referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Izvoarele dreptului administrativ

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Izvoarele scrise ,în epoca contemporană ,au o determinare constituţională,Constituţia fiind primul dintre acestea.În general se admite idea ordonării şi ierarhizării izvoarelor de drept vorbindu-se despre sistemul normativităţii juridice ,care nu trebuie confundat cu sistemul dreptului ,ierarhizarea făcându-se după forţa juridica...

Varianta Printabila 


1

IZVOARELE DREPTULUI ADMINISTRATIV

 

 

 

       Analiza izvoarelor dreptului n teoria generală a dreptului a pus n lumină două categorii de accepţiuni ale acestei noţiuni :izvor de drept n sens material şi izvor de drept n sens formal.

       Izvoarele materiale ale dreptului ,denumite şi izvoare reale sunt concepute ca adevărate “dat”-uri ale dreptului,realităţi exterioare acestuia ,care determină acţiunea legiuitorului sau dau naştere unor reguli izvorte din necesităţile practice.

       Izvoarele materiale reprezintă condiţiile sociale care determină adoptarea unor norme juridice.Pentru ca o regulă de conduită să devină obligatorie pentru cei cărora li se adresează ,este nevoie ca acea regulă să capete o formă juridică,prin care voinţa guvernanţilor să devină voinţă de stat ,obligatorie pentru membrii societăţii ,pentru a putea să intervină n caz de nevoie forţa de constngere a statului.Aici intervin izvoarele formale ale dreptului.Acestea reprezintă actele normative adoptate sau emise de autotităţile publice competente,acte ce contin norme juridice,reguli de conduită obligatorii,imperative.ntr-o formulare succintă ,izvoarele formale reprezintă formele juridice de exprimare a voinţei guvernanţilor.[1]

       Trebuie făcută distincţie ntre izvorul de drept obiectiv şi izvorul de drept subiectiv.

a)Izvorul de drept obiectiv este ntotdeauna actul normativ care conţine norme juridice,precum şi alte surse recunoscute ca atare.

b)Izvorul de drept subiectiv l constituie orice act sai fapt juridic ,adică generator de drepturi şi obligaţii juridice,de exemplu,o autorizaţie de construcţie ,o diplomă de absolvire a unei forme de nvăţămnt ,un contract de vnzare-cumpărare,săvrşirea unei contravenţii etc.[2]

       Doctrina juridică occidentală,n baza viziunilor metodologice eliberate de dogmatismul ideologic,a mpărţit izvoarele dreptului administrativ n izvoare scrise (Constituţia,legile,regulamentele,ordonanţele ,tratatele etc.)şi izvoare nescrise(cutuma,jurisprudenţa,principiile generale şi chiar doctrina).Astfel prin izvor de drept se nţeleg procedurile prin care se elaborează regulile de drept.[3]

       Autoritatea publică elaborează prima categorie de izvoare ,pe care le finalizează n norme scrise ,de unde şi denumirea lor de izvoare scrise ,al căror prototip este legea.n cea de-a doua categorie elaborarea este mai nuanţată ,unele norme elaborate spontan ,fiind concretizate n reguli cutumiare ,n vreme ce alte norme sunt elaborate de instanţele judecătoreşti,formnd regulile jurisprudenţiale.in doctrina franceză izvoarele de drept reprezintă procedurile prin care se elaborează regulile de drept.n stabilirea regulilor de drept  tehnica juridică constă n elaborarea şi interpretarea acestor norme juridice.n cadrul tehnicii juridice distingem :tehnica legislativă şi tehnica interpretării.

Prin tehnica legislativă se stabilesc instituţiile juridice,condiţiile ,modalităţile şi ordinea elementelor lor componente ,precum si reglementarea activităţilor din cadrul Statului.Sarcina legiuitorului constă n cunoaşterea exactă a realităţilor sociale ,a principiilor juridice pentru a realize o adaptare justă ntre fenomenele sociale ,politice,economice etc. şi forma juridică n care reglementează aceste manifestări ale vieţii sociale.După statuarea regulii de drept ncepe sarcina interpretului  nevoit să rezolve problemele noi apărute in viaţa socială şi pe care legiuitorul nu le-a prevăzut.Astfel apare tehnica interpretării n care se cuprinde tehnica jurisprudenţială şi cea doctrinară.Cu alte cuvinte normele juridice sunt cuprinse n acte juridice ,care devin astfel izvoare formale ale dreptului.Spre deosebire de celelalte ramuri ale dreptului public care şi au izvorul n lege,dreptul administrativ şi are izvorul şi n alte forme de exprimare a normelor juridice.[4]

       Izvoarele scrise ,n epoca contemporană ,au o determinare constituţională,Constituţia fiind primul dintre acestea.n general se admite idea ordonării şi ierarhizării izvoarelor de drept vorbindu-se despre sistemul normativităţii juridice ,care nu trebuie confundat cu sistemul dreptului ,ierarhizarea făcndu-se după forţa juridică .Forţa juridică a unui izvor scris de drept este dată de conţinutul şi caracterul acestuia determinate de narura şi poziţia autorităţii publice de la care emană.Izvoarele scrise ale dreptului administrative se ordonează şi ierarhizează astfel:Constituţia,legea organică,legea ordinară şi ordonanţa ,hotărrea Guvernului ,hotărri ale administraţiei ministeriale,ordinul prefectului,hotărrea Consiliului Judeţean , hotărrea Consiliului local,dispoziţia primarului.[5]

       Constituţia este cel mai mare izvor al dreptului administrativ datorită caracterului de lege fundamentală a statului şi,deci ,forţei juridice superioare a normelor de drept administrativ pe care le conţine.Este sursă directă sau indirectă a tuturor prerogativelor de “administraţie publică”.Trebuie precizat că nu toate dispoziţiile constituţionale sunt izvoare ale dreptului administrativ ,ci doar cele care se referă la organizarea şi funcţionarea celor mai importante autorităţi ale administraţiei publice care privesc drepturile şi ndatoririle fundamentale ale cetăţenilor a căror realizare revine administraţiei publice ,normele care se referă la raporturile acesteia cu alte autorităţi publice,precum şi cu cetăţenii.Asemenea norme constituţionale au deci o dublă natură juridică ,de drept constituţional şi n subsidiar de drept administrativ.

       Legile constituţionale adică legile de revizuire a Constituţiei sunt izvor al dreptului administrativ numai n măsura n care au ca obiect de reglementare probleme din sfera acestei ramuri de drept.

       Legile organice sunt legile ce pot fi adoptate doar n materiile expres prevăzute n Constituţie şi sunt izvor al dreptului administrativ ,de asemenea,n măsura n care reglementează raporturi de drept administrative.Exemplificăm cu Legea nr.90/2001 privind organizarea şi funcţioanarea Guvernului şi a ministerelor ,cu modificările şi completările ulterioare ,Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici , modificările şi completările ulterioare etc.[6]

       n ceea ce priveşte legile ordinare ,ele vor fi izvoare de drept administrative numai n măsura n care reglementează relaţii sociale ce fac obiectul administraţiei publice.De pildă,din coroborarea art.73 alin.1 se deduce că ministerele se nfiinţează şi se organizează prin lege ordinară ,putndu-se adopta :o lege generală şi legi individuale ;numai o lege generală sau numai legi speciale.Legiuitorul constituent lasă deschisă oricare din aceste posibilităţi.Legile care stabilesc contravenţii ,prin eliminare,intră tot n sfera legilor ordinare.[7]

       Ordonanţele Guvernului ,simple sau de urgenţă ,cu regimul lor specific consacrat de art.115 din Constituţia Romniei republicată,acte normative cu forţa juridică egală cu a legii,avnd o natură juridică specială ,pot fi izvoare ale dreptului administrativ dacă avem n vedere organul emitent.nsă nu se exclude posibilitatea ca ordonanţele să fie şi izvoare ale altor ramuri de drept n funcţie de obiectul lor de reglementare.

       Hotărrile Guvernului,actele administraţiei ministeriale şi extraministeriale ,ale autorităţilor administrative centrale autonome,ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale prefecţilor constituie izvoare ale dreptului administrativ numai n măsura n care au caracter normativ.Acesta este stabilit după criteriul sferei de cuprindere ,fiind vorba despre acte administrative care se adresează tuturor.Pot fi adoptate şi acte administrative comune de două sau mai multe ministere ,care nu vor avea nsă o forţă juridică superioară celor adoptate de o singură autoritate administrativă ,dar pot constitui izvoare ale dreptului administrativ dacă au caracter normativ.[8]


[1] Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag.48;

[2] Dumitru Brezoianu ,Drept administrativ-Partea generală,Edit. Universităţii Titu Maiorescu,Bucureşti 2003,pag. 46;

[3] Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediţia 4,Edit. All Beck,Bucureşti 2005,pag. 128;

[4]Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag..49;

[5] Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediţia 4,Edit. All Beck,Bucureşti 2005,pag. 130;

[6] Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag.50;

[7] Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediţia 4,Edit. All Beck,Bucureşti 2005,pag. 134;

[8] Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag. 51;

1

       Izvoare de drept administrativ ,cu condiţia să aibă caracter normativ şi să reglementeze relaţiile sociale ce fac obiectul dreptului administrativ ,sunt şi unele decrete ale preşedintelui Romniei.Astfel potrivit art. 99 din Constituţie,n exercitarea atribuţiilor sale,preşedintele emite decrete,unele avnd caracter normativ fiind astfel izvoare de drept administrativ.prin aceste decrete preşedintele declară mobilizarea generală sau parţială a armatei.Deasemenea Preşedintele Romniei tot printr-un decret prezidenţial poate să instituie starea de asediu ori starea de urgenţă n ntreaga ţară sau numai n unele localităţi.[1]

       n ansamblul actelor normative ce pot constitui azvoare ale dreptului administrativ mai trebuie amintit că mai sunt n vigoare numeroase acte normative anterior Constituţiei din 1991.Este vorba despre legi ale Marii Adunări Naţionale ,decrete ale Consiliului de Stat avnd forţă juridică egală cu a legii,decrete prezidenţiale ,hotărri ale Consiliului de Miniştrii.Acestea reprezintă izvoare ale dreptului administrative n măsura n care reglementează n sfera acestuia şi işi păstrează caracterul de acte normative.n ceea ce priveşte teoria decretului-lege ,potrivit unei poziţii exprimate n doctrina interbelică este vorba despre două noţiuni care se contrazic ,pentru că ,n timp ce decretul este actul juridic al puterii executive ,legea este actul juridic al puterii legislative.Nevoia statului de a avea legi nu ncetează ci se amplifică ;statul are,pe de-o parte nevoie de legi noi ,iar,pe de altă parte ,are nevoie să modifice legile existente.[2]

       O problemă deosebită cu privire la izvoarele scrise de drept ,n particular de drept administrative,o constituie tratatele şi convenţiile internaţionale.n literatura noastră de specialitate ,anterioară lui Decembrie 1989,unii autori au admis includerea tratatului n sfera izvoarelor formale ale dreptului ,alţii au considerat că izvor pentru dreptul intern nu este tratatul ,ci legea de ratificare,chiar dacă aceasta conţine un singur articol.Achiesnd la primul punct de vedere ,reţinem că un tratat internaţional ,pentru a fi izvor de drept administrativ ,trebuie să ndeplinească următoarele condiţii:a)să fie de aplicaţie directă ,nemijlocită;b)să fie ratificat conform dispoziţiei Constituţiei;c)să cuprindă reglementări ale relaţiilor sociale ce fac obiectul dreptului administrativ.[3]

Ca o consecinţă logică a principiului supremaţiei Constituţiei deoarece ratificarea unui tratat poate avea loc numai dacă nu conţine prevederi contrare Constituţiei ,situaţie care ar necesita revizuirea acesteia,pentru a i se asigura supremaţia ,la art.11 s-a adăugat un al treilea alineat avnd următorul conţinut:”n cazul n care un tratat la care Romnia urmează să devină parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei ,ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea Constituţiei”.n plus art.20 din Constituţie recunoaşte supremaţia dreptului internaţional asupra dreptului intern n material drepturilor fundamentale ale omului.Este consacrat astfel un principiu de incontestabilă actualitate ,care exprimă ntr-o viziune modernă corelaţia dintre dreptul internaţional şi dreptul intern ,cu aplicaţia sa specifică n domeniul drepturilor constituţionale.Regula rezultă din faptul că standardele internaţionale sunt n favoarea omului ,astfel nct nu se justifică să aibă prioritate faţă de o lege internă mai favorabilă ,deoarece dacă s-ar aplica ar fi n defavoarea lui.n perspectiva aderării Romniei la Uniunea Europeană n problema surselor internaţionale ca izvor al dreptului intern va trebui avută n vedere teoria statelor comunitare existentă n materie.Semnificativă este introducerea titlului 6 n Constituţia Romniei denumit:”Integrarea euro-atlantică”.Potrivit doctrinei occidentale ,numai regulamentele sunt direct aplicabile de administraţia publică şi justiţia statelor membre ale Uniunii ,n timp ce directivele ,fără a fi direct aplicabile ,impun autorităţilor naţionale obligaţia de a adopta dispoziţii necesare pentru a le pune n aplicare.[4]

       n ceea ce priveşte izvoarele nescrise ale dreptului administrativ ,acestea sunt:obiceiul (cutuma),jurisprudenţa,principiile generale ale dreptului şi doctrina.

       Cutuma sau obiceiul poate fi izvor de drept administrative cu respectarea unor condiţii.Cutuma este o regulă nescrisă ,care a fost apilcată n mod repetat o perioadă ndelungată de timp şi care a fost acceptată ca obligatorie de o colectivitate umană.Pentru ca obiceiul să fie izvor de drept,trebuie să existe o prevedere scrisă a legii ,care să permită utilizarea obiceiului n anumite situaţii.n ceea ce priveşte dreptul administrativ ,este puţin probabilă posibilitatea recurgerii la cutumă,ca izvor de drept.Obiceiul este mai frecvent folosit ca izvor de drept n dreptul civil.Astfel potrivit Constituţiei ,obligaţiile proprietarului sunt cele care sunt stabilite de lege sau care decurg din obicei.[5]

       Jurisprudenţa ca izvor de drept are o situaţie diferită n funcţie de sistemul de drept.Prin jurisprudenţă se ntelege un ansamblu ,o totalitate de hotărri judecătoreşti.n sistemul de drept francez ,ca şi n al ţării noastre,hotărrile instanţelor judecătoresti nu sunt considerate a fi izvor de drept ,ntruct se porneşte de la ideea că rolul instanţelor judecătoreşti este de a aplica legea la cazurile concrete,prin soluţionarea de litigii juridice,şi nicidecum de a crea legea ca izvor de drept prin hotărrile prin care se pronunţă.n alte sisteme de drept (de exemplu n dreptul anglo-saxon ),precedentul judiciar ,adică hotărrile judecătoreşti pronunţate anterior ,este socotit drept izvor de drept ,făcndu-se apel la asemenea hotărri pentru soluţionarea unor litigii asemănătoare.

       Principiile generale ale dreptului administrativ sunt izvoare importante ale acestei ramuri de drept.n doctrină a fost susţinută necesitatea de a se face distincţie ntre acele principii care sunt prevaăzute n acte normative ,situaţie n care chiar acele acte normative sunt izvoare ale dreptului administrativ ,după cum s-a menţionat mai sus,şia cele principii care ,fără a fi prevăzute expres n vreun act normativ ,se degajă prin generalizare,căpătnd valoarea unor izvoare distincte de acte normative respective.S-au format principii ale dreptului administrativ care au valoarea unor veritabile izvoare impuse de drept ,care sunt respectate n administraţia activă şi sunt impuse acesteia de instanţele judecătoreşti,atunci cnd sunt ncălcate.Regimul juridic al actelor administrative se sprijină n bună paret pe principii de drept formulate de doctrina juridică şi aplicate n practica instanţelor de contentcios administrativ care controlează legalitatea administraţiei publice.Spre exemplu,principiul revocării actelor administrative nu este prevăzut expres n nici un text de lege ,deşi există propuneri n acest sens ,dar el se deduce din actele normative care reglementează organizarea şi funcţionarea administraţiei publice.

Privit ca operaţiunea de ncetare definitivă a producerii de efecte juridice de un act administrativ ,acest principiu ar trebui prevăzut expres n viitorul Cod de procedură administrativă .

n doctrina occidentală au fost identificate ca principii aplicabile n ipoteza absenţei bazei legale ,n activitatea administraţiei comunitare ,principiul egalităţii şi nediscriminării ,principiul securităţii juridice şi a protecţiei ncrederii legitime,principiul proporţionalităţii –pe lngă cel al legalităţii şi al libertăţii de decizie a administraţiei.[6]

       Referitor la doctrină părerile sunt mpărţite ,uneori i se recunoaşte caracterul de izvor de drept,alteori nu.

n ceea ce ne priveşte ,ne situăm de partea autorilor care susţin că ,n sens strict,riguros tehnic juridic ,doctrina n general,şi doctrina de drept public ,n particular,nu constituie un izvor de drept ,dar nu e mai puţin adevărat că are o influenţă decisivă asupra jurisprudenţei.n toate ţările civilizate un judecător nu-şi poate ingădui să motiveze o soluţie fără să aducă argumente din doctrină ,fiind peste tot lucrări de drept ,care sunt invocate ratio scripta de tribunale.Pe această linie de idei ,Prof. Rodica Narcisa Petrescu subliniază că  “doctrina serveşte ca un ndreptar pentru judecători şi pentru legiuitor ,reprezentnd n acelasi timp un semnal de alarmă asupra reglementărilor care trebuie schimbate ,imbunătăţite sau asupra solutiilor de lege ferenda care trebuie să stea n atenţia legiuitorului.”[7]


[1] Dumitru Brezoianu ,Drept administrativ-Partea generală,Edit. Universităţii Titu Maiorescu,Bucureşti 2003,pag. 47;

 

[2] Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag. 52;

[3] Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediţia 4,Edit. All Beck,Bucureşti 2005,pag. 135;

[4] Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag. 53;

[5] Dumitru Brezoianu ,Drept administrativ-Partea generală,Edit. Universităţii Titu Maiorescu,Bucureşti 2003,pag. 52;

 

[6] Dana Apostol Tofan,Drept administrativ,vol 1,Edit. All Beck,Bucureşti 2003,pag. 53;

[7] Antonie Iorgovan,Tratat de drept administrativ ,vol.1,Ediţia 4,Edit. All Beck,Bucureşti 2005,pag. 140.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica