referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Instrumente de plata in afacerea economica internationala

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Cambia (trata) este un titlu de credit utilizat ca instrument de plată prin care un creditor (numit trăgător) dă dispoziţie debitorului său (numit tras) să plătească o anumită sumă unui terţ (numit beneficiar), la o anumită dată şi într-un loc stabilit, fără a indica operaţiunea care a generat creanţa...

Varianta Printabila 


1

INSTRUMENTE DE PLATĂ UTILIZATE N AFACERILE ECONOMICE INTERNAŢIONALE

 

 

Sistemul de plati si compensari reprezinta o componenta importanta a sistemului monetar si prin acesta a infrastructurii financiare a economiei, asigurand circulatia banilor si transferul de active monetare. Descarcarea de obligatie pentru schimbul marfii, serviciului sau altui activ, se face de persoana care devine noul proprietar prin cedarea catre fostul proprietar a unui activ convenabil acestuia. Daca activul transmis este sub forma de moneda, obligatia este pecuniara si se considera indeplinita printr-un act de plata. Relatiile din cadrul sistemului de plati sunt relatii pecuniare si acestea trebuie sa se finalizeze prin plata definitiva si irevocabila pentru ca tranzactia sa se incheie si sa inceapa un nou ciclu.

n economiile de piaţă moderne agenţii economici dispun de o varietate de metode pentru a face plăţi. Astfel, de regulă, ei aleg instrumentul de plată pe care l consideră adecvat necesităţilor lor, din perspectiva vitezei de execuţie, a costurilor de tranzacţie, a caracteristicilor locale precum şi a cadrului legal care reglementează obligaţiile de plată. De exemplu plăţile de detaliu (retail payments) pot fi decontate fie prin utilizarea numerarului, a cecurilor, a cardurilor de credit, a cardurilor de debit sau a ordinelor de transfer credit, fiecare dintre ele putnd implica operaţii manuale, telefonice, poştale sau pe suport magnetic. Pentru plăţile cu valoare mare şi/sau urgente, n general corelate cu schimbul instrumentelor financiare, de regulă sunt utilizate sisteme electronice de transfer de fonduri mult mai dezvoltate din punct de vedere tehnologic.

Astfel, cele mai utilizate mijloace , instrumente si tehnici de plata , in tranzactiile economice internationale sunt : valutele , monedele internationale , cambia( trata ) , biletul la ordin , cecul , in ultima perioada de timp a luat amploare si cardul , iar ca tehnici de plata merita amintite incasso documentar si creditele documentare( in variantele : acreditiv documentar si scrisoare de credit comerciala )

. Valutele :

Valutele sunt monede nationale care au urmatoarele caracteristici :

- putere de plata;

- se bucura de o larga circulatie;

- pot fi constituite rezerva si in alte tari decat intara emitenta .

Valuta care se prezinta sub forma de bancnote sau monezi poarta denumirea de valuta in numerar iar cea disponibila intr-un cont bancar - valuta in cont .

   In functie de modul in care valuta in cont a fost depusa in banca , intalnim :

- valuta in cont la vedere;

- valuta in cont la termen .

Monedele internationale sunt acele monede nationale care circula in afara granitelor statului emitent si constituie mijloace de plata si de rezerva pe piata internationala .

   Conform definitiei de mai sus , in categoria monedelor internationale pot fi incluse cele cinci valute liber-utilizabile si instrumentele monetare si unitatile de cont emise de organismele financiare internationale , respectiv D .S .T ; E .C .U ; EURO , etc.

   D .S .T ( Drepturile speciale de tragere ) sunt o unitate de cont ( emisa de Fondul Monetar International ) pentru a evita unele fluctuatii de pe piata monedelor nationale .

   E .C .U ( European Currency Unit ) , moneda emisa in cadrul Sistemului Monetar European , si utilizata in tarile membre .

Valoarea unitatilor de cont se stabileste pe baza metodei cosului valutar , potrivit careia valoarea unitatii se stabileste ca medie ponderata a valutelor luate in calcul .

         EURO , noua moneda unica europeana care a intrat in circulatie in anul 1999 potrivit politicii financiar - monetare a Uniunii Europene .

. Cecul :

   Principala functie a cecului este aceea de plata .Spre deosebire de cambie si biletul la ordin , cecul este platibil numai la vedere si poate fi definit ca fiind un inscris prin care o persoana ( fizica sau juridica ) da un ordin unei banci sa plateasca ( la vedere ) suma de bani inscrisa in cec , unei terte persoane ( beneficiar ) .

Utilizarea cecului implica , din partea beneficiarului , verificarea existentei , in contul bancar, a sumei inscrise in cec .

   Cecul este reprezentat de un formular tipizat. Utilizarea cecului este guvernată de legea din 1934.

 

Părţile implicate:

     trăgătorul este cel care ordonă plata, (persoană fizică sau juridică)

     trasul este ntotdeauna o bancă, fie că e banca la care trăgătorul are deschis un cont, fie că e una corespondentă,

     beneficiarul - persoana fizică sau juridică indicată de trăgător n favoarea căreia se va face plata.

Tipuri de cecuri:

 

A. După modul n care este trecut beneficiarul:

     nominative – situaţie n care beneficiarul este trecut n mod expres şi cecul se achită numai acestuia, sunt transmise de obicei prin cesiune;

     la purtător – caz n care nu se menţionează expres numele beneficiarului, cecul putnd fi ncasat de orice persoană care l deţine,

     la ordin – se menţionează numele beneficiarului şi menţiunea la ordin care dă dreptul acestuia să transmită cecul altei persoane prin gir.

B. După modul de ncasare:

     cecuri barate- utilizate pentru plata ntr-un cont bancar al beneficiarului, (reprezintă cecuri de virament - neputnd fi plătite n numerar), şi n cazul cecului documentar, atunci cnd trăgătorul condiţionează plata de prezentarea anumitor documente la bancă.

          Bararea poate fi:

generală – nu sunt menţiuni ntre cele 2 linii paralele şi atunci banca nu poate plăti dect unei bănci sau unui client al său şi poate circula prin andosare,

specială – atunci cnd se scrie denumirea băncii unde se efectuează plata.

     cecuri nebarate – şi n cazul acestor cecuri se poate plăti n numerar la ghişeul băncii, sau n cont fără nici o restricţie.

   Exemplu de cec special – cecul certificat – este cecul care poartă el specificarea expresă a existenţei provizionului la banca trasă.

Cecul de călătorie – cec cu valoare fixă imprimată pe formularul cecului. El este emis de bănci şi vndut clienţilor pentru a nlesni lichidităţile n călătorii, pentru a nlocui cash-ul n deplasările n străinătate. Protecţia acestui tip de cec se asigură prin semnătură.

 Cardul :

   Cardul bancar , larg utilizat in SUA ( inca din anii 50 ) a cucerit si Europa , mai ales in cepand cu anii 80 .Se prezinta sub forma unei cartele din plastic , dimensionata dupa formatul unei carti de vizita 1 .

   

Cardul are inscris pe el :

- denumirea si emblema emitentului( o banca ) ;

- datele de identificare ale titularului

 

Cambia şi biletul la ordin - instrumente de plată şi credit pe termen scurt cu rol de garantare a plăţilor n afacerile economice internaţionale

Plata prin utilizarea cambiei şi biletului la ordin se numără printre cele mai vechi tehnici de plată, oferind un grad de securitate ridicat părţilor implicate. Din punct de vedere economic, factorii determinanţi care au dus la crearea cambiei şi biletului la ordin au fost: marea densitate de monede, nesiguranţa transporturilor şi interzicerea exportului de capitaluri.

Operaţia, care reprezintă conţinutul cambiei, este cunoscută ncă din antichitatea greco-romană, fiind reprezentată prin remiterea unei sume de bani de pe o piaţă pe alta prin intermediul unui document care atesta vărsămntul. Scrisoarea folosită n “permutaţie” n timpul romanilor nu avea eficacitatea tratei (“cambium”) din evul mediu, cnd exigenţele economice erau mai accentuate.

Dezvoltarea importului şi exportului a dus la utilizarea tot mai largă a efectelor de comerţ externe. n special n Vestul Europei, cumpărătorii obişnuiesc să semneze astfel de instrumente, care pot fi scontate ulterior de vnzător la banca sa.

De asemenea, privatizarea ntreprinderilor de stat şi desfiinţarea monopolului asupra comerţului exterior au dus n Europa Centrală şi de Est la crearea a zeci de mii de ntreprinderi, care au responsabilitatea plăţilor şi finanţării propriilor afaceri, după regulile şi uzanţele internaţionale. Importanţa efectelor de comerţ, mai redusă pnă acum n regiune, va creşte considerabil datorită gamei largi de utilizare, ca mijloc de plată şi finanţare şi ca instrument de garanţie.

Emisiunea, circulaţia, negocierea cambiilor şi biletelor la ordin sunt legate att de activitatea n domeniul relaţiilor de schimb internaţionale, ct şi de o serie de operaţiuni cu caracter necomercial, executate de persoane fizice sau juridice.

 

Caracterizarea generală şi particularităţile cambiei şi biletului ordin

n literatura de specialitate şi n practica financiară internaţională, cambia şi biletul la ordin sunt denumite uzual instrumente de plată, efecte de comerţ sau titluri de credit, fiind nscrisuri cu conţinut şi formă consacrate pe bază de norme acceptate, reprezentnd pentru cel ce o deţine (beneficiar) drepturi ce pot fi ncasate, la vedere sau la termen, n funcţie de valoarea lor determinată.

Cambia (trata) este un titlu de credit utilizat ca instrument de plată prin care un creditor (numit trăgător) dă dispoziţie debitorului său (numit tras) să plătească o anumită sumă unui terţ (numit beneficiar), la o anumită dată şi ntr-un loc stabilit, fără a indica operaţiunea care a generat creanţa.

Conform acestei definiţii n circuitul cambiei (schema nr. 2.1.) intervin trei părţi: trăgătorul (exportatorul, creditorul), trasul (importatorul, debitorul) şi beneficiarul (un creditor al trăgătorului). n comerţul internaţional, exportatorul apare, de regulă, att n calitate de trăgător ct şi de beneficiar.

Circuitul cambiei

 


 

1. n urma ncheierii unui contract comercial internaţional, trasul (importatorul) i datorează o anumită sumă trăgătorului (exportatorului);

 

2. trăgătorul, la rndul său, are de achitat aceeaşi sumă unei terţe persoane (beneficiar), drept urmare a ncheierii unui contract comercial internaţional sau a unui contract de credit cu o bancă;

 

3. la ordinul trăgătorului, trasul achită suma respectivă direct beneficiarului

 

Biletul la ordin este, ca şi cambia, un titlu de credit utilizat ca instrument de plată, dar, spre deosebire de aceasta, reprezintă angajamentul unui debitor (numit emitent) de a plăti o sumă unui creditor (numit beneficiar) la un anumit termen sau la prezentarea acestuia.

Din definiţie rezultă că, n comparaţie cu cambia, biletul la ordin presupune implicarea numai a două persoane: emitentul, care n comerţul internaţional este importatorul şi beneficiarul, care este exportatorul .

 

Circuitul biletului la ordin

 

 

 

1. n cadrul unui contract comercial internaţional, importatorul emite biletul la ordin n favoarea exportatorului

 

2. exportatorul prezintă la plată biletul la ordin şi importatorul l achită.

 

n unele ţări, cum ar fi Germania, Austria, Elveţia şi Spania, jurisprudenţa defineşte cambiile şi biletele la ordin ca avnd o “natură abstractă”. Conceptul se referă la faptul că drepturile şi obligaţiile rezultă numai pe baza instrumentului nsuşi, acesta funcţionnd independent de valabilitatea tranzacţiei care stă la baza sa. Excepţia o constituie dobndirea efectului de comerţ de către deţinător prin rea-credinţă, dar partea obligată trebuie să dovedească acest lucru.

n legislaţia engleză apare conceptul de “negociabilitate” care, ntr-o anumită măsură, exprimă acelaşi concept n sensul că orice parte la cambie şi la biletul la ordin este obligată, datorită semnăturii sale pe acestea, indiferent de tranzacţia care stă la baza cambiei sau de relaţia cu altă parte.

Referitor la utilizarea cambiei n practica comercială internaţională, n tabelul nr. 2.1. sunt evidenţiate următoarele avantaje şi limite: 

 

 

                                  Avantajele şi limitele cambiei

 

 

Avantajele cambiei

Limitele cambiei

este emisă la iniţiativa exportatorului

este supusă acceptării de către tras

materializează datoria importatorului

este supusă riscului de pierdere, furt, falsificare

cerinţe formale relativ simple mai ales n cazul formularelor standardizate oferite de bănci

este lentă la ncasare deoarece n această operaţiune intervin mai multe bănci

permite trăgătorului să-şi mobilizeze

 creanţa

 

 

elimină riscul de schimb

 

precizează exact termenul de plată

 




Avantajele şi limitele biletului la ordin

 

 

Avantajele biletului la ordin

Limitele biletului la ordin

permite beneficiarului să-şi mobilizeze creanţa

este supus riscului de pierdere, furt, falsificare

cerinţe formale relativ simple mai ales n cazul

 formularelor standardizate oferite de bănci

 

 

elimină riscul de schimb

 

precizează exact termenul de plată

 

materializează datoria importatorului

 

 

 

Funcţiile economice ale cambiei şi biletului la ordin

Cambia şi biletul la ordin joacă un rol important n domeniile comercial şi financiar, att ca mijloc de plată şi furnizare de credit ct şi drept garanţie a creditelor, oferind n general posibilitatea executării silite rapide.

Funcţiile economice ale cambiei şi biletului la ordin se realizează n cadrul unor operaţiuni de mare diversitate ale căror caracteristici depind de aspectele concrete ale activităţii de comerţ. Aceste titluri de credit pot fi transmise prin gir (andosare), pot fi scontate la o bancă (adică vndute unei bănci nainte de scadenţă, contra sumei nscrise pe titlu minus comisionul băncii şi taxa de scont)

sau pot fi păstrate de beneficiar pnă la scadenţă.

Cambia şi biletul la ordin pot ndeplini următoarele funcţii:

 

  funcţia de instrument de plată - constă n faptul că trăgătorul, n cazul cambiei, sau emitentul, n cazul biletului la ordin, are de achitat o datorie faţă de o terţă persoană – beneficiarul. Această funcţie constă şi n faptul că beneficiarul unui astfel de nscris, numit girant, poate să-l transfere prin gir unui creditor al său, numit giratar, ca plată a datoriei faţă de acesta, care, la  rndul său, poate să-l transfere unei terţe persoane faţă de care are o datorie.

 

funcţia de titlu de garanţie n cadrul garantării creditului pe termen scurt acordat, băncile comerciale pot cere debitorului să garanteze plata ratelor de credit, a dobnzilor şi comisioanelor şi prin emiterea unor cambii sau bilete la ordin avnd scadenţele la termenele de plată ale ratelor, efecte de comerţ care sunt girate n favoarea băncii şi care sunt ţinute drept gaj.4

n unele ţări, creditorii cer debitorilor să semneze cambiile pentru a se asigura de plata la termen a tranzacţiei. Plata cambiei va fi solicitată numai dacă nu se efectuează plata tranzacţiei. Adesea sunt luate cambii n alb, care vor fi utilizate numai n caz de neplată. Terţii pot furniza de asemenea astfel de cambii sau pot avaliza cambiile date de debitor.

Cambia poate fi dată n garanţie pentru asigurarea unei alte creanţe pe care giratarul o are contra girantului, prin inserarea n gir a formulei “n garanţie”, “valoare n gaj”, “valoare n garanţie”. n această situaţie, posesorul cambiei poate exercita toate drepturile care decurg din titlu, chiar şi n cazul n care creanţa garantată prin gaj nu este exigibilă. Posesorul cambiei (giratarul) poate invoca aceste drepturi şi mpotriva girantului său. n această situaţie, giratarul nu poate transmite cambia dect printr-un gir de procură.

Cambia girată n garanţie, dă dreptul giratarului să se despăgubească cu preferinţă din suma ncasată n baza titlului, faţă de ceilalţi creditori ai debitorului girant care a dat cambia n gaj. Creditorul care ia n gaj o cambie nu devine un reprezentant al debitorului, ci continuă să aibă un drept autonom pe care l exercită n propriul său interes.

 

funcţia de instrument de credit comercial - constă n facilitatea relaţiilor de credit şi se realizează prin asigurarea rambursării creditului acordat prin  utilizarea cambiei sau biletului la ordin n cadrul unor modalităţi de plată cum sunt: acreditivul utilizabil prin cambii, scrisoarea comercială de credit, incasso-ul documentar contra acceptare. Prin mecanismul acestor modalităţi, vnzătorul, care livrează o marfă pe credit, devine n momentul livrării beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin prin care cumpărătorul se obligă să plătească, la scadenţă, contravaloarea mărfii livrate, vnzătorul dispunnd de o garanţie suplimentară privind rambursarea creditului.   

 

     funcţia de instrument de credit bancar – constă n asigurarea unei mai rapide circulaţii a creanţelor, n sensul că beneficiarul unei cambii sau al unui bilet la ordin poate obţine, n schimbul transferului creanţei reprezentate de acest instrument, o sumă de bani nainte de scadenţă. Principalele operaţiuni prin care titlurile de credit ndeplinesc funcţia de instrument de credit bancar sunt scontarea şi forfetarea. Avnd n vedere că aceste operaţiuni se fac de către persoana care a acordat iniţial un credit, finanţnd astfel o persoană, aceste operaţiuni apar privite din punctul de vedere al primei persoane ca operaţiuni de refinanţare.

 

Scontarea reprezintă o formă tradiţională de mobilizare a creditelor pe termen scurt prin cedarea drepturilor de creanţă ncorporate n titluri de credit .5 Scontarea constă n transferul creanţei reprezentate de un titlu de credit neajuns la scadenţă n schimbul unei sume egale cu valoarea nominală a instrumentului scontat minus dobnda asupra sumei plătite, calculnd din momentul scontării pnă la scadenţă, la care se mai adaugă anumite cheltuieli de ncasare a cambiei.

Din punct de vedere juridic, scontarea implică andosarea instrumentului n favoarea celui care l primeşte (n general o bancă comercială specializată n asemenea operaţiuni).

Taxa de scont are o natură economică complexă, cuprinznd n principal dobnda pe care banca de scont o percepe pentru faptul că acordă beneficiarului instrumentului un credit (S) pe o perioadă de n zile. Taxa de scont mai include cheltuielile pe care banca le va face pentru ncasarea cambiei sau biletului la ordin precum şi o sumă menită să acopere riscurile pe care banca de scont şi le-a asumat achiziţionnd instrumentul respectiv.

Prezentarea instrumentului n vederea scontării se va face cu 15 zile lucrătoare nainte, pentru a da posibilitate inspecţiei bancare să efectueze analiza bonităţii plătitorului.

La scontare poate apela şi importatorul atunci cnd ntre cei doi parteneri de afaceri se foloseşte procedura cec/cambie. Aceasta constă n aceea că un exportator, a cărui cambie a fost acceptată de un importator, poate gira această cambie n favoarea importatorului (acceptantului) astfel nct importatorul o poate sconta la banca sa. Simultan, importatorul i trimite exportatorului un cec pentru suma respectivă tras asupra băncii la care scontează cambia. Cnd cecul este prezentat la plată de către exportator, contul importatorului este creditat.

cu suma scontată de către bancă, astfel nct aceasta va onora cecul la plată.

Avantajul acestei proceduri derivă din rata favorabilă a scontului, care de regulă este considerabil mai avantajoasă dect rata dobnzii sau a creditului pe descoperit – overdraft. Importatorul poate obţine chiar un rabat pentru plata rapidă.

Dezavantajul acestei operaţiuni este acela că exportatorul rămne răspunzător att ca trăgător ct şi ca girant al cambiei. El şi poate exclude răspunderea ca girant dar nu ca trăgător şi va trebui să onoreze cambia dacă cumpărătorul nu plăteşte la scadenţă. De asemenea, att exportatorul ct şi banca de scont sunt n pericol dacă importatorul nu trimite cecul sau dacă suma scontată sau bunurile importatorului sunt ipotecate la terţi. n aceeaşi ordine de idei, trăgătorul/girant este posibil să aibă nevoie de o autorizaţie de schimb valutar pentru a-şi transfera revendicările către tras. n Belgia, Franţa şi Germania această operaţiune este n general acceptată, dar n alte ţări europene nu este nici cunoscută şi nici acceptată.

 

 

Rescontarea presupune ca băncile comerciale să preschimbe n bani cambiile şi biletele la ordin, pe care le deţin, la banca centrală, care percepe taxa oficială a scontului, influenţnd astfel nivelul general al ratei dobnzii.6 Necesitarea acestei operaţiuni este impusă de faptul că disponibilităţile monetare ale băncilor comerciale sunt limitate şi nu ar putea contribui la refinanţarea exporturilor, prin operaţiunea de scontare, dect n mică măsură. Pentru a putea realiza un volum mai mare de operaţiuni de scontare, băncile comerciale cor căuta, la rndul lor, să se refinanţeze prin obţinerea de credite din străinătate sau de la banca centrală din ţara respectivă.

De mărimea taxei de rescont depinde mărimea taxei de scont aplicată de băncile comerciale care, n ţările cu monedă convertibilă este n general cu 1 – 4,5 % mai mare dect taxa de reescont.

Pentru a accepta rescontarea, banca centrală impune ndeplinirea următoarelor condiţii:

 

- termenul rămas pnă la scadenţă să nu fie mai mare de 90 zile;

           - cambia să poarte cel puţin trei semnături ale unor persoane considerate solvabile;

           - sumele de plată să fie exprimate n moneda naţională;

- instrumentul să provină dintr-o operaţiune comercială şi nu financiară (camătă).

 

Din cele menţionate mai sus, rezultă că nu orice titlu de credit poate fi rescontat, de aceea, cnd se ia n considerare refinanţarea prin scontare, va trebui să se ncerce ca acesta să ndeplinească şi condiţiile necesare rescontării deoarece n acest caz nivelul taxei scontului este minim, prin urmare scontarea va fi mai eficientă.

 

 

Forfetarea constă n vnzarea de către exportator a unei creanţe asupra importatorului, pe termen mediu sau lung (de la 6 luni la 5 ani), unei bănci sau instituţii financiare specializate (forfetist), cu condiţia renunţării de către aceasta la dreptul de regres asupra exportatorului. n general, este posibil ca respectiva creanţă să fie sub forma unei garanţii bancare sau acreditiv cu plata diferată, dar, de cele mai multe ori, creanţa este incorporată ntr-o cambie sau bilet la ordin.

 

Din punct de vedere istoric, forfetarea este apărută relativ recent ca urmare a necesităţii ca exportatorii să acorde credite pe perioade tot mai lungi şi n cote tot mai mari (la exporturile complexe cota de credit ajunge la 80 - 85 %, iar perioada de creditare depăşeşte 5 ani. n aceste condiţii, resursele financiare ale exportatorilor şi chiar ale băncilor comerciale sunt insuficiente (reescontarea este imposibilă datorită scadenţelor foarte lungi).

Din punct de vedere juridic, scontarea şi forfetarea se aseamănă prin faptul că ambele presupun transmiterea instrumentului prin andosare. Deosebirea semnificativă de natură juridică este marcată de faptul că, n cazul scontării, noul beneficiar (banca de scont) şi conservă dreptul de regres mpotriva trăgătorului/beneficiarului, pe cnd n cazul forfetării, forfetistul renunţă la acest drept.

Din punct de vedere economic, cea mai importantă asemănare ntre cele două operaţiuni o constituie scopul acestora, şi anume refinanţarea exportului. Deosebirile de natură economică sunt:

 

- forfetarea se realizează de către instituţii specializate din cteva ţări: Elveţia, Anglia, Germania, pe cnd scontarea este realizată de un număr mare de bănci comerciale din aproape toate ţările;

- forfetarea implică atragerea de fonduri de pe piaţa eurodevizelor, pe cnd scontarea se face din fondurile proprii ale băncilor sau pe baza celor obţinute din reescontare;

- termenul pentru care se efectuează forfetarea este mediu sau lung, pe cnd scontarea implică termene scurte;

- taxa de forfetare este influenţată de nivelul dobnzii pe piaţa eurodevizelor, de nivelul garanţiilor de plată, de durata creditului, de valuta de plată, de tipul de marfă vndut precum şi de ţara şi firma importatoare, n timp ce taxa de scont este influenţată de nivelul taxei de rescont (a taxei oficiale a scontului). Făcnd o analiză se constată că numai nivelul dobnzii este uşor de cuantificat, ceilalţi factori care  influenţează taxa de forfetare trebuind să fie luaţi n considerare pentru fiecare 1

caz n parte. Astfel nivelul taxei de forfetare se stabileşte prin negocieri ntre forfetist şi beneficiarul cambiei. Acest mod de stabilire a taxei este redat n limba franceză prin expresia “a forfait” care a fost preluată şi n alte limbi: germană – “forfaiterung”, engleză – “forfait financing”.

 

 

 

n continuare este prezentat un studiu de caz privind calculul eficienţei unei operaţiuni de forfetare .

 

Firma Exporter Ltd., domiciliată n Elveţia 100, Main Street, CH 8001 Zurich, vinde, n cadrul unui contract comercial internaţional, ncheiat n 10.04.2001, maşini textile firmei Importadora S.A. cu domiciliul 1, Calle Alcada, E-28014 Madrid, Spania. Termenul de livrare al mărfii este 20 aprilie 2002.

Potrivit condiţiilor stipulate n contractul comercial internaţional, n valoare de 1.000.000 euro, exportatorul intenţionează să forfeteze creanţele rezultate din tranzacţia pe care a ncheiat-o, n următoarele condiţii:

 

- 10 % plata la livrare, respectiv 100.000 euro;

 

- 90 % plată pe credit, respectiv 900.000 euro. Creditul furnizor se va materializa ntr-un set de 6 cambii, fiecare cu o valoare de 150.000 euro, cu o dobndă de 6 % pe an, cu scadenţe semestriale, prima cambie fiind scadentă la 6 luni de la livrare, după cum urmează:

 

Valoarea cambiei

(euro)

Dobnda

Valoarea nominală

(euro)

Scadenţa

150.000

4.500

154.500

20.10.2002

150.000

9.000

159.000

20.04.2003

150.000

13.500

163.500

20.10.2003

150.000

18.000

168.000

20.04.2004

150.000

22.500

172.500

20.10.2004

150.000

27.000

177.000

20.04.2005

900.000

 

 

94.500                          

 

 

 

994.500

 

 

 

 

Plata este garantată printr-o scrisoare de garanţie bancară cu următorul conţinut:

 

- părţile implicate sunt cele două firme, cea din Madrid n calitate de importator şi cea din Zurich n calitate de exportator;

- obiectul garanţiei l constituie livrarea de maşini textile, 90 % din valoarea contractului materializndu-se ntr-un set de 6 cambii, fiecare cu valoarea de 150.000 euro, cu dobnda anuală de 6 %. Conform contractului, prima rată este scadentă la 180 zile de la livrare, iar celelalte evoluează la intervale de 180 zile ajungnd ca ultima rată să fie scadentă la 1.080 zile . Astfel totalul ratelor scadente este de 994.500 euro;

-   valoarea garanţiei este de 994.500 euro, pe care Guarantee Bank Ltd. din Madrid o va plăti  exportatorului sau oricărui deţinător “bona fide” al cambiilor;

 

- condiţiile de executare constau n faptul că plata se va face contra prezentării fiecărei cambii la data scadenţei, n cazul n care Importadora S.A. nu poate efectua plata;

 

- formula de angajament a băncii este irevocabilă şi necondiţionată n ceea ce priveşte plata către exportator sau către orice alt deţinător “bona fide” al cambiilor, la prima cerere şi avnd toate drepturile de protest;

 

- valabilitatea garanţiei bancare este pnă la 20 mai 2005 (la o lună de la data scadenţei ultimei cambii – 20 aprilie 2005);

 

- garanţia este supusă, n caz de litigiu, dreptului spaniol n materie

 

- scrisoarea de garanţie este semnată de Guarantee Bank Ltd. Madrid. Creanţele, materializate n setul de 6 cambii, fiind imediat disponibile, Exporter Ltd. Zurich iniţiază operaţiunea de forfetare, n vederea rentregirii rapide a fondurilor investite n maşinile textile respective. Pentru a decide eficienţa operaţiunii de forfetare, exportatorul trebuie să aibă n vedere taxa de forfetare, care este periodic publicată de instituţiile de forfetare şi dobnzile la eurovalute. Taxa de forfetare pentru Elveţia (creanţe exprimate n euro) este de 6 %, egală cu dobnda la creditul acordat de exportator. Pentru a determina, n acest stadiu, suma care se va ncasa prin forfetare se utilizează formula:

 

                       Vn x Tf x Nz

Vf = Vn –                                

                        360 x 100

 

unde:

Vf – valoarea de forfetare sau suma cash pe care beneficiarul creanţei o obţine prin forfetare;

Vn – valoarea nominală a creanţei sau suma nscrisă pe efectul de comerţ şi care urmează a fi achitată la scadenţă instituţiei forfetare;

Tf – taxa de forfetare;

Nz – numărul de zile din momentul forfetării pnă la scadenţa creanţei.

n exemplul avut n vedere, dobnda la creditul comercial este egală cu taxa de forfetare, operaţiunea fiind avantajoasă pentru exportator, care ntocmeşte următorul scadenţar:

 

 

 

Valoarea nominală (Vn)

(euro)

Nr.zile

(Nz)

Discount

(euro)

Valoarea de forfetare (Vf)

(euro)

154.500

180

4.635

149.865

159.000

330

9.540

149.460

163.500

540

14.715

148.785

168.000

720

20.160

147.840

172.500

900

25.875

146.625

177.000

1.080

31.860

145.140

994.500

 

 

 

 

 

 

106.785

 

887.715

 

 

Rezultă astfel că prin forfetarea creanţei de 994.500 euro (credit şi dobndă) costul total, prin aplicarea taxei de forfetare de 6 % se ridică la 106.785 euro. Exportatorul va ncasa suma de 994.500 – 106.785 = 887.715 euro.

 

 

Utilizarea cambiilor şi biletelor la ordin n cadrul modalităţilor de plată internaţionale

 

 

 

Pentru a elimina riscul de neplată n afacerile economice internaţionale, cambiile şi biletele la ordin au evoluat de la utilizarea lor singulară, n sine, la asocierea lor unei alte tehnici de plată cum ar fi acreditivul documentar, scrisoarea de credit comercială şi incasso-ul, cu valoare de instrument de garantare (n special n cazul incasso-ului) sau ca rezultat al unor reglementări specifice, particulare privind plata (scrisoarea de credit comercial, caracteristică ţărilor de drept anglo-saxon).

Datorita faptului ca , intre momentul expedierii marfurilor si cel al incasarii valorii acestora exista o diferenta de timp si spatiu considerabila , fiecare parte contractanta urmareste , in timpul negocierilor sa castige garantii cat mai multe , exportatorul ca va incasa la timp contravaloarea marfurilor iar importatorul ca va primi la timp cantitatea de marfuri solicitata la pretul si parametrii calitativi stabilite in contract .

In practica economica actuala , in afacerile economice internationale sunt utilizate o serie de mijloace , instrumente si tehnici de plata menite sa acorde partenerilor de afaceri garantiile mai sus-mentionate , in functie de gradul de cunoastere si incredere existent intre acestia .

 

Sunt situaţii tot mai frecvente n care exportatorii acceptă o amnare a plăţii. Pentru a se acoperi contra riscurilor la care se expun şi, totodată, pentru a putea materializa creanţa sub forma unui efect mobilizabil, exportatorul va solicita deschiderea unui acreditiv documentar utilizabil prin acceptare sau negociere de cambii.

. Acreditivul documentar este modalitatea de plata cel mai frecvent utilizata in tranzactiile intemationale, fiind in mod deosebit solicitat in cazul contractelor de valoare ridicata, ori atunci cand exista indoieli in ceea ce priveste solvabilitatea partenerului.

  Părţile implicate in derularea unui acreditiv documentar sunt: ordonatorul (importatorul),  banca emitenta (banca importatorului), beneficiarul acreditivului (exportatorul),  banca exportatorului (banca avizatoare / notificatoare / platitoare / negociatoare).

n decontarea tranzacţiilor internaţionale acreditivul documentar ocupă un loc important – peste 70%. Utilizarea sa extinsă este determinată de avantajele pe care le prezintă att pentru exportator ct şi pentru importator. Această modalitate de plată se face după regulile şi uzanţele uniforme elaborate de  CCI Paris (Camera Internaţională de Comerţ):

   Plata prin acreditiv documentar face parte integrantă din ansamblul relaţiilor comerciale şi construcţia financiară a unei afaceri.

Succesiunea momentelor:

1.                       existenţa unui contract sau a unei nţelegeri prin care partenerii au convenit plata prin acreditiv documentar

2.                       dispoziţia/ordinul de deschidere – este dat de importator băncii sale, banca emitentă şi cuprinde toate condiţiile de termene şi documente pe care trebuie să le ndeplinească exportatorul pentru a i se face plata,

3.                       deschiderea acreditivului documentar constă n elaborarea unui nscris, nsuşi acreditivul documentar, prin care banca emitentă se angajează ferm la plată n favoarea beneficiarului acreditivului documentar, exportatorul, n condiţiile de termene şi documente potrivit nscrisurilor primite de la ordonator. Acest document este transmis băncii exportatorului,

4.                       notificarea beneficiarului acreditivului documentar – banca exportatorului anunţă exportatorul de deschiderea acreditivului documentar şi i remite documentul acreditivului documentar,

5.                       livrarea mărfii,

6.                       utilizarea acreditivului documentar – n posesia documentelor ce atestă livrarea mărfii n termenele şi condiţiile din acreditivul documentar, exportatorul le prezintă la bancă. Banca verifică concordanţa documentelor cu cerinţele acreditivului documentar şi efectuează plata( documente contra bani),

7.                       remiterea documentelor/rambursarea sumei – banca plătitoare, după efectuarea plăţii, remite documentul băncii emitente. Aceasta, după un nou control al documentelor, n funcţie de condiţiile din acreditiv, rambursează băncii plătitoare banii. n caz contrar, nu rambursează banii pe documente neconforme cu termenii acreditivului documentar.

8.                       notificare importator/ plata documente – banca emitentă deţine documentele privitoare la marfă şi pe cele pe care le eliberează importatorului contra plată.

eliberare/ ridicare marfă.

FORME ŞI TIPURI DE ACREDITIV DOCUMENTAR

 

   n funcţie de natura angajamentului asumat de banca emitentă, acreditive pot fi:

     revocabile

     irevocabile

     irevocabile confirmate.

Acreditive revocabile

   Aceste acreditive sunt rar utilizate datorită faptului că prezintă riscuri pentru exportator. Aspectul revocabil trebuie menţionat n deschiderea acreditivului documentar.

   Poate fi modificat sau anulat de banca emitentă n orice moment al derulării acreditivului documentar, fără o avizare prealabilă a beneficiarului acreditivului documentar, cu condiţia ca notificarea de modificare sau anulare să parvină băncii nsărcinate cu plata, acceptarea, negocierea, nainte ca astfel de operaţiuni să se fi produs.

 

Acrditive irevocabile

   Acreditivul documentar irevocabil presupune un angajament ferm al băncii emitente de a executa sau a face să se execute (desemnnd o altă bancă), plata, acceptarea, negocierea, cu condiţia ndeplinirii tuturor prevederilor stipulate cu ocazia deschiderii. Acest angajament nu poate fi modificat sau anulat dect cu acordul părţilor interesate.

   Acreditivul irevocabil presupune certitudine absolută privind plata pentru beneficiar, cu condiţia de a se conforma tuturor condiţiilor prevăzute n acreditiv şi de a prezenta toate documentele.

 

 

 

Acreditive irevocabile confirmate

   Sunt acelea n care, la angajamentul irevocabil al băncii emitente se adaugă un angajament egal ca valoare şi condiţii al unei terţe bănci, banca confirmatoare. Banca confirmatoare, situată de regulă n ţara beneficiarului acreditivului documentar, dar poate fi şi n altă ţară, acceptă faţă de beneficiar aceleaşi angajamente ca şi cele pe care banca emitentă şi le-a asumat prin deschiderea acreditivului documentar irevocabil.

 

Utilizarea acreditivului documentar şi alte precizări privind plăţile

   Utilizarea acreditivului documentar este un termen generic ce desemnează tehnica comercială bancară prin care exportatorul şi poate ncasa banii. Din acest punct de vedere utilizarea acreditivului documentar se poate realiza prin:

     plată la vedere,

     plată diferată,

     acceptare,

     negociere,

     plată la vedere şi prin acceptare (mixtă).

 

 Din punct de vedere al sumei plătite, acreditivele pot fi utilizate:

     total,

     parţial,

     n tranşe.

Toate acreditivele trebuie să indice clar dacă sunt utilizate prin plată la vedere, prin plată diferată, prin acceptare sau negociere.

Agenţii economici, n decizia lor privind o plată internaţională, au n vedere, pe de o parte, modalitatea de plată pentru care optează (cec, incasso, acreditiv etc) iar, pe de altă parte, modul n care vor fi transferate fondurile (letric, telegrafic, SWIFT) precum şi cine suportă comisioanele bancare.

     transfer letric prin poştă – este cel mai vechi, constă n transmiterea fizică a nscrisului printr-un anumit mijloc de transport (avion), de la o bancă la alta,

     transfer telegrafic – prin cablu (telex, fax),

transfer prin sistem SWIFT – tehnică computerizată (Society for Worldwide Interbank Financial - BRCE; BRD; Banca Agricolă;BCR; Telecomunications).

 

Scrisoarea comerciala de credit :

   Este o forma de acredtiv utilizata in Anglia, Japonia si zona de influenta anglo-saxona.

   Scrisoarea comerciala de credit este acea forma de AD prin care banca emitenta adreseaza direct beneficiarului o scrisoare prin care acesta este autorizat, cu conditia prezentarii, pana la un anumit termen, a documentelor prevazute in ordinul de deschidere si care atesta expedierea marfurilor, sa traga cambii la vedere sau la termen, asupra bancii emitente, aceasta angajandu-se irevocabil, fata de beneficiar sau fata de orice banca care negociaza documentele, sa le onoreze la prezentare, cu conditia strictei concordante cu prevederile scrisorii comerciale.

   Scrisoarea comerciala de credit este intotdeauna domiciliata in strainatate si este intotdeauna irevocabila.

   Specifica scrisorii de credit este plata prin negociere( derularea platii incumba intotdeauna utilizarea cambiei sau a biletului la ordin).

   Ca termene de derulare, beneficiarul scrisorii de credit prezinta bancii documentele insotite de cambii cu scadenta la vedere sau la termen, trase asupra cumparatorului, a bancii emitente sau a altei persoane indicate in scrisoare. Cand cambiile au scadenta la diferite termene, iar beneficiarul acreditivului doreste plata imediata, le poate sconta. In acest caz, scontul este suportat de beneficiarul scrisorii de credit.

   Banca negociatoare achita cambia, impreuna cu documentele, le remite bancii emitente, de unde apoi, isi recupereaza banii. Pentru operatiunea efectuata, banca negociatoare percepe un comision de negociere si isi retine dobanda pentru intervalul ce se scurge din momentul negocierii pana in momentul incasarii banilor de la banca emitenta.

   Costul operatiunii de negociere este suportat de ordonator.

   Pentru a accelera incasarea contravalorii exportului banca emitenta acorda dreptul bancii notificatoare de a negocia documentele.

 

Incasso-ul este o modalitate de plată mai puţin sigură pentru exportator dect acreditivul documentar, deoarece marfa este livrată pe adresa cumpărătorului fără nici o garanţie de plată. Acest neajuns poate fi nlăturat, printre alte metode (garanţii bancare, plată n avans, vinculaţie), prin utilizarea cambiilor trase asupra cumpărătorului sau prin bilete la ordin emise de acesta. Astfel, dacă cumpărătorul refuză plata sau acceptarea (n cazul cambiei) nu va putea intra n posesia documentelor fără de care vămuirea sau livrarea mărfurilor la destinaţie devin imposibile, mai ales cnd este vorba de conosamente fluviale sau maritime.

 

Incasso-urile nu trebuie să conţină o cambie sau un bilet la ordin plătibile la o dată ulterioară, dacă instrucţiunile prevăd ca documentele comerciale să fie eliberate contra plată. Dacă un incasso conţine o cambie plătibilă la o dată ulterioară, ordinul de ncasare trebuie să precizeze dacă documentele comerciale vor fi eliberate trasului contra acceptare (D/A) sau contra plată (D/P). n absenţa unei astfel de precizări, documentele vor fi eliberate numai contra plată şi Banca nsărcinată cu ncasarea (colectoare) nu va fi răspunzătoare pentru nici o consecinţă decurgnd din orice ntrziere n eliberarea documentelor.

 

Teoretic, una şi aceeaşi cambie poate forma obiectul a două incasso-uri. Prima dată, cambia nsoţind documentele comerciale n cadrul unui incasso documentar, care prevede plata pe credit, este trimisă spre acceptare, iar a doua oară, singură (nsoţită doar de ordinul de ncasare) este trimisă n cadrul incasso-ului simplu spre ncasare. n practică, o cambie primită de banca nsărcinată cu ncasarea spre acceptare, după acceptare poate să nu mai fie trimisă exportatorului sau băncii sale, ci scontată de aceasta sau păstrată pnă la scadenţă cnd suma va fi trimisă ordonatorului.

 

 

CONCLUZII

   Alegerea unei modalitati sau a unui instrument de plata , in derularea unei afaceri economice internationale , implica din partea managerilor si a colectivelor de specialisti, ce isi desfasoara activitatea in acest domeniu , cunostinte temeinice de management si marketing international , de legislatie interna si internationala in domeniile comercial , financiar - bancar , cu atat mai mult cu cat fiecare dintre aceste mijloace , instrumente si tehnici de plata au particularitatile lor de forma si de fond .

Bineinteles ca aceasta alegere depinde si de alte elemente cum ar fi : legislatia nationala-care trebuie sa fie aliniata la cea internationala , de experienta acumulata in timp si traditia in utilizarea acestor mijloace sau instrumente , pozitia firmei pe pietele internationale , relatia dintre agentul economic si banca sau bancile colaboratoare , puterea economico-financiara a firmei etc .

   In conditiile in care Romania si -a exprimat dorinta de aderare la Uniunea Europeana iar pe plan european se fac eforturi pentru realizarea unei europe unite , cunoasterea si utilizarea tehnicilor si instrumentelor de plata , a managementului tranzactiilor internationale in ansamblul sau , trebuie sa constituie un obiectiv prezent si viitor pentru toti cei implicati in domeniile comercial , financiar , banacar , economic in general .

 


BIBLIOGRAFIE

 


Ion Turcu – “Teoria şi practica dreptului comercial romn”, vol.II, Editura Lumina Lex,  Bucureşti, 1998, 

 

Mariana Negruş, - “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti “Plăţi şi garanţii internaţionale”, Editura All, Bucureşti, 1996,

 

Alexandru Puiu – “Management internaţional – tratat”, vol.I, Ed. Independenţa Economică, Brăila, 1999

 

 

C. Kiriţescu “Relaţii valutar-financiare internaţionale”, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică  Bucureşti, 1978, 

 

Mihai-Gheorghe A. Imireanu – “Produse şi servicii bancare n relaţiile de plăţi interne şi internaţionale” – Editura Tribuna Economică, Bucureşti, 2002, 

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica