1
POLITICILE UNIUNII EUROPENE
UE numara 27 de state membre si 450
milioane de locuitori.
In Ue nu exista
majoritate ci numai minoritati.
Politicile
comune raspund si unui principiu fundamental al constructiei europene,
acela al
solidaritatii si coeziunii. Existenta politicilor comune confera
unicitate UE
pentru ca
demonstreaza acceptarea cedarii unei parti a suveranitatii statelor
membre catre
institutiile europene.
Competentele UE
In conformitete
cu tratatul de la Lisabona, delimitarea competenteor UE se bazeaza
pe principiul
atribuirii.
Utilizarea
competentelor Uniunii este condusa de principiile subsidiaritatii si
proportionalitatii:
UE actioneaza in limitele competentelor
conferite de statele membre prin tratate
conform unor
principii:
- conform
principiului atribuirii, UE
actioneaza in
limitele competentelor
conferite ei de
catre statele membre prin tratate pentru atingerea obiectivelor
stabilite;
-conform
principiului subsidiaritatii , in
domeniile
care nu se incadreaza in
competenta sa
exclusiva,
Uniunea actioneaza numai daca si in masura in care
obiectivele
actiunii vizate nu pot fi suficient realizate de catre statele membre,
la
nivel central,
regional sau local, dar se pot realiza mai bine la nivelul UE.
-conform
principiului proportionalitatii, continutul si forma actiunii
Uniunii nu
depasesc ceea ce este necesar pentru atingera obiectivelor UE stabilite
prin tratate.
Competenta
exclusiva detine UE in
urmatoarele domenii:
-uniunea vamala;
-stabilirea
regulilor concurentiale necesare pentru functionarea pietei interne;
-politica
monetara pentru statele care au adoptat moneda euro;
-conservarea
resurselor biologice ale marii in cadrul politicii comune in domeniul
pescuitului;
-politica
comerciala comuna;
-pentru
incheierea unui acord international, atunci cand aceasta actiune este
prvazuta
intr-un act legislativ al
UE.
Competenta
partajabila este atribuita
UE in urmatoarele domenii principale:
-piata interna;
-politica
sociala pentru pentru aspectele prevazute in Constitutie;
-coeziune
economica,
sociala si teritoriala;
-agricultura si
pescuitul, exclusiv conservarea resurselor biologice marine;
-mediu;
-protectia
consumatorilor;
-transportul;
-retelele
transeuropene;
-energia;
-spatiul
libertatii, securitatii si justitiei;
-problemele
comune
ale sigurantei in materie de sanatate publica pentru aspectele
definite prin
Constitutie.
Competenta de
a actiona pentru
sprijinirea, coordonarea si suplimentarea
actiunilor
statelor membre se manifesta in urmatoarele domenii:
-protectia si
ameliorarea sanatatii umane;
-industria;
-cutura;
-turismul;
-educatia,
formarea profesionala, tinerii, si sportul;
-protectia
civila;
-cooperarea
administrativa.
Politica agricola comuna si
dezvoltarea rurala
Politica agicola
comuna a devenit prima axa a constructiei comunitare si absoarbe si
azi mai mult de
jumatate din bugetul Comunitatii.
Argumente care stau la baza
crearii politicii agricole comune:
-activitatea
gricola nu poate fi comparata cu alte activitati economice (depinde de
influente
climatice si cicluri biologice);
-greutatile
intampinate in incercarile de a echilibra productia agricola , in
colaborare cu
cererea constanta de hrana, ar putea duce la mari fluctuatii de
preturi in
cadrul UE, daca nu ar exista masuri de reglare a pietei;
-fara protectia
corespunzatoare la granite, variatiile de preturi pe piata ar face sa
scada preturile
comune si ar duce, astfel, la mutari de productie;
-din cauza
numarului mare de regiuni mai putin favorizate, masurile pentru
diminuare
deficientelor structurale sunt cu atat mai necesare, in scopul
mentinerii
nivelului de
productie si a populatiei.
-dezvoltarea
rurala a fost dintotdeauna un obiectiv important al politicii comune.
60% din
populatia UE locuieste in
mediul rural, care reprezinta 90 % din teritoriul
Comunitatii.
La sfarsitul
sec. XX problema
fundamentala era ca populatia ocupata in
agricultura a
scazut considerabil,
iar participarea sa la produsul intern brut al UE
se ridica la
1,7%, ea continuand sa ocupe un loc important in bugetul brut al UE ,
detinand o
pondere de 42,7 % in totalul bugetului EU.
Aproximativ 8
milioane de oameni din UE sunt angajati permanent sau temporar
in domeniul
agricol.
Marimea medie a
unei ferme in UE ajunge la 17,4 ha.
Agenda
2000 a reformulat obiectivele Politicii Agricole Comunitare(PA)astfel:
-reducerea
preturilor si cresterea
valorii platilor compensatorii;
-imbuntatirea
competitivitatii
produselor din UE prin scaderea preturilor;
-garantarea
sigurantei si calitatii alimentelor pentru consumatori;
-imbunatatirea
sistemului de productie;
-integrarea
componentei de mediu in instrumentele si obiectivele politicii agricole
comune;
-introducerea in
cadrul PAC a unei politici complexe de dezvoltare rurala;
-simplificarea
legislatiei;
-flexibilitate
in domeniul alocarii sprijnului PAC in statele membre;
Politica
de dezvoltare rurala
Orientarile
strategice pentru dezvoltarea rurala
in perioada 2007-2013:
Actiuni
strategice:
-determinarea
domeniilor in care
utilizarea ajutorului comunitar in favoarea
dezvoltarii
rurale creeaza ce mai mare valoare adaugata la nivelul UE;
-stabilirea unei
legaturi intre principalele prioritati ale UE;
-asigurarea
coerentei cu alte politici comunitare, in particular cu deomeniul
coeziunii si
mediului;
-acompanierea
punerii in practica a noii politici agricole comune orientate catre
piata si
restructurarea care va decurge din aceasta la nivelul vechilor si
noilor state
membre.
Politica
viitoare de dezvoltare rurala pe perioada 2007-2013 se va concentra
asupra
a trei aspecte
cheie:
-economia
agroalimentara;
-mediul;
-populatia
rurala;
Orientari
strategige ale UE pentru perioada
2007-20013
-imbunatatirea
competitivitatii sectorului agricol si forestier;
-imbunatatirea
mediului si spatiului rural;
-imbunatatirea
calitatii vietii in mediul rural si diversificarea economiei rurale;
Politica in domeniul cercetarii
Efortul mediu
in domeniul
cercetarii era in 1998 de :
-1,8% din PIB
in Europa;
-2,8% din PIB
in SUA ;
-2,9% din PIB in
Japonia;
Exista :
-6 cercetatori
/1000 de personae active in domeniul industrial in Europa;
-8,7/1000 pers.
active in SUA;
-8/ 1000 pers.
active in Japonia.
In 2002 la
Barcelona s- a stabilit obiectivul: de a creste efortul de
cercetare
european la 3%
din PIB-ul UE pana in 2010.
Obiectivele
politicii in domeniul
cercetarii:
1) crearea unor centre
europene de excelenta prin colaborarea dintre laboratoare;
-derularea unor
programe pentru sustinerea colaborarii transnationale
intre centrele
de cercetare , universitati si companii;
-legarea
centrelor specializate
din cadrul tarilor Uniunii prin retele
informatice
(centre virtuale de excelenta);
2) lansarea de initiative
tehnologice europene;
3) Stimularea creativitatii
cercetarii de baza prin competitia intre diferite echipe la
nivel european.
4)dezvoltarea
infrastructurii de cercetare
de
interes European;
5)folosirea eficienta a
potentialului oferit de retelele electronice;
6)imbunatatirea
coordonarii programelor de
cercetare
nationale;
7)relatii mai stranse
intre organizatiile europene de cooperare stiintifica si
tehnologica;
8)realizarea
unor investitii private mai dinamice;
9)resurse
umane mai abundente si mai mobile
-o mai mare
mobilitate a cercetatorilor in Europa;
-introducerea
unei dimensiuni
europene in carierele stiintifice(incurajarea
cercetatorilor
din alte tari);
-un loc si un
rol mai important pentru femei in cercetare;
-atragerea
tinerilor catre cercetare si cariere in stiinta;
-transformarea
Europei intr-un loc atractiv pentru cei mai buni cercetatori
din UE si din
alte parti ale lumii;
10)cresterea
rolului regiunilor in efortul de cercetare european;
11) focalizarea
eforturilor Ue asupra subiectelor cheie
Caracteristici
ale spatiului
european al cercetarii:
-un flux adecvat
de cercetatori competenti;
-infrastructuri
de cercetare de nivel international;
-institutii de
cerceare
excelente;
-un schimb de
cunostinte eficient;
-programe si
prioritati de cunostinte eficient;
-ampla
deschidere a Spatiului European al Cercetarii catre lume;
Politica in domeniul concurentei
Piata relevanta
are doua dimensiuni fundamentale:
-piata
produsului este cea care
descrie bunurile sau serviciile;
-piata
geografica este cea care
descrie localizarea producatorilor sau comerciantilor
unui anumit
produs.
Principalul
beneficiar al unei politici in domeniul concurentei este cetateanul in
tripla sa
ipostaza de:
-consumator;
-participant la
piata fortei de munca;
-actionar(capitalizari
ridicate de piata pentru firme)
Politica in
domeniul concurentei include toate masurile relevante privind
concurenta pe
piata, incluzand politica comerciala, politicile de reglementare,
precum si
masurile adoptate de catre guverne cu privire la politicile
anticoncurentiale
ale firmelor atat din sectorul privat cat si din cel public.
Politica in
domeniul concurentei are ca obiectiv: crearea unei concurente
reale pe
piata comuna
prin masuri referitoare la structurile pietei si la comportamentul
actorilor
acesteia.
Politica in
domeniul concurentei se concentreaza pe patru domenii de activitate:
-eliminarea
acordurilor care au ca efect
diminuarea concurentei si aparitia
abuzurilor de
pozitie dominanta;
-controlul
fuziunilor dintre firme(reglementari
antitrust);
-liberalizarea
sectoarelor economice monopoliste
-monitorizarea
ajutoarelor acordate de
catre stat (subventii pentru unele
firme );
Politicile
anticoconcurentiale sunt de patru tipuri:
1) acordurile
de restrictionare orizontala
a concurentei
- cartelurile
pentru import si alte aranjamente similare;
- cartelurile de
export si alte aranjamente similare;
-cartelurile
internationale(concurenta este limitata, preturile sunt
ridicate,
productia este
restrictionata, pietele sunt alocate in beneficiul privat
unor firme;
2) acordurile
de restrictionare verticala
a distributiei prin care firmele
straine
pot fi
impiedicate sa aiba acces la retelele de distributie controlate de catre
furnizorii
interni;
3) abuzul de
pozitie dominanta practicata
pentru a mentine, acapara sau
exploata o
pozitie dominanta pe piata.
4) fuziunile care pot fi:
-fuziunile
orizontale care comaseaza doua sau mai multe firme din
acelasi mediu de
afaceri sau de pe aceeasi piata geografica;
-fuziunile
verticale-implica firme angajate in diferite stadii ale
productiei si
comercializarii din cadrul unei anumite industrii;
-fuziunile
agregate -integreaza firme care opereaza in domenii
necorelate.
Carta Alba
(28 aprilie 1999)are propuneri de
reforma cu trei obiective principale:
1) intarirea
reglementarilor concurentiale si de aplicare riguroasa a legii
concurentei;
2)
descentralizarea efectiva prin implicarea autoritatilor si a
instantelor din
statele
membre;
3)
simplificarea procedurilor de
aplicare si reducere a birocratiei incepand din
interiorul
companiilor si continuand la nivelul parteneriatului social.
1
Politica in domeniul educatiei si
formarii profesionale
In 2002
Consiliul European de la Barcelona a subliniat:
-educatia
reprezinta baza modelului social
European , iar sistemele de educatie din
Europa
trebuie sa devina repere mondiale
de calitate pana in anul 2010.
-exista
o relatie directa intre educatie si formare profesionala si
sanatate,
mediu,
calitatea vietii
si rata criminalitatii.
Tratatul de
la Maastricht (7 febr. 1992)
aduce noi competenteUE marind numarul
domeniilor de
interventie ale acesteia, iar Strategia de la Lisabona din 2006 a
confirmat
rolul educatiei in
viitorul UE.
Obiectivele
comunitare in domeniul
educatiei sunt:
-dezvoltarea
dimensiunii europene in educatie in special prin invatarea si difuzarea
limbilor
statelor membre;
-favorizarea
mobilitatii
studentilor si profesorilor inclusiv prin incurajarea
recunoasterii
academice a diplomelor
si a perioadelor de studii;
-promovarea
cooperarii dintre institutiile de invatamant;
-dezvoltarea
schimbului de informatii si de experienta asupra chestiunilor comune
sistemelor de
educatie ale statelor membre;
-favorizarea
schimbului de tineri si de animatori socio-educativi;
-incurajarea
dezvoltarii educatiei la distanta.
Competentele
UE in domeniul educatiei, formarii profesionale si tineretului se
inscriu in
categoria celor de
sprijin, coordonare sau completare a actiunilor statelor
membre. Statele
membre pastreaza o foarte mare libertate de actiune si raman
principalele
responsabile fata de cetateni. In aceste domenii nu se impune
armonizarea
legislatiei nationale cu acquis-ul comunitar.
Nu se urmareste
realizarea unei politici comune in domeniul educatiei si formarii
profesionale,
ci pastrarea diversitatii si specificului fiecarei tari.
Principiile
politicii educationale si de
formare profesionala
1.cooperarea va
avea la baza obiectivele care trebuie atinse pana in 2010 stabilite in
cadrul
Consiliului
European de la Lisabona;
2.masurile vor
fi voluntare si stabilite in principal prin cooperarea de la nivelurile
inferioare catre
cele superioare, de jos in sus;
3.
initiativele se vor axa pe
nevoile cetatenilor si ale organizatiilor beneficiare;
4.cooperarea
integratoare
presupune implicarea statelor membre , a Comisiei
Europene si a
statelor candidate.
Principiul de
baza este acela al
respectarii diversitatii culturale si lingvistice.
Programe
derulate in perioada
2000-2006;
-Socrates;
-Tempus;
-Leonardo da
Vinci
-Tinetet II
1.programul
Socrates cu scopul de a
promova o Europa a cunoasterii si de a
incuraja
invatarea pe parcursul
intregii vieti.
Acest program
a fost implementat
cu ajutorul unor subprograme:
-Comenius care a avut in vedere educatia in scolile
primare si secundare;
-Erasmus destinat invatamantului
superior cu scopul de a incuraja mobilitatea
stdentilor si a
profesorilor
-Grundtving adresat educatiei
adultilor si altor forme de educatie decat cea
formala.;
-Lingua- cu scop de invatare a
limbilor straine;
-Minerva-utilizarea tehnologiilor
informatice si de comunicare in educatie.
2. Tempus a fost un program care sprijinea modernizarea
invatamntului superior in
Europa de Est,
Asia Centrala, Vestul Balcanilor si regiunea mediteraniana.
3.Leonardo da
Vinci a contribuit la
crearea unei arii educationale europene prin
promovarea
invatarii pe parcursul intregii vieti.
4.Tinerat II cu scop:sprijinirea
actiunilor tinerilor, dar si incurajarea dezbaterilor
dintre statele
membre pentru dezvoltarea unei politici in domeniul tineretului.
Actualele
programe ale UE in domeniul
educatiei, formarii profesionale si
tineretului.
1. Erasmus
Mundus al carui
obiectiv il constituie cresterea calitatii si
atractivitatii
invatamantului superior european prin intarirea cooperarii cu
terte tari, in
vederea imbunatatirii dezvoltarii resurselor umane si
promovarii
dialogului si intelegerii intre popoare si culturi.
2. Invatarea
pe parcursul intregii vieti
Obiectivul
general al
programului:de a contribui la dezvoltarea Comunitatii,
transformand-o
intr-o societate
avansata, bazata pe cunoastere.
Programul
cuprinde 4 programe sectoriale:
-Comenius-pentru
invatamantul preuniversitar;
-Erasmus-pentru
invatamntul superior;
-Leonardo da
Vinci pentru formare profesionala;
-Grundtving-privind
educatia pentru adulti
Aceste programe
sunt completate de un program transversal care se concentreaza
pe politica de
cooperare, limbi straine, tehnologia informatiei si a comunicarii si
diseminarea si
utilizarea resurselor.
Programul
Jean Monnet este o
componenta a Programului Integrat si trateaza
domeniul
integrarii europene,
asigura suportul necesar institutiilor si asociatiilor
care activeaza
in domeniul educatiei si al formarii profesionale la nivel european.
Prioritatile
UE in domeniul educatiei si
formarii profesionale
1.Modernizarea
educatiei si formarii profesionale (cetateii trebuie sa-si actualizeze
continuu
cunostintele, aptitudinile si competentele, cu ajutorul invatamantului
pe
tot parcursul
vietii(Lifelong
Learning);
2.Prioritatile
reformei Procesului Bologna - care
are in vedere reforme
necesare
pentru a face
educatia din invatamantul superior mai compatibila, comparabila,
competitiva si
mai atractiva pentru cetatenii europeni si cei de pe alte continente.
S-au identificat
3 mari reforme in domeniu:
-reforma
curriculara:sistemul cu trei cicluri, dezvoltarea competentelor prin
invatare ,
recunoasterea diplomelor, mobilitate;
-reforma
fondurilor:diversificarea veniturilor universitare:taxe scolare,
granturi, si
imprmuturi,
fonduri europene;
-reforma
guvernamentala:autonomia universitatilor, parteneriate strategice;
Liniile
directoare de la Bologna au avut
in
vedere:
-adoptarea
unui sistem compatibil
privind diplomele;
-adoptarea
unui sistem bazat pe
trei niveluri(ciclul I-licenta, ciclul II-masterat,
ciclul
III-doctorat);
-stabilirea
unui sistem de credite
transferabile;
-promovarea
mobilitatii academice
a studentilor, profesorilor, cercetatorilor;
-promovarea
cooperarii europene in
asigurarea calitatii;
-promovarea
dimensiunii
europene;
3.Prioritati
permnente in domeniul
educatiei si formarii profesionale
-invatarea
limbilor starine;
-accesul la
educatie (imigranti,copii de etnir rroma);
-integrarea
tehnologiilor informatice si de comunicatie in educatie;
4.Educatie si
formare profesionala 2010. Strategia Lisabona isi propune ca Europa
sa devina cea
mai diamica si competitiva economie din lume, bazata pe cunoastere,
capabila de
dezvolare durabila, oferind locuri de munca mai multe si mai bune si o
mai mare
coeziune sociala.
Indicatorii
si bunele practici vor fi
structurati pe opt domenii cheie ale strategiei:
-a face din
conceptul “invatarea pe parcursul intregii vieti” o realitate;
-imbunatatire
echitatii in educatie si formare profesionala;
-promovarea
eficientei in educatie si formare profesionala;
-competentele de
baza ale tinerilor(limba materna, lb.straine, cunostinte
matematice,
tehnologie, competente digitale interpersonale, interculturale si
sociale,
civice);
-modernizarea
educatiei in
scoli:managementiul scolar, dezvoltarea profesionala a
profesorilor;
-modernizarea
educatiei si a
invatamntului profesional;
-modernizarea
invatamantului
superior:
-cel putin un
semetru in
strinatate pentru studenti;
-cresterea
nr. de absolventi de
matematica, stiinte si tehnologii;
-angajabilitatea
care foloseste indicatori ca:
-accesul
populatiei la educatie,
-aptitudinile
adultilor
-rata profitului
educatieii si formarii profesionale
Politica in domeniul energiei
In cele 27 de
state exista o mare diversitate de aboradre a politicilor energiei, de
la
cel
centralizat(francez), pana la cel liberal(englez)sau cel grecesc care
are o
problema de
interconectare cu cel al UE.
Politica
energetica a UE se bazeaza pe urmatoarele directii generale:
-reglementarea
in scopul concurentei-adica libaralizarea pietei energiei
-integrarea
pietelor energiei-interconectarea sistemelor nationalede transport;
-siguranta
alimentarii cu energie;
-utilizarea
eficienta a energiei;-
-protectia
mediului-reducerea ploilor acide si a emisiilor de gaze prin cresterea
ponderii
energiilor nepoluante.
La 8 martie 2006
Comisia Europeana a adoptata o Carta verde intitulata :
Strategia
europeana pentru o energie sigura, competitiva si durabila prin care se
urmareste
atingerea a trei
obiective:
-dezvoltarea
durabila;
-competitivitatea;
-securitatea
aprovizionarii;
Principalele
resurse si tipuri de energie
Carbunele este o resursa
energetica cu o contributie majiora la siguranta in
alimentare cu
energie, dar are un impact negativ asupra mediului datorita emisiilor
de gaze cu efect
de sera degajate in procesul de productie al energiei.
Petrolul este o resursa a carei
utilizare in scopuri energetice si de transport implica
probleme de
mediu, cum ar fi poluarea aerului si a apei.
Legislatia
comunitara se
concentreaza asupra aspectelor privind:
-stocurile;
-impozitarea;
-protectia
mediului.
Gazul natural. Utilizarea gazului natural are un impact negativ
asupra mediului
(particule, fum,
ploi acide, gaze cu efect de sera).
Reglementarile
UE au avut in vedere:
-piata interna a
gazului si a energiei electrice;
-transparenta
preturilor la gaz natural si electricitate pentru consumatorii
industriali.
Energia electrica.
In anul 1996
s-a emis o directiva
numita :piata interna a energiei, care avea
urmatoarele
obiective:
-siguranta
alimentarii
cu energie;
-stimularea
concurentei;
-protectia
mediului.
In anul 2003 o
alta directiva reglementa:
-concurenta
si deschiderea prin care se
introduce concurenta in activitatea de
productie si de
furnizare;
-accesul
liber la retea prin care se
prevedea
ca atat producatorii cat si consumatorii
trebuie sa
beneficieze de accesul nediscriminatoriu la retele;
-autoritatile
de reglementare sunt entitati
specifice si independente atat fata de
guvern, cat si
fata de industria de profil;
-separarea
activitatii de transport si
distributie de activitatea de
productie si
furnizare pentru
a preveni subventionarea incrucisata a activitatilor concurentiale.
-consumatorii
“captivi” si consumatorii
“eligibili”. Cei captivi sunt cei
repartizati
unui furnizor si
achizitioneaza energia la un tarif reglementat, iar cei eligibili sunt
liberi sa-si
aleaga furnizorul si negociaza pretul energiei.
Energia
termica.
Principalele
acte legislative reglementeaza:
-performanta
instalatiilor de incalzire in cladirile cu alta destinatie decat cea
industriala;
-randamentul
noilor cazane de apa calda cu combustibil lichid sau gaze naturale;
-limitarea
emisiilor de dioxid de carbon prin imbunatatirea eficientei energiei.
-un nou proiect
de directiva care urmareste imbunatatirea eficientei energiei in
cladiri cu 22
% pana in anul 2010.
Energia nucleara.
Tratatul
Euratom recunoaste ca
energia nucleara reprezinta o resursa esentiala
pentru
dezvoltarea si revigorarea
industriei.
Legislatia in
domeniu prevede:
-dezvoltarea
unei culturi comune
de securitate nucleara in cadrul UE
-supravegherea
si controlul transferurilor de deseuri radioactoive si combustibili
nucleari
uzati.
-securitatea
energetica si
siguranta instalatiilor.
-Programul
Cadru al Comunitatii
Europene a Energiei Atomice(Euratom) pentru
perioada
2007-2011 vizeaza activitati de cercetare privind energia de fuziune,
fuziunea
nucleara si protectia
impotriva radiatiilor.
Energiile
verzi (regenerabile).
Prin energii
verzi sau surse regenerabile se intelege:hidroenergia, energia solara,
(captata cu
panouri solare sau celule fotovoltaice), eoliana, geotermala, cea
produsa
de valuri si de
maree, biomasa si chiar deseurile cu potential de valorificare
energetica.
Energia verde
este recunoscuta ca fiind o alternative prietenoasa , din punct de
vedere al
mediului, la formele de energie conventionale, conducand la reduceri de
emisii de bioxid
de carbon, dependenta redusa de importuri, dezvoltarea de noi
industrii si
crearea de noi locuri de munca.
Viitorul politicii energetice a
UE
Prognoza
pentru dezvoltarea diferitilor
purtatori de energie:
1.Combustibili
solizi. Productia de
combustibili solizi in statele membe bazate pe
criterii
economice nu are perspectiva. Costurile sunt de 4-5 ori mai mari decat
preturile
mondiale.
2.
Combustibilii solizi. Dependenta
de
import poate creste la 90 % in jurul anului
2020.
3. Gazul
natural. Este necesara
diversificarea geografica a alimentarii cu gaze
naturale, in
special alimentarea cu gaze naturale lichefiate. Sunt necesare
angajamente pe
termen lung cu marii furnizori, cum ar fi Rusia.
4. Energia
nucleara. Viitorul energieie
nucleare este nehotarat. Dezvoltarea viitoare
a acesteia
necesita consens
politic.Energia nucleara este foarte importanta pentu
independenta
in alimentarea cu
energie si pentru reducerea impactului negativ
asupra mediului,
mai ales datorita reducerii emisiilor de bioxid de carbon..
UE ar trebui
sa sustina
tehnologiile nucleare si, in special, noile reactoare.
Principiul
20/20/20 pana in 2020
urmareste:
-economisirea a
20% din consumul de enrgie previzionat pentru 2020;
-cresterea pana
la 20% a surselor energetice regenerabile in totalul consumului de
energie;
-cresterea, cu
cel putin, pana la 10% a biocombustibililor pana in 2020;
-un angajament
independent al UE de a reduce cu cel putin 20 % emisiilor de gaze
cu efect de sera
pana in 2020;
-realizarea
unei piete energetice
interne care sa aduca beneficii in mod real si
eficient
pentru fiecare persoana
si companie in parte.
-o mai buna
integrare a politicii
in domeniul energiei cu alte politici, cum ar fi
politica
agricola si cea comerciala.
-o mai buna
cooperare internationala.
|