referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Informatica Educatie Fizica Mecanica Spaniola
Arte Plastice Romana Religie Psihologie
Medicina Matematica Marketing Istorie
Astronomie Germana Geografie Franceza
Fizica Filozofie Engleza Economie
Drept Diverse Chimie Biologie
 

Vant strain - Tudor Arghezi

Categoria: Referat Romana

Descriere:

 Poezia "Vant strain", care face parte din volumul "Hore" al lui Tudor Arghezi  înfaÅ£iseaza un tablou de natura în care Poezia "Vant strain", care face parte din volumul "Hore" al lui Tudor Arghezi înfaÅ£iseaza un tablou de natura în care este protagonist vantul "personificat". Plin de miscare, acest element al naturii este privit dintr-o dubla perspectiva: de prieten si de dusman al omului. Accentul cade pe ipostaza de adversitate, de dusmanie a vantului, a carui forţă surprinzatoare poetul o hiperbolizeaza...

Varianta Printabila 


1 Vant strain
de Tudor Arghezi

comentariu prelucrare
Alexandra-Andreea STANESCU, Cls. a VI-a A
Scoala Generala nr. 3 „Nicolae Titulescu” Bucuresti
Mar. 2001


Tema
Poezia "Vant strain", care face parte din volumul "Hore" al lui Tudor Arghezi nfaţiseaza un tablou de natura n care este protagonist vantul "personificat". Plin de miscare, acest element al naturii este privit dintr-o dubla perspectiva: de prieten si de dusman al omului. Accentul cade pe ipostaza de adversitate, de dusmanie a vantului, a carui forţă surprinzatoare poetul o hiperbolizeaza.
Daca vantul este principala componenta a acestui tablou de natura, accentul cade pe latura nebanuita, dusmanoasa a acestuia. Vantul "strain" se arata ostil omului, forţa lui dezlantuita zdruncina echilibrul naturii si nspaimantă. Poetul ncearca să zugraveasca aceasta forţa necunoscuta, ascunsă a stihiilor naturii, care rascolesc si ameninta ntreg universul. Chiar forma nearticulata a substantivului conţine n ea aluzia la o ipostaza mai puţin cunoscuta omului, accentuata de epitetul "strain" pe care poetul o prezinta ntr-un tablou tumultuos.
Prima parte contureaza imaginea prietenoasa a vantului integrată ntr-un tablou
calm de natura campeneasca. Vantui "mic" si bland ("bun") este un prieten al omului, l ajuta (epitetele personificatoare sunt sugestive). Caracterul benefic al acestuia l surprinde poetui printr-o enumeratie de activitati din universul rural: "ma cruta", "Merge-ncet dupa caruta", "mana boii", si-i "dejuga la popas". Printr-o expresiva metafora poetul l numeste considerandu-l copilul cel bun al taranului: "E copilul nostru bun". Ca un fiu ascultator, el l ajuta pe ţaran n muncile sale, nsotind caruta, manand sau dejugand boii, sau n treburile gospodaresti: "Sufla-n foc si n ceaun". Toata această succesiune de imagini este o expresie a comuniunii omului cu natura, subliniata si de utilizarea adjectivului posesiv "nostru". El şi arata firea calma si domoala sugerata prin epitetele ce caracterizeaza actiunile: "merge-ncet”; "Mană boii grei la pas". Acest fiu mai mic ("vantul nostru mic") este cuminte si ntelegator: "Vantui nostru mic mă cruţă". Poetul se asociaza si el acestei familii de tarani, iar vantul pare fratele său mai mic care-l ntelege si-l ajuta ("ma cruta") n treburile gospodaresti. Ritmul lent al miscarii caruţelor, al boilor, imaginea popasului si a ceaunului pregatit pentru masa contureaza un tablou cald, al ntelegerii si armoniei simple de la fara.

Partea a doua a poeziei pune n evidenţă cel de-al doilea termen al antitezei si ne
dezvaluie imaginea necunoscuta, ostila a vantului "celui adevarat". Printr-un dublu epitet poetul descrie trasaturile acestui personaj pe care-l simte strain si dusmanos: "Vantul cel adevarat / E strain si-nvierşunat." Nelinistit si nestatomic, nu-si gaseste locul si ntregul univers nu pare suficient pentru a gazdui firea lui greu de stapanit, nencătuşată.
0 ampla enumeraţie bazata pe repetiţii surprinde ntinsa lui arie de cuprindere pe care ncearca sa o largeasca mereu printr-o cautare patimasa si nverşunata a vantului neobosit:

1 „N-are loc n ce sa-ncapa,/ Nici pe piscuri, nici n groapa,/ N-are de-ajuns pamant,/
Campul meu i este stramt." Ostilitatea dintre vant si om este evidenta n ultimele versuri, n care forţa expansiva a vantului apare n contrast cu spaţiul redus la bucata mica de pamant a taranului. Aceasta forta nencatusata care domina cu furie ntreaga natura reiese si din comparatia "Ca o bucata de apa".
Portretul liric al vantului dusmanos este completat de alte trasaturi care l arata
singuratic, neiubind oamenii, avand un temperament impulsiv si violent: "Pustnic si
ntărtat." Caracterul potrivnic al vantului "străin" este redat printr-o enumeraţie de
actiuni ostile si distrugatoare: "Plugul si l-a-ngenuncheat,/ Rupe, scurmă si sfărmă,/ Umple cerul de ţărnă". Actiunile enumerate exprima o crestere n intensitate a fortei sale distructive ("rupe, scurmă, sfărmă"), care ntunecă si rupe echilibrul initial al tabloului, prefigurand deznodamantul stihial din strofa urmatoare.
Adevarata dezlanţuire a fortei ostile a vantului este redata ntr-un tablou de
sfarsit de lume, mareţ si terifiant n acelasi timp. Furia vantului este hiperbolizata printr-o aglomerare de verbe de miscare si printr-o ampla enumeratie sprijinita pe
metafore, epitete si personificari. Elementele care cad prada furiei devastatoare a vantului fac parte din acelasi univers rural, prefigurat de ocupaţii traditionale: "hergheliile", "turmele", "taurii". Stihiile vantului par mii de herghelii, negre, alergand nnebunite.
Tabloul este plin de miscare: vantul zdruncină din temelii ntreaga natura, rascoleste
marile, provocand furtuni si inundatii ("Rascoleste marile, / Le varsă caldarile"), rătăceste turmele ("la-n varteje turmele / Si le pierde urmele") si pune pe fuga taurii nauciti de forţa lui ("In spinare, sa rastoarne /Taurii izbiti, n coarne"). Antiteza este accentuată de opoziţia verbelor: "dejuga" - "njuga" sau de contrastul dintre cele doua imagini: "Mnă boii grei la pas" si "să răstoarne / Taurii izbiti n coarne".
Dar vantul devastator nu tulbură numai universul uman, provocandu-i mari pagube, ci zdruncina din temelii ntreaga natura, creand imaginea unui adevarat tablou apocaliptic, nfiorător: "Pune zările pe fugă, / Prinde munţii si-i njugă, / Cu padurile galbui / Alergand n hora lui." Este un vrtej uriaş, haotic, dezlănţuit, terifiant, care realizeaza un tablou vizual, ntunecat, brazdat de fulgerele aurii date de padurile prinse ntr-o hora nebuna.
Dimensiunile ample, hiperbolizante ale tabloului sunt create si prin utilizarea substantivelor la plural: "turmele", "herghelii", "muntii", "padurile", "marile", dar si prin utilizarea unor hiperbole ("mnă cu miile", "pune zarile pe fuga", "prinde muntii si-i njuga") sau a unor constructii expresive hiperbolice: "Rascoleste marile, / Le varsa caldarile". E ca o lupta n care acest "strain" a vrut sa arate ntregii naturi ca este cel mai putemic, netemndu-se de nimic. Imaginile vizuale sunt completate de imagini auditive, n ritmuri infernale, sumbre, sugerate de cele doua metafore: "Navala de ropote, / Gloate-adnci de clopote".
n faţa acestui tablou nspaimantator arătnd o faţă străină, duşmănoasă a vntului, poetul amuţeşte, refuznd orice comuniune cu vntul "venetic"; nu-i poate nchina nici macar un vers: "Vantului, noi, venetic/ Nu-i putem cnta nimic." Trecerea
de la singular ("mă") la plural ("noi") subliniază integrarea afectivă a poetului n
colectivitate.
Prin ntreaga versificatie, prin versul scurt (7/8 silabe), cu ritmul trohaic si rima
pereche poetul realizează rezonanţa tulburătoare a acestui tablou tumultuos de natura.
Opera lirica
Această poezie este o opera lirica n care autorul descrie un tablou tulburator prin imagini si semnificatii, construit pe cele doua ipostaze antitetice ale vntului. Daca primul tablou este linistit si armonios, cel de-al doilea este apocaliptic, devastator si terifiant. Starile sufletesti ale poetului cunosc si ele o evolutie n funcţie de imaginile zugrăvite: seninatate, liniste sufleteasca si ncantare, apoi neliniste si teama. Atitudinea poetului de refuz a ipostazei dusmanoase a vantului este exprimata
convingator n ultimele doua versuri ale poeziei.
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica