1
SFANTA
MANASTIRE VORONET
Cu
voia Bunului Dumnezeu, cu rugaciunile Sf.
Cuvios Daniil Sihastrul si prin osardia Bine credinciosului Voievod
Stefan cel
Mare si Sfant s-a inaltat, din 26 mai pana in 14 septembrie 1488,
Manastirea
Voronet cu hramul Sf. Mare Mucenic
Gheorghe.
In 1547 i s-a adaugat pridvorul si
i s-a facut
pictura exterioara sub privegherea Mitropolitului Grigorie Rosca, ce se
odihneste in pridvor. Inca de la inceput manastirea a fost
binecuvantata cu
calugari cu aleasa viata duhovniceasca, in vreamea Sf. Cuvios Daniil
Sihastrul
fiind o adevarata lavra a isihasmului romanesc. Viata monahala s-a
intrerupt in
anul 1785 dupa anexarea Bucovinei la Imperiul Habsburgic si s-a reluat
in anul
1991, de data aceasta cu obste de calugarite sub staretia Stavroforei
Irina
Pantescu. Tanara obste se straduieste sa imbine aromnios rugaciunea cu
munca in
gospodarie, in camp, in atelierul de pictura si in indrumarea
vizitatorilor.
Manastirea Voronet este socotita
"Capela
Sixtina a Orientului" pentru marea fresca de pe fatada de vest, numita
"Judecata de apoi". De asemenea "albastrul de Voronet" este
considerat de specialisti ca unic in lume si cunoscut ca rosul lui
Rubes sau
verdele lui Veronese. Pe fondul albastru este prezentat "Arborele lui
Iesei" sau Genealogia Mantuitorului nostru Iisus Hristos iar pe coloane
sunt pictati filozofii greco-latini. Sunt cautati cu privirea Aristotel
si
Platon iar pe absida laterala retine atentia "chipul
ascetic al Sf. Onufirie".
In stanga usii de la intrare este
zugravit
chipul aureolat al Sf. Cuvios Daniil Sihastrul. Deasupra usii
strajuieste
Icoana "Deisis".Mantuitorul nostru Iisus Hristos, Judecatorul
Atotdrept, priveste cercetator pe toti cei care trec pragul Bisericii
noastre;
in dreapta si in stanga Sa, Maica Domnului si Sf. Ioan Botezatorul
mijlocesc
milostivirea pentru noi, oamenii. Pe contrafort este pictat Sf. Mare
Mucenic
Gheorghe, patronul manastirii noastre, iar pe primele randuri ale
acestui
ansamblu de pictura, sus,
"Acatistul Sf. Nicolae" si mai
jos,
"Acatistul Sf. Ioan cel Nou de la Suceava".
In pridvor pictura reprezinta
calendarul
crestin-ortodox, iar pe multe Icoane se vad nume si zgarieturi, semne
ale celor
206 ani de pustiire. Deasupra usii de la intrare, in pronaous, se afla
o
mununata Icoana - "Dulcea imbratisare" si mai sus inscriptia in
piatra ce precizeaza numele
ctitorului si
timpul inaltarii Manastirii.
In pronaos se afla, strajuit de o
candela
aprinsa, mormantul Sf. Cuvios Daniil Sihastrul, ce a fost primul staret
al
Manastirii.
Tabloul votiv, al intemeietorului,
se afla in
naos. Maria Sa, Stefan cel Mare si Sfant, pictat in anul 1496 impreuna
cu
Doamna Maria-Voichita si Bogdan mostenitorul inchina, prin mijlocirea
Sf. Mare
Mucenic Gheorghe, Manastirea aceasta antuitorului
nostru Iisus Hristos pentru a-i
multumi ca l-a
ajutat in lupta impotriva cotropitorilor turci.
Privind tabloul votiv si ascultand
clopotele
daruite de voievod Manastirii inca de la intemeiere, clopote ce trase
de
vietuitoarele noastre tinere cheama de peste veacuri numele ctitorului:
"Stefan-Voda, Stefan-Voda" ca intr-o vesnica pomenire, ne simtim
legati prin fire nevazute de
inaintasii
nostri.
Valoroasa artistic este
catapeteasma din lemn
de tisa, aurit, usile imparatesti fiind o adevarata capodopera de
sculptura in
lemn.
De mare pret este tronul
Mitropolitului
Grigorie Rosca si nadajduim ca va reveni acasa tronul original al
Mariei-Sale,
cel din Biserica fiind o copie distonand cu piesele vechi.
Pictura din naos si din Sf. Altar,
obosita de
fumul lumanarilor sutelor de ani, asteapta restaurarea. Dupa primele
probe de
curatire facute de specialisti se zaresc culorile originale bine
conservate.
Aceasta lucrarea minutioasa si costisitoare se va face
din donatiile statului nostru
roman si din
micile donatii ale turistilor si inchinatorilor romani si straini care
iubesc
Voronetul.
Expresia artistica a dreptei
noastre credinte,
a rafinamentului si gustului pentru frumos a neamului nostru, Sf.
Manastire
Voronet indeamna la reculegere si incanta inima si mintea privitorului
ce
ajunge la noi din toate colturile lumii.
Iara, Stefan-voda, mergand de la
cetatea
Neamtului in sus pre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un
parinte
sihastru, pre nume Daniil, si tatand Stefan-voda in usa sihastrului
sa-i
descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce
si-a
istovit ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au chemat in
chilie
pre
Stefan-voda si s-au ispovedit
Stefan-voda la
dansul. Si au intrebat Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu
poate sa
sa mai bata cu turcii: inchina-va tara la turic, au ba? Iar sihastrul a
dzis sa
nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va izbandi, sa
faca manastire
acolo, in numele Sfantului Gehorghe, sa fie framul bisericii.
ION NECULCE.
GEOGRAFIE SI ISTORIE
"Iara Stefan-voda, mergand de la
Cetatea
Neamtului in sus, spre Moldova, au marsu pe la Voronet, unde traie un
parinte
sihastru, pre nume Daniil. Si batand Stefan-voda in usa sihastrului
sa-i
descuie, au raspunsu sihastrul sa astepte Stefan-voda afara pana ce
si-au
istovit sihastrul ruga. Si dupa ce si-au istovit sihastrul ruga, l-au
chemat in
chilie pre Stefan-voda. Si s-au spovedit Stefan-voda la dansul. Si au
intrebat
Stefan-voda pre sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu
turcii:
inchina-va tara la turci au ba?
Iar sihastrul
a dzis sa nu o inchine, ca razboiul este a lui, numai, dupa ce va
izbandi, sa
faca manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe, sa fie hramul
bisericii".
Aceasta este, dupa Ion Neculce,
geneza
Voronetului, lacas ridicat din porunca marelui voievod. In pisania
aflata
deasupra usii existente, din 1547, in pronaos sta scris: "Io Stefan
Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domn Tarii moldovenesti, fiul lui Bogdan
Voievod, a inceput a zidi acest
hram in
manastirea de la Voronet in numele Sfantului, slavitului mare mucenic
si
purtator de biruinta Gheorghe, in anul 6996, al lunii mai 26, in luna
Pogorarii
Duhului Sfant si a fost terminata in acelasi an al lunii septembrie
14". Asadar, in 1488 (6996 "de la
Facerea Lumii"), mesterii zidari, cu piatra si lemn aflate din belsug
in
imprejurimi si cu ajutorul razesilor, au ridicat, in timpul-record de
trei luni
si exact trei saptamani, biserica. Multa vreme s-a crezut ca pustnicul
Daniil a
fost doar o figura de legenda. Astazi existenta istorica a anahoretului
nu mai
este pusa la indoiala.
Nu departe de manastirea Putna se
afla satul
Laura, in vecinatatea caruia, ascuns in padure, s-ar fi aflat, mica
manastire
cu hramul Sf. Laurentiu, unde si-ar fi inceput viata monahala Daniil,
figura de
care sunt legate istoria ortodoxismului romanesc, dar
si literatura noastra din perioada
cronicarilor moldoveni. In 1490 asezarea Laura (Lavra?) exista. In
preajma se
afla si chilia pe care, spune traditia, si-ar fi cioplit-o, nevoindu-se
cu
dalta in piatra dura, insusi sihastrul Daniil.
1
Doua decenii separa inceputul
zidirii Putnei
(iulie 1466), conceputa ca necropola domneasca, de ridicarea
Voronetului. Il
vom regasi pe pustnic pe fatada constructiei adaugate la 1547 pe timpul
lui
Ilias, fiul lui Petru Rares, binecuvantarea mitropolitilui
Grigorie Rosca, un exonartex
(pridvor), pe
care, in stanga usii cu incadrament de piatra in caneluri, surmontata
de o
fereastra gotica, schimnicul este infatisat impodobit cu aureola
sfintilor.
Noua pisanie inregistreaza astfel evenimentul: "Cu vrerea Tatalui sicu
ajutorul Fiului si cu savarsirea Sfantului Duh si cu osteneala lui
Dumnezeu
Chir Grigorie, Mitropolit a toata Tara Moldovei, s-a adaugat si s-a
inceput si
s-a zidit acest mic priprat si s-a zugravit imprejur toata biserica
pentru
sufletul sau, in zilele binecredinciosului Io Ilias Voievod si a maicii
sale
Elena in anul 7055 luna septembrie 14".
Asadar exista doua faze de
constructie si doua
faze ale picturii interiorului: vechea fresca de pe timpul lui Stefan
cel Mare
si Sfant, infatisat in tabloul votiv din 1496, impreuna cu doamna
Maria-Voichita si fiul, Bogdan, si pictura pronaosului, inceputa la o
jumatate
de secol dupa prima. Tabloul votiv (caracteristic bisericilor ortodoxe)
de la
Voronet are o insemnatate istorica echivalenta cu miniatura de pe
etraevangheliarul de la Putna (scris si ornat de ieromonahul Nicodim la
1473),
chipul marelui domnitor fiind astfel transmis cu fidelitate
posteritatii, ca si
portretul celui mai destoinic urmas al sau, Petru Rares, pictat pe
peretele de
separatie al naosului de la Humor, ca si la Moldovita (1530, respectiv
1532).
INTERIORUL
Cronologic, fresca dinauntru
pleaca de la
pictura altarului, a cupolei turlei, unde este infatisat Iisus
Pantocrator
(Imparat al Lumii, in greaca). Potrivit normelor fixate de Erminii, cod
de
reguli stabilite la Bizant privind ierarhia succesiunii imaginilor
pictate
in bisericile ortodoxe, sub
imaginea
Pantocratorului apar Ingeri, Profeti si apostoli, iar pe pandativi, cei
patru
evanghelisti. In absida din sud sunt pictate Rugaciunea dim Gradina
Ghetsimani
si Schimbarea la Fata. In conca absidei opuse - Intrarea in Ierusalim
si Invierea
lui Lazar. In altar, Maica Domnului cu Iisus in brate este incadrata de
cate
doi ingeri; alte scene sunt Cina cea de Taina, Impartasirea Apostolilor
si
Spalarea Picioarelor.
Catapeteasma, in trei registre,
din lemn de
tisa, este o capodopera a sculpturii medievale moldave, impodobita cu
ornamente
reprezentand flori si animale stilizate, intr-o succesiune echilibrata,
adevarata incantare pentru ochi, realizata cu minutia ce
caracterizeaza teritoriul de
intalnire a
influentelor lumii arabe cu ornamentica din zona Caucazului. Aurul,
preponderent, dar in tonalitati stinse, rosul inchis, albastru profund
sporesc
misterum naosului si altarului, unde lumina vine filtrata prin trei
ferestre
mici, chiar minuscule in raport cu grosimea zidurilor. Mesterii
constructori ai
catapeteasmei, dulgheri si sculptori, au ales tisa, conifer carpatin
extrem de
rezistent si de longeviv, care poate depasi varsta unui mileniu
datorita unei
calitati care il face inexpugnabil la agresiunea insectelor: prezenta
unei
otravi in textura fibrei. (Nu e mai putin adevarat ca tocmai din cauza
acestei
calitati, pe care ei o percep ca pe un defect, pastorii din munti il
detesta).
Revenind la tabloul votiv:
diferenta dintre
elementul uman si cel sacru este marcata nu numai prin nimbul
Mantuitorului,
caruia Stefan ii prezinta macheta bisericii, si al Sfantului Gheorghe,
in
prezenta caruia are loc inchinarea, ci si prin neta deosebire de
planuri. Si aici, ca si in textura
cromatica a
catapeteasmei, complementaritatea culorilor atinge desavarsirea, ca si
punerea
in pagina, prin proiectarea aurului din nimburi, coroane princiare si
hlamide
in cosmos, in cerul instelat. FATADA DINSPRE SUD
Fresca exterioara de pe peretele
dinspre nord
a fost puternic deteriorata de loviturile crivatului, ca si la Arbore,
Humor si
Moldovita. In schimb, pictura dinspre miazazi s-a pastrat ca prin
minune, cu
tonalitatile de acum aproape o jumatate de mileniu.
Marile teme ale scenelor
suprafetei sudice
sunt: decoratia absidei si altarului - ierarhia pamanteasca si
cereasca, in
sase registre verticale, Arborele lui Iesei (Profetii Vechiului
Testament,
incadrati de filozofii Antichitatii: Aristotel, Platon, Socrate,
Pitagora,
reprezentati aici in registre verticale, spre deosebire de Sucevita),
icoana
"Deisis" - Mantuitorul incadrat de Maica Domnului si de Sf. Ioan
Botezatorul, scene din Acatistul Sfantului Nicolae si din Acatistul
Sfantului
Ioan cel Nou de la Suceava, martirizat de necredinciosi si ale carui
moaste au
fost aduse, cu mare smerenie, sub domnia lui Alexandru cel Bun, in
Cetatea de
Scaun a Moldovei, marele tablou din dreapta intrariii in care sunt
infatisati
mitropolitul Grigorie si Sf. Daniil. Prezenta Sfantului Mare Mucenic
Gheorghe
strapungand balaurul cu sulita, scena care incheie succesiunea narativa
a fatadei
de sud incepand dinspre absida, are, ca si Acatistul Sfantului Ioan cel
Nou, ca
si vasta compozitie de la Humor si Moldovita, cu tema "Asediul
Bizantului", o semnificatie care iese din sfera stricta a sacrului.
Cu patru ani inca inainte de
urcarea marelui
Stefan pe tronul principatului moldav, o amenintare grea se abate
asupra
sud-estului Europei. La 1453 Mahomed al II-lea Cuceritorul luase
Bizantul.
Agresiunea otomana devenise iminenta. Poporului trebuia sa i se aduca
aminte ca
turcii pot navali din clipa in clipa si, in acest context geopolitic,
fresca
exterioara a bisericilor moldave din sec. XV-XVI insereaza si naratiuni
care
(spre deosebire de interior, unde caracterul ramane pur religios) au si
accente
laice, subordonate, totusi, cadrului religios. Martirul Sf. Ioan din
Trapezunt
este un memento si un avertisment, la fel ca asediul Bizantului de
catre persi
la 626 d.H. figurat la Moldovita, tot pe peretele de sud; "persi" cu
turbane care trag asupra unui Constantinopole - ale carui ziduri
amintesc bine
de incinta fortificata a Sucevei - cu patru mari bombarde de asediu (in sec.VII!), exact cate construise inginerul
ungur Orban pentru armata lui Mahomed!
"CAPELA SIXTINA A ORIENTULUI"
"Judecata de Apoi" este o
capodopera. Folosim termenul cu constiinta ca apelam la un cliseu. De
fapt,
marea fresca de pe peretele de apus este un miracol sub toate raporturile, de la incifrarea simbolului
religios si punerea lui in pagina pana la
conservarea extraordinara, care ii
confera o
perpetua tinerete. Cu cele trei registre verticale si cinci orizontale,
compozitia de la Voronet este, credem, cea mai vasta viziune
eschatologica
tratata plastic din cuprinsul Ortodoxiei. Simbolul si metafora joaca un
rol
extraordinar, incepand cu primul registru orizontal, imediat sub
acoperis
figurand "moartea timpului", sfarsitul veacurilor; o stim fiindca pe
panza Timpului, intinsa de cate doua grupuri de cate patru ingeri,
strajuiti de
Arhanghelii Mihail si Gavril, cu sabiile scoase, coexista toate cele 12
semne zodiacale.
In mijloc apare Insusi Creatorul tuturor celor vazute si nevazute.
Dedesubt,
Christos este flancat de Sfanta Maica si Ioan, reluare a icoanei
"Deisis" de deasupra usii, si de Areopagul alcatuit din Apostoli
asezati pe lungi lavite mozaicate, in spatele carora se pierd, in
perspectiva,
ostirile ingeresti.
Al treilea registru, cu centrul de
greutate in
Etimasia, scena in care Sf. Duh, in chip de porumbel, asezat pe Cartea
Sfanta,
intregeste Treimea, dobandeste brusc accente dramatice prin prezenta
cetelor de
pacatosi inaintand simbolic, dinspre stanga, in
randurile acestora, dupa iudeii
care l-au
rastignit pe Iisus, venind imediat purtatorii de turbane. Ca si prin
tasnirea
raului de foc in care vor fi zvarliti, spre vesnica osanda, cei
vrednici de
Gheena. In jurul balantei pe talgerele careia sunt cantarite faptele, se
duce o adevarata lupta intre
ingeri si
diavoli, acestia din urma neezitand sa insele, de pilda cel catarat pe
bratul
cantarului ca sa-l incline spre Iad. O sugestie adanca si o
simbolistica extraordinara
sunt incifrate in imaginea animalelor de prada purtand
fragmente de trup omenesc, in timp
ce, la
chemarea a doi ingeri, mortii invie si ies din morminte.
Fiarele restituie ceea ce au rupt
din
desavarsirea trupului omenesc, care nu se poate infatisa dinaintea
Tronului
Judecatii decat in integritatea sa primordiala, asa cum L-a facut dupa
chipul
si asemanarea Sa, Domnul-Dumnezeu pe Adam. Pe fondul teribilei
intrebari existentiale asupra
cantaririi
faptelor, artistii moldoveni, latini in substanta, gasesc puterea de a
glumi,
nu de a relativiza - ceea ce ar fi fost curata blasfemie, ci de a
picura un
strop de humor. Singura aceasta fresca ce acopera intreg peretele de
vest, exemplu de echilibru
compozitional si
cromatic, poate face obiectul unor studii comparatiste care nu pot
decat sa
puna in lumina valoarea unei opere unice.
|