| 
  
    | 
      Vlad tepes     Categoria: Referat
        Istorie     
             Descriere:
 Unul  dintre  fiii  lui  Mircea  cel  Batrân  a  fost  Vlad,  supranumit
  ,,Dracul".  Din  1431  si  pâna  în  1436,  Vlad  Dracul  a  trait  în
  Transilvania.  El  a  locuit  într-o  casa  din  Sighisoara,  în  care
  îsi  instalase  si  o  monetarie,  din  ale  carei  venituri  se  
întretinea.  Prin  1428-1429  i  se  nascuse  un  fiu,  caruia  îi  
daduse  numele  de  Mircea,  în  amintirea  tatalui  sau.  Nu  dupa  
multa  vreme  a  venit  pe  lume  înca  un  baiat,  care  a  primit  
numele  tatalui,  Vlad... |  |  
    | 
 |  
    | 1
 
 V l a d   T e p e ş
 
 
 Unul 
dintre  fiii  lui  Mircea  cel  Bătrân 
a  fost  Vlad,  supranumit  ,,Dracul”. 
Din  1431  şi  până  în  1436, 
Vlad  Dracul  a  trăit  în 
Transilvania.  El  a  locuit  într-o 
casă  din  Sighişoara,  în  care  îşi 
instalase  si  o  monetărie,  din  ale 
cărei  venituri  se  întreţinea.  Prin 
1428-1429  i  se  născuse  un  fiu, 
căruia  îi  dăduse  numele  de  Mircea, 
în  amintirea  tatălui  său.  Nu  după 
multă  vreme  a  venit  pe  lume 
încă  un  băiat,  care  a  primit 
numele  tatălui,  Vlad.
 Toate 
acestea  au  luat  sfârşit  în  anul 
1436,  când  Vlad  Dracul,  aliat  cu 
cei  doi  fii  ai  lui  Alexandru 
cel  Bun,  Iliaş  si  Ştefan,  ajunşi 
domni  ai  Moldovei,  a  ocupat  tronul 
părintesc  al  Tării  Româneşti.  O 
viaţă  nouă  a  început  pentru  el 
şi  pentru  fiii  lui,  la care  s-a 
adăugat  un  al  treilea,  Radu, 
viitorul  domn  Radu  cel  Frumos.
 Educaţia 
pe  care  a  primit-o  Vlad  nu 
s-a  deosebit  de  aceea  a  cavalerilor 
occidentali  din  aceea  vreme.  De  la 
vârsta  de  şase  ani,  copilul  era 
luat  din  grija  mamei  sale  si 
dat  în  seama  unor  dascăli,  de 
obicei  boieri.  Copilului  i  se 
dădeau  în  special  precepte  privind 
caracterul  divin  al  domniei,  i  se 
explicau  raporturile  dintre  domn  şi 
boier,  dintre  domn  şi  supuşi, 
principiile  generale  ale  politicii 
externe  şi  modul  de  conducere  a 
războaielor.
 În  anul 
1442,  nenorocirile  au  reînceput  să 
se  abată  asupra  Ţării  Româneşti. 
Evenimentele  care  au  urmat  au  dus 
la  pierderea  domniei  de  către  tatăl 
lui  Vlad  Ţepeşi.  În  vara  anului 
1444,  după  încheierea  unei  păci 
între  Ungaria  şi  Imperiul  otoman, 
pace  la  care  adera  şi  Ţara 
Românească,  Vlad  Dracul  şi-a  trimis 
doi  fii,  pe  Vlad  Ţepeşi  şi  pe 
Radu  cel  Frumos,  ca  ostateci  la 
turci.  Ei  au  fost  duşi  în 
Asia  mică,  într-o cetate  izolată  în 
munţii  Anatoliei,  numită  Egrigöz,  astăzi 
un  mic  orăşel  în  ţinutul  Kütahya, 
unde  au  stat  până  în  1448.  În 
acel  an,  toamna,  scăpat  din 
închisorile  turceşti,  Vlad  Ţepeşi  s-a 
refugiat  în  Moldova,  unde  domnea 
ruda  sa  Alexăndrel,   fiul  lui 
Iliaş.  A  ajuns  pe  tronul  ţării 
printr-o  faptă  de  sânge,  anume 
uciderea  lui  Vladislov  al  II-lea.
 Anul  1459 
a  fost  anul  de  cotitură  al 
domniei  lui  Vlad  Ţepeşi.  Începând 
de  atunci  el  n-a  mai  plătit 
haraci  turcilor,  bizuindu-se  pe  ajutorul 
lui  Ştefan  cel  Mare  şi  al  lui 
Matei  Corvin.  În  ţară  a  reuşit 
să  facă  linişte  şi  să  taie 
din  rădăcină  uneltilire  vrăjmaşilor.  În 
vara  anului  1459,  chiar  în  ziua 
de  paşte,  a  avut  loc  pedepsirea 
boierilor  şi  a orăşenilor  târgovişteni 
pentru  a  răzbuna  uciderea  fratelui 
său,  Mircea.
 Măsurile 
radicale  pe  plan  intern  aveau  drept 
scop  pregătirea  ţării  pentru  marea 
înfruntare  cu  otomanii,  pe  care 
domnul  român  o  simţea  că  se 
apropie.  Mahomed  al  II-lea  îi  ceru 
în  iarna  anului  1461  tributul 
neplătit  de  trei  ani,  adăugând  şi 
500  de  copii  pentru  corpul  de 
ieniceri.  Ţepeşi  trebuia  să  se 
prezinte  personal  cu  tributul  la 
Sublima  Poartă.  El  a  respins  toate 
pretenţiile  Porţii.
 Fiindu-i 
dezvăluită  o  încercare  a  turcilor 
de  a-l  prinde  într-o  cursă,  aprigul 
domnitor  trase  în  ţeapă  pe 
conducătorul  turc  al  Nicopolei 
Hamza-paşa,  împreună  cu  secretarul  grec 
Catavolinos  şi  o  trupă  de  soldaţi.
La  11  februarie,  Dunărea,  de  la 
Vidin  până  la  vărsare,  era 
controlată  de  trupe  româneşti.  Ţepeşi 
stătea  în  Giurgiu  şi  scria  regelui 
Ungariei,  cerându-i  ajutor.
 
 
 1
La  venirea  primăverii,  însuşi  sultanul 
Mahomed  al  II-lea, 
cuceritorul  Constantinopolului,  în  fruntea 
unei  numeroase 
armate,  a  apărut  la  Dunăre  şi 
a  pornit  o  expediţie  de 
pedepsire  a  lui  Ţepeşi.  Forţând 
trecerea  Dunării  pe  la  Vidin, 
oastea  turcească  a  început  înaintarea 
prin  Ţara  Românească, 
spre  Târgovişte,  capitala  ţării.  Căldura 
era  înăbuşitoare  în 
câmpia  olteană.  Turcii  se  îndreptau 
cu  pierderi  mari  spre 
Târgovişte.  În  drumul ei  nu  întâlneau 
nici  cetăţi,  nici  oraşe, 
pe  care  să  le  asedieze,  ci 
doar,  nevăzuţi,  pe  ostaşii  lui 
Ţepeşi,  care  îi  hărţuiau  în 
continuu.  Detaşamentele  otomane 
plecate  după  pradă  erau  atacate 
erau  atacate  sistematic, 
grânele  arse,  fântânile  otrăvite.
 În  noaptea 
de  16  spre  17  iunie  a  avut
loc  una dintre 
cele  mai îndrăzneţe  acţiuni  -  un 
atac  de  noapte  având  ca 
scop  uciderea  sultanului  Mahomed  al 
II-lea.  Sultanul  când  a 
aflat  i-a  chemat  pe  ostaşi,  le-a 
înfăţişat  situaţia  şi  i-a 
convins  să  invadeze  tabăra  duşmană 
şi  fie  să  cadă  vitejeşte 
în  luptă,  fie  să  se  răzbune 
împotriva  duşmanului.  După  ce 
Ţepeşi  a  provocat  un  mare  măcel, 
împăratul  turcilor,  pierzând 
încrederea  în  privinţa  situaţiei,  a 
părăsit  în  ascuns  tabăra 
şi  a  luat-o  la  fugă.
 Retragerea 
otomanilor  a  fost  grabnică  şi ruşinoasă. 
Armata  bântuită  de  ciumă  şi 
înjumătăţită,  a  ajuns  la 
Andrianopole  abia  pe  la  sfârşitul 
lunii  iulie.  La  Brăila  a 
fost  lăsat  Radu  cel  Frumos,  ape 
ai  convinge  pe  boierii 
munteni  să-l  trădeze  pe  Ţepeşi.
 Venit  să  se  întâlnească  cu  regele
ungur,  Ţepeş,  care  nu 
bănuia  nimic,  a  fost  arestat.  Fără 
să  fie  lăsat  să   se 
justifice,  a  fost  trimis  la  Buda, 
apoi  la  castelul  Vişegrad, 
unde  a  stat  12  ani.  Abia  în 
1475  a  fost  eliberat  şi  regele 
I-a  dat  posibilitatea  să  lupte  din 
nou  împotriva  otomanilor.
 În  vara 
aceluiaşi  an  a  participat,  cu 
gradul  de 
căpitan,  la  o  campanie  în  Serbia, 
împotriva  aceluiaşi  imperiu. 
Un  an  mai  târziu,  în  noiembrie 
1476,  va  reuşi  cu ajutorul 
lui  Ştefan  cel  Mare  să  reocupe 
tronul  ţării.
 Revenit  pe 
neaşteptate  cu  ajutor  turcesc,  fostul 
domn 
Basarab  Laiotă,  l-a  surprins  pe 
Ţepeş  care  avea  în  jurul  său 
o  gardă  de  numai  200  de 
moldoveni  lăsaţi  de  Ştefan  cel  Mare 
şi  l-a  ucis  într-o  zi  rece  de 
iarnă  a  anului  1477.
 Marele 
voievod  nu  împlinise  nici  50  de 
ani,  dar 
devenise  cunoscut  în  toată  Europa. 
Luptele  duse  împotriva 
turcilor  treziseră  admiraţia  principilor 
italieni  şi  germani,  a 
Veneţiei  şi  a  papei,  ba  chiar 
a  lui  Mahomed  al  II-lea.
 |  
    | Referat oferit de www.ReferateOk.ro |  |