referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Evolutia istorica a statisticii romanesti

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Cristalizarea unei gândiri strâns legată de evoluţia vieţii social-economice şi crearea unei statistici stiinţifice, înfiinţarea organelor statistice de stat pentru organizarea şi efectuarea unor lucrări de interes naţional, precum şi pentru prelucrarea datelor obţinute şi furnizarea informaţiilor necesare politicii statului, devenise o cerinţă stringentă...

Varianta Printabila 


1

EVOLUŢIA ISTORICĂ A STATISTICII N ROMNIA

 

 

            Ţara noastră are o ndelungă şi bogată tradiţie n domeniul evidenţei şi statisticii. Documentele istorice atesta faptul că primele nregistrări de interes statistic realizate sub diferite forme pe teritoriul Daciei impuse de cerinţele de apărare ale statului datează ncă din timpul domniei regilor Burebista şi Decebal şi chiar mai nainte, referindu-se la numărul locuitorilor, suprafeţe, producţia principalelor culturi, numărul animalelor domestice şi alte bunuri materiale.

            Mărturii referitoare la astfel de nregistrări au fost menţionate din secolele V-IV .e.n cuprinse n operele lui Herodot, Strabon, Xenofon şi alţi istorici şi filozofi ai lumii antice.

            Imediat dupa ocuparea Daciei, administraţia romană a introdus sisteme mai avansate de evidenţă, s-au nfiinţat chiar servicii speciale de statistică (tabularium) fiind cunoscute acele “census provinciae ca forme sui-generis de recensămnt pentru stabilirea celor 3 capitaţii: “humanae, terrene et animalium” (oameni, terenuri şi animale).

            Acest gen de nregistrări a fost efectuată n anul 107 (la numai un an de la ocuparea Daciei) evidenţa statistică dovedindu-se, ncă din antichitate un instrument absolut necesar pentru obţinerea informaţiilor din diferitele domenii de activitate n vederea fundamentării politicii statului. Aceste recensăminte (censuri) s-au efectuat la un interval de 5 ani, ulterior la 15 ani fiind culese informaţii referitoare la: denumirea proprietaţii si latifundiarului, precum şi a doi vecini apropiaţi; numărul persoanelor aflate pe teritoriul latifundiarului, defalcat pe sexe şi grupe de vrstă şi statutul social al acestora; suprafeţele nsămnţate n ultimii 10 ani cu principalele culturi; terenurile ocupate cu viţa de vie şi producţia de vin; suprafaţa păsunilor şi fneţelor naturale; numărul animalelor pe specii; resursele materiale mai ales cele aurifere etc.

            Documentele păstrate pnă n zilele noastre se referă la organizarea şi efectuarea Recensămntului din anul 297 n timpul mpăratului roman Diocleţian (284-305) căruia i-au fost aduse, n timp, o serie de mbunătăţiri caracteristice “imperiului roman trziu”, precum şi unele completări efectuate de către mpăratul Constantin cel Mare, pentru zona Bizanţului.

            La efectuarea acestor censuri au fost folosiţi sclavi şi “liberţi” (cunoscuţi sub denumirea de “servi publici”), care alcătuiau “tabularium”, avnd cancelarii (n diferite oraşe şi n vămi) necesare păstrării registrelor ntocmite pentru cadastre, impozite, acte administrative şi alte evidenţe.

            După căderea Imperiului Roman şi nceputul migraţiei popoarelor s-a renunţat la aceste censuri asigurndu-se, nsă, continuitatea cunoaşterii proceselor social-economice pe baza cercetărilor parţiale care au devenit, n timp, forme predominate de investigare statistică “catastifele şi catagrafiile” fiind cele mai cunoscute – ca arie de cuprindere – n special n Muntenia şi Moldova precum şi “urbariile” n Transilvania. Aceste sisteme de evidenţă au fost folosite nainte de formarea statelor feudale, menţionate n documentele vremii ncepnd din secolele XI-XII.

            n perioada formării şi dezvoltării statelor feudale şi mai ales n cea precapitalistă, investigările statistice au dobndit noi funcţii şi dimensiuni ca urmare a intereselor domnitorilor pentru o mai bună cunoaştere a resurselor umane şi materiale, devenind tot mai diversificate şi cuprinzătoare.

            Pe măsura intensificării preocupării autorităţilor pentru extinderea sferei de activitate a acestora, cunoaşsterii ct mai reale a fenomenelor social-economice, au fost perfecţionate şi lucrările statistice att n ceea ce priveşte organizarea şi efectuarea lor, ct şi prelucrarea datelor şi utilizarea acestora pentru informarea statului, a instituţiilor administraţiei centrale şi teritoriale.

 

            Evoluţie societăţii romneşti, transformările structurale care au avut loc a căror intensitate s-a accentuat ncepnd din a doua jumătate a secolului XVIII şi mai ales n secolul XIX cuprinznd, treptat, domeniile activităţii social-economice, s-au făcut simţite şi pe planul suprastructurii şi organizării social-politice.

            n contextul acestor noi condiţii, statistica a devenit nu numai un instrument important de cunoaştere a fenomenelor social-economice şi a transformărilor care aveau loc n evoluţia şi structura acestora ci şi un mijloc tot mai important menit să contribuie la dezvoltarea lor – o statistică bine organizată şi condusă devenind indispensabilă.

            Dimitrie Cantemir (1673-1723) Domnitor al Moldovei, mare cărturar şi enciclopedist, remarcabil istoric, geograf şi orientalist, a fost primul gnditor care s-a folosit de datele statistice ale timpului n elaborarea lucrărilor sale. Evidenţiem n acest sens “Descripţio Moldaviae”, ntocmită la solicitarea Academiei din Berlin n anul 1616, reprezintă prima monografie romnească, cuprinznd un volum bogat de informaţii şi date statistice etnografice, el nsuşi fiind un adept al statisticii descriptive.

            Cristalizarea unei gndiri strns legată de evoluţia vieţii social-economice şi crearea unei statistici stiinţifice, nfiinţarea organelor statistice de stat pentru organizarea şi efectuarea unor lucrări de interes naţional, precum şi pentru prelucrarea datelor obţinute şi furnizarea informaţiilor necesare politicii statului, devenise o cerinţă stringentă.

            Pentru realizarea acestui obiectiv deosebit de important, au contribuit personalităţi ale gndirii economice şi statistice romneşti, ncadrate organic n ansamblul şcolilor şi curentelor gndirii statistice ale ţărilor europene dezvoltate.

            Precursorii romni ai gndirii economice şi statistice au avut un contact strns cu şcolile şi personalităţile ţărilor europene, aportul lor la dezvoltarea statisticii romneşti nscriindu-se pe deplin n circuitul valorilor universale n domeniu.

           

Nicolae Şuţu (1798-1871), a fost primul economist si printre primii nvăţaţi cu preocupări sistematice pentru ştiinţele economice, şi-a dat seama de importanţa deosebită a statisticii pentru cunoaşterea fenomenelor social-economice, şi n activitatea de guvernare a ţării. Dupa o activitate asiduă pentru studierea operelor unor statisticieni iluştri din ţările vest europene, a acumulat un bagaj nsemnat de cunoştinţe n domeniul statisticii elabornd o serie de lucrări teoretice şi de analiză de o importanţă remarcabilă pentru secolul XIX: “Noţiuni statistice asupra Moldovei (1849) apărută n limba franceză, tradusă n 1852 şi publicată cu unele adăugiri sub numele Unele observaţii asupra statisticii Romniei (1867). Postum, a fost publicat “Studii statistice”, prin care autorul şi precizează concepţia privind rolul, obiectul, şi caracteristicile principale ale statisticii aplicate. Nicolae Şuţu a ncadrat statistica n categoria ştiinţelor descriptive definind statistica ca un mijloc de cunoaştere a faptelor care se raportează la “starea fizică, morală, intelectuală şi politică a societăţii ntr-un alt loc, comparativ cu faptele dintr-un alt timp si alt loc”.

1

Nicolae Bălcescu (1819-1852), deşi n-a fost un statistician, din lucrările sale rezultă că a cunoscut importanţa deosebită a statisticii şi principiile acesteia. n aproape toate lucrările sale se regăsesc elementele care se ncadrează n istoria statisticii din Muntenia şi Moldova, utilizarea datelor extrase din evidenţele statistice ale secolului XIX cu precădere: catagrafii, conscripţii şi urbarii, pe baza cărora a ntocmit numeroase grupări ştiinţifice şi medii care reprezintă exemple de analiză statistică aprofundată şi cu un caracter progresist accentuat.

 

George Bariţiu (1812-1893), ilustru om de cultura, politician, ziarist, istoric, membru al Academiei Romne din 1866, statistica constituind pentru el, o metodă importantă de cunoaştere ştiinţifică şi cercetare a fenomenelor social-economice. n lucrările sale, el a nteles rolul statisticii n stabilirea caracteristicilor fenomenelor sociale analizate privind, n special, nivelurile, dinamica şi structura acestora. De remarcat este iniţiativa ce a avut-o cu privire la studierea statisticii n liceele romneşti, manifestndu-şi şi n acest mod, convingerile lui cu privire la nsemnătatea statisticii pentru cunoaşterea şi pregătirea profesională.

 

La 12 iulie 1859, domnitorul Alexandru Ioan Cuza semnează ordonanţa de nfiinţare a Oficiului Central de Statistică Administrativă, marcnd actul de naştere al statisticii oficiale n Romnia.

De acest moment şi leagă numele doi eminenţi economişti şi statisticieni romni ai veacului al XIX-lea, Dionisie Pop Marţian şi Ioan Ionescu de la Brad.

 

Dionisie Pop Marţian (1829-1865), a fost primul conducător (n perioada 1859-1865) al Oficiului Central de Statistică (una din primele instituţii publice create n statul unitar romn, după unificarea celor doua instituţii de statistică existente n Moldova (Directoratul Statistic de la Iaşi) şi Muntenia (Oficiul de Statistică din Bucureşti). Dionisie Pop Marţian a desfăşurat permanent att activitate practica, ct şi ştiinţifică n domeniul statisticii şi al economiei pentru influenţarea dezvoltării economiei romneşti n sensul dorit. n raportul la Congresul Internaţional de Statistică, preciza: “…statistica este singurul tărm sigur pe care un guvern prevăzător trebuie să ntemeieze raţiunea reformelor sale”.

 

Ion Ionescu de la Brad (1818-1891), economist, statistician, sociolog şi agronom, a condus Direcţia de Statistică din Moldova (cu sediul la Iaşi). El a ocupat un loc de frunte ntre gnditorii progresişti n domeniul statisticii şi al ştiinţelor sociale, desfăşurnd o activitate complexă.

 

ncă din perioada de nceput, fără a dispune de resursele materiale necesare, şi cu un personal insuficient, att numeric ct şi ca pregătire specializată, nstituţia de statistică se ncumetă şi reuşeşte să ducă la bun sfrşit acţiuni de mare anvergură care i aduc notorietate şi prestigiu internaţional. Astfel sunt realizate:

         Recensămntul populaţiei (1859-1860)

         Recensmntul stabilimentelor industriale (1863), prima cercetare de nivel naţional dintr-o ţară europeană

         Apare seria Analele statistice şi economice (1860)

         Romnia se află printre participanţii cei mai activi la Congresele Internaţionale de Statistică de la Londra, Berlin, Florenţa şi Haga.

Continund linia demersurilor din perioada de pionierat, statistica oficială este unul dintre principalii piloni ai statului romn n perioada consolidării acestuia printr-un substanţial aport de informaţii statistice necesare luării unor decizii corecte pentru dezvoltarea ţării. Astfel se realizează:

         Recensămintele Populaţiei din 1899 şi 1912

         Se mbogăţeşte sistemul de publicaţii prin seriile Buletinul Statistic al Romniei (1892), Revista demografică (1892), Anuarul Statistic al Romniei (1909)

         Ia fiinţă nvăţămntul statistic universitar prin Academia de nalte Studii Comerciale şi Industriale (1913)

 

ntre cele două războaie mondiale, statistica oficială romnească şi impune prin marile sale personalităţi, statutul unei Şcoli de prestigiu pe plan internaţional. Sunt anii n care instituţia beneficiază de activitatea creatoare a unor prestigioase personalităţi: Dimitrie Gusti, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Gheorghe Mihoc, Sabin Manoilă, Anton Golopenţia etc. n acest timp, s-au realizat următoarele lucrări de interesa naţional:

         Atlasul Agricol al Romniei (1929)

         Recensămntul General al Populaţiei Romniei (1930)

         Recensămntul General al Romniei (1941), n care principalul loc l-a ocupat inventarierea ntreprinderilor industriale.

         Recensămntul Agricol (1941), prima lucrare sistematică de acest gen efectuată n ţara noastră

         Extinderea anchetelor selective pentru aproape toate domeniile economiei naţionale

         nfiinţarea Şcolii de Statistică (1930), devenită Institutul de Statistică al Universităţii Bucureşti (1941)

 

De-a lungul timpului, statistica oficială, una dintre cele mai vechi oficii statistice din Europa, a cunoscut evoluţii şi reorganizări, schimbndu-şi succesiv numele, fără a se abate nsă de la principiile respectului faţă de adevăr şi probitatea demersurilor sale, păstrndu-şi statutul de principal instrument de cunoaştere şi evaluare a realităţilor ţării, care oferă, prin informaţii şi date statistice, baza necesară autorităţilor, agenţilor economici, ntregii societăţi, n elaborarea şi punerea n practică a unor programe realiste de guvernare, de dezvoltare economică şi socială.

Astăzi, mai mult ca oricnd, este necesar un efort conjucat şi susţinut al tuturor celor implicaţi n promovarea rolului calitaţii statisticii ca ştiinţă, a utilitaţii şi necesităţii ei n investigarea fenomenelor social-economice. n acest context, pe lngă aşa numitele activităţi tradiţionale, legate de cercetarea şi perfecţionarea metodelor statistice, statisticianului i revine şi responsabilitatea de a pregăti utilizatorul, astfel nct acesta să nteleagă mesajul din lucrările şi publicaţiile elaborate.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica