| 
 Tehnologia  Croma  Clear pentru monitoare
  Tehnologiile  tuburilor catodice          Până de curând existau două direcţii principale de realizare, numite Dot Trio şi Aperture Grille. De curând firma niponă  NEC a lansat pe piaţă un nou tip de tuburi înglobând o nouă tehnologie, CromaClear.  Toate acestea au ceva în comun - realizarea întregii palete coloristice prin adiţia  cromatică a celor trei culori primare: roşu, verde şi albastru. La baza  acestei tehnologii stă folosirea unor suprafeţe de fosfor care emit aceste  culori primare, care să fie suficient de mici şi apropiate unele de altele  pentru a nu permite ochiului să le distingă separat. Fiecare din aceste  tehnologii folosesc trei tunuri de electroni pentru a produce fluxurile de  electroni ce dau strălucire fosforului.Tuburile catodice sunt cele mai  importante elemente ce limitează performanţele unui monitor, dar şi calitatea  bobinelor de deflexie şi a amplificatoarelor video au un rol important. Este  greşit să afirmăm că două monitoare ce folosesc acelaşi tub vor avea  performanţe asemănătoare.
          Cea mai răspândită tehnologie are la bază o mască metalică perforată  ce este aşezată exact înaintea stratului de sticlă. Aceasta separă cele trei  tunuri de electroni de suprafaţa fosforescentă, având menirea de a asigura  poziţionarea fluxului peste pastila de fosfor de culoarea respectivă, fără a  permite atingerea pastilelor vecine. Atât fosforul cât şi secţiunea fluxului de  electroni sunt circulare şi sunt dispuse sub forma unui triunghi.Printre avantajele acestei  tehnologii putem menţiona:
 
  Caractere suficient clare,  chiar şi cele de dimensiune redusă Reprezentarea mai realistă şi o  bună uniformitate a culorii Prezintă o bună robusteţe  mecanică  Distanţa între pixeli - mai mare de 0,28mm - nu permite sporirea  calităţii ca în cazul celorlalte două tehnologii.            În 1968 Sony introduce o nouă tehnologie pentru tuburile catodice,  numită Trinitron. Diferenţa majoră faţă de tehnologia precedentă constă în  înlocuirea măştii de metal cu o reţea de fire verticale - “aperture grille”-  având un potenţial ridicat. Suprafaţa fosforescentă nu mai este organizată în  puncte ci în benzi verticale. Prin folosirea acestei tehnici se  obţin următoarele caracteristici:
 
  Se foloseşte mai puţin metal  pentru realizarea “măştii”, ceea ce implică o cantitate mai mică de  energie absorbită de aceasta şi deci, implicit, reducerea căldurii disipate. Folosirea unei suprafeţe mărite  de fosfor, generând o cantitate de lumină mai mare. Poate fi folosit un strat de  sticlă de culoare închisă pentru a îmbunătăţi contrastul Suprafaţa ecranului este  cilindrică şi nu sferică, reducând reflexia luminii Existenţa reţelei de fire scade  rezistenţa la solicitări mecanice - transport, manipulări În acelaşi timp se impune  folosirea unui fir orizontal pentru stabilizarea reţelei verticale, fir care  obturează baleierea, materializându-se într-o dungă orizontală pe mijlocul  ecranului - care uneori este deranjantă. În cazul tuburilor de 17” şi 20” se  remarcă două astfel de fire ce împart ecranul în trei zone egale.              Tuburile Triniton  folosesc un singur tun de electroni cu trei raze. În 1993 Mitsubishi introduce  o variantă folosind trei tunuri, sistem numit Diamondtron.             După ce vreme de atâţia ani nu s-a  mai înregistrat nici o schimbarea radicală în concepţia tuburilor, în 1996  firma niponă NEC introduce o nouă tehnologie numită CromaClear, care îmbină  avantajele celor două tehnologii prezentate anterior. Aceasta se caracterizează  printr-o mască din aliaj INVAR - aliaj folosit la toate tuburile  NEC - care prezintă un coeficient de dilatare  neglijabil, dar, de această dată orificiile măştii nu mai au formă circulară,  ci eliptică. Tunul de electroni are de asemenea o formă eliptică, pentru a se  asigura un transfer maxim de energie de la aceasta spre suprafaţa fosforescentă  fără pierderi de energie spre mască. Asemeni tuburilor Aperture Grille,  tunurile - ca şi fosforii ce compun un pixel - sunt aşezaţi în linie  orizontală.Principalele caracteristici ale  acestei tehnologii sunt:
 
  O mai bună acoperire a unui  pixel cu fosfor decât în cazul Dot Trio Combină avantajele tehnologiei  Dot Trio - bună convergenţă, imagine stabilă şi clară - cu cele Aperture Grille  - contrast ridicat, claritate excelentă şi o foarte bună fidelitate a culoriiNu necesită fire orizontale de  susţinere - spaţiul de afişare nu este afectatMască de aliaj INVARPrezintă o bună robusteţe  mecanică la vibraţii sau pe durate transportului   Organizarea suprafetei fosforescente   Suprafaţa fosforescentă este organizată în câte trei  pastile - aranjate în triunghi - care formează un pixel.   Suprafaţa fosforescentă este organizată în dungi  verticale, dimensiunea verticală a pixelului fiind determinată de fluxul de  baleiere. Aceste dungi se pot despărţi prin dungi negre foarte subţiri.   De această dată suprafaţa este organizată tot în  puncte - ca la Dot Trio - dar liniar dispuse - ca la Aperture Grille.     
  Caracteristicile  tuburilor         Dimensiunea  pixelului - Dot PitchDimensiunea pixelului  este distanţa dintre două grupuri(triplete) RGB de fosfor adiacente; în  principiu, cu cât aceasta este mai mică, cu atât densitatea de puncte pe  unitatea de suprafaţă este mai mare, deci şi posibilitatea obţinerii unor  rezoluţii mai mari. Pe de altă parte, reducerea dimensiunii unui pixel implică  scăderea strălucirii.
 Banda de frecventă
 Un alt factor care  afectează rezoluţia maximă este banda de frecvenţă. Aceasta reprezintă  capacitatea circuitelor video de a reprezenta un singur pixel aprins - sau,  eventual, stins. Semnalul trebuie să ajungă la cele trei tunuri de electroni  prin intermediul amplificatorului video. Dacă amplificatoarele nu sunt  suficient de bune, atunci semnalul este degradat vizibil.
 Banda de frecvenţă  este direct proporţională cu numărul de pixeli afişaţi pe secundă, deşi cu cât  se doreşte o rezoluţie mai mare, cu atât este necesară o bandă mai înaltă.
 Focalizarea
 Acest parametru poate fi studiat doar după o funcţionare a  monitorului de 20-30 de minute. În schemele de funcţionare ce au fost  prezentate până acum fluxurile de electroni aveau aceeaşi secţiune ca şi  orificiile măştii. În realitate fluxul nu are o formă cilindrică, ci mai  degrabă conică şi este ceva mai mare decât orificiul măştii. Acest lucru  permite ca cele trei fluxuri(roşu, verde, albastru) să se suprapună cu uşurinţă  peste orificii - cazul tuburilor uzuale - dar implică şi un număr crescut de  electroni ce se ciocnesc de mască, rezultatul fiind creşterea temperaturii  acesteia şi ca urmare dilatarea măştii urmată de deprecierea imaginii -  orificiile îşi vor deplasa centrele, ducând la scăderea focalizării.
 Convergenta
 Calitatea imaginii este afectată serios şi datorită convergenţei.  Prin aceasta se înţelege capacitatea celor trei raze RGB de a sosi în acelaşi  moment în acelaşi punct de pe mască. Alinierea perfectă a acestor raze nu se  obţine niciodată datorită dificultăţilor întâmpinate în deflexia sub unghiuri  foarte precise a celor trei fascicole folosind aceleaşi bobine. Corectarea  erorilor de acest fel se poate face prin folosirea unor magneţi situaţi pe  gâtul tubului catodic sau a tehnologiilor avansate de control digital.
 Emisia
 Monitoarele sunt o sursă pentru diverse tipuri de emisii. În ceea ce  priveşte emisia de raze X - generate de tubul catodic -, nivelul acesteia nu  pune deocamdată probleme deoarece razele X sunt reţinute de stratul de sticlă  al ecranului. Însă, monitoarele trebuie prevăzute cu circuite de protecţie în  caz de defecţiune. Dacă tensiunea de anod devine prea mare, nivelul de radiaţie  creşte. De aceea trebuie prevăzut un dispozitiv care să preia excesul de  energie şi să-l direcţioneze către masa sistemului. În unele condiţii - de  umiditate de exemplu - aceste circuite intră în funcţiune, generând un sunet  aparte.
 Bibliografie: revista Byte, octombrie 1996 |