referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Baltagul - Aprecieri critice

Categoria: Referat Romana

Descriere:

„ Baltagul este, prin repeziciune ÅŸi desăvârÅŸit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui M. Sadoveanu. MulÅ£i preÅ£uiesc această scurtă naraÅ£iune ca roman, vorbind de creaÅ£ia scriitorului, de posibilitatea psihologică a eroilor. În fond, nimic din toate acestea, Vitoria, eroina principală, nu e o individualitate, ci un exponent al speÅ£ei. Scrierea nu poate produce emoÅ£ii estetice veritabile, decât acelui care o reduce la noÅ£iunea unei civilizaÅ£ii arhaice. Acum suntem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare. Intriga romanului e antropologică. ..

Varianta Printabila 


1 Aprecieri critice

    „Baltagul este, prin repeziciune şi desăvrşit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui M. Sadoveanu. Mulţi preţuiesc această scurtă naraţiune ca roman, vorbind de creaţia scriitorului, de posibilitatea psihologică a eroilor. n fond, nimic din toate acestea, Vitoria, eroina principală, nu e o individualitate, ci un exponent al speţei. Scrierea nu poate produce emoţii estetice veritabile, dect acelui care o reduce la noţiunea unei civilizaţii arhaice. Acum suntem n Dacia, n teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare. Intriga romanului e antropologică. n virtutea transhumanţei, păstori, turme, cini migrează n cursul anului, calendaristic, n căutare de păşune şi adăpost, ntorcndu-se la munte la date ntru veşnicie fixe. Cazul din Baltagul e, n punctul de plecare, acela din Mioriţa. Un cioban a fost ucis de alţi păstori spre a fi prădat de turme. Scriitorul a depăşit nsă cu mult această temă, mai mult lirică, construind un epic suprapus. Nechifor Lipan nu se ntoarce ntr-o toamnă acasă şi nevasta lui, Vitoria, cade la negre prepusuri. După o criză de ndoială, Vitoria capătă ncredinţarea că bărbatul a fost ucis. Durerea se descarcă n certitudine şi dă naştere hotărrii pioase de a găsi trupul bărbatului şi a-l ngropa creştineşte. ntr-o societate de tip arhaic, rezolvarea zbuciumului n rit e foarte normală şi ndrjirea femeii de a-şi ndeplini ultimele ndatoriri de afecţiune faţă de soţ e mişcătoare. Tragedia greacă ne-a obişnuit cu nmormntări pioase. Scriitorul complică această situaţie cosmică.
n căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de vendetta, şi aplicaţie de detectiv. O adevărată nuvelă poliţienească, n stil ţărănesc, binenţeles, cu o artă remarcabilă. Vitoria dovedeşte o luciditate excesivă. [...]
Prin urmare, Vitoria e un Hamlet feminin, care bănuieşte cu metodă, cercetează cu disimulaţie, pune la cale reprezentaţiuni trădătoare şi, cnd dovada s-a făcut, dă drum răzbunării. Cazul lui Hamlet feminin l mai avem n literatura romnă: e Năpasta lui Caragiale. [...]
Luat n totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemănător lui Creangă şi lui Caragiale, mai inventiv dect cel dinti, mai poet dect cel de al doilea, deşi fără echilibrul artistic al lui Caragiale. Prin gura sa vorbeşte un singur om, simboliznd o societate arhaică, dar, spre deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată n toate instituţiile ei. opera scriitorului e o arhivă a unui popor primitiv ireal: dragoste, moarte, viaţă agrară, viaţă pastorală, război şi asceză, totul e reprezentat. Cu o inteligenţă de mare creator, scriitorul a fugit de document, ridicndu-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a creat oameni, a creat nsă un popor de o barbarie absolută, pus ntr-un decor sublim şi aspru, măreţ fabulos, dotat cu instituţii geto-scitice, formulate pe cale imaginativă. Ca şi Chateaubriand, Sadoveanu creează nti un Univers pentru a-şi aşeza făpturile sale, care nu sunt nsă mişcate ca la romanticul francez de melancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute şi rituale.”
G. CĂLINESCU, Istoria literaturii romne de la origini
pnă n prezent, Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1941.

„Cu Baltagul, d-l Mihail Sadoveanu se aşează mai puţin n inima literaturii romneşti, unde l-au aşezat cele peste 50 de volume, ca tot attea aspecte ale lumii căreia el, povestitorul, i-a dat viaţă, ct n inima propriei sale literaturi. Baltagul se menţine n zona aceea superioară de mister şi de poezie, ncepută cu Hanu Ancuţei şi continuată n bună parte de Zodia Cancerului. [...]
El constituie, sub raportul invenţiei, reconstituirea acelei crime păstoreşti despre care vorbeşte balada Mioriţei, şi meritul lui stă mai puţin n fabulaţia ingenioasă, desigur, a acestor ntmplări, ct n rezonanţa lor n mijlocul pădurii sălbatice şi n măiestria cu care şi poartă de-a lungul drumurilor din munte eroina, aprigă, voluntară, dar şi iluminată, pe Vitoria, văduva ortomanului păstor Nechifor Lipan. Dramă omenească, povestea din Baltagul poartă totuşi un pronunţat accent de mare baladă, romanţată, de mister cosmic, aici rezolvndu-se epic, după cum n Hanu Ancuţei se rezolvă feeric. A fi păstrat acestei povestiri, germinată n glastra de cleştar a Mioriţei, toată puritatea de timbru a baladei şi tot conturul ei astral – iată n ce stă ntiul dintre merite şi cel mai preţios al Baltagului. Vin după acestea toate celelalte nsuşiri fruntaşe – poezie a naturii, cunoaştere a mediului rural, umor discret – , pe care d-l Mihail Sadoveanu le experimentase şi pnă acum, dar care n Baltagul se altoiesc pe tulpina unitară a eposului morţii şi ritualelor ei. Pentru că Baltagul  rămne, n ultimă analiză, romanul unui suflet de munteancă, văduva Vitoria Lipan” ...
PERPESSICIUS, Menţiuni critice,
Editura Minerva, Bucureşti, 1971, p. 308-309.

„Darul povestirii şi sentimentului naturii sunt două trăsături esenţiale ale stilului lui Mihail Sadoveanu. Nu toţi scriitorii au darul povestirii. Sunt scriitori de mare adncime care nu ştiu să povestească. Sunt alţii care n istoria literară nu ocupă un loc de frunte şi care totuşi sunt povestitori minunaţi. [...] Neculce şi Creangă sunt povestitorii noştri exemplari. Tradiţia literară romnească, att ct o avea, se ntemeiază şi se construieşte mereu pe acest dar care, astăzi, se manifestă cu un incomparabil belşug n opera lui Mihail Sadoveanu.”
AL. PHILIPPIDE, Despre stitul lui Mihail Sadoveanu,
n omagiul lui Mihail Sadoveanu,
E.S.P.L.A.,Bucureşti, 1956, p.54.

„Definiţia unei naţiuni se face prin scriitorii ei. Aceştia plămădesc cu ncetul conştiinţa socială. Mai mult ca oricare scriitor, Mihail Sadoveanu ne-a arătat ceea ce e romnesc. Dacă o conştiinţă scrupuloasă, nemulţumită cu indicaţiile instinctului de solidaritate oarbă, s-ar fi ntrebat, nainte de scriitorul Sadoveanu, după ce caractere clare se poate recunoaşte specificul nostru, ar fi rămas ncurcată. O simţeam cu toţii confuz: n-o putea spune nimeni.
M. Sadoveanu ne-a demonstrat realitatea fenomenului romnesc. L-a urmat evolutiv cu răbdare n toate momentele afirmaţiei sale. Opera d-sale reprezintă, etapă cu etapă, formaţia progresistă a sufletului nostru, progresul genetiv al psihicului romnesc.”
MIHAIL RALEA, Scrieri din trecut. n literatură,
E.S.P.L.A., Bucureşti, 1957.


1 „Depăşind faza care evocă dureri năbuşite, creatorul Baltagului zugrăveşte de astă dată oameni hotărţi, de o mare demnitate etică. Nu numai Vitoria şi soţul ei, ci mai toţi locuitorii munţilor au trăsături impunătoare. Caracterizarea generală a muntenilor (la nceputul capitolului X), n continuarea lui Rosso şi Alecsandri, sugerează tăria, drzenia, mndria. Locuitorii aceştia de sub brad sunt nişte făpturi minunate de mirare: iuţi şi nestatornici ca apele, ca vremea; răbdători n suferinţă ca şi-n ierni cumplite [...] mai cu seamă stau ei n faţa soarelui cu o inimă ca din el ruptă.  [...]
Interesul operei, scria C. Călinescu, stă n studiul civilizaţiei pastorale, ntemeiată pe ritmuri largi, după revoluţia aştrilor.  Urmărind descifrarea unei psihologii, accentul cade nu att pe acţiune, ct pe resorturile interne: simbolurile din Mioriţa apar ntr-o lumină nouă. Acolo, sub alegoria nunţii, se vorbea de moartea ciobanului moldovean, cu argumente privind seninătatea care ar caracteriza sfrşitul păstorilor. n Baltagul interpretarea e realistă, oamenii luptă, iar după ce cad, urmaşii nu au linişte pnă ce nu restabilesc dreptatea. Vitoria Lipan face parte din categoria oamenilor tari. Sentimentul ei de datorie morală şi mai ales voinţa neclintită concordă cu trăsăturile altei eroine tragice – Anca, din Năpasta lui Caragiale. Credinţa conjugală şi perseverenţa n urmărirea ucigaşilor au ndreptăţit comparaţia cu Krimhilda din Cntecul Nibelungilor. [...]
Vorbirea lentă, cu ocoluri, urmează exemple folclorice. Atrăgător, fecioraşul Vitoriei are acelaşi glas de dulceaţă ca tatăl lui. Un jălbar impresionează cu scrisul lui mpodobit: Are acest jalbar o ntorsătură de condei cum nu se mai află. Turmele lui Lipan coboară la iernatic, la locurile pe care le are năimite dinainte. n Baltagul arta scriitorului a atins unul din piscurile cele mai nalte.”
CONSTANTIN CIOPRAGA, Mihail Sadoveanu,
Editura Tineretului, Bucureşti, 1966, p. 69.

„Impresia de monografie exactă şi completă – caracteristică dealtfel prozei sadoveniene – e puternică de la prima lectură, cititorul are senzaţia unei epuizări totale a realului: toate amănuntele sunt la locul lor, obiectele au o funcţie precisă; dealtfel romanul [Baltagul] poartă nu numele unui erou sau al unui sentiment, ci al unui obiect; dar cnd te familiarizezi cu textul, observi că descrierea obiectivă e minimală – Sadoveanu nu a căzut niciodată n păcatul de moarte al realismului critic, care este descriptivismul, prin care lumea obiectată primeşte o imensă greutate, un fel de funcţie autonomă fantomatică –, se reduce la datele esenţiale. Desigur, se manifestă aici clasicismul substanţial al lui Sadoveanu (clasicism, remprospătat, prin contactul cu realismul secolului XIX, ndeosebi Flaubert, Tolstoi, Turgheniev) cu forţa lui selectivă şi arta simplităţii, desigur, excepţionala sa atenţie senzorială; pentru a justifica nsă impresia de complet e nevoie să mai reţinem ceva: ritmicitatea; vreau să spun că lumea sadoveniană e ordonată şi coordonată, totul revine după lege acum şi mereu, un moment se repetă, imemorial, n trecut şi n viitor, se amplifică temporar n cicluri bine ordonate. E, dacă vreţi, o civilizaţie astrală, n care faptele umane sunt reglate, cu mersul stelelor, al soarelui şi al lunii. A surprinde un moment e ca şi cum s-ar surprinde o infinitate de momente echivalente n timp.”
PAUL GEORGESCU, Polivalenţa necesară,
Editura pentru literatură, Bucureşti, 1967, p. 5-61.

„G. Călinescu numea Baltagul „o Mioriţă n dimensiuni mari”, relevnd astfel (nsă nu cel dinti) una din relaţiile posibile dintre cartea lui Sadoveanu şi alte opere de prestigiu ale literaturii naţionale sau universale. Că istoria Vitoriei Lipan şi a bărbatului ei Nechifor, ucis mişeleşte de cei doi ortaci ai săi, descinde din baladă nu e greu de dovedit. Punctul de plecare al evocării sadoveniene e, nendoielnic, cunoscuta capodoperă a folclorului nostru poetic. Epigraful ce ntovărăşeşte povestirea trimite direct la un anume pasaj din Mioriţa („Stăpne, stăpne, / Mai cheamă ş-un cne”); eroina reconstituie mprejurările n care s-a petrecut năprasnica moarte a soţului ei, n spiritul datelor materiale cuprinse n poema populară. Relund firul epic al acesteia, Baltagul propune nsă o altă rezolvare a situaţiei dect aceea subliniată liric n varianta pusă n circulaţie de Vasile Alecsandri: legea morală cere nu acceptarea senină a morţii obligate, ci pedepsirea crimei, iar datina – nu mpăcarea mai mult sau mai puţin resemnată cu soarta, ci mplinirea datoriei rituale faţă de cel dispărut. Ideea cardinală ce prezidează cartea e aceea a justiţiei, a biruinţei finale pe care, chiar n condiţiile nvăluite măcar o vreme n mister, trebuie să o repurteze forţele binelui asupra acelora ale răului. Sub acest aspect, Baltagul coboară, aşadar, mai degrabă din baladele sociale şi eroice sau din basme dect din motivul mioritic. Aşa cum coboară, n alte contexte, tot din baladă şi din basme, şi atţia dintre eroii ce populează Fraţii Jderi sau Nicoară Potcoavă.”
AUREL MARTIN, Metonimii, Editura Eminescu,
Bucureşti, 1974, p. 280.

„Trebuie să recunoaştem numaidect că Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai mari poeţi romni de după Mihai Eminescu iar opera lui fundamentală, cea mai vie, mai fecundă, mai trainică şi mai actuală, ca sinteză a existenţei romneşti, este o valoare eternă a specificului naţional, o valoare deschisă spre universalitate. [...] Mihail Sadoveanu este un poet fără vrstă, un mag al tinereţii lieraturii. E un vrăjitor n faţa căruia lumea se naşte şi trăieşte, ntr-o tinereţe veşnică. [...] Mihail Sadoveanu este un poet tot att de mare ca Mihai Eminescu şi Lucian Blaga. Sadovenianismul nseamnă, poate, nainte de toate, poezie, dar o poezie care-şi crează existenţa, durata, limbajul, inefabilul din memoria lumii arhaice şi vegetale. [...] Literatura sadoveniană este de o actualitate mai mult dect evidentă att prin poezia care o invadează şi o susţine ct şi prin viaţa personajelor – intensă, durabilă. Actualitatea literaturii sadoveniene mai poate fi intuită şi n modul concret n care se păstrează şi şi difuzează poezia. Creaţia lui Mihail Sadoveanu trăieşte n realitatea mitului romnesc, iar modernitatea ei o vedem n tinereţea poeziei, n capacitatea ei de a vorbi att sentimentelor, ct şi conştiinţei, ntr-un limbaj al revelaţiilor.”
ZAHARIA SNGEORZAN, Mihail Sadoveanu,
Teme fundamentale, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, p. 260.

„Restituirea valorilor morale ale vechii civilizaţii romneşti este şi tema din Baltagul, mic epos al transhumanţei, dar şi elogiu al recuperării dreptăţii, naraţiune a răzbunării unei crime, a uciderii, ca n Mioriţa, a unui cioban de către tovarăşii lui. Nevasta lui Nechifor Lipan, Vitoria, nu tolerează ca ucigaşii să rămnă nepedepsiţi şi mortul nengropat. Urmnd itinerariul bărbatului ei statornic de veacuri, energica femeie ajunge fără greş la ţintă şi mpacă destinul, oficiind cuvenitele rnduieli. Deşi timpul acţiunii e aproape de zilele noastre, există tren şi telefon, ntmplările au caracter mitic, conduita Vitoriei opunndu-se radical practicilor civilizaţiei de tip filistin, mercantil. [...]
n Sadoveanu se confesează sufletul colectiv printr-o povestire aparent liniştită ca apa mării nainte de furtună, cu lungi tăceri pentru contemplarea decorului, lăsnd loc liber sugestiei şi ncordnd aşteptarea auditorului pnă la inevitabilul deznodămnt. ntr-o astfel de expoziţie, plăcerea evocării bizuită pe memoria afectivă a faptelor, melancolie sau umor reţinut, stabilesc ntre autor şi cititor o legătură intimă care depăşeşte cu mult durata lecturii.”
AL. PIRU, Istoria literaturii romne de la nceput pnă azi,
Editura Univers, Bucureşti, 1981.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica