă un capitol important īn programele de asigurări din toată lumea.

        Funcţia de prevenire se exercită pe două căi, şi anume:

-          prin finanţarea unor activităţi de prevenire a calamităţilor şi accidentelor (construirea de diguri  de protecţie īmpotriva inundaţiilor, lucrări de īmpădurire, desecări, irigaţii);

-          prin stabilirea unor condiţii de asigurare  care să oblige pe asigurat la o conduită preventivă permanentă (participarea asiguratului la acoperirea unei părţi de pagube, obligaţia asiguratului pe linia eliminării sau limitării pagubelor).

c)    Funcţia financiară – avānd īn vedere decalajul de timp īntre momentul īncasării primelor şi momentul plăţii despăgubirilor şi sumelor asigurate, societăţile de asigurare concentrează temporar sume de bani foarte importante pe care apoi le plasează pe piaţa de capital īn vederea obţinerii unor venituri suplimentare şi al creşterii siguranţei afacerilor.

        Alţi economişti de prestigiu din ţara noastră tratează asigurările ca o componentă a sistemului financiar al ţării noastre, şi, ca atare, consideră că acestea īndeplinesc funcţiile generale ale finanţelor, respectiv funcţia dec repartiţie şi funcţia de control.

        Funcţia de repartiţie se manifestă īn procesul distribuirii şi redistribuirii produsului intern brut şi cunoaşte două faze distincte, dar organic legate īntre ele: constituirea  fondului de asigurare şi redistribuirea acestuia.

        Fondurile de asigurare se formează īn procesul de repartiţie a produsului intern brut, din primele de asigurare provenite de la persoanele fizice şi juridice cuprinse īn asigurare.

        La formarea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, dar vor beneficia de acest fond numai o parte dintre ei şi anume cei care au avut de suferit īn urma producerii riscului asigurat.   Apar şi raporturi bazate pe rambursabilitate, care se manifestă īn sfera asiguraţilor, ca urmare a īmprumuturilor īn cadrul asigurărilor de viaţă, a efectelor constituirii rezervei matematice pentru asiguraţi.

        Funcţia de control, ca funcţie complementară a asigurărilor, urmăreşte modul cum se īncasează primele de asigurare şi alte venituri ale organizaţiei de asigurare, cheltuieli de prevenire a riscurilor, cheltuieli administrativ –gospodăreşti şi altele.

        Funcţia de control se manifestă diferit avānd īn vedere cele două mari categorii de asigurări, obligatorii şi facultative. Dacă īn cazul asigurărilor obligatorii, o asemenea funcţie are cadru real de manifestare, īn cazul asigurărilor facultative, acestea trebuie să ţină seama de mediul concurenţial īn care īşi desfăşoară activitatea societăţile de asigurare. Prin urmare, exercitarea acestei funcţii depinde de efortul propriu al fiecărei societăţi de asigurare şi de pārghiile specifice de utilizare.

        Īn literatura de specialitate nu s-a ajuns la un punct de vedere unitar īn ceea ce priveşte funcţiile pe care le īndeplinesc asigurările. Există o diversitate de opinii. Numărul funcţiilor nu este semnificativ dacă cele luate īn considerare  reflectă corespunzător rolul asigurării īn viaţa economico-socială a ţării (se au īn vedere atāt cetăţenii ca persoane fizice, cāt şi agenţii economici ca persoane juridice).

        Īn economia oricărei ţări, asigurările constituie un sector de activitate specific, motiv pentru care unii specialişti pun īn lumină şi alte aspecte ale problematicii asigurării. Printre acestea se numără tratarea asigurărilor ca o ramură prestatoare  de servicii, un intermediar financiar şi un activ financiar.

        Asigurarea, ca ramură prestatoare  de servicii, evidenţiază faptul că societăţile de asigurare desfăşoară o activitate economică: produsul activităţii lor se valorifică īn schimbul primelor de asigurare pe care asiguraţii le plătesc.

        Echilibrul dintre primele īncasate de la asiguraţi şi plăţile efectuate către aceşti sub forma despăgubirilor şi a sumelor asigurate poate fi realizat sau nu. Īntre primele īncasate şi indemnizaţiile datorate ar exista un echilibru dacă fenomenele asigurate s-ar produce aşa cum au fost ele presupuse la stabilirea obligaţiilor părţilor contractante. Īn practică, pot să apară abateri mai mari sau mai mici de la media multianuală a pagubelor provocate de riscurile asigurate.       Cānd abaterile sunt favorabile pentru asigurator, acestea măresc profitul estimat al societăţii de asigurare, cānd ele sunt negative, apare necesitatea compensării acestor influenţe nefavorabile cu venituri provenind din alte activităţi. Pentru realizarea echilibrului, īn prezent, societăţile de asigurare īşi diversifică activitatea prin prestaţii favorabile: depozite bancare, achiziţii de titluri şi hārtii de valoare, plasamente īn investiţii şi bunuri imobiliare.

        Ar fi greşit să se creadă, că numai teama de apariţia unor abateri nefavorabile de la condiţiile avute īn vedere la īncheierea contractului ar determina societăţile de asigurare să-şi procure venituri şi din alte surse decāt din operaţiile propriu-zise de asigurare.

        Ca intermediar financiar, societăţile de asigurare mijlocesc valorificarea sumelor plătite de asiguraţi, ca prime de asigurare pānă la atingerea scadenţei exigibilităţii ca indemnizaţii şi despăgubiri, prin utilizarea lor īn economie, ca resurse păstrate la bănci.  Rolul de intermediar se manifestă, īn general, īn cazul asigurărilor de viaţă.

        Īntre momentul īncasării primelor şi cel al exigibilităţii sumelor asigurate se scurgea adesea o perioadă de mai mulţi ani. Īn tot acest timp societatea de asigurare dispune de banii īncasaţi cu titlu de prime şi pe care trebuie să-i fructifice cāt mai avantajos. Rezultă că, asigurările de viaţă oferă nu numai o protecţie de asigurare, dar reprezintă şi un instrument de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti. Societăţile de asigurare apar pe piaţa financiară cu o ofertă de capital de īmprumut orientată către diverşi solicitanţi de resurse financiare. Oferta societăţilor de asigurare se adresează: băncilor comerciale interesate să primească depuneri pe diferite termene pentru majorarea resurselor lor de finanţare; societăţilor comercile de producţie, interesate să īşi majoreze capitalul activ; autorităţilor publice şi centrale, aflate īn căutare de resurse de īmprumut pentru acoperirea deficitelor 1

bugetare sau pentru finanţarea unor investiţii importante de fonduri extrabugetare; deţinătorilor de terenuri  şi imobile destinate vānzării.

        Plasarea disponibilităţilor băneşti pe piaţa capitalurilor de īmprumut se face īn condiţii de dobāndă, cursuri ale hārtiilor de valoare, cursuri de schimburi valutare, care se modifică de la o perioadă la alta īn funcţie de ritmul creşterii economice, rata inflaţiei, gradul de ocupare al forţei de muncă, preţurile practicate pe piaţa externă.

        Īn spatele societăţilor de asigurare, ca intermediar financiar, stau persoanele fizice care au īncheiat asigurări de viaţă cu dublu scop: pe de o parte pentru a se proteja īmpotriva unor posibile evenimente viitoare, iar pe de altă parte, pentru a-şi fructifica economiile īncredinţate societăţilor de asigurare.

        Asigurările, cu deosebire cele de persoane, constituie pentru titularii poliţelor de asigurare de viaţă, active financiare. Ca urmare, activitatea de asigurare este influenţată de fluctuaţiile economice şi financiare (reflectate de fenomene cum sunt: crizele, şomajul, inflaţia, preţurile, cursurile de schimb), conferindu-i calitatea de activ financiar īn condiţii incerte.

        Īn concluzie, īntr-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează direcţionarea economiilor populaţiei către piaţa financiară; incertitudinile īn economie pot să favorizeze sau să defavorizeze  evoluţia avuţiei viitoare a agenţilor economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă.

        Īn Romānia se remarcă o evoluţie rapidă īncepānd cu anul 1995.

 

Evoluţia pieţei asigurărilor īn Romānia pe perioada 1995-2001

                                                                                                         Tabel

Indicatori

1995

1996

1997

1998

1999

2000

2001

Număr societăţi

asigurare

43

47

55

64

73

72

47

Grad de penetrare

(%)*

0,40

0,50

0,52

0,65

0,79

0,85

0,87

Densitate

(USD/loc)**

6,3

7,9

8,1

12,1

12,4

13,9

15,37

Prime brute īncasate (%)***

33,6

36,7

-7

31,71

14,33

12,06

14,03

* raport procentual īntre primele brute īncasate şi PIB

**Prime brute īncasate pe locuitor

*** Variaţia procentuală reală faţă de anul anterior

Sursa: Prelucrat după raportul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), 31.12.2001, pag. 14 şi 16.

        Astfel, pe perioada 1995-2001, se constată variaţia numărului societăţilor de asigurare de la 17 la 72 societăţi de asigurare īn anul 2000 şi reducāndu-se la 47 īn 2001, ca urmare a autorizării societăţilor de asigurare de către CSA.

        Gradul de penetrare a asigurărilor, calculat ca raport procentual īntre volumul primelor brute īncasate din asigurări directe şi PIB (a cărui nivel pe anul 2001 a fost de 1154126,4mld lei) a īnregistrat o creştere pānă la 0,87% īn anul 2001, de la 0,4%, cāt  a fost īn anul 1995. Gradul de densitate, care arată nivelul primelor de asigurare ce revin pe locuitor, a fost īn anul 2001 de 447 mii lei/locuitor sau de 15,37 USD/locuitor.

        Comparativ cu nivelurile īnregistrate īn ţările Uniunii Europene (īn anul 1999 s-a īnregistrat un nivel de 1806USD/locuitor), gradul de penetrare şi densitatea asigurării īn scăzută a populaţiei, dar şi mentalitatea şi educaţia īn domeniu.

        Conform datelor furnizate de Comisia de Supraveghere  a Asigurărilor īn Romānia, primele brute de asigurare īncasate de către primele zece societăţi de asigurare din Romānia īn anul 2001 au fost de 8121 mld lei. Acest lucru relevă gradul de concentrare a pieţei asigurărilor, de 81,11% din primele brute totale īncasate de pe īntreaga piaţă, restul de 36 de societăţi de asigurare care au desfăşurat activitate īn anul 2001, īncasānd numai 18,89% din prime.

Asigurarea, prin funcţiile sale, dobāndeşte şi un rol social şi unul unic.

Rolul social al asigurărilor.

        Asigurarea are ca scop, prin intermediul contribuţiilor vărsate de către asiguraţi, să plătească indemnizarea, acelora dintre ei care sunt victimelor evenimentelor nedorite.  Deci, este o funcţie eminamente socială. A garanta veniturile membrilor familiei rămaşi după dispariţia prematură a capului familiei, a oferi mijloacele necesare pentru reconstruirea casei sau cumpărarea unei alte locuinţe pentru acela a cărui casă a fost distrusă de un incendiu, a vărsa sume care să compenseze pierderile profesionale aceluia care din cauza unui accident este īn imposibilitatea de a munci, a da mijloacele financiare bolnavului sau rănitului pentru a fi īngrijit conform metodelor cele mai eficiente şi deci creşterea şanselor acestuia de a se īnsănătoşi, acestea toate sunt obiectivele fundamentale ale asigurărilor.

        Un alt aspect social al asigurării este incidenţa sa īn supravieţuirea īntreprinderilor. Permiţānd supravieţuirea īntreprinderilor, victime ale unor evenimente nedorite (incendiu, faliment al unui client debitor, răspundere civilă ) asigurarea īi salvează pe angajaţii, precum şi locurile de muncă, cu toate implicaţiile, şi contribuie la restabilirea relaţiilor sociale şi a celor de muncă.

Rolul economic al asigurărilor

        Īn toate ţările, asigurările contribuie la crearea de produs intern brut prin valoarea adăugată adusă de societăţile de asigurări. Conform Raportului CSA la 31 decembrie 2001,  asigurările au contribuit la crearea PIB cu 0,87%. Asigurările apar şi pe piaţa muncii cu un număr semnificativ de locuri de muncă. Asigurările participă la oferta de īmprumut pe piaţa financiară prin fructificarea rezervelor pe care le constituie sub forma investirii lor īn depozite bancare, bonuri de tezaur, acţiuni, obligaţiuni, acordarea de īmprumuturi asiguraţilor īn contul sumelor asigurate la asigurările de viaţă şi sub alte forme de plasament.

        Asigurările īndeplinesc şi un rol de intermediar īntre asiguraţii care deţin resurse temporar disponibile prin plata primelor de asigurare şi beneficiarii despăgubirilor sau a sumelor asigurate. Atunci cānd se efectuează şi operaţii de reasigurare (cedări de prime sau plăţi de indemnizaţii de asigurare īn afara ţării), societăţile de asigurări influenţează şi balanţa de plăţi a ţării.

        Asigurările oferă şi garanţia investiţiilor prin faptul că orice proiect modern de investiţie, de dezvoltare necesită participarea asigurărilor, fără garanţia cărora antreprenorul, şi mai ales bancherul, nu şi-ar risca fondurile necesare pentru proiectul respectiv.

Cele mai ok referate!
www.referateok.ro