referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Asigurarea Maritima - Asigurari si reasigurari

Categoria: Referat Economie

Descriere:

1.a. avarie totală reală - presupune una din următoarele împrejurări:
- distrugerea fizică totală a bunului asigurat prin incendiu, inundare;
- pierderea totală a posibilităţilor fizico-chimice ale bunurilor asigurate (inundarea hambarelor, a încărcăturii de ciment, etc.);
- confiscarea bunurilor de către inamic...

Varianta Printabila 


1

Asigurarea maritimă

 

            Asigurarea maritimă este prima formă de asigurare, nceputul ei datnd ncă din antichitate. Apariţia ei, ca primă formă de asigurare, este explicată prin legătura strnsă: comerţ - navigaţie maritimă, descoperindu-se că navele, mărfurile şi vieţile omeneşti erau expuse riscurilor mării.

            De-a lungul unei perioade ndelungate de timp, proprietarii navelor au fost aceiaşi cu proprietarii mărfurilor şi, ca urmare, exista o singură poliţă de asigurare, care acoperea att mărfurile, ct şi nava. Acest lucru era posibil pentru că interesul aparţinea aceleiaşi persoane. Ulterior, s-a trecut la o specializare determinată, preponderent, de evoluţia comerţului, apărnd o diferenţiere ntre persoanele interesate n proprietatea asupra mărfurilor şi a navelor şi, deci, două forme de asigurare, două tipuri de contracte de asigurare, n funcţie de acelaşi interes:

n asigurarea navelor - CASCO;

n asigurarea mărfurilor - CARGO.

            Asigurarea maritimă, ca ramură a asigurării de bunuri, protejează navele maritime şi fluviale, celelalte ambarcaţiuni şi instalaţiile folosite n porturi, precum şi incărcăturile acestora, contra unui complex de riscuri.

            Riscurile maritime au ca obiect anumite daune, a căror probabilitate este, mai mult sau mai puţin, cunoscută dar, n nici un caz, nu se apropie de certitudine.

            Scopul asigurării maritime constă n asigurarea contra acelor evenimente care se pot produce şi nu contra evenimentelor care trebuie să se producă. Din această cauză, n literatura de specialitate şi n practica internaţională a asigurărilor, ntlnim, frecvent, două mari categorii de riscuri:

1.      riscuri asigurabile;

2. riscuri excluse.

           

1.  Din categoria riscurilor asigurabile fac parte:

1.a. riscurile obişnuite sau generale;

1.b. riscurile speciale.

 

            1.a. Din grupa riscurilor obişnuite, asociate transportului pe apă, fac parte aşa-numitele riscuri ale mării. Prin acestea se nţelege orice accident sau ntmplare fortuite, survenite n timpul transportului maritim, indiferent dacă ele sunt sau nu rezultatul direct al acţiunilor vnturilor, valurilor.

 

            Cele mai importante riscuri ale mării sunt:

1.        furtuna - care poate provoca: scufundarea navei sau avarierea bunurilor transportate prin pătrunderea apei n hambarele navei;

2.        naufragiul - scufundarea navei din diferite cauze;

3.        eşuarea - punerea pe uscat a navei, mpotmolirea ei pe fundul mării;

4.        coliziunea - ciocnirea a două nave ntre ele;

5.        abordajul - ciocnirea navei cu orice alt obiect fix sau plutitor;

6.        aruncarea unei părţi din ncărcătură peste bord, n cazul avariei comune;

7.        furtul;

8.        jaful;

9.        capturarea şi sechestrarea de către duşmani,etc.

 

            1.b. Riscurile speciale se datorează unor cauze deosebite şi se asigură separat, la cererea expresă a asiguratului, contra unor prime speciale de asigurare. Din această categorie fac parte riscurile determinate de proprietăţile intriseci ale mărfurilor, cum sunt:

n scurgerea lichidelor;

n spargerea materialelor casante;

n ncingerea cerealelor, etc.

            Tot din categoria riscurilor speciale fac parte şi riscurile de război, inclusiv  războiul civil, precum şi riscurile de grevă, răscoale, mişcări civile.

n grupa riscurilor de război intră:

n capturarea mărfii;

n blocade;

n sechestrul;

n prohibirea comercială;

n represaliile, etc.

            Riscurile de grevă se referă la posibilitatea distrugerii sau avarierii anumitor mărfuri de către grevişti.

 

            2. Riscurile excluse sunt acele riscuri pentru care societatea de asigurare nu poartă nici o răspundere n cazul n care ele ar interveni n timpul unui transport de mărfuri asigurat.

Evaporarea lichidelor, uscarea cerealelor, moartea naturală a vietăţilor, sunt evenimente inevitabile, specifice naturii obiectului asigurat. Tocmai din această cauză ele nu fac obiectul acoperirii prin asigurare. De asemenea, nu se acorda drept de asigurare pagubelor datorate:

n ntrzierii sosirii mărfurilor la destinţie;

n lipsei unui ambalaj corespunzător;

n majorităţii taxelor vamale dn ţara importatoare, etc.

 

Avariile şi clasificarea lor

 

            n practica internaţională a asigurărilor maritime, prezenţa interesului asigurabil este rezultatul direct al existenţei schimbului de mărfuri şi al complexului de mprejurări ce pot provoca avarierea bunurilor asigurate.

            Avariile, n functie de natura obiectului asigurat, de intensitatea acţiunii riscurilor asigurate şi de interesele pe care le afectează, pot fi:

1.      totale;

2.      parţiale (particulare);

3.      generale (comune);

 

            1. Prin avarie totală se nţelege pierderea completă a bunului asigurat sau vătămarea integrităţii fizico-chimice a acestuia, pnă la ncetarea de a mai face parte din genul de bunuri de care aparţine.

Orice avarie totală este prezumată a fi pricinuită de un risc al mării, n afara de cazul n care se poate stabili cu exactitate că nava, mpreună cu ncarcatura de la bord, s-a pierdut ntr-un act de război.

            Avaria totală poate fi:

            1.a. avarie totală reală - presupune una din următoarele mprejurări:

n distrugerea fizică totală a bunului asigurat prin incendiu, inundare;

n pierderea totală a posibilităţilor fizico-chimice ale bunurilor asigurate (inundarea hambarelor, a ncărcăturii de ciment, etc.);

n confiscarea bunurilor de către inamic.

            1.b. avarie totală prezumată - atunci cnd pierderea bunului asigurat este inevitabilă sau costul salvării, recondiţionării şi reexpedierii ar depăşi valoarea bunului la destinaţie, astfel nct este abandonat. Abandonul trebuie notificat asigurătorului n mod clar şi necondiţionat. 

           

2. Prin avarie parţială (particulară) se nţelege orice daună parţială suferită de bunul asigurat n mod ntmplător, fortuit, din cauza unui risc asigurat.

Pot suferi avarii parţiale att mărfurile, ct şi mijloacele de transport şi navlul (preţul transportului).

Avaria particulară la mărfuri poate lua forma:

-         unei avarii materiale,

-         a unei lipse,

-         a unei vnzări n timpul călătoriei sau la destinaţie,

-         a unor cheltuieli de recondiţionare sau reparare, etc.

Avariile particulare ale navlului se referă numai la navlul plătit la destinaţie, nu şi la navlul plătit anticipat, care se include n preţul mărfii.

 

3. Avaria comună

Regulile York – Anvers” stabilesc că avem de-a face cu o avarie comună atunci cnd, din necesitate, n mod intenţionat şi rezonabil, se face un sacrificiu, o cheltuială extraordinară pentru siguranţa comună, n scopul de a ferii de primejdie bunurile angajate ntr-o expediţie maritimă.

Aruncarea intenţionată, din ordinul comandantului, a unei părţi din ncărcătură, peste bordul navei, n scopul readucerii navei n starea de plutire sau inundarea cu apă a unui hambar, n scopul salvării restului ncărcăturii, etc., sunt sacrificii care ţin de avaria comună. Rezultă că avaria comună este o avarie particulară petrecută n anumite condiţii.

1

n timp ce avaria particulară se datorează unor cauze accidentale şi priveşte exclusiv pe proprietarul bunului, avaria comună este rezultatul unui act intenţionat, voluntar, ntreprins    ntr-un moment de primejdie gravă pentru ntrega expediţie, n scopul salvării acesteia şi i priveşte pe toţi cei interesaţi n expediţia maritimă (armatori şi comercianţi). Pierderile rezultate din avaria comună se mpart proporţional ntre ei, indiferent dacă bunurile au fost asigurate sau nu.

Pentru ca sacrificiul (cheltuielile) făcut n timpul transportului să fie recunoscut ca act de avarie comercială, este necesar ca:

        primejdia, care impune măsura excepţională, să fie comună (să ameninţe att nava, ct şi ncărcătura);

        preimejdia să fie reală şi gravă, ieşită din comun;

        cheltuielile făcute să aibă un caracter excepţional, adică să depăşească cheltuielile făcute, n mod normal, de către armator, n cadrul obligaţiilor contractuale;

        sacrificiul (cheltuielile) facute să fie rezonabil şi, totodată, rezultatul unui act intenţionat pentru salvarea proprietăţii comune.

            Condiţiile de asigurare a mărfurilor, cele mai răspndite, care au devenit tradiţionale n practica asigurărilor pe plan mondial, sunt condiţii:

a)     fără răspundere pentru avaria particulară (FPA) - acoperă numai daunele rezultate din pierderea totală a ntregii ncărcături sau a unei părţi a acesteia, precum şi daunele de avarie particulară;

b)     cu raspundere pentru avaria particulară (WPA) - acoperă daunele rezultate din avaria totală sau parţială a ntregii ncărcături sau a unei părţi a acesteia, pricinuită de anumite riscuri, specificate n mod expres n poliţa de asigurare (incendii, trăznet, furtună, explozii, naufragiu, etc.);

c)     cu timpul, ascuţirea concurenţei pe piaţa asigurărilor maritime şi insistenţele comercianţilor, care cereau un mod de protecţie mai larg, mai cuprinzător, au dus la practicarea condiţiei “toate riscurile” (all risks). n fapt, această condiţie acoperă, indiferent de amploarea lor, daunele rezultnd din avaria totală sau particulară a ntregii ncărcături sau a unei părţi a acesteia, care a avut loc din orice cauză, cu excepţia riscurilor special enumerate n poliţa de asigurare.

            Aceste condiţii au fost perfecţionate de-a lungul timpului, astfel nct să răspundă mai bine interesului asiguraţilor. n această formă, ele s-au practicat pnă n anul 1982, cnd Institutul Asigurărilor de la Londra a elaborat noi condiţii de asigurare, adoptate şi puse n aplicare şi n alte ţări, printre care şi Romnia.

            n prezent, mărfurile care fac obiectul transportului pe mare, sunt asigurate n una din următoarele trei condiţii principale: A, B, C.

            Principalele deosebiri ale acestora, faţă de condiţiile folosite n trecut, constau nu numai n denumirea diferită ci, mai ales, n delimitarea mai precisă şi mai clară a sferelor de acoperire.

            Condiţia de asigurare A este condiţia cea mai cuprinzătoare. n baza ei sunt acoperite toate riscurile de pierdere şi avariere a bunului asigurat, cu exceptia unor excluderi. Aceste excluderi sunt comune tuturor celor trei condiţii şi sunt formate din trei grupe de riscuri excluse:

1.      pierderea, avarierea şi cheltuielile rezultnd din sau provocate de:

a) comportarea necorespunzătoare, voită a asiguratului;

b) pierderea uzuală din greutate (volum) sau uzura normală a bunului asigurat;ambalarea si pregatirea insuficienta sau necorespunzatoare a bunului asigurat, viciul propriu sau natura bunului asigurat;

c)  ntrzierea directă, chiar dacă se datorează unui risc asigurat;

d) insolvabilitatea sau nendeplinirea obligaţiilor financiare de către proprietari, armatori, navlositori (operatorii navei);

e) utilizarea oricărei arme de război care foloseşte fisiunea sau fuziunea nucleară sau altă forţă sau obiect radioactiv;

f)  contaminarea radioactivă;

g) starea de nenavigabilitate a navei (dacă asiguraţii au cunoştinţă).

Pentru această categorie de riscuri nu există acoperire prin asigurare suplimentară.

 

2.      riscurile de război sau conflicte militare;

 

3.      riscurile de grevă sau conflicte sociale.

           

Aceste ultime două categorii de riscuri pot fi acoperite prin asigurare suplimentară.

           

Condiţia de asigurare B este condiţia prin care sunt acoperite, cu excepţia excluderilor enumerate, pierderea sau avarierea bunului asigurat, cauzate de:

a)     incendii sau explozii;

b)     eşuarea, răsturnarea sau scufundarea navei;

c)     coliziunea sau contactul navei cu un obiect exterior, altul dect apa;

d)     descărcarea navei ntr-un port de refugiu;

e)     cutremur de pămnt, erupţie vulcanică sau trăznet;

f)      sacrificiul n avaria comercială;

g)     aruncarea mărfii sau luarea ei de valuri peste bord;

h)     intrarea apei n nava;

i)       dauna totală a unui colet pierdut peste bord sau căzut n timpul ncărcării sau descărcării de pe navă.

 

            Condiţia de asigurare C are o sferă de acoperire mai ngustă dect condiţia B şi acoperă riscurile cauzate de:

a)     incendiu sau explozie;

b)     eşuarea, scufundarea sau răsturnarea navei;

c)     coliziunea sau contactul navei cu un alt obiect dect apa;

d)     descărcarea navei ntr-un port de refugiu;

e)     sacrificiul n avaria comercială;

f)      aruncarea peste bord.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica