1
CONTABILITATEA
OPERATIUNILOR DE TREZORERIE
SI
INTERBANCARE
Prin contabilitatea operatiunilor de trezorerie si interbancare
se
asigură
evidenta următoarelor
operatiuni:
> operatiunilor de
casă;
> operatiunilor de
decontare cu BNR privind rezervele obligatorii
ale băncilor, conturile curente, compensarea multilaterală a plătilor
interbancare;
> operatiunilor
privind împrumuturile de refinantare de la BNR;
> operatiunilor
prin conturile de corespondent, depozitele,
creditele si împrumuturile interbancare;
> operatiunilor de
pensiune interbancare.
Operatiunile de
trezorerie au o pondere însemnată în totalul operatiunilor
bancare si prezintă o
importantă deosebită în ceea ce priveste
stabilitatea monetară.
Structura
operatiunilor de trezorerie în
societătile bancare este următoarea:
> operatiuni
de casă în lei si devize;
> operatiuni
cu cecuri;
> operatiuni
privind retragerile de
numerar prin cărtile de plată
2.1
Contabilitatea operatiunilor de casă
în lei si devize
Numerarul, desi are o pondere mică în circulatia bănească, ocupă
un loc important
în activitatea bancară.
Formele de
existentă a numerarului sunt
bancnotele si monedele metalice.
Numerarul este
un mijloc de plată
nedeterminat, general si cu efect de plată
imediat. Ca în
majoritatea tărilor, si în
România, circulatia numerarului este
reglementată
prin lege.
Preluarea prin încasare a sumelor monetare aduse de clienti si
eliberarea de
sume către
clienti, reprezintă o operatiune
frecventă efectuată de bănci.
Compartimentele de tezaur si casieriile bancare trebuie să facă
fată
operatiunilor
generatoare de încasări si
plăti si în acelasi timp să-si aducă propria
contributie la
rentabilitatea băncii.
Pentru organizarea sistemului de casierii proprii, băncile
trebuie să
solicite
în scris, BNR
aprobarea de functionare a
acestuia. Dacă banca comercială respectă
prevederile
legale de operatiuni cu
numerar si dispune de amenajări speciale,
primeste
autorizatia de functionare
împreună cu plafonul de casă.
Casele bancare
pot fi de mai multe tipuri:
A) Casele
operative de încasări, se ocupă
de primirea numerarului în urma
încasărilor sau
pentru retragerea din
circulatie a bancnotelor sau monedelor uzate.
Primirea
numerarului se face pe baza
următoarelor documente:
> foaie de
vărsământ cu chitantă,
utilizată pentru depunerea numerarului de către clienti;
> ordin de
încasare, folosit în cadrul
operatiunilor de depunere interne a băncii;
> borderou
însotitor, utilizat de agentii
economici când depun numerar la
casierie în
genti sigilate;
> documente
de casă emise de sistemul
informatic al băncii.
B) Casele
operative de plăti, se ocupă cu
eliberarea de numerar la cererea
clientilor. Aceste
case pot fi deschise pentru operatiuni în lei sau
valută. Eliberarea
numerarului se
face pe baza următoarelor
documente:
1. cec simplu;
2. ordin de
plată în cazul în care se
depune excedentul de numerar la BNR;
3. cerere pentru
răscumpărarea
certificatelor de depozit;
4. cambie;
5. bilet la
ordin;
6. documente
emise de sistemul informatic
al băncii.
C) Casele
speciale, sunt specifice sucursalelor
si derulează operatiuni cu numerar în cadrul retelei bancare.
D) Casele pentru
operatiuni cu metale
pretioase, pietre pretioase si alte valori.
E) Casele de
schimb valutar amplasate în
afara băncii.
Această prezentare nu
exclude existenta unor case mixte, care să
răspundă mai multor nevoi diferite.
Operatiunile de
casă sunt înregistrate cu
ajutorul contului 101 "Casa".
Acest cont evidentiază numerarul aflat în casieria băncii,
precum si miscarea acestuia ca urmare a
încasărilor si plătilor efectuate.
Bancnotele si
monedele expediate
prin intermediul societătilor de transport rămân
înregistrate în
contul 101
„Casa", până în momentul
transferului proprietătii efective a fondurilor,
indiferent de
modalitătile folosite pentru
transferul acestor fonduri. Contul 101 „Casa" este un cont de activ, se
debitează cu sumele încasate si se creditează cu sumele plătite în
numerar.
Soldul debitor al contului arată numerarul existent în casieria băncii.
2.2
Contabilitatea operatiunilor cu cecuri
Cecul este un ordin scris dat de client băncii sale prin care
cere
acesteia să
plătească o
anumită sumă, fie lui pentru
retrageri de numerar, fie către o altă
persoană
specificată de client pentru
plata unei datorii.
Cecul pune în relatie directă trei persoane: trăgător, tras si
beneficiar.
Pentru a putea
ordona, trăgătorul trebuie
să îsi constituie în prealabil un depozit în bancă din care să
efectueze plata.
Cecul se trage asupra băncii numai în limita fondurilor existente în
cont.
Circuitul cecului vizează parcurgerea următoarelor etape:
> efectuarea
unei tranzactii care să
creeze o obligatie de plată;
> în baza
disponibilului din cont,
banca dă clientilor săi carnetele de cecuri;
> la
achizitia mărfii, clientul-debitor
completează un cec în vederea acoperirii obligatiei de plată si îl dă
creditorului-beneficiar;
> în acest
moment banca, debitorul si
creditorul devin persoane implicate în
operatiunea cu cecul,
respectiv, tras, trăgător si beneficiar;
>
beneficiarul prezintă cecul spre
încasare la banca sa spre a fi trimis băncii plătitorului;
> banca
plătitorului trimite suma de
plată la banca beneficiarului, respectiv
suma ajunge la
acesta din urmă;
> datoria
debitorului fată de creditor
se stinge.
în procesul
utilizării cecului se
întâlnesc mai multe operatiuni:
a) Operatiunea
de gir - cecul poate
circula de la o persoană la alta prin operatiunea de gir, când girantul
transferă unei alte persoane numită giratar toate
drepturile
beneficiarului. Mentiunea privind
circulatia cecului prin gir se face pe
verso-ul cecului, prin
operatiunea numită andosare.
b) Operatiunea de aval
- este operatiunea prin care o persoană
numită
avalist (cel care dă
avalul), garantează obligatia plătii pentru o
altă persoană numită
avalizat, direct
sau pe cale de regres,
pentru toată suma prevăzută sau pentru o parte
din aceasta.
Dacă avalistul a plătit în
locul avalizatului, dobândeste toate drepturile
din cec fată de
acesta din urmă.
c) Operatiunea
de plată a cecului. Cecul este
plătibil la vedere datorită
faptului că
banca este obligată să-1
achite la prezentare sau într-un termen scurt. In
România plata se
face în termen de opt
zile dacă este plătibil la locul emiterii sau în
maximum 15 zile
dacă este plătibil în altă
localitate, în cazul cecului circular
termenul este de
30 de zile, iar pentru
cecurile emise în raport cu străinătatea,
termenul maxim
poate fi de 90 zile.
d) Operatiunea
de regres si de protest -
refuzul de plată poate fi făcut de trăgător, în cazul în care cecul
este furat
sau pierdut, si de bancă, în cazul în care nu există disponibilităti în
cont.
Dacă nu se efectuează plata, beneficiarul poate înainta un protest si
pe baza
acestuia poate să urmărească persoanele obligate la plata cambiei
printr-o actiune
de regres, în acest caz, el trebuie să facă dovada refuzului plătii
printr-un
act notarial, prin declaratia băncii sau prin confirmarea oficială a
Casei de
compensatie. Trăgătorul trebuie să suporte toate cheltuielile si
dobânzile
apărute în urma refuzului de plată.
Cecurile se pot
clasifica după două criterii:
a) după beneficiar
avem cec nominativ (beneficiarul plătii este o
persoană clar stabilită, transmiterea se face prin girare) si cec la
purtător(numele beneficiarului lipseste, iar transmiterea cecului se
face prin
remiterea de la o persoană la alta).
b) după modul de
încasare, avem:
> cec
nebarat, se plăteste în numerar
sau în cont, fără nici un fel de restrictie;
> cec barat,
care se plăteste cu unele
restrictii, de regulă plata se face la altă bancă;
> cec de
virament, este însotit de
clauze ca „plătibil în cont" sau „numai prin virament", iar plata
cecului se face numai scriptural, creditându-se contul beneficiarului;
> cec
certificat, este cecul pentru
care banca plătitoare a blocat suma necesară plătii până la prezentarea
legală
la plată; prin această operatiune trăgătorul nu mai poate retrage din
contul
său suma destinată plătii cecului respectiv, înainte de expirarea
termenului de
prezentare al
acestuia;
> cec
circular, este un cec emis de
bancă în relatiile cu subunitătile sale sau cu alte bănci; este
plătibil la
vedere dar pentru o durată de cel mult 30 de zile de la emitere;
> cec de
călătorie, reprezintă un cec
având caracteristici asemănătoare bancnotei. Este emis în sume fixe, în
moneda
natională sau în valute. Poate avea o durată determinată sau
nedeterminată.
Pentru evidentierea
operatiunilor cu cecuri se utilizează conturile:
Contul 1611 "Valori de recuperat" evidentiază sumele de
recuperat de la
alte bănci
înregistrate provizoriu în
acest cont, precum si cecurile de călătorie
cumpărate remise
spre încasare emitentilor.
Contul 1611 „Valori de recuperat" este un cont de activ, se
debitează cu sumele plătite de bancă si se creditează cu sumele
încasate sau cu
sumele de recuperat devenite îndoielnice.
Soldul contului reprezintă valori de recuperat de la alte bănci.
Contul 2611
"Valori de
recuperat" evidentiază valori plătite de bancă
altor clienti ai
băncii, cecuri, efecte de
comert si alte valori emise la încasare, neplătite si restituite prin
casa de
compensatie, precum si valori în litigiu ale băncii cu clientela.
Soldul contului reprezintă valori de recuperat de la clientelă.
Contul 3712
"Valori primite Ia
încasare" este un cont de activ, se debitează cu valoarea cecurilor,
efectelor de comert si alte valori primite la încasat, si se creditează
la
încasarea cecurilor sau la refuzul primit la prezentarea la compensare.
Soldul contului
reprezintă cecuri, efecte
de comert si alte valori primite la
încasare si
neîncasate.
Contul 3716
"Conturi indisponibile
privind valori la încasare" este un cont de pasiv utilizat atunci când
cecul primit spre încasare va fi plătit numai după ce se obtine
contravaloarea
de la emitent. Se creditează cu valoarea cecurilor primite spre
încasare si se
debitează cu sumele încasate de la emitenti.
Soldul contului reprezintă valoarea cecurilor, efectelor de
comert si a
altor
valori remise
spre încasare si neîncasate.
Exemple de
înregistrări contabile: La
banca initiatoare:
1. Remiterea unui cec
spre încasare, cu creditare imediată a
contului
clientului:
2.3
Contabilitatea cărtilor de plată
Cartea bancară reprezintă un instrument de plată fără numerar cu
ajutorul căruia se pot realiza plăti în reteaua comercială sau se pot
obtine
lichidităti de la bancă.
Cărtile de plată sunt confectionate din plastic, având
dimensiuni
standardizate international. Pe partea din fată se află denumirea,
simbolul
cărtii si elementele de identificare si personalizare. Pe verso cartea
prezintă
un loc pentru semnătura titularului.
în functie de
caracteristicile
tehnologice, există:
> cărti de
plată cu bandă magnetică;
> cărti de
plată cu microprocesor.
Cărtile de plată
se pot clasifica după
functiile îndeplinite în:
> carte de
credit - îi permite utilizatorului
să facă plăti sau să obtină numerar din disponibilul din cont si în
lipsa
acestuia în baza unei linii de creditare plafonate, deschisă la bancă.
Creditul
astfel acordat de bancă poate fi utilizat de posesorul cărtii în
schimbul plătii
unei dobânzi;
> carte de
debit - se deosebeste de
cartea de credit prin faptul că plătile sau retragerile de numerar se
pot
realiza numai dacă există disponibil în contul curent al titularului;
> carte
pentru retragerea de numerar -
se foloseste numai la obtinerea de numerar si depunerea de numerar
folosind un
automat bancar. Nu permite utilizarea sa pentru plată;
> carte de
garantare a cecurilor -
permite în plus fată de o carte de credit si validarea unei sume
înscrise în
cecuri de titulari;
> carte
multifunctională sau derivată -
este una dintre cărtile prezentate mai sus, dar care prezintă si alte
facilităti
în utilizare (carte de călătorie, cărti de telefon).
Decontările
operatiunilor cu cărti bancare se realizează apelând la
sistemul electronic de
transfer al fondurilor. Acest sistem se bazează pe elementele:
>
distribuitorul automat de numerar
(Cash- Dispecer- CD);
> automatul
bancar (trezorierul
bancar);
> terminalele
la punctele de vânzare.
1
Distribuitorul
automat de numerar este un
dispozitiv electromecanic ce permite utilizatorului autorizat să
retragă
numerar sub formă de bancnote si monedă metalică.
Etapele care trebuie parcurse în cazul distribuitorului automat
sunt următoarele:
> detinătorul
cărtii de plată va introduce
cartea de plată în aparat si numărul personal de identificare (PIN);
> titularul
cărtii de plată va solicita
prin tastare suma dorită care trebuie să fie cuprinsă în limita
disponibilului
din cont. Dacă suma solicitată depăseste această limită operatia va fi
anulată;
> eliberarea
de către distribuitorul
automat de numerar a sumei solicitate, concomitent cu debitarea
contului bancar
al detinătorului;
>
dispozitivul va confirma prin
afisare, efectuarea si încheierea tranzactiei si va restitui
detinătorului
cartea de plată.
Automatul bancar este un dispozitiv electromecanic ce permite
utilizatorului
autorizat retragerea de numerar, precum si accesul la diferite servicii
cum ar
fi: solicitarea de informatii privind contul personal, transferul de
sume.
Utilizarea cărtilor de plată prin intermediul automatului bancar
presupune
parcurgerea mai
multor etape:
>
introducerea cărtii de plată în
aparat si tastarea numărului de personal (PIN);
>
introducerea prin tastare a datelor
cerute pe ecranul aparatului si
confirmarea actiunii
sau a sumei cerute;
> primirea de
către utilizator a unei
"chitante justificative" privind operatiunea efectuată;
> restituirea
cărtii de plată detinătorului.
Pentru utilizarea cărtii de plată, se creează un analitic la
contul
curent al clientului, respectiv 2511 "Conturi curente / cârd". Acest
analitic se creditează
cu intrările
prin care se alimentează
contul si se debitează la iesirile din cont, în
urma unor plăti
sau retrageri de numerar.
Dobânzile aferente contului 2511 sunt
reflectate
într-un cont atasat.
Fluxurile de numerar la automatele bancare sunt evidentiate cu
ajutorul
contului 367
"Alte stocuri si
asimilate". Acest cont evidentiază alte
stocuri
aflate
în gestiunea
băncii (bonuri valorice, timbre
fiscale si postale, tichete si bilete de
călătorie,
bilete de tratament si odihnă,
formulare cu regim special), precum si
numerarul aflat
în ghiseele automate de
bancă.
Contul 367 „Alte stocuri si asimilate" este un cont de activ, se
debitează la alimentarea automatului cu numerar, în corespondentă cu
contul 101
"Casa" si se
creditează la
retragerile de monedă din
dispozitiv, cu ajutorul cărtii bancare.
Soldul contului
reprezintă valoarea altor stocuri si asimilate
existente.
2.4
Contabilitatea operatiunilor de casă
în devize
Operatiunile de casă în devize mai sunt denumite si operatii de
schimb manual
si constau în vânzarea si cumpărarea de devize de către persoanele
fizice.
Pentru înregistrarea operatiunilor în devize care generează si
operatiuni
contabile în lei sau creat conturi de legătură între conturile în
devize si
cele în lei.
Cu ajutorul acestor conturi se asigură legătura între balanta
patrimoniului în devize si cea generală în lei.
Conturile de legătură sunt denumite, prin planul de conturi
„Conturi de
ajustare" a valorilor bilantiere.
Contul 372
„Conturi de ajustare" se
dezvoltă în patru conturi sintetice de gradul II, după cum urmează:
3721 „Pozitie de
schimb"
3722
„Contravaloarea pozitiei de schimb"
3723 „Conturi de
ajustare în devize"
3729 „Conturi de
ajustare privind alte
elemente în afara bilantului"
Contul 3721
„Pozitie de schimb" este
un cont de legătură între contabilitatea în devize si contabilitatea în
lei,
utilizat pentru restabilirea echilibrului dintre active si pasive, prin
înregistrarea în contul de rezultate a câstigurilor sau a pierderilor
aferente
evaluării operatiilor în devize.
Contul 3721
„Pozitie de schimb" este
un cont bifunctional.
Se creditează cu operatiunile care duc la cresterea cantitativă
si
valorică a devizelor proprii, cu diferentele valorice pozitive
rezultate din
reevaluarea activelor
în devize, la
sfârsitul fiecărei luni, cu diferentele negative
rezultate din reevaluarea
pasivelor în devize,
pe baza cursului, la sfârsitul lunii.
Se debitează cu operatiunile care duc la scăderea cantitativă si
valorică a
devizelor
proprii, cu diferentele valorice
negative rezultate din reevaluarea activelor în devize, cu diferentele
valorice
pozitive rezultate din reevaluarea pasivelor în devize, pe baza
cursului
valutar, la sfârsitul lunii.
Soldul creditor al contului reflectă
active nete
în devize.
Soldul debitor al
contului reflectă datorii nete în devize.
Contul 3722
„Contravaloarea pozitiei de
schimb" tine evidenta contravalorii în lei a operatiilor în devize.
Este un cont bifunctional. Acest cont are o functionare inversă
contului
3721 „Pozitie de
schimb".
Evaluarea în lei
a operatiunilor în devize
se face la cursul zilei, astfel încât soldurile de sens opus ale celor
două
conturi de ajustare în cursul lunii trebuie să fie egale, adică soldul
debitor
al contului 3721 „Pozitie de schimb" trebuie să corespundă cu soldul
creditor al contului 3722 „Contravaloarea pozitiei de schimb" si invers.
Soldul debitor
al contului reprezintă
contravaloarea în lei a activelor nete în devize.
Soldul
creditor al contului'reprezintă contravaloarea în lei a datoriilor nete
în
devize.
înregistrări
determinate de operatiuni de
casă în devize:
1) Se cumpără
200 E. Cursul valutar de cumpărare
este de 35.000 lei/E,
în urma acestei
înregistrări se realizează echilibrul între
soldurile de ajustare.
Soldul real din
contul 3721 „Pozitia de
schimb" este soldul evaluat la cursul
de referintă al
băncii la sfârsitul lunii.
Diferentele de
curs valutar rezultate prin
metoda „la cursul zilei" adoptată de bănci pentru evaluarea devizelor
din
stoc, se înregistrează astfel:
> diferentele
favorabile în creditul contului
7061 „Venituri din operatiunile de
schimb si
arbitraj";
> diferentele
nefavorabile în debitul
contului 6061 „Pierderi din operatiunile de schimb si arbitraj" în
corespondenŃă cu contul 3722 „Contravaloarea pozitiei de schimb".
2.5
Contabilitatea decontărilor
interbancare si intrabancare
Dacă nu ar fi
existat băncile, singura
modalitate de plată ar fi fost numerarul.
Aparitia si dezvoltarea băncilor a determinat aparitia
viramentului.
Decontarea
bancară este o operatiune prin
care are loc lichidarea obligatiilor de plată prin intermediul
conturilor
deschise la bănci, fără bani în numerar, respectiv prin efectuarea de
viramente
dintr-un cont în altul. în urma operatiei de decontare se sting creante
si
datorii dintre părti.
Decontarea poate fi
efectuată prin următoarele modalităti:
A) Acceptarea;
B) Asigurarea cu
anticipatie a sumelor necesare efectuării unei plăti.
A) Acceptarea este un
act prin care debitorul se obligă să plătească
o anumită sumă, la o dată precizată, sau într-o perioadă specificată,
creditorului ori posesorului unui titlu de credit.
Acceptarea este o formă de
decontare prin care plătile dintre persoanele
juridice sau
fizice se efectuează pe baza
consimtământului plătitorului, consimtământ dat prin depunerea la bancă
a
documentelor de decontare emise de către plătitor, sau acceptate de
către
acesta în urma initierii efectuate de către beneficiar.
Instrumentele de decontare în cazul acceptării sunt următoarele:
> ordinul de
plată este un instrument
de plată si de decontare utilizat
pentru stingerea
unei obligatii devenite
exigibile, respectiv o dispozitie dată de un
Relatiile dintre bănci pot fi relatii interbancare si relatii
intrabancare, iar decontările aferente acestora vor fi la fel,
interbancare si
intrabancare.
2.5.1
Contabilitatea decontărilor
interbancare
Relatiile
interbancare sunt relatii
dezvoltate între bănci diferite, privite ca persoane juridice
independente. In
acest caz, avem următoarele tipuri de relatii:
> relatii
dintre bănci si banca
centrală, derulate prin intermediul conturilor curente deschise de
bănci la
banca centrală;
> relatii
interne sau relatii
desfăsurate între băncile apartinând aceluiasi sistem bancar, derulate
prin
intermediul sistemului de compensare interbancară sau utilizând
relatiile de
corespondent create;
> relatii
externe dintre bănci ce apartin
unor sisteme bancare diferite (relatii de corespondent sau de
parteneriat cu
bănci străine).
Decontările interbancare reprezintă plăti fără numerar,
efectuate de
unitătile bancare pentru clientii lor sau în numerar, având ca
beneficiar o
unitate bancară a altei bănci. Aceste
operatiuni se pot
efectua în două moduri:
A) Decontări prin case
de compensatii
B) Decontări prin
conturi corespondente.
A) Decontări
prin case de compensatii
Casele de
compensatii functionează sub
tutela băncii centrale. Pentru realizarea procesului de compensare,
fiecare
bancă îsi deschide un cont curent la banca centrală.
în conditiile în
care o bancă doreste să
efectueze la cererea unui client, o plată către un furnizor ce are
contul la o
altă bancă, va initia operatiunea pe lângă casa de compensatii. Astfel,
banca
plătitorului va depune documentele de plată la casa de compensatii. Pe
baza
acestor documente, casa de compensatii, creditează contul curent al
băncii,
operatiune echivalentă cu o iesire de fonduri din bancă si debitează
contul
curent al băncii furnizorului, operatiune echivalentă cu o intrare de
fonduri
în bancă. Concomitent, fiecare bancă are grijă să opereze în contul
clientului
său această operatiune. Contul plătitorului este debitat, iar contul
furnizorului
beneficiar este creditat. în procesul compensării se realizează nu
numai
decontarea, ci si compensarea operatiunilor bancare. Aceasta înseamnă
că se are
în vedere totalul
plătilor si
încasărilor băncii dintr-o zi
pentru operarea în contul curent deschis la
compensare.
Operatiunile sunt contabilizate folosind conturile 111 "Cont
curent
la BNR"
ti 341
"Decontări intrabancare".
în functie de locul unde se află unitătile bancare ale plătitorului si
ale beneficiarului
si de locul unde se realizează compensarea, întâlnim următoarele
situatii
(considerăm că banca plătitorului initiază plata):
a. Banca
plătitorului si banca beneficiarului
sunt în acelasi judet, iar compensarea se va face la Casa de
Compensatii din
judetul unde se află situate băncile.
b. Banca
plătitorului si banca beneficiarului
sunt situate în judete diferite, iar compensarea se face în judetul
beneficiarului. Compensarea se va face între banca beneficiarului si
sucursala
plătitorului din acelasi judet. Banca plătitorului trebuie să vireze
suma de
plată printr-o operatiune intrabancară la sucursala sa din judetul
beneficiarului. Vom avea următoarele etape în cazul următor:
> expedierea
avizului de creditare
către subunitatea din judetul unde se va
face compensarea în
vederea efectuării plătii:
c. Băncile sunt
situate în judete diferite, iar compensarea se face
în judetul băncii plătitorului, în acest caz, compensarea se face între
banca
plătitorului si sucursala băncii beneficiarului din acelasi judet, în
acest caz
vom avea:
d. Băncile se află în
judete diferite, iar compensarea se face la
nivelul centralelor prin sistemul BNR. în acest caz apar două
operatiuni
intrabancare. În prima operatiune
se realizează un virament de la subunitatea plătitorului către
centrală, iar în
a doua se face un virament de la centrala băncii beneficiarului către
subunitatea
unde aceasta are contul.
B) Decontări
prin conturi corespondente în
cadrul relatiilor dintre bănci un loc important îl are acordarea
statutului de
bancă corespondentă, care presupune existenta următoarelor
caracteristici:
> se bazează
pe cunoastere si încredere
reciprocă între bănci;
> băncile îsi
deschid conturi curente
reciproce (conturi de corespondentă nostro si loro) în cadrul cărora se
stabilesc plafoane maxime de îndatorare;
> se
stabileste regimul de dobânzi si
de comisioane pentru operatiunile reciproce si reguli de stingere a
datoriilor;
> în
relatiile internationale, fiecare
bancă efectuează pentru banca corespondentă operatiuni în zona în care
functionează.
Utilizând conturile de corespondent, băncile pot realiza
decontări
directe
fără să apeleze
la casele de compensatii,
accelerând astfel circuitul decontărilor
interbancare.
Conturile de corespondent
pot fi:
> conturi
nostro, sunt conturi curente
ale băncii deschise la alte bănci, reprezentând plasamente la acele
bănci;
contul „nostro" este operabil la banca proprietară a disponibilului din
cont;
> conturi
loro, sunt conturi curente
ale altor bănci deschise la bancă, reprezentând resurse obtinute de la
acele bănci;
contul „loro" sau „vostro" este operabil la banca ce gestionează
disponibilitătile altei bănci.
Decontările interne prin conturi de corespondent sunt reflectate
contabil prin conturile 121 "Conturi de corespondent la bănci"
(nostro) si 122 "Conturi de corespondent ale băncilor" (loro).
|