referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Recrutarea si selectia functionarilor publici

Categoria: Referat Drept

Descriere:

În conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Legea nr. 188 din 8 Decembrie 1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este pesoana numită într-o funcţie publică...

Varianta Printabila 


1

RECRUTAREA ŞI SELECŢIA

FUNCŢIONARILOR PUBLICI

 

1.   FUNCŢIONARUL PUBLIC - CONCEPT, TIPOLOGIE

 

n conformitate cu prevederile art. 2, alin. 2 din Legea nr. 188 din 8 Decembrie 1999, privind Statutul funcţionarilor publici, funcţionarul public este pesoana numită ntr-o funcţie publică.

Astfel, considerăm necesar să ne oprim şi asupra conceptului de funcţie publică. Potrivit legii, funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite n temeiul legii, n scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală.

Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt:

a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate;

b) transparenţă;

c) eficienţă şi eficacitate;

d) responsabilitate, n conformitate cu prevederile legale;

e) orientare către cetăţean;

f) stabilitate n exercitarea funcţiei publice;

g) subordonare ierarhică.

Funcţiile publice sunt prevăzute n anexa la Legea statutului funcţionarilor publici, iar activităţile administrative care implică exercitarea prerogativelor de putere publică sunt următoarele:

a) punerea n executare a legilor şi a celorlalte acte normative;

b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora;

c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice;

d) consilierea, controlul şi auditul public intern;

e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare;

f) colectarea creanţelor bugetare;

g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice n raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, n limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea n justiţie a autorităţii sau instituţiei publice n care şi desfăşoară activitatea;

h) realizarea de activităţi n conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice.

Aşa cum am menţionat, pentru a putea ocupa o funcţie publică, persoana trebuie să fie numită n funcţia respectivă. Anterior actului de numire al funcţionarului public se desfăşoară activitatea de recrutare şi selecţie a acestuia.

Literatura de specialitate evidenţiază o serie de criterii pentru clasificarea funcţionarilor publici.

     după modul de nvestire n funcţie, funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi;

     după criteriul studiilor necesare pentru ocuparea unei funcţii publice, funcţionarii publici se mpart n trei clase: clasa I (funcţionari publici cu studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă), clasa a II-a (funcţionari publici absolvenţi de studii superioare de scurtă durată) şi clasa a III-a (funcţionari publici absolvenţi de studii medii);

     potrivit nivelului atribuţiilor titularului funcţiei publice, distingem: nalţi funcţionari pubici, funcţionari publici de conducere şi funcţionari publici de execuţie;

     după caracterul funcţiei, funcţionarii publici pot fi clasificaţi n funcţionari profesionali (de carieră) şi funcţionari politici;

     după gradul de stricteţe al disciplinei deosebim ntre funcţionari civili şi funcţionari militari;

     n funcţie de modul de asigurare a funcţionării serviciilor publice, distingem ntre guvernanţi şi agenţi publici.

     după regimul juridic aplicabil, se deosebesc funcţionarii publici supuşi statutului general de funcţionarii publici supuşi unor statute speciale;

     după natura autorităţilor publici, distingem ntre funcţionari publici din administraţia guvernamentală şi cei din administraţia autonomă.

 

2.   PROCESUL DE RECRUTARE ŞI SELECŢIE A FUNCŢIONARILOR PUBLICI

 

2.1.           Scurt istoric al procesului de recrutare

Un prim procedeu a fost cel al eredităţii sau vexalităţii practicat n Anglia tradiţionalistă pnă aproape de zilele noastre, unele reminiscenţe ale acestuia, păstrndu-se ncă.

Democraţiile greceşti practicau procedeul tragerii la sorţi care s-a bucurat de o mare apreciere deoarece nlătura arbitrariul şi favoritismul. Dezavantajul acestui sistem era reprezentat de faptul că nu se ţinea cont de aptitudinile şi capacitatea fiecărui candidat. Se nlătura, aşadar, subiectivismul, dar se facilita hazardul şi riscul selectării celor mai puţin capabili.

Un alt sistem a fost cel prin care numirea se făcea de către superiorul ierarhic. Acest sistem, bazat aproape exclusiv pe puterea discreţionară a superiorului ierarhic, era dominat de favoritism şi arbitrariu. Din această cauză, s-au practicat mai multe căi de ngrădire a libertăţii de alegere a superiorului ierarhic. Una dintre ele a fost impunerea unor condiţii legale, prin lege sau regulamente, diminundu-se astfel numărul persoanelor care puteau fi alese şi prin aceasta puterea discreţionară a superiorului ierarhic. Un alt procedeu a fost cel al propunerilor, care presupunea activitatea a două autorităţi: un organ colegial sau unipersonal – care propune şi un altul, superior ierarhic, care numeşte, alegnd, atunci cnd este cazul.

 

2.2.           Definirea procesului de recrutare şi selecţie a funcţionarului public.

n prezent, n Romnia, conform art. 6, alin. 1 din Hotărrea Guvernului nr. 1209 din 14 oct. 2003 privind organizarea şi dezvoltarea funcţionarilor publici, recrutarea funcţionarilor publici se face prin concurs, organizat n limita funcţiilor publice vacante prevăzute anual n acest scop prin planul de ocupare a funcţiilor publice.  Concursul pentru ocuparea funcţiei publice se organizează numai n limita posturilor rămase vacante, după efectuarea transferului prevăzut de lege şi a redistribuirii funcţionarilor publici din corpul de rezervă, de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, n condiţiile legii. Această modalitate de organizare a carierei funcţionarului public este prevăzută şi n Statutul funcţionarilor publici. Astfel, n capitolul VI - Cariera funcţionarilor publici , n secţiunea 1 – Recrutarea funcţionarilor publici, se precizează că „ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs.” (art. 51, alin 1). Pentru a participa la acest concurs trebuie ndeplinite anumite condiţii strict prevăzute de lege.        

Principiile care stau la baza organizării carierei n funcţia publică sunt următoarele:

a)    competenţa, principiu potrivit căruia persoanele care doresc să acceadă sau să promoveze ntr-o funcţie publică trebuie să deţină şi să confirme cunoştinţele şi aptitudinile necesare exercitării funcţiei publice respective;

b)    competiţia, principiu conform căruia confirmarea cunoştinţelor şi aptitudinilor necesare exercitării unei funcţii publice se face prin concurs sau examen;

c)     egalitatea de şanse, prin recunoaşterea vocaţiei la cariera n funcţia publică a oricărei persoane care ndeplineşte condiţiile stabilite potrivit legii;

d)    profesionalismul, principiu potrivit căruia exercitarea funcţiei publice se face cu respectarea principiilor prevăzute de lege;

e)     transparenţa, potrivit căruia autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a pune la dispoziţie tuturor celor interesaţi informaţiile de interes public referitare la cariera n funcţia publică.

Literatura de specialitate defineşte recrutarea funcţionarilor publici ca fiind procesul de identificare şi atragere a personalului calificat pentru ocuparea posturilor şi/sau funcţiilor publice vacante.

Activitatea de recrutare, ca subiect de studiu pentru managementul instituţiilor publice, conţine un program alcătuit din patru etape:

     analiza cerinţelor postului vacant;

     ntocmirea specificaţiilor aferente activităţii n postul liber;

     cercetarea posibilităţilor privind locurile unde pot fi găsiţi posibilii candidaţi;

     atragerea candidaţilor pentru posturile care urmează a fi ocupate.

Tot literatura de specialitate defineşte selecţia ca fiind un ansamblu de procese de analiză a calităţii şi a pregătirii profesionale a candidaţilor, n scopul numirii pe posturi şi/sau funcţii publice n administraţie a funcţionarilor publici necesari.

    

2.3.           Condiţii de acces ntr-o funcţie publică

Intrarea n corpul funcţionarilor publici de carieră se face prin ocuparea unei funcţii publice vacante de către o persoană care ndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Prin stabilirea condiţiilor de acces n funcţiile publice, legiuitorul urmăreşte satisfacerea att a unor scopuri de natură politică, ct şi a unor interese de ordin profesional-administrativ.

Condiţiile de acces n funcţiile publice pot fi grupate, după dreptul de apreciere n selectarea candidaţilor, n condiţii obiective şi condiţii subiective. Condiţiile obiective sunt verificate de autoritatea sau instituţia publică, pe baza actelor doveditoare prezentate de candidaţi, fără a avea un drept de apreciere asupra acestora, n timp ce condiţiile subiective se bazează pe dreptul de opţiune a angajatorului n stabilirea calităţilor individuale ale fiecărui aspirant la o funcţie publică.

După conţinutul lor condiţiile de acces n funcţiile publice pot fi:

     generale, care privesc toate funcţiile publice administrative, demnităţile publice şi funcţiile jurisdicţionale, fiind prevăzute att n legea fundamentală, ct şi n statutul funcţionarilor publici;

     speciale, referitoare numai la anumite categorii de funcţionari publici, reglementate prin statute speciale.

Potrivit legii (art. 50 din Legea nr. 188 din 1999, republicată privind Statutul funcţionarilor publici) poate ocupa o funcţie publică persoana care ndeplineşte următoarele condiţii:

a) are cetăţenia romnă şi domiciliul n Romnia;

b) cunoaşte limba romnă, scris şi vorbit;

c) are vrsta de minimum 18 ani mpliniţi;

d) are capacitate deplină de exerciţiu;

e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate;

f) ndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică;

g) ndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice;

h) nu a fost condamnată pentru săvrşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau n legătură cu serviciul, care mpiedică nfăptuirea justiţiei, de fals ori 1

a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvrşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei n care a intervenit reabilitarea;

i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică n ultimii 7 ani;

j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.

 

1.1.           Concursul pentru ocuparea unei funcţii publice

Concursul are la bază principiul competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competiţiei precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice, pentru fiecare cetăţean care ndeplineşte condiţiile legale şi constă n 3 etape, după cum urmează:

a)   selectarea dosarelor de nscriere;

b)   susţinerea probei scrise;

c)   interviul.

Concursurile se organizează de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici (pentru ocupare funcţiilor publice de conducere vacante cu excepţia celor de şef birou şi şef serviciu), de către autorităţile şi instituţiile publice din administraţia centrală şi locală (pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi a celor de şef serviciu şi şef birou), de către o comisie de concurs constituită pentru recrutarea nalţilor funcţionari publici şi de către Institutul Naţional de Administraţie (pentru admiterea la programele de formare specializată n administraţia publică, organizate n scopul numirii ntr-o funcţie publică).

n vederea participării la concurs, candidaţii depun un dosar de nscriere, iar la probele următoare pot participa numai candidaţii ale căror dosare de nscriere au fost selectate de către comisia de concurs n condiţiile legii.

La proba scrisă, candidaţii redactează o lucrare sau completează unul sau mai multe teste grilă.

Interviul se susţine, de regulă, n aceeaşi zi cu proba scrisă şi constă n ntrebări adresate candidaţilor de către comisia de concurs, fie pe probleme legate de funcţia publică, fie de verificare a cunoştinţelor de limbă străină sau a celor de operare/programare pe calculator.

Probele de concurs organizate de comisie se notează cu puncte de la 1 la 100, iar promovarea fiecărei probe se face ca urmare a obţinerii punctajului  minim de 50 de puncte. Punctajul final necesar pentru promovarea concursului este de minim 100 de puncte, care se obţin prin cumularea punctajului obţinut la cele două probe.

 

2.   ASPECTE DE DREPT COMPARAT

Referitor la funţionarul public din statele Uniunii Europene, vom prezenta n continuare cteva trăsături definitorii. Astfel, funcţionarii publici din statele U.E.  se constituie ntr-un corp bine definit n categoria personalului bugetar, temeiul legal al ncadrării acestora regăsindu-se n lege şi făcndu-se o delimitare de personalul contractual care se supune legislaţiei muncii. Numirea n funcţia publică se face n temeiul legii, prin voinţa autorităţilor publice, a reprezentantului statului care are atribuţii n acest sens. De asemenea, există anumite condiţii speciale stipulate de lege pentru eliberarea sau destituirea din funcţie a funcţionarilor publici, iar activitatea acestora este foarte bine reglementată, avnd un rol constituţional şi strategic. Stabilitatea pe funcţia publică este o cerinţă pe care toate instituţiile publice o respectă. Şi n statele Uniunii Europene funcţionarii publici au obligativitatea de a nu avea apartenenţă politică şi de a manifesta profesionalism n exercitarea funcţiilor publice.

Aproape toate statele membre ale Uniunii Europene au stabilite reglementări generale privind raporturile n cadrul serviciului public. Astfel, Danemarca, Belgia, Franţa, Germania, Grecia, Spania, Italia, Luxemburg, Austria, Portugalia, Finlanda şi Suedia au prevăzute n Constituţie principiile generale de organizare a administraţiei publice, aplicabile funcţionarilor publici. n Marea Britanie, primul ministru, care este n acelaşi timp şi ministrul funcţiei publice, are competenţa să elaboreze reglementări şi instrucţiuni pentru funcţionarii publici - Home Civil Service, inclusiv să stabilească o serie de condiţii de angajare pentru aceştia.

O analiză asupra cadrului legislativ, care reglementează funcţia publică n unele ţări ale Uniunii Europene, arată că acesta diferă de la o ţară la alta. n continuare sunt menţionate cteva acte normative care reglementează funcţia publică n cteva ţări ale Uniunii Europene:

     Austria: Codul serviciului public;

     Danemarca: Constituţia, Legea serviciului public;

     Finlanda: Constituţia, Statutul general al funcţiei publice, statutele speciale ale celor trei corpuri, Codul funcţiei publice;

     Germania: Constituţia, Legea funcţionarilor publici;

     Grecia: Constituţia, Codul serviciului public;

     Irlanda: Legislaţia secundară;

     Italia: Constituţia, Legea serviciului public, Legea nr.59/127 din 1997 pentru reformă şi simplificarea administraţiei publice;

     Luxemburg: Constituţia, Codul serviciului public;

     Olanda: Constituţia, Legea serviciului public, Regulile generale privind serviciul public;

     Spania: Constituţia, Codul serviciului public;

     Suedia: Constituţia, Actul privind angajaţii din sectorul public;

     Marea Britanie: legislaţie secundară, Ordinul serviciului public n consiliu, Actul referitor la serviciul public şi Codul managementului funcţiei publice.

n ţările membre ale Uniunii Europene predomină sistemul carierei, potrivit căruia un funcţionar public va ocupa succesiv posturi n ierarhia administrativă a funcţiei publice, n condiţiile garantării stabilităţii titularilor pe posturi şi funcţii publice.

Ţări ca Danemarca, Olanda şi Suedia au generalizat pentru ntreaga administraţie publică sistemul de ncadrare a funcţionarului public pe post, cu excepţia domeniului afacerilor externe şi a sistemului judiciar. Principala caracteristică a acestui sistem este că recrutarea şi selecţia funcţionarilor publici se face n acelaşi mod ca n sectorul privat.

Funcţionarii publici sunt recrutaţi pentru un anumit post sau funcţie publică, dar pot candida pentru orice alt post vacant din sectorul public, n situaţia n care candidatul ndeplineşte condiţiile prevăzute de structura postului sau funcţiei publice vacante şi şi asumă responsabilitatea ndeplinirii atribuţiilor specifice.

Pentru Italia, Irlanda şi Marea Britanie sistemul carierei se combină cu cel focalizat pe structura postului. n Irlanda şi Marea Britanie, ocuparea unor posturi este condiţionată de absolvirea anumitor studii.

n majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene se solicită anumite diplome pentru ncadrarea pe un anumit nivel n serviciul public, excepţie făcnd doar ţările n care selecţia se face n funcţie de cerinţele postului sau funcţiei publice.

n multe ţări ale Uniunii Europene, candidaţii nu sunt numiţi direct funcţionari publici, fiind necesară parcurgerea unei perioade de stagiu sau de instruire specifică. Durata şi conţinutul acestei perioade diferă de la o ţară la alta, iar n unele ţări depinde de nivelul la care urmează să se facă numirea.

n majoritatea statelor există o vrstă minimă pentru intrarea n corpul funcţionarilor publici, uneori existnd şi o vrstă maximă. n Franţa, Olanda, Suedia, Marea Britanie nu există limită de vrstă, fiind menţionate reglementări specifice cu privire la nediscriminarea pe motiv de vrstă.

Pentru recrutarea funcţionarilor publici, n general, se utilizează trei metode. n unele state pentru ocuparea posturilor sau funcţiilor vacante se organizează concursuri de către o anumită autoritate la nivel central sau de către instituţia sau autoritatea publică unde există locurile vacante.

Astfel de ţări n care este utilizată metoda concursului sunt: Austria doar pentru anumite posturi şi funcţii publice, Belgia, Franţa, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Portugalia şi Spania.

n Belgia, există o autoritate centrală competentă n organizarea concursului. Aceasta se numeşte Secretariat Permanent de Recrutare pentru recrutarea funcţionarilor publici la nivel federal şi regional.

n   Franţa  există  cole  Nationale  d’Administration,  o  autoritate

centrală pentru selecţia funcţionarilor publici pentru posturi şi funcţii publice de nivel superior. n această ţară, există Institutes Regionaux d’Administration ca instituţie specializată, dar la aceasta se adaugă şi alte autorităţi care se implică n selecţia funcţionarilor publici pentru posturile şi funcţiile de la nivel mediu şi inferior. n Grecia, autoritatea centrală care gestionează organizarea concursurilor este Comisia pentru selectarea personalului - Personal Selection Board, iar n Irlanda, instituţia responsabilă cu organizarea concursurilor este Comisia Serviciului Public - Civil Service Commision. n Italia, numai concursurile pentru cele mai importante posturi se organizează centralizat de către Departamentul funcţiei publice subordonat Consiliului de Miniştri – Dipartimento della funzionepubblica presso la Presidenzia del Consiglio dei Ministri.

O a doua metodă de selecţie utilizată n Germania, şi n unele situaţii şi n Austria, aşa numita Stellenausschreibung, constă n selecţia personalului pentru serviciul public prin publicarea obligatorie a postului vacant, nsă fără organizarea unui concurs.

n vederea realizării reformei administrative, Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia şi Marea Britanie au renunţat la vechea metodă de selecţie şi au adoptat unele metode informale de recrutare bazate pe respectarea anumitor cerinţe specifice necesare ndeplinirii atribuţiilor prevăzute pentru postul vacant, fără a avea strict n atenţie diplomele de studii sau vechimea. Fiecare autoritate sau instituţie publică stabileşte un set de cerinţe referitoare la educaţie, aptitudini, experienţă profesională.

n Marea Britanie, agenţiile de recrutare şi autorităţile sau instituţiile publice colaborează  cu organizaţii  private, specializate n

recrutarea şi selecţia funcţionarilor publici. Pentru poziţii importante, respectiv nalţi funcţionari publici, instituţia responsabilă cu recrutarea este Comisia Serviciului Public, sau, după caz, Agenţia de recrutare şi evaluare.

n toate ţările membre UE, candidaţii care au cazier judiciar, nu pot fi recrutaţi pentru a ocupa o funcţie publică. De asemenea, starea corespunzătoare fizică şi psihică reprezintă o condiţie esenţială pentru ocuparea unei funcţii publice.

Aşa după cum reiese din scurta prezentare a ctorva aspecte referitoare la cariera funcţionarului public, n statele Uniunii Europene există o bază comună de principii, de valori şi cerinţe pe care toate statele le respectă. Există, de asemenea, obiective comune care sunt urmărite de toate statele, n domeniul funcţiei publice. Se constată, de asemenea, existenţa unor practici specifice şi structuri distincte, referitoare la activităţile din domeniul managementului funcţiei publice, ceea ce face ca finalitatea activităţilor să răspundă aşteptărilor sistemului social.

n procesul de pregătire a aderării Romniei la Uniunea Europeană, devine esenţială adaptarea managementului funcţiei publice din Romnia la principiile fundamentale ale acestui domeniu n ţările UE, pentru ca, pentru nceput, un grad corespunzător de compatibilitate să determine corecţiile necesare n timpul cel mai scurt.

Faptul că resursa umană este cea mai importantă bogăţie pe care o are o instituţie publică, trebuie să determine concentrarea atenţiei şi n Romnia asupra modalităţilor celor mai potrivite de transformare a ei n principalul motor al accelerării reformelor n sectorul public.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica