referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Prescrisptia Extinctiva

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Prescripţia, în termenii art. 1837 din Codul Civil, este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, în condiţiile stabilite de lege. Ea este achizitivă, când conduce la dobândirea unui drept şi, respectiv extinctivă sau eliberatorie, când permite exonerarea debitorului de îndeplinirea unei obligaţii prealabile. În ambele cazuri timpul este elementul cheie esenţial, servind fie la dobândirea, achiziţionarea unui drept, fie la stingerea, la pierderea lui...

Varianta Printabila 


1

Introducere:

 

         Prescripţia, n termenii art. 1837 din Codul Civil, este un mijloc de a dobndi proprietatea sau de a se libera de o obligaţie, n condiţiile stabilite de lege. Ea este achizitivă, cnd conduce la dobndirea unui drept şi, respectiv extinctivă sau eliberatorie, cnd permite exonerarea debitorului de ndeplinirea unei obligaţii prealabile.     n ambele cazuri timpul este elementul cheie esenţial, servind fie la dobndirea, achiziţionarea unui drept, fie la stingerea, la pierderea lui.

         Pentru a opera uzucapiunea sau prescripţia achizitivă trebuie ca uzucapantul să fi posedat un bun n mod continuu şi nentrerupt, paşnic, public şi sub numele de proprietar. n schimb, pentru a interveni prescripţia extinctivă este necesară simpla inacţiune a titularului dreptului, ntr-un interval de timp socotit suficient de lung, pentru a atrage stingerea dreptului material la acţiune şi exonerarea, n acest fel, de răspunderea civilă a subiectului pasiv al raportului obligaţional.

         Deşi admisă de legiuitor, instituţia prescripţiei este oare utilă şi, mai ales morală? Iată, aşadar, o primă problemă, care vizează nsuşi fundamentul său economic, social şi etic. Fiind chemată să asigure pacea şi liniştea socială, prin consolidarea situaţiilor juridice incerte sau ndoielnice, instituţia prescripţiei se numără printre mecanismele tehnice cele mai redutabile, căci, nu ntmplător Cassiodorius a desemnat-o „patrona generis humani”, iar Cicero a considerat-o ca fiind „finis sollicitudinis et periculi litium”. Chiar Justinian, care personal dezavua o asemenea instituţie, deoarece putea să aibă ca efect consacrarea unei nedreptăţi (impium praesidium), i-a recunoscut nsă avantajele şi a procedat la o reformă a acesteia prin contopirea celor două forme de prescripţie, deoarece aveau acelaşi fundament şi se ntemeiau pe aceleaşi principii.

     


Noţiunea prescripţiei extinctive:

 

Prescripţia extinctivă nu este definită n legea civilă. Totuşi, Decretul 167 / 1958 n art. 1, alin. 1, consacră efectul prescripţiei extinctive “dreptul la acţiune avnd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost executat n temeiul stabilit de lege”. Putem defini prescripţia extinctivă din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la acţiune neexercitat n termenul de prescriptie.

 

Reglementarea prescriptiei extinctive din dreptul civil:

 

Actele normative n vigoare, n care se găsesc normele ce formează instituţia prescriptiei extinctive, sunt urmatoarele :

-         Decretul nr. 167 / 1958 , privitor la prescripţia extinctivă care este ”legea generală” sau “dreptul comun” n materie;

-         Codul civil ( n special titlul XX - “despre prescripţia din cartea a III-a “ ) n masura n care a suferit modificări sau abrogări;

-         Alte acte normative, izvoare de drept civil, ca exemplu amintim Legea nr. 29 / 1990, privind contenciosul administrativ , Legea 105 / 1992, privind raporturile de drept international privat.

 

Caracterul normelor care reglementează prescripţia extinctivă:

 

O problemă strns legată de “reglementarea prescripţiei extinctive, este aceea a caracterului – imperativ sau dispozitiv – al normelor ce formează această instituţie”.

Prescriptia extinctivă este calificată ca o instituţie de ordine publică. Totuşi problema care se ridică, este aceea de a şti dacă este bine sau nu să se păstreze caracterul imperativ al normelor prescripţiei extinctive şi n viitoarea reglementare. Se consideră că soluţia potrivită ( opinia profesorului Belein ) este aceea de a reveni la sistemul codului civil – prescripţia trebuie aplicată dacă cel interesat ( de regula prtul ) o invocă.

 

Natura juridică şi delimitarea prescripţiei extinctive:

 

Prescriptia extinctivă este cunoscută de toate ramurile de drept , şi de aici drept consecinţă – natura juridică a prescripţiei extinctive trebuie stabilită n cadrul fiecarei ramuri de drept.

Din dreptul civil face parte prescripţia dreptului la acţiune ( n sens material ) şi pentru a stabili natura juridică a prescripţiei extinctive, nseamnă a răspunde la ntrebarea ce este, pentru dreptul civil, prescripţia dreptului la acţiune ? Pentru a raspunde la ntrebare este necesar să stabilim ce efect produce prescripţia extinctivă asupra dreptului subiectiv civil şi pe cale de consecinţă, asupra obligaţiei civile corelative.

Chiar din definiţia dată prescripţiei extinctive rezultă că acţiunea intentată subiectul activ , după acţiunea prescripţiei extinctive, va fi respinsă ca prescrisă, ceea ce echivalează cu refuzul concursului forţei de constrngere a statului.

Putem nţelege efectul prescripţiei extinctive dacă amintim prevederea art. 20, alin. 1 din Decretul nr. 67 / 1958 : Debitorul care a executat obligaţia, după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară napoierea prescripţiei chiar dacă la data executării nu stia că termenul prescripţiei era mplinit. Concluzia ce se desprinde este următoarea : prescripţia extinctivă nu stinge nici dreptul subiectiv nici obligaţia civilă corelativa. Totuşi se realizează o transformare ori o schimbare juridică:

1.     Dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe cale ofensivă a acţiunii n justiţie, ci numai pe cale defensivă a excepţiei, dacă debitorul şi-a executat voluntar obligaţia sa;

2.     Obligaţia civilă corelativă nu mai poate fi adusă la ndeplinire pe calea executării silite, dar este permisă executarea sa voluntară, adică de bunăvoie.

Prescripţia extinctivă transformă dreptul subiectiv civil şi obligaţia civilă corelativă din perfecte n imperfecte. Sub aspectul naturii sale juridice, prescripţia dreptului la acţiune este un mod de transformare a conţinutului raportului juridic civil.

 

 

 

 

Delimitarea prescripţiei extinctive:

 

a)     Prescripţia extinctivă şi prescripţia achizitivă ( sau uzucapiune )

 

Asemănări :

-ambele sunt concepte sau instituţii de drept civil;

-pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi, ambele apar ca sanctiuni de drept civil;

-ambele presupun termene;

     

Deosebiri :

      -există deosebiri din punctul de vedere al sediului materiei;

      -termenele de prescripţie extinctivă sunt mai scurte şi mai multe ( 3 ani, 2 ani, 1 an, 6 luni ), cele de prescripţie achizitivă sunt mai lungi şi mai puţine ( 30 ani, 10-20 ani );

      -efectul prescripţiei extinctive constă n stingerea dreptului la acţiune ( n sens material ), iar prescripţia achizitivă conduce la dobndirea unui drept real principal;

      -pe langă reguli comune privind calculul termenelor, fiecare prescripţie are reguli proprii de suspendare şi ntrerupere, iar “ repunerea n termen” este proprie numai prescriptiei extinctive;

 

b)    Prescripţia extinctivă şi decăderea

 

Decăderea ( ca sancţiune de drept civil ) este stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat n termenul de decădere.

 

Asemanari :

-ambele presupun termene;

-ambele sunt instituţii de drept civil;

-ambele au efect extinctiv;

 

Deosebiri :

-prescripţia extinctivă stinge numai dreptul material la acţiune, iar decăderea stinge nsuşi dreptul subiectiv;

-prescripţia extinctivă presupune “termene de prescripţie “ care sunt mai lungi şi mai numeroase dect presupune “termene de decădere “ care sunt mai scurte şi mai putine;

-prescripţia extinctivă are reguli proprii privind ntreruperea, suspendarea şi repunerea n termen, pe cnd decăderea nu cunoaşte o asemenea reglementare;

 

c)     Prescripţia extinctivă şi termenul extinctiv

 

Asemănări :

-ambele presupun efectul extinctive;

-ambele sunt concepte de drept civil;

 

Deosebiri :

-ca izvor : termenele de prescripţie sunt numai legale, termenul extinctiv este după caz : convenţional, legal ori jurisdicţional;

-ca efecte : prescripţia extinctivă stinge dreptul la acţiune ( n sens material ),termenul extinctiv stinge şi dreptul subiectiv şi obligaţia civilă corelativă;

-termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul părţilor actului juridic, termenul de prescripţie nu poate fi modificat;

-suspendarea, ntreruperea şi recuperarea n termen sunt proprii numai prescripţiei extinctive;

 

Efectul prescriptiei extinctive:

 

Prin prescripţia extinctivă se stinge numai dreptul la acţiune ( n sens material ).

  Argumente n favoarea acestei opinii sunt :

a)     argumentul de interpretare gramaticală a art. 1 din Decretul 167 / 1958: textul nu foloseste termenul “dreptul” ori expresia “dreptul obiectiv”, ci formula “dreptul la actiune”;

b)    art. 20, alin. 7 din decretul menţionat prevede: debitorul care a executat obligaţia după ce dreptul la acţiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul să ceară napoierea prestaţiei chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era mplinit. Deci, dacă s-ar fi stins dreptul subiectiv, debitorul ar putea cere restituirea prestaţiei;

 

Consecintele stingerii prin prescriptie a dreptului la actiune in sens material sunt :

-supravieţuirea dreptului subiectiv civil, ca şi obligaţiei civile corelative  ( acestea se transformă devenind imperfecte, din perfecte );

-imprescriptibilitatea dreptului la acţiune n sens procesual , titularul dreptului la acţiune poate sesiza organul de justiţie;

 

Principiile prescripţiei extinctive:

 

Efectul prescripţiei extinctive este crmuit de două principii consacrate n :

-         art. 1 alin. 2 din Decretul 167 / 1958 “Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii “.n jurisprudenţă s-a hotărt că : “Dobnda fiind un accesoriu al creanţei principale, prescripţia dreptului la acţiune n realizarea acestuia, atrage şi prescripţia dreptului la acţiune pentru plata dobnzilor, fiind de principiu că accesoriul este supus aceloraşi consecinţe ca şi principalul “.

-         art. 12 din acelaşi act normativ : “n cazul cnd un debitor este obligat la prestaţiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită”. Acest principiu şi găseşte aplicaţia ori de cte ori debitorul este ţinut faţă de creditor la prestaţii succesive indiferent de izvorul obligaţiei, precum : chirii, dobnzii, etc.

 

Domeniul prescripţiei extinctive:

 

Determinarea “ domeniului prescripţiei extinctive “ nseamnă a stabili drepturile subiectelor civile ale căror acţiuni cad sub incidenţa acestei instituţii , pentru a le deosebi de cele imprescriptibile extinctive. Formează domeniu al prescripţiei extinctive, numai acele drepturi subiective civile ale căror acţiuni sunt prescriptibile extinctive. Criteriile pe care le avem n vedere vizează aceste drepturi civile. Primul criteriu de determinare este reprezentat de natura drepturilor subiective civile, după care distingem :

-domeniul prescripţiei extinctive n categoria drepturilor patrimoniale;

-domeniul prescripţiei extinctive n categoria drepturilor nepatrimoniale;

Alt criteriu este acela al actului normativ care reglementează prescripţia, potrivit căruia avem :

-domeniul prescripţiei extinctive guvernat de Decretul 167 / 1958;

-domeniul prescripţiei extinctive căruia i se aplică codul civil;

-domeniul prescripţiei extinctive care rezultă din aplicarea altor acte normative, izvoare de drept civil ( codul familial, Legea 31 / 1990, etc. );

 

 

Domeniul prescripţiei extinctive n categoria drepturilor patrimoniale:

 

1)    Prescripţia extinctivă şi drepturile de creanţă – n principiu, drepturile de creanţă sunt prescriptibile extinctive, indiferent de izvorul lor.

 

Exceptii de la principiu :

-acţiunea n restituirea drepturilor la CEC;

-acţiunea avnd ca obiect partea cuvenită din rezerva de prime n asigurările facultative de persone;

 

2)    Prescripţia extinctivă şi dreturile reale principale

 

a)                 Acţiuni reale imprescriptibile extinctive – n nţelegerea domeniului prescripţiei extinctive n categoria drepturilor reale principale trebuie să ţinem seama de dispoziţia, de principiu, cuprinsă n art. 2 din Decretul 167 / 1958 : “Dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uzabitaţiune, servitute şi superficie”.

 

Sunt considerate imprescriptibile extinctive :

          -acţiunea n revendicarea imobiliară, care ,deşi imprescriptibilă extinctiv, această acţiune poate fi paralizată prin invocarea uzucapiunii;

          -acţiunea n revendicare – imobiliară şi mobiliară – ntemeiată pe dreptul de proprietate publică;

          -acţiunea confesorie, prin care se urmăreşte apărarea unui drept de superficie;

 

b)                Acţiuni reale prescriptibile extinctive

 

Sunt de menţionat următoarele :

-acţiunea n revendicarea mobiliară, ntemeiată pe dreptul de proprietate privată;

-acţiunea n revendicarea imobiliară ( n cazurile prevăzute de art. 428 Codul civil, art. 561 alin. 1 Cod procedura civila );

-acţiunea confesatorie – prin care se urmăreşte apărarea dreptului de usufruct;

 

1

Domeniul prescripţiei extinctive n cadrul drepturilor nepatrimoniale;

 

Principiul n această materie este că drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctive. Existenţa principiului rezultă pe de o parte din interpretarea contrarie a art. 1, alin. 1 din Decretul 167 / 1958 : “Dreptul la acţiune, avnd un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie dacă n-a fost exercitat n termenul stabilit de lege” , nseamnă că “Dreptul la acţiune, avnd un obiect nepatrimonial nu se stinge prin prescripţie “. Pe de altă parte, principiul poate fi dedus şi din mprejurarea că legea stabileşte , expres excepţiile de la acest principiu.

 

Principalele acţiuni, avnd un obiect nepatrimonial, care sunt prescriptibile, sunt:

-acţiunea n nulabilitate ( adică n nulitate relativă – termenul general de prescripţie este de 3 ani );

-acţiunea n nulitate relativă a căsatoriei ( art. 21 Codul familiei );

-acţiunea n tăgada paternităţii ( art. 55 alin. 1 Codul familiei );

-acţiunea n stabilirea paternităţii ( art. 60 alin. 1 Codul familiei );

 

Termenele de prescripţie extinctivă:

 

Noţiunea:

         Prin termenul de prescripţie extinctivă se ntelege intervalul de timp stabilit de lege, năuntrul căruia trebuie exercitat dreptul la acţiune n sens material, sub sancţiunea pierderii acestui drept. Termenul de prescripţie este esenţialmente un termen legal, deoarece numai prin lege se poate stabili un astfel de termen.

 

Clasificarea termenelor de prescriptie extinctive:

Cea mai importantă clasificare este , după criteriul sferei de aplicare:

-termene generale;

-termene speciale;

 

Termenul general de prescripţie:

Termenul general de prescripţie este acel termen care-şi găseşte aplicaţie practică ori de cte ori nu-şi găseşte aplicaţie un termen special de prescripţie.

Termenul general de prescripţie este de 3 ani ( art. 3 alin. 1 Decretul 167 / 1958 ). Acest termen este general n sensul aplicării lui tuturor acţiunilor “personale” (ntemeiate pe drepturi de creanţă ) cu excepţia cazurilor pentru care există termene speciale de prescripţie, indiferent de izvorul concret  al raportului obligaţional: act juridic ( unilateral sau bilateral ori fapt juridic stricto sensu ). Termenul general de prescripţie este de 30 de ani. Acest termen este stabilit de art. 1890 Cod civil : “toate acţiunile att reale ct şi personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile şi pentru care n-a definit un termen de prescripţie se vor prescrie peste 30 de ani “. Trebuie să reamintim că “ Dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uzabitaţie, servitute şi superficie” ( art. 21 Decretul 167 / 1958 ). Acest termen este general, deoarece şi găseşte aplicaţie ori de cte ori nu există un termen special.Acest termen se obţine prin “scăderea”, din totalul acţiunilor reale a :

-acţiunilor reale imprescriptibile extinctive;

-acţiunilor reale supuse unor termene speciale ale prescripţiei;

 

Termenul de 30 de ani se aplică :

-acţiunii de revendicare mobiliară ntemeiată pe dreptul de proprietate privată;

-acţiunii confesorii;

 

Termene speciale de prescriptie:

Termenele speciale de prescripţie sunt :

a)     Aplicabile acţiunilor personale nepatrimoniale:

   -termenul de 6 luni aplicabil acţiunii n anulabilitatea căsătoriei ( art. 21 alin. Codul familiei );

   -termenul de 6 luni aplicabil acţiunii n tăgada paternităţii copilului din căsătorie ( art. 55,alin. 1 Codul familiei );

   -temenul de 1 an aplicabil acţiunii de stabilire a paternităţii copilului din afara căsătoriei;

b)    Aplicabile acţiunilor personale, ntemeiate pe drepturi de creanţă:

   -termenul de 2 ani aplicabil unor raporturi de asigurare;

   -termenul de 6 luni aplicabil acţiunii n răspunderea pentru viciile ascunse fără viclenie;

   -termenul de 3 ani aplicabil unor sume aflate “n depozit”;

 

 

 

nceputul prescripţiei extinctive:

 

Regula generală potrivit art. 7 alin. 1 “prescripţia ncepe să curgă de la data cnd se naşte dreptul la acţiune…”, iar potrivit art. 1886 Cod civil : “nicio prescripţie nu poate ncepe a curge mai nainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere”. n concluzie, regula generală, este aceasta : prescripţia ncepe să curgă la data naşterii dreptului la acţiune.

   

Regulile speciale privind nceputul prescripţiei dreptului la acţiune :

-pentru pur şi simplu, prescripţia dreptului la acţiune ncepe să curgă de la data naşterii raportului juridic ( art. 7, alin. 2 din Decretul 167 / 1958 );

-pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o condiţie suspensivă, prescripţia dreptului la acţiune ncepe să curgă de la data mplinirii termenului ori realizării condiţiei ( art. 7 alin. 3 din Decretul 167 / 1958 );

-n cazul acţiunii n răspundere pentru paguba cauzată prin fapta ilicită şi n cazurile asimilate, prescripţia ncepe să curgă de la data cnd păgubitul a cunoscut sau trebuia ( ori putea ) să cunoască paguba şi pe cel care răspundea de ea, sau de la expirarea termenului prevăzut de lege ( art. 8 din Decretul 167 / 1958 şi art. 12 din Legea 11 / 1991 );

-prescripţia acţiunii n anulabilitate ncepe să curgă din momente diferite, n functie de cauza de nulitate relativă ( art. 9 din Decretul 167 / 1958 );

-prescripţia dreptului la acţiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrări, ale unei construcţii ncepe să curgă de la data descoperirii viciilor, nsă cel mai trziu de la mplinirea termenului de garanţie pentru aceste vicii ( art. 11 din Decretul 167 / 1958 ).

 

Suspendarea prescriptiei extinctive:

 

Definiţie:

Prin suspendarea prescripţiei extinctive se nţelege acea modificare a cursului acestei prescripţii care constă n oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul ct durează situaţiile, limitative prevăzute de lege, care l pun n mposibilitatea de a acţiona pe titularul dreptului la acţiune.

  

 

Caracterele cauzelor de suspendare sunt :

-legale;

-limitative;

 

Cauzele de suspendare sunt enumerate n Decretul 167 / 1958 , art. 13-14.

 

Potrivit art. 13 : “cursul prescripţiei se suspendă:

 

a)     ct timp cel mpotriva căruia ea curge este mpiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte de ntrerupere;

b)    pe timpul ct creditorul sau debitorul face parte din forţele armate  ale Romniei, iar acestea sunt puse pe picior de război;

c)     pnă la rezolvarea reclamaţiei administrate făcute de cel ndreptăţit cu privire la despăgubiri sau restituiri, n temeiul unui contract de transport sau prestare a serviciilor de poştă şi telecomunicaţii, nsă cel mai trziu pnă la expirarea unui termen de trei luni socotit de la nregistrarea reclamaţiei”.

 

Potrivit art. 14 : ntre părţi sau tutore şi si cei ce se află sub ocrotirea lor, ntre curator şi acei pe care i reprezintă precum şi ntre orice altă persoană care, n temeiul legii sau al hotărrii judecătoreşti, administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate, prescripţia nu curge ct timp socotelile nu au fost date şi aprobate.

    n legatură cu cazul de forţă majoră, apare necesar definirea acesteia :

-forţa majoră este un eveniment imprevizibil şi insuportabil precum : cutremurul de pămnt, inundaţia şi altele.

 

Efectele suspendării prescripţiei:

Potrivit art. 15 alin. 1 : “După ncetarea suspendării, prescripţia şi reia cursul socotindu-se şi timpul scurs nainte de prescripţie “. Pentru perioada anterioară cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, socotindu-se şi timpul scurs nainte de suspendare. Pe durata cauzei de suspendare, efectul produs constă n oprirea curgerii prescripţiei, pe toată această perioadă; prin urmare, durata cauzei de suspendare nu ntra n calculul termenului de prescripţie. Ulterior cauzei de suspendare, efectul care se produce constă n reluarea cursului prescripţiei, din momentul n care el fusese blocat, oprit; este efectul precizat n art. 15 alin. 1 n termenii “ După ncetarea suspendării prescripţia şi reia cursul… “

Efectul special al suspendării este reglementat de art. 15 alin 2 astfel : “prescripţia nu se va mplini, totuşi nainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data ncetarii cauzei de suspendare, cu exepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor mplini dect după expirarea unui termen de 1 lună de la suspendare “. Efectul special al suspendării prescripţiei  constă, n esenţa, prorogarea momentului mplinirii termenului de prescripţie extinctivă, n asa fel nct, ntre momentul ncetării cauzei de suspendare şi momentul mplinirii termenului de prescripţie să se asigure 6 luni ori o luna, dupa cum termenul de prescripţie aplicabil este mai mare ori mai mic de 6 luni.

 

ntreruperea prescripţiei extinctive:

 

Definiţie :

ntreruperea prescripţiei extinctive poate fi definită ca modificarea cursului acesteia care constă n nlăturarea prescripţiei scurse nainte de apariţia unei cauze ntreruptive şi nceperea unei alte prescripţii extinctive.

   Cauze de ntrerupere sunt potrivit art. 16 din Decretul 167 / 1958 :

a)     Prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel n folosul căruia curge prescripţia – această cauză presupune de către debitor a poziţiei sale de mpotrivire faţă de dreptul subiectiv corelate n formularea aceasta : recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie facută de cel n folosul căruia curge prescripţia. Recunoaşterea la care se referă textul trebuie să fie nendoielnică.

b)    Cererea de chemare n judecată. Pentru a produce efectul ntreruperii se cere ca :

-acţiunea n justiţie să fie efectivă ( adică cu scopul de a fi admisă ); retragerea ori perimarea demonstrează nendeplinirea acestei condiţii;

   -acţiunea să fie admisă, printr-o hotărre definitivă; retragerea ori anularea acţiunii dovedeste nendeplinirea condiţiei;

 

Efectele ntreruperii prescripţiei extinctive:

Efectele ntreruperii prescripţiei extinctive sunt stabilite de art. 17 astfel :

“ntreruperea şterge prescripţia ncepută nainte de a se ivi mprejurarea care a intrerupt-o”. După ntrerupere ncepe să curgă o nouă prescripţie.

ntreruperea prescripţiei extinctive produce următoarele două efecte :

-         anterior datei ntreruperii, prescripţia este ştearsă, adica nlăturată;

-         posterior ntreruperii, efectul care se produce constă n nceperea altei prescripţii;

Ca şi n cazul suspendării, efectele ntreruperii prescripţiei extinctive se produc n temeiul legii, organului de justiţie nerămnndu-i dect să constate producerea lor.

 

Repunerea n termenul de prescripţie:

 

Noţiunea de repunere n drept:

Potrivit art. 19 din Decretul 167 / 1958 : “instanţa judecătorească sau organul arbitral poate, n cazul n care constată  ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, ori să ncuviinţeze executarea silita “.

 

Definiţie:

Repunerea n termen, reprezintă beneficiul acordat de lege titularului dreptului la acţiune care, din motive temeinice nu a putut formula acţiunea n justiţie nauntrul termenului de prescripţie, astfel că organul jurisdicţional este ndreptăţit să soluţioneze n fond, cererea de chemare n judecată, deşi a fost introdusă după mplinirea termenului de prescripţie.

n esenţă, repunerea n termenul de prescripţie extinctivă este un beneficiu al legii şi , totodată o piedică n calea producerii efectelor prescripţiei, nejustificat.

 

       Domeniul, termenul şi efectul repunerii n termenul de prescripţie:

n literatura de specialitate s-a precizat că prin “ cauze temeinic justificate” trebuie să se nţeleagă numai acele mprejurări, care, fară a avea gravitatea forţei majore ( care determină suspendarea ), sunt exclusive pentru culpă. Asemenea mprejurari, sunt piedici relative nu absolute ( ca forţa majora ).

Domeniul repunerii n termen a fost conturat astfel : “repunerea n termen este o noţiune care exclude şi forţa majoră şi culpa “.Domeniul ei ncepe unde ncetează culpa şi ncetează unde ncepe forţa majoră.

 

Exemple considerate de jurisprudenţă :

-existenţa unor mprejurări speciale n care s-a găsit moştenitorul, care l-au mpiedicat să afle despre deschiderea unei moşteniri la care era chemat;

-spitalizarea ndelungată;

-părăsirea minorului;

      

Termenul de repunere n termenul de prescripţie:

Potrivit art. 19 alin. 2  “cererea de repunere n termen va putea fi făcută numai n termen de 1 luna de la ncetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie “.

 

Efectul repunerii n termen:

Efectul constă n socotirea prescripţiei ca nendeplinită, deşi termenul de prescripţie a expirat. Efectul arătat permite organului de justiţie să treacă la judecata, n fond, a cauzei ( nerespectndu-se acţiunea ca prescrisă )

   

mplinirea ( calculul ) prescripţiei extinctive:

 

Definiţie:

Prin mplinirea prescripţiei extinctive ntelegem determinarea momentului n care expiră termenul de prescripţie.

 

Calculul termenului de prescripţie stabilit pe ani şi pe luni:

Potrivit art. 100 alin. 3 şi 4 din Codul de procedură civilă, cnd termenul este stabilit pe ani sau pe luni, el se va mplinii n ziua corespunzătoare din ultimul an ori lună ; dacă ultima lună nu are o zi corespunzătoare ( cum este Februarie ), termenul se socoteşte mplinit n ultima zi a acestei luni.

 

Exemplu :

-termenul general de prescripţie de 3 ani, nceput să curgă la 22 mai 1991 se va mplini la 22 mai 1994;

-termenul special de 6 luni care a nceput să curgă la 10 iunie 1993, se va mplini la 10 decembrie 1993;

  

Calculul termenului de prescripţie stabilit pe zile:

Art. 1887 Cod civil prevede că “ termenul prescripţiei se calculează pe zile şi nu pe ore”. Ziua n cursul căreia prescripţia ncepe nu intră n acel calcul.

Art. 1889 dispune că “prescripţia nu se socoteşte cştigată, dect după mplinirea acelei zile a termenului definit prin lege”. Acest sistem de calcul se numeşte “intermediar”, pentru că se plasează ntre “sistemul termenului exclusiv”  ( adică pe zile libere ), n care nu se iau n calcul nici prima şi nici ultima zi ale termenului şi “sistemului termenului inclusiv” ( numit şi pe zile pline ), n care intră n calcul att prima zi ct şi ultima zi a termenului.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica