referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Comert international

Categoria: Referat Economie

Descriere:

Presupunem că ţările A şi B produc grâu şi vin. Notăm cu ALG şi ALW numărul de ore de muncă necesare pentru a produce un kilogram de grâu şi un litru de vin. În continuare notăm cu QG, respectiv QW, producţiile de grâu, respectiv vin. De asemenea, presupunem că în economie este o ofertă iniţială de L ore-om. Limitele producţiei sunt date deci de inegalitatea ALG*QG + ALW*QW  L. Atunci costul de oportunitate al unui kg de grâu este egal cu numărul de litri de vin la care ar trebui să se renunţe pentru a se putea produce un kg suplimentar de grâu. Un kg de grâu necesită ALG ore-om, deci într-o oră de muncă se puteau produce 1/ ALW litri de vin. Aşadar costul de oportunitate al grâului faţă de vin este ALG/ALW indiferent de producţie(condiţia 2).*...

Varianta Printabila 


1

INTRODUCERE

ncă de la crearea Comunităţii Economice Europene la 25 martie 1957, s-a prevăzut crearea unei uniuni economice şi monetare, ceea ce nseamnă, pe scurt, libera circulaţie n cadrul comunităţii a mărfurilor, serviciilor, capitalului şi forţei de muncă, precum şi adoptarea unei monede unice.

Primul deziderat, cel al eliminării barierelor de orice tip din calea circulaţiei mărfurilor, serviciilor şi factorilor de producţie a fost pe deplin realizat 36 de ani mai trziu, la 1 ianuarie 1993 cnd a nceput să funcţioneze Piaţa Unică. Cel de-al doilea obiectiv a fost atins la 1 ianuarie 1999, cnd ratele de schimb a 11 ţări din cele 15 din cadrul Uniunii Europene au fost fixate irevocabil faţă de noua monedă – Euro.

Aşa cum se previzionase, crearea Pieţei Unice a dat un nou suflu relaţiilor comerciale dintre ţările membre.

Statisticile indică evoluţia comerţului n cadrul Uniunii Europene, nsă nu prezintă natura acestor schimburi, structura lor şi mai ales cauza lor. Ţările cele mai dezvoltate ale Uniunii au structural o compoziţie foarte diversă de cea a ţărilor mai puţin dezvoltate. Urmărirea valorică a schimburilor ntre ţări, aşa cum e ea prezentată n statistici, nu permite sesizarea acestor diferenţe.

Scopul acestei lucrări este cercetarea naturii şi cauzelor acestor schimburi. Pentru a putea fi nţelese, lucrarea va aborda cercetarea lor din dublă ipostază – teoretică şi empirică. Prima parte va avea n vedere cele mai de seamă contribuţii teoretice n analiza comerţului internaţional, tocmai pentru că abordarea teoretică a mecanismului schimburilor intracomunitare presupune cunoaşterea cercetărilor pe plan teoretic, fiind o mbinare a diverselor teorii emise. n acest sens, vor fi prezentate teoriile clasice ale lui Ricardo – Torrens şi Hecksher – Ohlin, ca şi cele moderne – teoria economiilor de scară, cea a ciclului produsului şi nu n cele din urmă, teoria concurenţei monopolistice. Partea a doua va trata comerţul intracomunitar, natura sa, schimburile inter şi intra-ramuri, metodologia de măsurare a acestor schimburi, precum şi explicaţia teoretică a acestor schimburi.

Lucrarea doreşte să mbine planul teoretic cu cel practic. Teoriile prezentate vor fi urmărite nu doar din punct de vedere teoretic, ci şi empiric, pentru a se vedea n ce măsură ele sunt viabile, n ce măsură ele explică evoluţia reală a comerţului internaţional şi mai ales intracomunitar.

 

TEORIILE COMERŢULUI INTERNAŢIONAL.

 

n prezentarea modelelor teoretice ce urmează vor fi făcute anumite ipoteze care vor condiţiona validitatea legităţilor pe care le generează. Multe din aceste ipoteze vor părea nerealiste iar altele foarte greu de ndeplinit. Pentru eliminarea sau atenuarea acestor condiţionări nerealiste au fost elaborate multe alte modele plecnd de la cele de bază. Scopul acestei prime părţi a lucrării nu este de cel de a cerceta aceste “extensii” teoretice, ci acela de a urmări doar modelele de bază n caracteristicile lor cele mai relevante pentru studiul de faţă.

Preţul pe piaţa mondială este o caracteristică esenţială şi intrinsecă a fiecărui model. Nivelul său mondial comparativ cu cel intern pentru un acelaşi bun este esenţial pentru a stabili poziţia de importator sau exportator a ţării respective sau luarea de măsuri de politică comercială.

Fig. 1 prezintă modul de formare a preşului pe piaţa mondială, presupunnd că există numai două ţări A şi B care comercializează n mod liber, fără a fi mpiedicate de orice bariere tarifare sau netarifare. n fiecare industrie preţul bunului x e determinat de intersecţia curbei cererii cu cea a ofertei. Presupunem că n situaţie autarhică (nu există schimburi externe), preţul bunului x este mai mare n ţara A dect n ţara B (PA > PB).        Diferenţa ntre curba ofertei ţării A, SA şi cea a cererii DA formează curba mondială a cererii Dx, iar excedentul ofertei SB peste cererea DB formează curba mondială a ofertei Sx. Intersecţia celor două curbe are loc n punctul E, la preţul Pw, ntre PA şi PB. n acest punct cantitatea vndută este egală cu cea cumpărată şi egală cu excedentul cererii interne faţă de ofertă n ţara A şi cu surplusul ofertei interne peste cererea din ţara B.

 


 

Determinarea n acest mod a preţului este simplă nsă superficială. Modelul prezintă curbele cererii şi ofertei fără a da explicaţii n legătură cu factorii care le determină, pe ce bază sunt construite. n consecinţă este imposibil de previzionat cum se vor deplasa acestea n cazul unor mişcări mai profunde n economiile ţărilor respective.

Este rolul teoriilor să explice care sunt determinanţii comerţului internaţional

 

Modelul Ricardo – Torrens. Productivitatea muncii şi avantajul comparativ.

 

Acest model poate fi sintetizat prin următoarea afirmaţie: fiecare ţară se specializează n producţia acelor bunuri pe care le realizează relativ mai avantajos dect celelalte ţări. Ipotezele acestui model sunt:

1.      Lumea e redusă la două ţări care produc două bunuri;

2.      Costul producerii unui bun ntr-o ţară e constant indiferent ct de mult creşte sau scade producţia acelui bun;

3.      Concurenţa pe piaţă e perfectă, deci nu există profituri, iar preţul bunului este egal cu costul producerii lui;

4.      Costul unui bun e determinat de cantitatea de muncă cheltuită pentru a-l produce;

5.      Costurile de transport sunt neglijabile.

Presupunem că ţările A şi B produc gru şi vin. Notăm cu ALG şi ALW numărul de ore de muncă necesare pentru a produce un kilogram de gru şi un litru de vin. n continuare notăm cu QG, respectiv QW, producţiile de gru, respectiv vin. De asemenea, presupunem că n economie este o ofertă iniţială de L ore-om. Limitele producţiei sunt date deci de inegalitatea ALG*QG + ALW*QW < L. Atunci costul de oportunitate al unui kg de gru este egal cu numărul de litri de vin la care ar trebui să se renunţe pentru a se putea produce un kg suplimentar de gru. Un kg de gru necesită ALG ore-om, deci ntr-o oră de muncă se puteau produce 1/ ALW litri de vin. Aşadar costul de oportunitate al grului faţă de vin este ALG/ALW indiferent de producţie(condiţia 2).*

 


Presupunem că PW este preţul unui litru de vin şi PG cel al unui kg de gru n ţara A. ntruct munca este singurul factor de producţie iar preţul este egal cu costul (condiţiile 3 şi 4). Preţul vinului este egal cu PW = ALW*W, iar cel al grului este PG = ALG*W, unde W reprezintă salariul mediu orar n ţara A.

Aceeaşi condiţie 3 ne asigură că salariile n cele 2 “industrii” sunt egale, pentru că dacă ar fi mai mari ntr-una, mobilitatea perfectă a muncitorilor presupusă de concurenţa perfectă va conduce la angajarea n ţara ce oferă cel mai nalt nivel al salariului, sporind oferta de muncă şi favoriznd scăderea acestuia pnă cnd salariile se vor egaliza. Deci n situaţie de autarhie avem W = PW /ALW = PG /ALG.

n condiţiile n care ţara trece la deschidere totală, PW şi PG nu vor mai fi determinaţi de factori interni, iar dacă PWint /ALW < PGint /ALG (1) , adică salariile n sectorul vinului sunt  mai mici dect n cel al grului iar toţi muncitorii din A vor produce gru.

Condiţia 1 poate fi rescrisă

              (2), adică economia se va specializa n producţia de gru dacă preţul relativ al grului depăşeşte costul său de oportunitate şi se va specializa n producţia de vin dacă preţul relativ al acestuia este superior costului său de oportunitate.

 

Comerţul ntr-o    cu un singur factor ?????

 

Putem presupune că ntr-o stare de autarhie ţara A produce gru relativ mai ieftin dect ţara B, adică producnd un kilogram suplimentar de gru renunţă la mai puţini litri de vin dect ţara B (costul de oportunitate al grului faţă de vin e mai mic n A faţă de B).

Deci A are avantaj comparativ n producerea de gru, iar B n producerea vinului (frontiera posibilităţilor de producţie e mai nclinată pentru B dect pentru A). Preţul internaţional determinat n modul arătat la nceputul capitolului se va situa ntre preţurile relative interne nainte de deschidere:

         

Aşa cum am arătat, ţările se vor specializa complet, A n producţia de gru iar B n producţia de vin. Această specializare va fi benefică amndorura, pentru că A va “produce” vin indirect, schimbnd un kilogram de gru pe mai mulţi litri de vin dect ar fi schimbat n condiţii de autarhie. ntr-adevăr, A ar produce ntr-o oră 1/ALW litri de vin. n aceeaşi oră, ar putea produce 1/ALG kg de gru. Un kg de gru poate “produce” indirect (adică să fie schimbat pe) PGint / PWint litri de vin, adică 1/ALG ar putea “produce” 1/ALG * PGint / PWint litri de vin.

ntruct 1/ALG * PGint / PWint > 1/ALW (vezi relaţia (2)), rezultă că e mai avantajos pentru A să producă numai gru şi să-l schimbe pe vin. Astfel, frontiera posibilităţilor de producţie se lărgeşte pentru ambele ţări, cum arată şi figura 3.


                


Prezentarea de mai sus este validă n cazul n care schimbul se face prin troc, cnd o cantitate dintr-un bun e schimbată pe o altă cantitate dintr-un alt bun. nsă ntr-o economie intervin şi banii, iar salariile sunt exprimate n bani. Pentru exemplificare să luăm exemplul următor:

 


Ţara A are avantaj comparativ n producerea grului, iar ţara B n producerea vinului. nsă ţara A necesită pentru producerea unui kg de gru de 6 ori mai mult timp, iar pentru vin de 1.5 ori mai mult. Se pune ntrebarea: cum este posibil ca ţara B să vndă mai ieftin ca A vinul, n care are avantaj comparativ?După cum se observă, intervin salariile pe care, pentru simplitate, le exprimăm n aceeaşi monedă. Pentru ca vinul  produs de B să coste mai puţin dect cel produs n A, trebuie ca salariile n B să reflecte diferenţa de productivitate. Pentru ca A să vndă gru n pofida salariilor mai mici din B n pofida salariilor mai mici din B, iar B să vndă vin n pofidă productivităţii mai mari din A următoarele relaţii trebuie ndeplinite:

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica