referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Economia turismului

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Evenimentele de după 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul românesc. Managerii au fost obligaţi să facă faţă concurenţei destinaţiilor externe, interzise până atunci în România. Marile oraşe din vest şi staţiunile de la Marea Neagră au fost principalele ţinte. La început, majoritatea românilor au preferat tot litoralul românesc. în prezent, agenţii de turism spun că destinaţiile externe se vând foarte bine...

Varianta Printabila 


1

Economia turismului

 

 

 

 

 

Etimologic, cuvntul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat n Anglia, n jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj n Europa - n general şi n Franţa - n special. La rndul său, acest termen englez derivă din cuvntul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement.

            Prin turism se nţelege:

n primul rnd, ansamblul de activităţi prin care omul şi petrece timpul liber călătorind n altă localitate sau ţară, pentru a vizita oameni şi locuri, monumente şi muzee, pentru a-şi mbogăţi cunoştinţele generale, pentru a se distra şi a face sport, pentru odihnă sau tratament;

n al doilea rnd, industria creată pentru satisfacerea tuturor bunurilor şi serviciilor solicitate de turişti la locul de destinaţie, la un nalt nivel calitativ şi n condiţiile protecţiei şi conservării resurselor turistice, n special, şi a mediului nconjurător, n general.

Lund n considerare rapida schimbare pe care a suferit-o mediul economico-social n care se desfăşoară turismul n perioada de la ultima Conferinţă Internaţională a ONU privind turismul (Roma 1963), Conferinţa Internaţională asupra turismului şi statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază n turism:

„Turismul se referă la activităţile unei persoane care călătoreşte n afara mediului său obişnuit, pentru mai puţin de o perioadă specificată de timp şi al cărei scop principal de călătorie este altul dect exercitarea unei activităţi remunerate la locul de vizitare."

Din perspectiva acestei definiţii şi a normelor elaborate recent de Organizaţia Mondială a Turismului este considerat turist „orice persoană care se deplasează spre un loc situat n afara reşedinţei obişnuite pentru o perioadă mai mică de 12 luni şi ale cărei motive principale de călătorie sunt altele dect exercitarea unei activităţi remunerate n locul vizitat. Astfel sunt consideraţi turişti persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanţă, concediu);

• se deplasează n staţiunile baneo-climaterice n scopul tratamentului sau mbunătăţirii stării de sănătate;

• se deplasează n alte localităţi n scopul de a participa la competiţii sportive;

• călătoresc n scopuri profesionale, adică participă la conferinţe internaţionale, reuniuni ştiinţifice sau misiuni religioase etc;

• se deplasează n scopuri culturale.

 

Forme ale activităţii turistice

In cadrul activităţilor turistice se pot identifica următoarele forme:

turismul intern (domestic tourism) - rezidenţii unei ţări care călătoresc n propria ţară;

 

turismul internaţional receptor (inbound/international-receptor tourism) - vizitarea unei ţări date de către non-rezidenţi;

turismul internaţional emitent (outbound/outgoing tourism) - rezidenţii unei ţări date care vizitează alte ţări.

Aceste trei forme de bază se pot combina, rezultnd alte trei forme derivate de turism:

• turism interior - incluznd turismul intern şi turismul receptor;

• turism naţional - incluznd turismul intern şi turismul emiţător;

• turism internaţional - incluznd turismul receptor (incoming) şi turismul emiţător (outgoing).

Evenimentele de după 1989 au reprezentat un nou punct de plecare pentru turismul romnesc. Managerii au fost obligaţi să facă faţă concurenţei destinaţiilor externe, interzise pnă atunci n Romnia. Marile oraşe din vest şi staţiunile de la Marea Neagră au fost principalele ţinte. La nceput, majoritatea romnilor au preferat tot litoralul romnesc. n prezent, agenţii de turism spun că destinaţiile externe se vnd foarte bine. După ce a pierdut clar cursa cu Turcia şi Grecia, iar destinaţii precum Spania sau Egipt sunt din ce n ce mai solicitate, din acest an şi litoralul bulgăresc pare să fi luat o felie consistentă din piaţa romnească. n ultimii ani, turismul romnesc a suferit modificări semnificative. Importanţa litoralului a scăzut, iar infrastructura nvechită i-a determinat pe mulţi turişti să se orienteze către alte locuri. Marii cştigători par a fi agroturismul, zonele montane şi Delta Dunării. Specialiştii sunt de părere că ar putea apărea noi staţiuni cu potenţial turistic.

n ţara noastră sunt prezente aceste forme de turism şi sunt intrate de mai multe decenii att n teoria turismului, ct şi n activităţile turistice desfăşurate de către unităţile prestatoare de servicii turistice. Activitatea turistică, datorită complexităţii şi multiplelor abordări pe care le suportă, se mai poate clasifica şi n funcţie de următoarele criterii:

a) după motivele călătoriei.

• loisir, recreere şi vacanţă (odihnă);

• vizite la rude şi prieteni;

• afaceri şi motive profesionale;

• tratament medical;

• religie/pelerinaje;

• alte motive.

 

b) după gradul de mobilitate al turistului di stingem:

• turismul de sejur (lung/rezidenţial; mediu; scurt).

• turismul itinerant (de circulaţie);

• turismul de tranzit.

 

c) n funcţie de caracteristicile sociale şi economice ale cererii:

• turismul particular;

• turismul social;

• turismul de masă.

 

d) după modul de angajare al prestaţiilor turistice distingem:

• turismul organizat;

• turismul neorganizat;

• turismul mixt.

 

e) după vrsta participanţilor:

• turismul pentru preşcolari;

• turismul pentru elevi;

• turismul pentru tineret (18-31 ani);

• turismul pentru adulţi (31-60 ani);

• turismul pentru vrsta a III-a.

Aceste forme de turism nu trebuie privite n mod izolat, ele suprapunndu-se prin anumite caracteristici comune.

 

Evoluţia turismului internaţional şi tendinţele actuale

Evoluţia, att a turismului, ct şi a turismului internaţional se caracterizează, la nivel mondial, printr-o tendinţă de creştere datorită influenţei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul internaţional are, n această situaţie, cea mai importantă creştere datorită dorinţei oamenilor de a vizita alte ţări, de a cunoaşte alte civilizaţii, obiceiuri dar şi datorită progresului tehnic nregistrat n domeniul transporturilor, progres care permite călătorii mai rapide şi mai confortabile pe distanţe din ce n ce mai lungi.

Evoluţia turismului internaţional se poate aprecia prin acţiunea a doi indicatori: sosirile/plecările de turişti şi ncasările/cheltuielile din turismul internaţional.

            Se observă o creştere accentuată a turismului internaţional n anii '60 şi '70, urmată de o ncetinire a ritmului de creştere.

Repartizarea sosirilor internaţionale pe regiuni geografice confirmă poziţia de lider a Europei (717 milioane), urmată de Asia de Est şi Pacific (397 milioane) şi de continentul american (282 milioane). Urmează Africa, Orientul Apropiat şi sudul Asiei.

 

 

IMPACTUL TURISMULUI ASUPRA ECONOMIEI

 

n ansamblul unei economii naţionale, turismul acţionează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunnd o cerere specifică de bunuri şi servicii, cerere care antrenează o creştere n sfera producţiei acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează n dezvoltarea structurilor turistice şi indirect n stimularea producţiei ramurilor participante la: construirea şi realizarea de noi mijloace de transport, instalaţii de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producţie.

Impactul macroeconomic al turismului

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are şi o contribuţie aparte la realizarea valorii adăugate. Avnd ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligenţă şi creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate ntr-o măsură mai mare dect alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antrenează şi stimulează producţia din alte domenii. Studiile de specialitate au evidenţiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată n mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei ţări. Astfel, necesitatea de adaptare a activităţii turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiştilor determină apariţia unor activităţi specifice de agrement, transport pe cablu.

Pe lngă toate acestea, turismul reprezintă şi o cale (n unele cazuri chiar singura) de valorificare superioară a tuturor categoriilor de resurse şi n special a celor naturale: frumuseţea peisajelor, calităţile curative ale apelor minerale sau termale, condiţiile de climă.

Trebuie menţionat şi faptul că turismul este capabil să asigure prosperitatea unor zone defavorizate, putnd fi un remediu pentru regiunile dezindustrializate. Aceasta prin dezvoltarea unor zone mai puţin bogate n resurse cu valoare economică mare, dar cu importante şi atractive resurse turistice naturale şi antropice. Datorită acestui fapt el este considerat o prghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale.

O altă formă de manifestare a efectelor economice ale turismului o reprezintă contribuţia sa la asigurarea unei circulaţii băneşti echilibrate, realizată deopotrivă pe seama turismului intern şi internaţional.

Efectul multiplicator al turismului

Este vorba, n primul rnd, despre un aşa-numit efect direct care constă n creşterea veniturilor n sectorul turistic (salarii, profituri ale hotelurilor, restaurantelor, agenţiilor tour-operatoare), ca urmare a cheltuielilor diverse efectuate de turişti n decursul unei anumite perioade de timp, de obicei un an. n al doilea rnd, avem n vedere efectul indirect care vizează impactul creşterii cheltuielilor pentru serviciile turistice asupra ramurilor producătoare de bunuri de consum la care firmele turistice apelează n mod inevitabil pentru a-şi susţine oferta turistică la parametri competitivi. In fine, n al treilea rnd, poate fi urmărit şi un efect indus asupra ntregii economii naţionale, deoarece att veniturile celor ce lucrează nemijlocit n turism, ct şi cele ce revin sectorului producător de bunuri de consum sunt reinvestite n vederea procurării altor mărfuri şi servicii de care au nevoie. Asistăm astfel la un proces de multiplicare a cererii agregate la scară macroeconomică.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Turismului efectul multiplicator poate fi definit ca volumul suplimentar de venituri realizat de o unitate de cheltuieli a turistului, care va fi utilizat n economie.

 

 

 

Turismul internaţional şi echilibrarea balanţei de plăţi externe

Una dintre trăsăturile majore ale evoluţiei economiei mondiale o reprezintă creşterea şi diversificarea schimburilor internaţionale. Astfel, turismul apare ca o componentă importantă a relaţiilor economice internaţionale.

Este binecunoscut faptul că turismul face parte din structura comerţului invizibil mondial, reprezentnd una dintre principalele componente ale acestuia. Comerţul invizibil este o formă a schimburilor economice internaţionale care nu au ca obiect o marfă. Comerţul invizibil se materializează şi formează „balanţa invizibilă" sau „balanţa serviciilor", componentă importantă a balanţei de plăţi externe a unei ţări.

Impactul social al turismului

Pe lngă consecinţele economice, turismul are şi o profundă semnificaţie socio-umană. El acţionează, prin natura sa, att asupra turiştilor n mod direct, ct şi asupra populaţiei din zonele vizitate. De asemenea, efectele turismului se răsfrng şi asupra calităţii mediului, a utilizării timpului liber şi nu n ultimul rnd asupra legăturilor dintre naţiuni.

Turismul este, dincolo de toate, un element care favorizează comunicarea, schimbul de idei, de informaţii, stimulnd lărgirea orizontului cultural cu efect asupra formării intelectuale.

Una dintre cele mai importante funcţii ale turismului constă n rolul său reconfortant, n calitatea sa de a contribui la regenerarea capacităţii de muncă a populaţiei, att prin formele de odihnă, ct şi prin formele de tratamente balneo-medicale. Totodată, turismul reprezintă un mijloc de educaţie, de ridicare a nivelului de instruire, de cultură şi civilizaţie a oamenilor. Dacă privim activitatea turistică ca pe una de producţie, cu intrări şi ieşiri, se observă că aceasta presupune exploatarea unei game variate de resurse, cele naturale avnd un rol fundamental. n consecinţă, turismul exercită influenţă asupra mediului şi componentelor sale.

Tot n plan socio-economic, dar şi politic, trebuie amintit rolul deosebit de important al turismului n intensificarea şi diversificarea legăturilor ntre naţiuni pe plan mondial. ntr-adevăr, alături de comerţul propriu-zis, turismul internaţional tinde să devină una din formele principale de legătură dintre oameni situaţi pe continente diferite.

 

ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA TURISMULUI

 

Organizaţiile internaţionale de turism au un caracter permanent, iar modul de funcţionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activităţii lor se referă la promovarea turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi economice dintre organizaţiile de turism, pregătirea personalului ce activează n acest sector, nlăturarea piedicilor ce stau n calea dezvoltării turismului, facilitarea schimbului de experienţă n oricare din domeniile de servire turistică mondială etc.

 

Organisme internaţionale de turism

Organizaţiile internaţionale de turism au un caracter permanent, iar modul de funcţionare a lor este stabilit prin intermediul unor tratate multilaterale. Principalele obiective ale activităţii lor se referă la promovarea turismului, reglementarea unitară a raporturilor juridice şi economice dintre organizaţiile de turism, pregătirea personalului ce activează n acest sector, nlăturarea piedicilor ce stau n calea dezvoltării turismului, facilitarea schimbului de experienţă n oricare din domeniile de servire turistică mondială etc.

Una dintre cele mai mari organizaţii internaţionale de turism cu caracter interguvernamental este Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), care a fost nfiinţată n 1975 (prima adunare generală a avut loc n mai 1975, la Madrid).

O.M.T. are rolul de centru mondial al informaţiilor turistice, prin schimbul de date asupra turismului naţional şi internaţional, n special sub formă de culegeri statistice, prin schimbul de informaţii privind legislaţia şi reglementările n vigoare n domeniul turismului n statele membre sau n legătură cu evenimente din domeniul turismului. Organizaţia este un instrument de iniţiativă n mna statelor membre pentru organizarea de cooperări n domeniul turismului, n special n domeniul formării şi perfecţionării cadrelor (O.M.T. dispune de un centru internaţional specializat n acest domeniu), n sectorul concepţiei produsului turistic, organizării şi promovării ofertei turistice (prin cooperări cu P.N.U.D. sunt organizate diverse misiuni de sprijin sectorial). Organizaţia furnizează membrilor săi studii, rapoarte, analize, manuale şi alte materiale de referinţă n domeniul economiei, finanţelor şi turismului.

Ţara noastră, ca membru fondator al O.M.T., a fost prezentă n toate fazele impuse de procesul de organizare şi de delimitare programatică a noii organizaţii, ncepnd din 1979, Romnia a fost aleasă, pentru un mandat de patru ani, n Consiliul Executiv al O.M.T., candidnd din partea grupului ţărilor europene, iar n 1981 a fost aleasă vicepreşedinte al acestui organ de conducere.

Dintre organizaţiile cu caracter neguvernamental (la care participă şi Romnia, prin intermediul asociaţiilor profesionale, menţionăm: Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj (F.U.A.A.V. / U.F.T.A.A.), care este, n momentul de faţă, cea mai reprezentativă organizaţie internaţională neguvernamentală cu profil turistic, Alianţa Internaţională de Turism (A.I.T.) şi Federaţia Automobilistică Internaţională (F.I.A.), Federaţia Internaţională de Termalism şi Climatologie (F.I.T.E.C.), Federaţia Internaţională a Scriitorilor şi Ziariştilor din Turism (F.I.J.E.T.), Academia Internaţională de Turism, Federaţia Mondială a Bucătarilor şi Cofetarilor, Organizaţia Internaţională a Transportatorilor pe Cablu (O.I.T.A.F.), Biroul Internaţional de Turism Social (B.I.T.S.)

 

Rolul statului n turism

ncă de la sfrşitul secolului trecut, dar mai ales n perioada interbelică şi pnă n zilele noastre, dezvoltarea turismului a atras atenţia cercurilor guvernamentale din diverse ţări cu potenţial turistic, care au nceput să tragă importante foloase de pe urma acestei activităţi. Cu toate acestea, problema promovării turismului a fost lăsată n ntregime n seama iniţiativei private, fără o coordonare pe plan central a eforturilor instituţiilor şi firmelor care participau la dezvoltarea turismului (companii feroviare şi de navigaţie maritimă, firme hoteliere, asociaţii de propagandă, turing-cluburi etc).

n afara rolului de coordonator (de exemplu n cazul ncheierii unor acorduri guvernamentale de colaborare turistică, a elaborării unor proiecte de legi, decrete etc. legate de reglementarea unitară pe plan naţional a activităţilor turistice etc), statele exercită totodată o importantă funcţie de dezvoltare a turismului şi n politica de investiţii şi amenajări turistice. Este vorba de coordonarea eforturilor investitorilor pentru realizarea unor amenajări turistice de mari proporţii, cum este cazul creării unor noi zone şi staţiuni de interes turistic, - montane sau de litoral, - unde dezvoltarea infrastructurii turistice (dotarea reţelei de căi ferate, de autostrăzi, şosele, canalizare, aeroporturi, asigurarea echilibrului ecologic etc.), depăşeşte puterea financiară a agenţilor economici investitori.

Direct sau indirect, statul are un rol nsemnat şi n procesul de orientare a cererii turistice. Turismul modern este produsul direct al dezvoltării social-economice a ţărilor, respectiv al unui nivel determinat de venituri, al unui timp i liber sporit etc. Dezvoltarea turismului de masă a creat probleme serioase cu privire la sezonalitatea cererii turistice şi la eşalonarea concediilor şi vacanţelor; statele au făcut şi continuă să facă eforturi pentru rezolvarea acestor probleme.

Statele participă la acţiunile de promovare a turismului şi prin procesul elaborării diverselor reglementări legate de activitatea turistică. Importantele beneficii pe care le aduce turismul economiilor naţionale au determinat majoritatea ţărilor să faciliteze dezvoltarea circulaţiei turistice internaţionale, prin desfiinţarea sau simplificarea la maximum a formalităţilor de trecere a frontierei naţionale pentru turiştii străini.

1

Evident, legislaţia turistică trebuie să ţină pasul permanent cu orientarea şi dezvoltarea n perspectivă a circulaţiei turistice şi cu noile circumstanţe n cadrul cărora se derulează fluxurile turistice.

 


 

Organizarea şi coordonarea activităţilor turistice

Turismul este un sector de activitate cu profil complex, un agregat de servicii şi activităţi cu implicaţii multiple n toate ramurile vieţii naţionale. Apare evident, n acest caz, că turismul, ca sector de activitate social- economică, nu poate fi limitat exclusiv la activitatea unui singur departament sau organism guvernamental. De aceea, n turism, mai mult ca n alte sectoare de activitate, trebuie să se consolideze o strnsă coordonare ntre diversele departamente guvernamentale şi organizaţii care se ocupă cu activitatea turistică. n consecinţă, n afara coordonării centrale a activităţii turistice la nivelul economiei naţionale, trebuie să existe o coordonare şi ntre reprezentanţii organismelor guvernamentale de turism la nivel zonal şi, respectiv, local.

Funcţia de coordonare a ntregului ansamblu de măsuri de promovare a turismului se realizează prin intermediul organismelor naţionale de turism. Organismele naţionale de turism sunt menite să coordoneze politica turistică naţională, constituind totodată şi instrumentul de executare, ndrumare şi control al activităţii turistice naţionale.

Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi ţara noastră, a elaborat următoarea tipologie a organismelor naţionale de turism:

- ministere de sine stătătoare (ex: Ministerul Turismului);

- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Turismului şi Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului şi Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului şi Sporturilor etc);

- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare sau n cadrul unor ministere mixte;

- departamente n cadrul unor ministere mixte;

- comitete de stat sau comisariate pentru turism;

- oficii naţionale de turism (guvernamentale);

- autorităţi naţionale de turism;

- direcţii generale de turism, n cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc

Organismele naţionale de turism sunt menite să coordoneze politica turistică naţională, constituind totodată şi instrumentul de executare, ndrumare şi control al activităţii turistice naţionale.

Organizaţia Mondială a Turismului (O.M.T.), a cărei membră este şi ţara noastră, a elaborat următoarea tipologie a organismelor naţionale de turism:

- ministere de sine stătătoare (ex: Ministerul Turismului);

- ministere mixte sau combinate {ex., Ministerul Comerţului şi Turismului, Ministerul Turismului şi Transporturilor Aeriene, Ministerul Turismului şi Culturii sau Spectacolelor, Ministerul Turismului şi Sporturilor etc);

- secretariate de stat pentru turism, organisme de sine stătătoare sau n cadrul unor ministere mixte;

- departamente n cadrul unor ministere mixte;

- comitete de stat sau comisariate pentru turism;

- oficii naţionale de turism (guvernamentale);

- autorităţi naţionale de turism;

- direcţii generale de turism, n cadrul unor ministere mixte sau al unor departamente etc.

Organismele turistice care funcţionează ca intermediare ntre firmele economice angrenate n industria turismului, sau care ndeplinesc pe plan teritorial un rol de coordonare a activităţii turistice desfăşurate n aceste firme, pot fi clasificate, n sens orizontal şi vertical, n următorul mod:

1. Organizaţii orizontale (organizaţii profesionale):

1.1. Organizaţii naţionale:

- organizaţii private (de transport, de hotelărie, agenţii de voiaj etc);

- organizaţii publice.

1.2. Organizaţii internaţionale:

- organizaţii private;

- organizaţii publice.

2. Organizaţii verticale:

2.1. Organizaţii naţionale:

2.1.1. Organizaţii private

- cu caracter local ( societăţi de dezvoltare, sindicate de iniţiativă, asociaţii de interes);

- cu caracter regional (oficii şi asociaţii regionale);

- cu caracter naţional (asociaţii şi oficii naţionale)

2.1.2. organizaţii publice:

- cu caracter naţional (direcţii, Oficii Naţionale de Turism, Comisariate, Ministere ale Turismului);

- cu caracter regional (oficii şi administraţii regionale de turism);

- cu caracter local (oficii şi administraţii turistice)

2.2. Organizaţii internaţionale:

- organizaţii private (de exemplu: F.I.T.E.C., B.I.T.S.)5.

- organizaţii publice (de exemplu: O.M.T., O.C.D.E.)6.

3.4. Agenţiile de turism, veriga de bază a instituţiilor care activează n industria călătoriilor şi turismului

Aceste firme turistice pot mbrăca, după caz, cele mai diverse forme organizatorice, purtnd n consecinţă, variate denumiri.

Agenţiile de turism private formează veriga de bază a instituţiilor care activează n industria turismului. Pot fi considerate ca agenţii de turism unităţile economice care dispun de mijloace de producţie şi fonduri circulante adecvate pentru conceperea şi prestarea de servicii n vederea satisfacerii cererii turistice.

Una din clasificările mai des ntlnite n literatura turistică de specialitate mparte ntreprinderile economice care activează n turism, n funcţie de prestaţiile oferite, n două categorii principale:

- firme turistice primare, care se consacră exclusiv sau preponderent activităţii de turism şi, n consecinţă, existenţa lor este direct dependentă de rezultatele economice ale acestei activităţi.

Printre firmele turistice primare pot fi amintite: stabilimentele care oferă servicii de cazare, alimentaţie şi servicii speciale (ghizi, instructori de sport, interpreţi etc), sanatoriile şi clinicile din staţiunile turistice care oferă servicii de tratament balneomedical, societăţile comerciale specializate n transporturi turistice (carreers), firmele producătoare de mărfuri pentru necesităţile turiştilor (cadouri, amintiri etc), firmele prestatoare de servicii de agrement etc.

- firmele secundare sau indirecte, a căror activitate principală de prestări de servicii are un caracter general, subordonată intereselor şi cerinţelor populaţiei locale, dar care ntr-o anumită măsură prestează şi servicii turistice.

Practic, n această categorie pot fi incluşi deci toţi prestatorii de servicii generale, care dintr-un considerent sau altul nu au fost cuprinşi ca firme turistice primare Din cete de mai sus se poate desprinde următoarea situaţie ierarhică a organizaţiilor turistice, a agenţiilor de voiaj şi a birourilor de turism care acţionează pe pieţele turistice din ţările economic dezvoltate: - marile concerne turistice, agenţiile de voiaj de mărime mijlocie, agenţiile şi birourile de turism mici

Agenţiile de voiaj ndeplinesc, indiferent de formele lor de proprietate şi de volumul tor de activitate, următoarele funcţii de coordonare a activităţii turistice;

- de creaţie: agenţiile de voiaj promovează şi organizează pentru public noi excursii către noi destinaţii; unele din aceste acţiuni pot fi comandate de firmele turistice specializate, fiind doar executate de agenţia de voiaj;

- de promovare: agenţiile de voiaj trezesc interesul publicului pentru vizitarea unor ţări, zone, staţiuni etc, prin intermediul diferitelor forme de propagandă, publicitate şi informare turistică;

- de informare; agenţiile de voiaj acordă toate informaţiile turistice solicitate de clienţii potenţiali la sediul acestora;

- de distribuire; agenţiile de voiaj vnd călătorii şi servicii ale prestatorilor: bilete de transport, de spectacole culturale, sportive etc;

- de realizare; agenţiile de voiaj organizează aranjamente (programe) special comandate pentru turişti individuali şi pentru grupuri organizate.

O definiţie mai cuprinzătoare, ce pare a fi tot mai larg acceptată, este următoarea: "Agenţia de voiaj este un organism complex, ce cuprinde misiuni intelectuale, comerciale, industriale, care constau n procurarea directă sau indirectă - o parte prin el nsuşi, o parte prin terţi (contra unui comision) - de programe turistice (transportul, cazarea, hrana etc) solicitate-de turişti."

Pornind de la specificul activităţii turistice desfăşurate, responsabilitatea agenţiilor de voiaj poate fi:

- limitată la atribuţiile unui simplu intermediar (mandatar), n cazul n care toate serviciile sunt oferite n numele prestatorilor de servicii turistice;

- sporită, pentru activitatea desfăşurată, n situaţia n care creşte rolul de organizator (de antreprenor) al agenţiilor de voiaj pentru serviciile contractate, ca de exemplu n cazul voiajelor forfetare practicate la un preţ global (n cazul "I.T'-urilor şi al "Package-Tour"-urilor) şi n cazul activităţii desfăşurate direct (pentru mijloacele de transport sau unităţile de cazare nchiriate de agenţiile de voiaj n sistemul pauşal).

Cererea turistică

 

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care şi manifestă dorinţa de a se deplasa periodic şi temporar n afara reşedinţei proprii, pentru alte motive dect prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Oferta turistică

 

Oferta turistică este formată din ansamblul atracţiilor turistice care pot motiva vizitarea lor. Practic, oferta turistică a unei ţări (zone, staţiuni) cuprinde totalitatea elementelor care pot fi puse n valoare la un moment dat pentru stimularea cererii turistice.

Resursele turistice - naturale şi antropice - ale Romniei

A. Cadrul natural

Cadrul natural este bogat, variat şi complex, cu o structură peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea potenţialului turistic, ca şi gradul său de atractivitate, n general, sunt n strnsă corelaţie cu treapta de relief şi cresc progresiv, de la cmpie către munţi - excepţie făcnd Delta Dunării şi Litoralul Mării Negre.

B. Potenţialul turistic antropic.

De-a lungul existenţei sale de peste două mii de ani, poporul romn a creat un extrem de variat şi bogat patrimoniu cultural, folosit n ntregime n scopuri turistice. Romnia dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi (şi sunt) considerate unicate mondiale. De exemplu: cetăţile dacice din Munţii Orăştiei care au rezistat mulţi ani atacurilor strălucitelor legiuni romane, cetăţile ţărăneşti şi bisericile "fortificate" din Transilvania, bisericile de lemn din Maramureş, mănăstirile din Bucovina, Moldova şi nordul Olteniei, monumentele stilului brncovenesc din Muntenia şi Oltenia etc., ca şi creaţiile lui Eminescu, Brncuşi, Enescu sau ale lui Grigorescu ş.a.m.d. Fiecare dintre acestea au o valoare turistică deosebită.

Vestigiile antichităţii sunt numeroase şi de mare valoare pentru istoria culturii şi civilizaţiei poporului nostru.

 

Puncte forte ale turismului romanesc

După o analiză a resurselor turistice romneşti am decis că principalele puncte tari sunt următoarele: potenţialul natural, potenţialul antropic, dezvoltarea şi diversificarea capacităţii de cazare şi alimentaţie, posibilitatea de a crea noi produse turistice, potenţialul balnear. Iată care sunt argumentele noastre n acest sens.

Potenţialul natural

Diversitatea cadrului natural oferă premisele unei dezvoltări viitoare a turismului asigurnd totodată şi substratul pentru o varietate de forme de turism. Prin varietatea formelor de relief: munţi, podişuri, litoral, cmpii, deltă, Romnia se situează printre cele mai frumoase şi apreciate destinaţii ale Europei.

Munţii Carpaţi reprezintă o componentă importantă a reliefului, acoperind circa 35% din teritoriul ţării. Chiar dacă nu au altitudinile Alpilor, Carpaţii au cteva particularităţi care i deosebesc de ceilalţi munţi ai Europei (Alpi, Pirinei, Tatra):

• diversitatea peisagistică - asociată structurilor geologice şi alternanţei tipurilor de relief: peisaje alpine (Făgăraş, Retezat, Rodnei, Parng), peisaje carstice (Aninei, Bihor-Vlădeasa, Mehedinţi, Cernei), abrupturi calcaroase (Piatra Craiului), chei şi defilee (Bicazului, Olteţului, Turzii, Oltului, Jiului, Dunării);

Zona dealurilor subcarpatice şi a podişurilor este deosebit de interesantă prin bogăţia şi varietatea resurselor balneare.

Zona de cmpie nu prezintă resurse deosebite, dar se poate folosi n interes turistic prin arealul forestier, fondul cinegetic şi piscicol şi prin resursele balneare (lacuri sărate, nămoluri, ape minerale).

Litoralul (cu 245 km de plajă) se deosebeşte de oferta altor ţări printr-o serie de caracteristici:

• orientarea spre est şi sud-est;

• coborrea n mare cu o pantă lină;

• calitatea nisipului;

• lăţimea plajei.

Delta Dunării reprezintă una dintre cele mai complexe zone turistice din Romnia şi una dintre marile atracţii ale ţării datorită unicităţii ei n zona europeană. Cele mai importante atracţii ale Deltei sunt:

• plajele ntinse n zona litorală (Sulina, Petrişor);

• dunele de nisip (Caraorman, Săraturile);

• vegetaţia de mare varietate (codrii de stejar-Letea, Cărorman, zăvoaie de plută şi sălcii uriaşe, stufărişuri, specii rare), cuprinznd peste 1150 de specii de plante;

• fauna piscicolă şi ornitologică (peste 300 de specii de păsări şi circa 150 de specii de peşti);

• fond cinegetic şi piscicol.

Hidrografia cuprinde o vastă reţea de ruri, numeroase lacuri de diferite tipuri (glaciar, carstic, vulcanic, de baraj natural) şi o mare varietate de ape subterane.

Vestigiile arheologice:

• cetăţile greceşti de pe ţărmul Mării Negre: Histria, Tomis, Callatis;

• cetăţile dacice din Munţii Orăştiei: Sarmisezetusa, Costeşti;

• cetăţile romane: Drobeta, Apullum, Napoca;

• cetăţile medievale din epoca timpurie: Biharia, Severin sau din epoca modernă: Neamţ, Suceava, Sighişoara, Alba-Iulia, Bucureşti.

Monumentele istorice, de artă şi arhitectură:

• mănăstirile cu fresce exterioare din Bucovina: Voroneţ, Humor, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore;

• bisericile din lemn din Maramureş: Bogdan-Voda, Surdeşti, Botiza, Ieud;

• bisericile şi cetăţile ţărăneşti fortificate din Transilvania: Răşinari, Biertan, Cristian sau din Oltenia: Cula lui Tudor Vladimirescu de la Cerneţi, Cula Greceanu de la Măldărăşti;

• castele şi palate: Bran, Mogoşoaia, Hunedoara, Peleş, Cotroceni;

• edificii religioase, monumente şi statui: catedrala romano- catolică din Alba-Iulia, biserica Sf. Trei Ierarhi - Iaşi, Biserica Neagră - Braşov, biserica Stavropoleos - Bucureşti, biserica Mănăstirii Curtea de Argeş, moscheea din Constanţa, Turnul Chindiei - Trgovişte, Arcul de Triumf - Bucureşti, Ansamblul sculptural C. Brncuşi - Tg. Jiu.

Instituţiile şi evenimentele cultural-artistice:

• edificiile unor instituţii culturale: Atheneul Romn, Palatul Culturii-Iaşi, Casa Sfatului- Braşov;

• reţeaua de muzee şi case memoriale: peste 450 de muzee şi circa 1000 de case memoriale de interes local, naţional sau internaţional;        evenimente culturale: festivaluri muzicale (G. Enescu, Mamaia, Cerbul de Aur), ale filmului, trguri, serbări (Serbările zăpezii, Serbările mării).

Arta şi tradiţia populară:

• arhitectura şi tehnica populară;

• creaţia artistică: producţia meşteşugărească şi de artizanat (Horezu, Corund, Marginea, Vama - centre de ceramică), muzica, dansul, portul (ţara Moţilor, ţara Zarndului, ţara Maramureşului), creaţia literară;

• manifestări tradiţionale: Smbra Oilor, trgul de fete, Festivalul Narciselor, Cocoşul de Horez.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica