referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Apus de soare

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Accentuarea interesului pentru trecutul naţional, sub influenţa ideologiei paşoptiste, conduce şi în domeniul dramaturgiei la depăşirea unor etape a căutărilor (reprezentate de încercările lui Gh. Asachi, N. Istrati, M. Şoimescu, Al. Depărăţeanu în prima jumătate a secolului al XIX-lea), ca primă izbândă a genului impunându-se în 1867 drama lui B.P. Haşdeu, Răzvan şi Vidra...

Varianta Printabila 


1 Apus de soare
Barbu Ştefănescu Delavrancea

Accentuarea interesului pentru trecutul naţional, sub influenţa ideologiei paşoptiste, conduce şi n domeniul dramaturgiei la depăşirea unor etape a căutărilor (reprezentate de ncercările lui Gh. Asachi, N. Istrati, M. Şoimescu, Al. Depărăţeanu n prima jumătate a secolului al XIX-lea), ca primă izbndă a genului impunndu-se n 1867 drama lui B.P. Haşdeu, Răzvan şi Vidra. Pe drumul deschis acum vor păşi n anii următori Vasile Alecsandri, cu Despot-Vodă (1880), Al. Davila, cu Vlaicu-Vodă (1902), B. Şt. Delavrancea, cu Apus de soare (1909). Din istoria naţională autorii vor extrage modele şi semnificaţii pentru contemporaneitate. Ecoul evenimentului de la 1877 ncă stăpnea conştiinţa romnească la nceputul veacului nostru, aşa nct personalitatea lui Ştefan, domnitorul ales de Delavrancea n Apus de soare, reprezintă răspunsul ideal pentru preocuparea de consolidare a independenţei naţionale, evidenţiind totodată mndria unui neam care ştie să-şi preţuiască eroii.
Istoria Moldovei este urmărită de autor n etape succesive ntr-o trilogie care pleacă de la vremea lui Ştefan cel Mare, n Apus de soare, continuă cu domnia lui Ştefăniţă n Viforul şi se ncheie cu cea a lui Petru Rareş, n Luceafărul. n acest triptic, Apus de soare rămne o adevărată capodoperă a dramei romantice romneşti, anunţnd chiar - prin complexitatea eroului, prin problematica profund umană - orientări ulterioare ale teatrului modern. Sunt evidente sursele folosite n dimensiunea legendară a eroului, dar informaţiile legate de personajele istorice şi de evenimentele timpului sunt culese din Letopiseţele moldoveneşti publicate de M. Kogălniceanu, din Cronica romnilor şi a mai multor neamuri de Gh. Şincai, din cartea lui C. Esarcu, Ştefan cel Mare, Documente publicate n arhivele Veneţiei, sau din contribuţiile istoricilor contemporani, ca B.P. Haşdeu şi N. Iorga.
Metafora din titlu conotează echivalenţa morţii lui Ştefan cu apusul soarelui Moldovei.
Structurată n patru acte, drama prezintă ntr-o gradaţie ascendentă evoluţia unui conflict politic ntre domnul autoritar şi cţiva boieri care plănuiesc ncălcarea hotărrilor testamentale ale lui Ştefan, dar, concomitent, evidenţiază un conflict interior generat de limitele fiinţei umane, de confruntarea spiritului cu bătrneţea şi boala. Eroicul nu este deci domeniul absolut al dramei şi nu eclipsează problematica general umană.
Subiectul cunoaşte momentele specifice: expoziţia, n actul I - n cetatea Sucevei, nvăluită n lumina toamnei, personaje feminine surprinse n ndeletniciri casnice, evocă personalitatea lui Ştefan, care va apare ulterior nsoţit de boierii credincioşi; intriga, n actul al II-lea - dezvăluirea complotului celor patru boieri; desfăşurarea acţiunii care adnceşte conflictele pnă la punctul culminant din actul al III-lea - mplinirea voinţei lui Ştefan prin nscăunarea lui Bogdan, tensiunea deosebită a momentului fiind accentuată de o natură dezlănţuită: vorbele domnitorului se nsoţesc cu tunetele, iar figura i este aureolată de lumina fulgerului; deznodămntul, n actul al IV-lea - pedepsirea paharnicului Ulea şi trecerea n odihna veşnică a domnitorului Moldovei, cu numele ţării pe buze.

1 Personajul central, cu o psihologie complexă (conducătorul, părintele, bătrnul fiind ipostazele sale alternative) se conturează iniţial prin replicile celorlalte personaje; perspectiva este a unei colectivităţi profund ataşate domnitorului. Autocaracterizările sunt numeroase, culminnd cu acea prezentare a politicii sale interne şi externe, subliniind permanent identitatea voinţei ţării cu aceea a domnitorului. Pe alocuri, un umor discret converteşte tonul grav.
Puternicul, viteazul, nemuritorul voievod este dublat permanent de bătrnul bolnav, de omul care are conştiinţa limitelor sale. Remarcăm că aureola eroului nu-şi diminuează strălucirea prin trimiterile la o condiţie umană precară, care dimpotrivă, i asigură autenticitate, depăşind astfel schematismul personajului realizat de V. Alecsandri n Dumbrava Roşie.
Faptele sunt puţine, dar luminează acelaşi sentiment al iubirii de ţară: grija pentru viitorul Moldovei prin asigurarea unui urmaş demn. ntr-un efort suprem, Bogdan este ncoronat; rana de la picior i este arsă şi Ştefan suportă cu bărbăţie durerea; Ulea este ucis.
Antiteza contribuie la individualizarea personajului, căci patriotismul domnitorului se conturează, n opoziţie cu interesele meschine ale boierilor potrivnici, iar vigoarea şi duritatea sa sunt mai evidente n vecinătatea blndei doamne Maria. De asemenea, comportamentul necruţător cu boierii necinstiţi i se opune duioşia relaţiei cu cei apropiaţi.
Natura este şi ea invocată n scopul iluminării eroului central; săgeţile privirilor către grupul lui Ulea se amplifică n fulgerele de afară, tunetul vorbelor se contopeşte cu cel ce nsoţeşte ploaia, conferind personajului dimensiuni hiperbolice. Furtuna din sufletul său este preluată de natură, ceea ce duce la potenţarea sentimentelor eroului.
Drama şi justifică apartenenţa la romantism nu numai prin apelul la istoria naţională, prin personajul excepţional sau prin stilul retoric, dar şi prin elementele de legendă, prin prezenţa n conştiinţa personajelor a credinţelor populare care creează o atmosferă fantastică ce aminteşte de Ibsen.
George Călinescu sintetiza astfel consideraţiile sale asupra dramei lui Delavrancea: "o capodoperă a dramaturgiei poetice şi oratorice şi nu mai puţin o dramă de observaţie a tipicului, singura din literatura noastră n care toate aceste aspecte se unesc prin armonie". (Istoria literaturii romne de la origini şi pnă n prezent).


Copyright 1999 by Lex <lex@ragemail.com>
All rights reserved.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica