RETELE 
Fundamente ale comunicarii
Comunicarea  electronica, creând asa-numitul spatiu virtual, nu a distrus sau negat  "sentimentul spatiului", si nici nu a inventat-creeat unul nou.  Cresterea vitezei informatiei determina categoric o modificare în modul în care  aceasta este traita si perceputa. Fragmentarea spatiala nu "minte"  asupra naturii sale, ci ofera mai multe adevaruri simultane divizând între mai  multe componente spatiale si revelând astfel mai mult din structura spatiului.  
  Fiecare astfel de  componenta poate fi atunci înteleasa si gândita ca separata si demna de  interes. Spatiul plural se poate concepe atunci din multiplele cai de acces la  informatie. In acelasi timp, în acelasi loc, mai multe protocoale ne pot  conecta cu o multitudine de spatii: e-mail, comunitati virtuale, WWW,  conferinte video, etc.  
  Putem numi un  spatiu "fragmentat" când mai multe activitati substantiale au loc în  acel spatiu la acelasi moment. Spatiul devine astfel multidimensional si, practic,  "multitasking". Fragmentarea faciliteaza diferentierea cantitativa si  calitativa a informatiei, ca si controlul asupra accesului si ierarhiei  implicate. Spatiul virtual poate fi folosit în multiple feluri creând multiple  identitati pentru individ înlauntrul propriilor sale limite. Cu toate ca  cyberspatiul nu beneficiaza înca de o definitie general recunoscuta, ne putem  referi la el ca la un flux de informatie întelegând prin aceasta ca  czberspatiul nu se refera numai la faptul ca este un mediu produs de catre  calculator, ci mai ales ca are de-a face mai ales cu viteza, accesul la si  manipularea informatiei. Atîta vreme cât acceptam ca informatia este formata  din, bazata pe sau construita din limbaj putem sa ne concentram atentia asupra  modului cum un set nonierarhizat de informatie poate caracteriza cyberspatiul.  
  T. Khun, în  studiul sau asupra metaforei în stiinta, afirma ca "Metafora joaca un rol  esential în stabilirea unei legaturi între limbajul stiintific si lume. Aceste  legaturi nu sunt date o data pentru totdeauna. Modificarile teoretice în  special sunt însotite de un numar de modificari în metaforele relevante prin  intermediul carora termenii stiintifici pot fi atasati naturii". Astfel,  dupa Copernic, Pamântul devine de aceeasi natura ca si Marte, în timp ce  înaintea lui, cele doua elemente faceau parte din familii naturale compet  diferite, continua el studiul asupra miscarii metaforelor în interiorul  limbajului. 
  Metaforele definesc noi  clase (familii) de obiecte în virtutea puterii lor lingvistice, prin functia  lor reprezentativaa adica. Daca aceste reprezentari sufera schimbari,  cyberspatiul va fi în consecinta redefinit. In particular, cyberspatiul pare sa  tinda spre o constructie (de tip) lingvistic, aceasta având în vedere atât  continutul cât si uneltele sael specifice. Prin aceasta cyberspatiul este o  metafora (o reprezentare) a spatiului. Potential el poate deveni si un spatiu  de metafore.  
  Daca luam în  considerare icon-urile, diversele interfete GUI etc. el este deja. Dar atâta  vreme cât capacitatea sa de a se reproduce, a se auto-modifica si chiar de a  muri sunt incerte, cyberspatiul nu poate fi (înca) considerat drept un spatiu  viu de metafore. Aparent cyberspatiul tinde spre a-si construi propriul sistem  de reprezentari ca metafore fizice, mentale si sociale. Dar înca la baza sa se  afla o cantitate însemnata de structuri si imagini lingvistice luate din lumea  reala "as-is". 
  Cyberspatiul este un construct  lingvistic, dat fiind ca orice obiect care se afla înlauntrul sau este un  rezultat al unor limbaje (HTML; MUD, MOO). Deasupra acestora este cu putinta sa  se recreeze obiectele reprezentative proprii ale acestui spatiu. Limbajele de  programare respective nu întretin doar legatura cyberspatiului cu lumea ci  produc cyberspatiu prin însasi prezenta lor. Programatorul ajunge astfel sa-si  fie constructor si cetatean simultan, într-o lume în nastere. 
  Retelele de calculatoare reprezinta în  prezent suportul principal pentru realizarea comunicatiilor în majoritatea  organizatiilor moderne. Evolutia continua, schimbarea practicilor în afaceri si  noile aplicatii forteaza însa limitele tehnologiei catre noi performante, grade  de flexibilitate si fiabilitate. Astfel, solutiile viitorului vor permite  disponibilizarea unei latimi de banda mai mari, un trafic multimedia si o  administrare simplificata a retelei. 
Tehnologia comutatiei va fi cea care  va aborda noile cerinte, marind durata de viata a retelelor existente în timp  ce va permite aparitia noilor arhitecturi. Ea va fi cea care va oferi functii  de scalabilitate si flexibilitate necesare pentru interconectarea retelelor în  secolul urmator. 
Arhitecturi  actuale de interconectare a retelelor
Lucrul în  retea este dominat în prezent de trei arhitecturi de baza. Astfel, retelele LAN  bazate pe coloane distribuite (distributed backbones) sunt preferate pentru  conexiunile dintre cladiri. Coloanele comprimate (collapsed backbones), grupate  în jurul ruterelor de înalta performanta sunt raspândite în interiorul  cladirilor, iar retelele reticulare hibride si cele distribuite în stea sunt  comune pentru zonele extinse.                    
  Aceste arhitecturi, dezvoltate în  jurul modelului traditional al procesarii bazate pe LAN, sunt destinate sa  asigure un transport eficient pentru aplicatiile client / server. Dar la fel ca  si în cazul unitatilor de retea traditionale (hub-uri pentru medii partajate,  punti, rutere), prosperitatea a generat o crestere a utilizarii si aplicatii  noi, care la rândul lor au cerut mai mult decât pot furniza arhitecturile  actuale. În continuare voi face o trecere în revista a arhitecturilor de  interconectare actuale, dupa care voi prezenta noile arhitecturi si blocuri  constructive. 
Coloane  distribuite
Într-o arhitectura de coloane  distribuite, hub-urile de medii partajate consolideaza cablarea orizontala de  pe fiecare palier, în timp ce coloana LAN realizata cu rutere conecteaza  etajele. Coloana poate folosi aceeasi metoda de acces ca si cea folosita de  retelele LAN de palier (spre exemplu 10 Mbps) sau poate folosi o solutie mult  mai rapida, cum ar fi 100 Mbps FDDI. Din moment ce fiecare segment LAN este  considerat o subretea separata, iar pachetele care traverseaza segmentele  trebuie sa traverseze cel putin un ruter, serverele sunt raspândite prin toata  reteaua astfel încât ele se pot atasa acelorasi segmente ca si utilizatorii lor  primari, evitând astfel introducerea unor întârzieri din partea ruterelor. 
  Disponibilitatea reprezinta  beneficiul primar al coloanelor distribuite. Din moment ce exista mai multe  rutere, caderea unui singur ruter va afecta doar segmentele LAN atasate. Pe de  alta parte, rutere multiple pot genera probleme de performanta si administrare.  Clientii care acceseaza un server situat pe un segment diferit vor fi nevoiti  sa traverseze doua rutere, ceea ce va genera o întârziere. Pentru ca ruterele si  serverele sunt raspândite în toata cladirea, configurarea si întretinerea poate  fi un mare consumator de timp si bani. 
Coloane  comprimate 
Coloanele comprimate evita  deficienta prezenta la coloanele distribuite. Din nou, hub-urile pentru medii  partajate concentreaza cablarea LAN pe fiecare etaj. Acum însa, fata de-o  desfasurare de rutere pe fiecare etaj, toate hub-urile se conecteaza sau se  „comprima" într-un singur ruter centralizat, oferind un singur punct de  control. Întârzierea retelei scade deoarece serverele sunt despartite de  clienti printr-un singur hop. Costurile sunt reduse prin eliminarea ruterelor  multiple si printr-o exploatare economica. 
  Adaugarea unui hub multisegment  la coloana comprimata furnizeaza un maximum de flexibilitate si capacitate de  administrare. Segmentele LAN de pe etaje diferite pot fi înglobate într-o  subretea, eliminând hopul prin ruter. Serverele pot fi localizate central  pentru a simplifica administrarea fara a face compromisuri legate de  performanta, iar componentele redundante si functiile hot-swap din ruter  confera disponibilitate. 
Coloane  hibride
În timp ce coloanele comprimate  sunt ideale pentru cladiri, în mod uzual ele nu sunt eficiente pentru  conlucrarea între retele din mai multe cladiri; chiar si într-un campus sau o  zona de birouri. Nu este practic sa legi fiecare segment LAN la un sit central.  Arhitectura preferata pentru medii cu mai multe cladiri este coloana hibrida:  rutere de înalta performanta în fiecare cladire, interconectate printr-o plasa  de marimea unui campus sau un backbone LAN. 
  Coloanele LAN sunt mult mai  comune decât retelele în plasa, deoarece retelele LAN sunt mai usor de  proiectat si întretinut. Deoarece LAN-ul de coloane poate folosi aceeasi metoda  de acces ca si LAN-urile din cladiri, prea multe surse care alimenteaza  traficul de pe coloana pot bloca reteaua. Pentru aceste cazuri, solutiile de  înalta viteza ca 100 Mbps FDDI reprezinta cea mai buna alegere. Arhitectura  hibrida rezultata desfasoara coloane comprimate în fiecare cladire, interconectate  între cladiri printr-o coloana distribuita bazata pe FDDI. 
WAN
Arhitecturile de coloane de mare  suprafata (wide area backbone) sunt conduse exclusiv din punct de vedere  economic. În timp ce latimea de banda locala este esential gratuita odata ce cablarea  este facuta, latimea de banda pentru distante mari (wide area bandwidth)  trebuie sa fie închiriata de un furnizor de servicii. Telul primar al oricarei  proiectari wide area, este sa furnizeze conectivitate si performanta rezonabila  la un cost decent. 
  Lucrul în retele de mare  suprafata combina în mod uzual o plasa backbone cu mai multe configuratii de  acces de tip stea. Aceasta plasa interconecteaza rutere de înalta performanta  ale siturilor majore, în timp ce configuratiile stea concentreaza traficul de  la ruterele de acces ale siturile minore. Liniile închiriate punct-cu-punct  sunt cele mai populare si larg raspândite linii de mare suprafata; în general,  consideratiile de cost dicteaza viteza în benzile înguste de la 56/64 Kbps la  1.5/2.0 Mbps. Apelul digital, ISDN si serviciile X.25 publice sunt utilizate de  asemenea, fie ca backup, fie ca linii închiriate sau ca si conexiuni primare  între situri. 
  Indiferent de reteaua wide area  folosita, ruterele joaca doua roluri cruciale. În primul rând ruterele fac  trecerea de la formatele LAN (cum ar fi Ethernet) la formatele wide area (cum  ar fi Frame Relay). În al doilea rând, ruterele preîntâmpina aparitia  aglomerarilor conexiunilor wide area - cum ar fi, spre exemplu, broadcasting la  nivel MAC. 
Limite ale  cresterii
Asa cum s-a mentionat anterior,  numarul de utilizatori în continua crestere, calculatoarele desktop mai  puternice si noile aplicatii testeaza limitele interconectarii retelelor,  dirijând cerintele desktop catre o rata de transfer din ce în ce mai mare. Însa  arhitecturile actuale nu sunt proiectate pentru un asemenea nivel de  performanta sau calitate a serviciului. 
  Segmentarea LAN reprezinta o  metoda populara pentru ridicarea performantei la nivelul unei interconectari de  retele. Divizând o retea LAN suprasaturata în mai multe segmente mai mici, se  ofera fiecarei statii de capat o portiune mai larga de latime de banda, evitând  congestia retelei. Dusa la extreme, fiecare statie ar putea deveni propriul sau  segment, cu o latime de banda LAN completa. 
  Desi initial eficienta,  segmentarea poate deveni mult prea complexa si costisitor de întretinut. Pentru  ca fiecare segment LAN reprezinta o subretea separata, ea necesita o adresa  unica si un port ruter dedicat. Pe masura ce numarul segmentelor creste, fiecare  miscare, adaugare sau schimbare declanseaza o avalansa de reconfigurari  consumatoare de timp. Mai mult, porturile ruterelor sunt proiectate si evaluate  pentru un numar mare de statii de lucru, o segmentare continua ridicând aceste  costuri la nivele neacceptabile. 
  În mod evident, pentru a suporta  cresterea interconectarii retelelor si aparitia noilor aplicatii sunt necesare  noi blocuri constructive si noi arhitecturi. Diferenta primara între  interconectarea traditionala si cea noua o reprezinta larga raspândire a  blocurilor de comutatoare. Comutarea este cheia, atât pentru evolutia scalara a  performantei, cât si pentru calitatea serviciului. 
Noi  arhitecturi si blocuri constructive
Limitarile actuale pe care le  întâmpina interconectarea retelelor a inspirat dezvoltarea mai multor  tehnologii noi. Doua în particular - 100BASE-T si comutarea LAN - au produs  schimbari dramatice conlucrarii în retea. 
LAN-uri de  mare viteza
O modalitate de-a îmbunatatii  performanta conlucrarii în retea este de-a instala LAN-uri mai rapide. Asa cum  a fost mentionat anterior, 100Mbps FDDI este deja folosit în multe cladiri si  retele de campus. Însa deoarece FDDI este prea scump pentru conectivitatea  desktop de baza, 100BASE-T Fast Ethernet a fost recent lansat pentru a umple golul  existent. 
  Fast  Ethernet este o extensie a standardului 10BASE-T Ethernet, doar ca este de 10  ori mai rapid. Atât  10BASE-T cât si 100BASE-T folosesc aceeasi metoda de acces CSMA/CD, permitând  datelor sa fie transferate între cele doua fara o translatare a protocolului. 
  Fast Ethernet este folosit în mod  tipic ca si o conexiune de mare viteza catre serverele puternic folosite si  utilizatorii puternici, precum si pentru conexiuni în jos catre rutere si  comutatoare. Compatibilitatea cu traditionalul Ethernet îi permite lui  100BASE-T sa fie integrat în retelele existente 10BASE-T, depasind gâtuirile  specifice si configurând scena pentru o eventuala raspândire mai larga. 
  Standardul 100BASE-T include trei  specificatii de mediu: 100BASE-TX, 100BASE-T4 si 100BASE-FX. Specificatia  100BASE-TX acopera transmisiile de 100 Mbps pe cablu UTP categoria 5 sau  categoria 1 STP, în timp ce 100BASE-T4 suporta aceeasi rata a datelor pe  cablare cat. 3, 4 sau 5 UTP. Specificatia 100BASE-FX defineste Fast Ethernet pe  cablarea cu fibra optica multimode. 
Comutarea LAN
Comutarea LAN, la fel ca si  legaturile prin punti, subdivide retelele largi în segmente mai mici, obtinând  o îmbunatatire a performantei LAN la un pret coborât, în timp ce este mentinuta  investitia în hard, soft si cablare. Folosita în conjunctie cu solutiile de  medii partajate de înalta performanta, comutarea LAN furnizeaza suportul  necesar pentru conlucrarea în retea la nivel întreprindere. 
  Comutatoarele LAN ofera o  îmbunatatire a performantei segmentarii LAN fara sa necesite rutere scumpe sau  cartele de interfata cu reteaua (NIC). Si pentru ca rata de transfer a  comutatoarelor creste pe masura ce sunt adaugate mai multe porturi,  comutatoarele LAN ofera o solutie scalabila pentru mediile cu o cerere mare. 
  Comutatoarele LAN sunt similare  puntilor în sensul ca ele folosesc adrese MAC memorate pentru a transmite cadre  de intrare la o destinatie corespunzatoare. Dar fata de puntile conventionale,  care transfera pachete folosind memoria partajata sau un bus intern, comutatoarele  de cadre sunt deseori construite în jurul unei retele de comutatoare de înalta  viteza, care utilizeaza circuite integrate specifice aplicatiilor (ASIC) pentru  a furniza o rata de transfer mare, latenta mica si cost per port redus. 
  Combinarea hub-urilor pentru  medii partajate cu un comutator LAN nu numai ca divide reteaua în segmente  multiple, însa ofera fiecarui segment o latime de banda completa. Cu  segmentarea bazata pe rutere, rata de transfer totala este multiplicata de un  numar de ori egal cu numarul porturilor comutatorului. Interfetele LAN  traditionale sunt folosite la fiecare port al comutatorului, protejând  investitia utilizatorului si asigurând ca aplicatiile existente si sistemele de  operare de retea sa ramâna nemodificate. 
Retele  virtuale
Desi comutarea poate îmbunatati  conlucrarea în retea, ea poate agrava problemele vechi. Fara o structura de  rutare, o interconectare comutata între retele se comporta ca o retea LAN cu  punti, accelerând congestionarea. Solutia traditionala - fiecare segment comutat  sa reprezinte o subretea separata - ar crea un cosmar al întretinerii si al  administrarii. Retelele virtuale, o caracteristica inerenta în majoritatea  produselor de comutatie, ofera o solutie mult mai clara, decuplând structura  logica a retelei de forma sa fizica pentru a permite o aliniere mult mai  eficienta a traficului de retea cu modelele de lucru ale utilizatorului.  Retelele virtuale retin beneficiile performantei segmentarii LAN, în timp ce  aranjamentul logic controleaza traficul broadcast si creeaza comunitati de  interes sigure. Modelul traficului reflecta fluxul muncii mai degraba decât  topologia de retea, în timp ce administrarea retelei este cu mult simplificata. 
  Cu retelele virtuale,  interconectarea devine „tentanta". Numarul subretelelor scade deoarece  adresele subretea sunt asignate catre LAN-uri virtuale (VLAN) si nu segmentelor  fizice. Administrarea adreselor este simplificata deoarece exista mai putine  subretele si deoarece statiile de capat se pot muta în diferite segmente ale  aceleiasi VLAN, fara a fi nevoie de o reconfigurare de adresa. 
  Comutarea configuratiei este o  forma a modului virtual de lucru în retea. Utilizatorii de pe fiecare etaj  acceseaza serverul din centrul retelei prin hub-ul de comutare a configuratiei,  ocolind ruterul. Administrarea retelei este simplificata astfel printr-o  centralizare a serverului, a hub-ului si a ruterului backbone. 
ATM
În timp ce comutarea LAN poate  îmbunatati performanta retelei si elibera congestia coloanei, ea este limitata  ultimativ de viteza LAN-urilor atasate. Pentru conexiuni peste 100 Mbps sau  pentru calitate multimedia a serviciului, a fost dezvoltat un tip diferit de  comutare: modul de transfer asincron (ATM). 
  ATM ofera posibilitati unice  pentru retele largi: El furnizeaza performante gigabit-per-secunda; transporta  usor voce, video si trafic de date; si garanteaza calitatea serviciilor pentru  toate formele de trafic. ATM utilizeaza celule de lungime fixa pentru a pastra  latenta comutarii la o valoare minima si circuite virtuale prealocate pentru a  face procesarea celulelor simpla si determinista furnizând performante înalt  scalabile. Determinismul si latenta mica permit comutatoarelor ATM sa necesite  stringente calitati ale serviciului pentru aplicatii multimedia. 
  Desi unele organizatii vor adopta  ATM pentru grupuri de lucru cu latimi de banda exceptionale sau cerinte QoS,  costul si complexitatea vor restrânge initial comutatoarele ATM la coloane  pentru retele mari. Cererile pentru latimi de banda backbone vor creste pe  masura ce comutatoarele LAN vor începe sa elimine gâtuirile interconectarii  retelelor, iar ATM-ul va întâlni aceste cerinte si scale pe masura ce traficul  va continua sa creasca.  
  Combinatia dintre comutarea LAN  si ATM în interconectarea retelelor de înalta performanta a dat viata unui nou  bloc constructiv: comutatorul LAN-ATM. Ca si comutator LAN, el realizeaza  interfatarea directa cu retelele LAN traditionale si este transparent pentru  aplicatiile existente si sistemele de operare. Iar ca si un comutator ATM, el  transmite trafic de-a lungul coloanei sub forma de celule. Pentru a face  aceasta, un comutator LAN-ATM trebuie sa translateze cadrele LAN în celule ATM  si invers.  
  O specificatie a Forumului ATM,  numita emulare LAN (LAN emulation), asigura interoperabilitatea între utilizatorii  LAN si ATM. LANE ofera o conectare transparenta prin punti a LAN-urilor  traditionale printr-o coloana ATM si permite statiilor de lucru LAN sa comunice  cu dispozitive ATM, protejând investitiile si asigurând interoperabilitatea în  retelele cu mai multi producatori. 
Arhitecturi de  interconectare prin comutatoare
Noile arhitecturi de  interconectare care folosesc avantajul blocurilor constructive bazate pe  comutatoare au început sa apara. În particular - coloana comprimata virtuala  bazata pe cadre - este proiectata sa evite gâtuirile de retea în timp ce este  realizata si o protejare a investitiilor existente. 
 |