Comandã releu prin calculator
  
Utilizare:  
Circuitul serveste la comanda unui releu electromagnetic normal de  curent continuu nepolarizat, sensibil, de putere mica, prin intermediul unui  port paralel (conectat la un calculator).  
Mod de folosire:  
Se conecteazã intrarea (punctul A) la un pin care are semnal de  iesire din port si masa la punctul D. Sursa de alimentare a releului se leagã  la punctul X. Pentru deschiderea releului se utilizeazã un program care seteazã  pe adevarat valoarea logica a bitului corespunzãtor pinului conectat la  circuit. Deschiderea releului are loc imediat. 
Constructie: 
  Circuitul este de fapt un ampificator tranzistorat de  curent continuu. La realizarea sa se folosesc 3 rezistente, 2  tranzistoare bipolare, unul pnp si altul npn,  1 diodã, un releu si sursã de curent a releului. 
Mod  de funcþionare: 
  In mod normal starea bitului ce comandã pinul portului  paralel conectat la circuit fiind fals, diferenta de potential dintre acesta si  masa este nulã, joncþiunea bazã-emitor a tranzistorului T1 fiind deci nepolarizatã,  nu se intamplã, evident, nimic. In momentul in care se modifica starea logicã a  bitului de comanda, intre punctele A si D apare o tensiune de aproximativ +5V.  Curentul debitat de portul paralel este insa foarte mic, de ordinul 10e-4 A,  pentru controlul releului fiind necesarã o amplificare a acestui curent. 
  Rezistenta R1 are  rol de a proteja tranzistorul T1, iar R2 este folositã la culegerea unei tensiuni pentru polarizarea  jonctiunii bazã-emitor a tranzistorului npn T1.  Astfel apare un curent foarte mic pe traseul ABT1GD,  suficient pentru deschiderea lui T1. Ca  urmare a acestui curent apare imediat si curentul de colector pe T1, curent a cãrui intensitate depinde de puterea acestuia. In  practicã acest curent este cam de 10-50 de ori mai mare decat curentul de baza.  Asadar apare curent pe traseul XT2T1G, curent amplificat de T1,  insuficient deschiderii releului, dar suficient de mare pentru a deschide un al  doilea tranzistor, pnp – T2. Asadar  jonctiunea bazã -emitor este polarizatã, dar este necesarã si polarizarea  jonctiunii bazã-colector pentru a capta golurile electronice produse la polul  pozitiv al sursei releului, si a realiza astfel a doua amplificare. Acest rol  revine diodei D1. Rolul sãu este  de a asigura deci un potential negativ pe colectorul lui T2, dar si de a dirija curentului de colector catre releu, rezistenta  opusã de ea pe traseul EH (in sensul de neconductie) fiind mult mai mare decat  cea a releului, ceea ce inseamnã ca acest curent va urma traseul FI. Acest  curent de dupa a doua amplificare  ar  trebui sa ajunga la aproximativ 200mA, fiind suficient pentru deschiderea  releului, la o tensiune de 5V. 
Concluzii: 
Schema prezentata, desi aparent simpla ridica  totusi in practica anumite probleme: este greu de realizat la scara mica,  datele practice si cele teoretice nu prea se potrivesc (cel putin cand eu am  vrut sa o pun in practica asa s-a intamplat) asa ca circuitul necesita o  realizare laboriosa, iar folosirea sa in practica mai mult decat un experiment  este neinteresanta. Se realizeaza astfel de circuite de control de dispozitive  cu ajutorul calculatorului la scara industriala, dar sunt realizate la nivel de  inalta tehnologie, cu multiple circuite integrate, conectate direct la  magistrala calculatorului sau la alte portului, irealizabila in laboratoul de  fizica.
Nota: 
In  mod practic elementele folosite in circuit vor fi:
                        R1=1,8kΩ;   R2=10kΩ;    R3=560Ω 
  T1=BC107;  T2=BD136; D1=1N4001 
  Releul:  5V, 200mA 
Caracteristicile  tranzistoarelor se gasesc in documentatii de specialitate, motiv pentru care o  prezentare detaliata a functionarii este mai dificila.
 |