referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Procesul penal in Republica Moldova

Categoria: Referat Drept

Descriere:
Procesul penal în calitate de categorie juridică a fost definit în literatura de specialitate ca o activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele competente cu participarea părţilor şi altor persoane, în scopul constatării la timp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvîrşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei...

Varianta Printabila 


1

Noţiunea, Esenţa, şi scopul procesului penal

 

Săvrşirea infracţiunii duce la naşterea raportului juridic de drept penal. Conţinutul acestui raport cuprinde dreptul statului de a trage la răspundere penala infractorul şi obligaţia acestuia de a suporta consecinţele faptei sale. Pentru a soluţiona un atare conflict, ce s-a iscat ntre stat şi infractor, este necesara o activitate succesiva din partea statului. De aceea, n orice stat exista organe competente de a soluţiona cauzele penale, organe ce desfăşoară o activitate denumita procesul penal.

Activitatea instanţelor de judecată in soluţionarea conflictului de drept penal este principală, dar imposibilă n perioada moderna, fără o activitate permegătoare judecării prin care se descoperă infracţiunea, se identifică infractorii şi se administrează probe n scopul tragerii la răspundere penală a vinovaţilor. Statul organizează combaterea fenomenului infracţional printr-o activitate diversă şi complexă a mai multor organe specializate de urmărire penală, procuratura şi instanţele de judecată.

Pentru realizarea justiţie  nu este suficientă doar activitatea de sine stătătoare a organelor competente; n aceste acţiuni sunt atraşi sau participă persoane cu drepturi şi obligaţii procesuale ce decurg din faptul săvrşirii infracţiunii, precum şi alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate să contribuie la rezolvarea cauzei penale.

Prin urmare, justiţia penală constituie o parte componenta a unei activităţi mai vaste şi complexe care este procesul penal.

Procesul penal n calitate de categorie juridică a fost definit n literatura de specialitate ca o activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele competente cu participarea părţilor şi altor persoane, n scopul constatării la timp şi n mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel ca orice persoană care a săvrşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspunderea penală.

n alte izvoare doctrinale procesul penal a fost definit ca un sistem de acţiuni al organelor de stat competente şi raporturi juridice ce se nasc ntre aceste organe şi participanţi, menţionndu-se ,deci, două elemente definitorii, or la aceste doua elemente se adaugă şi al treilea element “acţiunea procesuale al persoanelor ce participă n cauza penală”. Alte definiţii date n literatura juridică de specialitate nu conţine deosebiri esenţiale, fiind apropiate de cea enunţată, referindu-se la scopul imediat şi mediat al procesului penal. ntr-o altă opinie, n doctrina germană, procesul penal se defineşte ca “o mişcare reglementată de lege a cauzei penale spre emiterea sentinţei”

Putem menţiona că noţiunea de proces penal unele trăsături specifice care permit a-i lucida esenţa , a o defeni şi a o deosebi de alte noţiuni, categorii sau instituţii juridice:

  • Procesul penal este n primul rnd o acţiune dinamică, evolutivă, care se manifestă foarte complex. n cadrul lui au loc un şir de activităţi, acţiuni mai restrnse ( ex. mpărţirea procesului n mai multe faze şi etape ). Fiecare dintre ele are menirea să propulseze procesul penal spre atingerea scopului său.
  • Procesul penal este o activitate strict reglementată de lege. Toată activitatea procesual penală n ansamblu şi instituţiile procesuale sunt reglementate n cele mai stricte limite ale legii. Aceste fapt este justificată de aplicarea unor instituţii procesuale cu caracter de constrngere  ( măsuri preventive, măsuri asigurătorii etc. ) care, n cazul aplicării ilegale, pot provoca prejudicii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
  • Procesul penal este desfăşurată ntr-o cauză penală. El nu poate fi realizată pe o altă bază dect n cazul n care organul public, competent a realizat procesul penal, este sesizat de existenţa unei pregătiri a infracţiunii, a tentativei la infracţiune sau a infracţiunii consumate.
  • Procesul penal este o activitate desfăşurată numai de organele specializate de stat . acestea sunt, potrivit legii, organele de urmărire penale şi instanţele de judecată.
  • n desfăşurarea sa, procesul penal include organele publice competente, părţile şi alţi subiecţi. Părţile n procesul penal sunt persoanele fizice sau juridice care au drepturi şi obligaţii provenite din conţinutul raporturilor juridice de procedură penală ( bănuitul, nvinuitul, partea vătămată, partea civila etc. ). Alţi subiecţi sunt persoanele care favorizează desfăşurarea procesului penal ( martor, expert, specialistul, interpretul etc. ).
  • Scopul procesului penal este protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi de acţiuni abuzive din partea organelor judiciare legate de cercetarea infracţiunilor presupuse sau comise, astfel ntruct orice persoană care a săvrşit o infracţiune să fie pedepsită conform vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.[1]
  • n baza celor expuse putem afirma ca procesul penal constituie o activitate complexă, strict reglementată de lege, desfăşurate de organele judiciare la care şi dau activ concursul părţilor ca titulare de drepturi şi obligaţii, cu antrenarea altor subiecţi, activitate orientată spre soluţionarea părţilor justă a cauzelor penale.

    n art. CPP al RM procesul penal este definit drept: Procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti cu participarea părţilor n proces şi a altor persoane, desfăşurată n conformitate cu prevederile prezentului cod.

    Procesul penal are ca scop protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi protejarea persoanei şi societăţii de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere n activitatea lor legată de cercetarea infracţiunilor presupuse sau săvrşite, astfel ca orice persoană care a săvrşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.

    Organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti n cursul procesului snt obligate să activeze n aşa mod nct nici o persoană să nu fie nentemeiat bănuită, nvinuită sau condamnată şi ca nici o persoană să nu fie supusă n mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor procesuale de constrngere

    Codul de procedura penală, n art.1 prevede expres următoarele scopuri ale procesului penal; protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum şi faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere n activitatea lor legală de descoperire a infracţiunii, astfel ca orice persoană care a săvrşit o infracţiune să fie pedepsit potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană să nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.

    De aici rezultă că procesul penal are ca sarcină primordială aflarea adevărului cu privire la infracţiune ( pe ct e posibil n fiecare cauză ) ntr-o cauză penală, pentru a trage la răspundere penală persoana vinovată de săvrşirea infracţiunii. Astfel, procesul penal se declanşează pentru constatarea faptului infracţiunii şi persoanei vinovate, realizndu-se sarcina tragerii la răspundere penală prin aplicarea justă a legii penale, acesta fiind considerat scopul imediat al oricărui proces penal.

    Un factor important n activitatea de combatere a fenomenului infracţional este considerat nu att rigoarea pedepsei penale, ct faptul organizării unui sistem procesual penal menit să nu permită sustragerea de sub braţul drept şi ferm al justiţiei, totodată realizndu-se scopul major al procesului-atragerea la răspunderea penală a făptuitorului. Legiuitorul a menţionat şi alt aspect al represiunii şi anume ca aceasta să nu se aplice persoanelor nevinovate, ceea ce poate avea consecinţe grave asupra libertăţii, demnităţii şi intereselor legitime ale persoanei şi care contravine exigenţilor statului de drept. Prin urmare, concomitent n procesul penal se realizează şi sarcina reabilitării persoanei supuse pe nedrept nvinuirii sau faţă de care ce i-au ngrădit unele drepturi, libertăţi sau interese legale.

    Astfel, procesul penal poate fi definit – prin scopul pe care l urmăreşte – cu mijloc de tragere la răspundere penală şi mijloc de apărare mpotriva unei condamnări nentemeiate.

                Realizndu-se scopul respectiv faţă de infractori şi cel de reabilitare faţă de persoanele nevinovate, procesul penal contribuie la consolidarea legalităţii şi a ordinii de drept, la ocrotirea intereselor societăţii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, fiind un mijloc de realizare a justiţiei şi deci un factor al stabilităţii societăţii. Totodată procesul penal are un rol preventiv general faţă de persoanele neangajate n activităţi infracţionale, contribuind la prevenirea sau reducerea infracţiunilor n cazul cnd se realizează eficient sarcinile sale. Procesul penal se declanşează sau

    [1] Tudor Osoianu “Procedura Penala”  Chisinau 2004

    1

    continuă n privinţa unui decedat numai pentru reabilitarea acestuia, iar revizuirea procesului penal n urma descoperirii unor mprejurări se face pentru reabilitarea unui condamnat, nefiind limitată de nici un termen sau decesul condamnatului – alin.(4) al art.458 din CPP al RM.

                Dreptul penal nu-şi poate ndeplini scopul doar prin simpla incriminare sub sancţiunea pedepsei, a faptelor periculoase pentru societate. Este nevoie de drept procesual penal pentru realizarea acestuia.

                Asigurarea procesului penal a inevitabilităţii tragerii la răspundere penala ori de cte ori se săvrşeşte o infracţiune, precum şi excluderea unei condamnări nedrepte are o funcţie educativă specială faţă de participanţii la proces şi educativă faţă de persoanele neangajate n activitatea procesuală. Activitatea procesuală penală şi atinge pe deplin rolul educativ, dacă pe parcurs inculpatul ajunge la nţelegere corectitudinii justiţiei şi spiritul de dreptate ncorporat n hotărrea pronunţată. Astfel procesul penal contribuie la educarea cetăţenilor n spiritul respectării neabătute a legilor şi Constituţiei RM aşa cum este arătat n alin. (2) al art. 2 din CPP.

                Din cele relatate mai sus conchidem ca procesul penal are drept scop imediat constatarea rapidă şi completă a faptelor infracţionale, pentru a trage la răspundere penală persoanele vinovate n condiţii ce ar exclude pedepsirea inocenţilor, precum şi drept scop general (indirect) consolidarea legalităţii şi ordinii de drept, prevenirea şi lichidarea infracţiunilor, ocrotirea intereselor societăţii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi educarea acestora in spiritul respectării legii.

     

     

     

    Funcţiile şi Fazele Procesului Penal

     

    n cadrul procesului penal sunt realizate funcţii specifice. Prin funcţii procesual penale nţelegem căile, direcţiile sau orientările de desfăşurare a activităţii procesuale.

          n proces penal modern deosebim trei funcţii de bază:

                Funcţia acuzării ( a nvinuirii) este exercitată şi realizată, n principal, de procuror prin promovarea unor acte cum ar fi : nceperea urmăririi penale, punerea n mişcare a acţiunii penale, trimiterea n judecată, susţinerea acuzării in faţa instanţei de judecată, formularea concluziilor de condamnare, exercitarea căilor de atac etc.

                Funcţia de acuzare poate fi definită ca imperativa n dezbaterile judiciare a cauzei penale, ca direcţie de activitate reglementată de lege a subiecţilor acuzării    ( procurorul, partea vătămată ), abilitaţi cu drepturi de a-l demasca pe inculpat de comiterea unei fapte pasibile de pedeapsă şi ntemeierea răspunderii penale a inculpatului.

                Procurorul participă la şedinţa judiciară n calitate de exponent al funcţiei de acuzare. Acuzatorul trebuie sa demonstreze n faţa n faţa judecăţii temeinicia acuzării. La realizarea acestei funcţii contribuie şi partea vătămată care, alături de procuror, se situează pe poziţiile acuzării. Rolul părţii vătămate sporeşte n cazuri de acuzare particulară sau privată. Cnd urmărirea penală ncepe n baza plngerii părţii vătămate ( art. 276 CPP ).

                Funcţia apărării o exercită, n principiu, pentru sine fiecare parte, realizndu-se drepturile procesuale. Apărarea – activitate procesuală efectuată de partea apărării n scopul combaterii, n tot sau n parte, a nvinuirii ori a atenuării pedepsei, apărării drepturilor şi intereselor persoanelor bănuite sau nvinuite de săvrşirea unei infracţiuni, precum şi a reabilitării persoanelor supuse ilegal urmăririi penale ( art. 6 alin. 1 pct. 3 CPP )

                La aceasta se adaugă şi contribuţia organului judiciar, care prin atitudinea sa activa şi n baza principiului oficialităţii asigură respectarea, garantarea şi exercitarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. Un rol important i revine apărătorului, care realizează asistenţă juridică calificată sau reprezintă părţile n proces, potrivit condiţiilor prevăzute de lege.

                Funcţia de apărare este acea activitate procesuală ce are ca obiect promovarea şi exercitarea dreptului de apărare – drept recunoscut nvinuitului, inculpatului şi oricărei alte părţi n procesul penal, de către ele nsele ori prin beneficiere prin asistenţă juridică a altor persoane n toate fazele procesului penal sau de condamnare a inculpatului.

                Funcţia soluţionării cauzei penale aparţine, n condiţiile şi limitele legii, numai instanţei de judecată. Astfel, soluţionarea propriu-zisă care are loc n fza judecării, este o funcţie realizată exclusiv de instanţă de judecată prin pronunţarea definitive de achitare, de ncetare a procesului penal sau de condamnare a inculpatului.

                Realizarea funcţiilor diametral opuse n procesul penal de acuzare şi constituie condiţia stabilirii adevărului obiectiv de către instanţă de judecată,  care depăşeşte interesele părţilor şi urmăreşte nfăptuirea funcţiei proprii – soluţionării cauzei penale.

                Alte funcţii relevate de specialiştii n materie se manifestă n procesul penal ca mijloc de realizare a funcţiilor de bază, fiind calificate drept auxiliare sau secundare. n procesul penal se disting următoarele funcţii auxiliare:

    a)      funcţia de supraveghere a respectării legilor n cursul procesului penal, exercitată de instanţa de judecată ( de ex. Legalitatea aplicării măsurii preventive, arestul, sau a refuzului de a ncepe urmărirea penală );

    b)      funcţia soluţionării acţiunii civile ce se manifestă prin repararea prejudiciului material cauzat de infracţiune;

    c)      funcţia de furnizare a probelor, care este legată de declaraţiile unui martor, de prezentarea concluziilor de către experţi etc.

    d)     funcţia de favorizare a procesului penal, legată de antrenarea unor subiecţi, care ntr-un fel dau altul, nlesnesc soluţionarea cauzei penale     ( de ex. Chemarea specialistului pentru acordarea ajutorului la administrarea probelor etc. ) ;

    e)      funcţia de educaţie şi de prevenire ea poate fi demonstrată parţial prin următorul exemplu: o şedinţă de judecată, bine organizată ntr-o cauză penală, poate servi ca lecţie de morală şi educaţie cu mult mai eficient dect o lecţie pregătită şi ţinută anume n acest scop.

    Din cele expuse mai sus, reiese că funcţiile procesului penal au un caracter corelativ, se pătrund reciproc şi nu se limitează numai la activitatea unui singur subiect.

    Sistemul acţiunilor procesual penale este divizat n următoarele faze obligatorii: urmărirea penală, judecarea cauzei n prima instanţă şi executarea sentinţei.

    Fazele facultative ale procesului penal sunt: examinarea cauzei n urma exercitării căilor ordinare de atac ( n apel şi recurs ); examinarea cauzei n urma exercitării căilor extraordinare de atac ( recursului n anularea şi revizuirea procesului ).

    Art.274 din CPP reglementează modul de ncepere al urmăririi penale.

    Urmărirea penală constă n faptul efectuării actelor procesuale şi de investigare operativă de către organele de urmărire penală n scopul stabilirii circumstanţelor cauzei, administrării şi verificării probelor, identificării persoanelor vinovate de săvrşirea infracţiunii se ntocmeşte rechizitoriul, care se confirmă de procuror şi cauza se transmite n judecată, avnd efectul deferirii inculpatului justiţiei

    Judecarea cauzei n prima instanţă este a doua fază a procesului, acre ncepe o dată cu sesizarea instanţei şi cuprinde toate activităţile procesuale desfăşurate fondului cauzei. Faza data este recunoscută ca fiind principală n procesul penal datorită examinării de către instanţa de judecată a probelor administrate de către părţi n condiţii de contradictorialitate soluţionnd conflictul de drept penal prin constatarea vinovăţiei persoanei prin sentinţa de achitare. Momentul final al fazei judecării cauzei n prima instanţă este pronunţarea sentinţei.

    Judecarea cauzei n urma examinării căilor ordinare de atac este o fază facultativa, care poate urma după judecarea cauzei n prima instanţa, dar, n esenţă, poate fi considerată tot judecarea cauzei penale sau examinarea dosarului de către judecători n cazul cnd părţile , procurorul şi alţi participanţi nu sunt satisfăcuţi de soluţia dată de instanţa de fond şi atac hotărrea n cază cu apel sau recurs, iniţiind un control judecătoresc ierarhic superior sub aspecte de fapt şi de drept, pentru repararea erorilor judiciare. Apelul şi recursul sunt două căi ordinare de atac exercitate de titularii acestui drept mpotriva hotărrea nedefinitive, cauza parcurgnd judecarea n apel la instanţă superioara cu soluţia dată de instanţă n apel.

    Referat oferit de www.ReferateOk.ro
    Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
    Horoscop
    Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
    referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica