referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Rezolutiunea conventionala si judiciara a contractului de vanzare - cumparare comerciala

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, la cererea creditorului, instanţa poate să pronunţe rezoluţiunea contractului. Precizăm faptul că rezoluţiunea este facultativă nu numai pentru partea în drept să o ceară, ci şi pentru instanţa de judecată, judecătorul fiind liber să aprecieze dacă rezoluţiunea contractului este sau nu necesară...

Varianta Printabila 


1

Rezoluţiunea  convenţională şi judiciară

a  contractului  de vnzare - cumpărare comercială

 

             Rezoluţiunea convenţională a contractului de vnzare – cumpărare comercială operează numai n cazul n care la momentul ncheierii contractului sau ulterior, printr-o convenţie separată, dar nainte de executarea obligaţiilor, părţile au stipulat printr-o clauză expresă, rezoluţiunea de plin drept a contractului n cazul neexecutării obligaţiilor de către una dintre ele.

            n literatura juridică această clauză expresă poartă denumirea de pact comisoriu expres.

            Leguitorul nu a reglementat regimul clauzelor comisorii. n principiu ele sunt valabile, nsă avnd n vedere consecinţele lor asupra fiinţei contractelor, sunt interpretate restrictiv şi cu o mai mare severitate de practica judiciară ;  de aceea, voinţa comună a părţilor de a stipula o astfel de clauză trebuie să fie declarată fără echivoc n cuprinsul contractului. 

            n funcţie de intensitatea efectelor pe care le produc, pactele comisorii pot fi de patru grade:

            a) pactul comisoriu expres de gradul I, care este clauza contractuală prin care părţile stipulează că, n caz de neexecutare a obligaţiilor de către una dintre părţi, contractul va fi rezolvit.

            Stipularea unui acestui pact comisoriu n contractele comerciale este inutilă, ntruct reproduce dispoziţiile art. 1020 Cod Civil, conform cărora ,,condiţia rezolutorie este subnţeleasă totdeauna n contractele sinalagmatice, n caz cnd una din părţi nu ndeplineşte angajamentul său’’. n acest caz rezoluţiunea contractului este judiciară pentru a opera fiind necesară sesizarea instanţei de judecată care prin hotărre să pronunţe rezoluţiunea contractului.

            b) pactul comisoriu expres de gradul II, care este clauza prin care părţile stabilesc că n cazul n care o parte nu va executa obligaţiile contractuale asumate cealaltă parte are dreptul să desfiinţeze unilateral contractul.

            n acest caz rezoluţiunea contractului operează fără a mai fi necesară sesizarea instanţei de judecată, n baza declaraţiei unilaterale de rezoluţiune a părţii ndreptăţite, care trebuie notificată celeilalte părţi.

            c) pactul comisoriu expres de gradul III este clauza prin care se prevede că n cazul n care una dintre părţi nu execută obligaţiile sale pnă la un anumit termen contractul este rezolvit de plin drept.

            Prin această clauză, părţile conferă caracter esenţial termenului contractului simpla ajungere la termen a obligaţiei neexecutate avnd ca efect rezoluţiunea de drept a contractului.

            d) pactul comisoriu expres de gradul IV este clauza prin care părţile prevăd că n cazul neexecutării obligaţiilor contractul se desfiinţează de plin drept fără acţiune n justiţie şi fără nici o altă formalitate prealabilă.

            Pactele comisorii exprese de gradele III şi IV sunt cele mai energice, neexecutarea obligaţiilor contractuale năuntrul termenelor stabilite avnd ca efect rezoluţiunea de plin drept a contractelor fără nici o altă formalitate prealabilă.

            Singura parte contractantă n drept să invoce rezoluţiunea contractului este creditorul obligaţiei neexecutate. Acesta are posibilitatea de a opta ntre invocarea rezoluţiunii contractului, prevalndu-se de pactul comisoriu expres, şi cererea, printr-o acţiune n justiţie, de obligare a debitorului la executarea prestaţiei.

            Pactele comisorii exprese nu se confundă cu condiţia rezolutorie expresă, aceasta fiind o modalitate a contractului. n cazul condiţiei rezolutorii, rezoluţiunea depinde de un eveniment viitor şi nesigur, străin de comportamentul debitorului şi nu are un caracter sancţionator, n timp ce n cazul pactului comisoriu expres rezoluţiunea se datorează exclusiv neexecutării obligaţiilor contractuale de către debitor şi se pune n valoare la iniţiativa creditorului.

            n cazul contractului de vnzare – cumpărare comercială care se execută prin prestaţii succesive, rezoluţiunea se numeşte reziliere, diferenţa dintre cele două noţiuni fiind sub aspectul efectelor produse. Astfel, n cazul rezoluţiunii contractul se desfiinţează cu efect retroactiv, n timp ce n cazul rezilierii desfiinţarea contractului se produce numai pentru viitor, efectele produse pnă la momentul desfiinţării rămnnd n vigoare.

            Faţă de rezoluţiunea judiciară, pactele comisorii exprese prezintă numeroase avantaje, precum evitarea cheltuielilor procedurale, nlăturarea incertitudinii care poate rezulta din larga putere de apreciere a judecătorului, posibilitatea rezoluţiunii  n acele contracte n care legea sau jurisprudenţa, n principiu o nlătură.

          n absenţa unui pact comisoriu expres, rezoluţiunea contractului de vnzare-cumpărare comercială are loc n condiţiile stabilite de art.1020-1021 Cod Civil, conform cărora ” condiţia rezolutorie este subnţeleasă totdeauna n contractele sinalagmatice, n caz cnd una din părţi nu ndeplineşte  angajamentul său; n acest caz contractul nu este desfiinţat de drept. Partea n privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă parte a executa convenţia, cnd este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea cu daune interese . Desfiinţarea trebuie să se ceară naintea justiţiei, care după circumstanţe, poate acorda un termen părţii actionate.”

            Din analiza textelor legale menţionate rezultă că, de regulă, rezoluţiunea contractului este judiciară, pentru a opera trebuind să fie pronunţată de instanţă.

            Referitor la temeiul rezoluţiunii judiciare, n literatura juridică s-au exprimat opinii diferite. Astfel, n literatura clasică, s-a considerat că rezoluţiunea este efectul unei condiţii sau clauze rezolutorii tacite, presupunndu-se că părţile au convenit, la ncheierea contractului, ca n cazul n care una din ele nu-şi va executa obligaţiile, contractul va fi rezolvit.

C. Oprişan şi D. Gherasim 1, au afirmat că rezoluţiunea contractului este  o sancţiune civilă cu caracter reparator, garanţie a respectării contractului de natură a contribui la executarea ntocmai şi cu bună credinţă a obligaţiilor asumate.

C.Stătescu şi C. Brsan 2 apreciază că rezoluţiunea este o ilustrare a ideii de cauză; n contractele sinalagmatice, obligaţia unei părţi contractante este cauza juridică imediată a obligaţiei celeilalte părţi. Dacă  una din părţi nu obţine prestaţiile datorate de cealaltă parte, ea se poate libera de propria obligaţie care a rămas fără cauză.

L. Pop şi I. Turcu 3 apreciază că rezoluţiunea işi are temeiul juridic n fiecare din opiniile enunţate la care se adaugă caracterul reciproc şi interdependent al obligaţiilor n contractele sinalagmatice.

Acţiunea n rezoluţiunea contractului poate fi  introdusă numai de partea care a executat sau este gata să-şi  execute obligaţiile contractuale. Pentru admiterea acţiunii n rezoluţiune, trebuiesc ntrunite următoarele condiţii:

a) una din părţi să nu fi executat obligaţiile sale. Rezoluţiunea contractului poate fi pronunţată de instanţă n caz de neexecutare totală sau parţială, dacă partea neexecutată a fost considerată esenţială la incheierea contractului, cnd executarea a fost făcută cu ntrziere, dacă creditorul nu mai are nici un interes să primească prestaţia de la debitor, precum şi atunci cnd executarea a fost necorespunzătoare, dacă viciile prestaţiei sunt importante;

b) neexecutarea să se datoreze culpei prtului, deoarece, n situaţia n care neexecutarea nu se datorează culpei prtului, de exemplu caz fortuit sau de forţă majoră, contractul ncetează de plin drept, aflndu-ne n situaţia unei imposibilităţi fortuite de executare.

n raporturile comerciale nu este necesară punerea n intărziere a debitorului , ntrucăt acesta este conform art. 43 Cod Comercial de drept pus in intrziere din ziua scadenţei.

Dacă aceste condiţii sunt ndeplinite, la cererea creditorului, instanţa poate să pronunţe rezoluţiunea contractului.

Precizăm faptul că rezoluţiunea este facultativă nu numai pentru partea n drept să o ceară, ci şi pentru instanţa de judecată, judecătorul fiind liber să aprecieze dacă rezoluţiunea contractului este sau nu necesară. n acest scop el va lua n considerare diferitele considerente desprinse din starea de fapt, precum: neexecutarea e totală sau parţială, obligaţia neexecutată este principală sau accesorie, cauzele intrzierii debitorului n executarea contractului şi n ce măsură i sunt imputabile, etc 1

n materia contractului de vnzare-cumpărare, legiuitorul a instituit două cazuri speciale de rezoluţiune judiciară : rezoluţiunea vnzării pentru neplata preţului şi rezoluţiunea vnzării pentru viciile ascunse ale lucrului vndut.

Rezoluţiunea vnzării pentru neplata preţului este reglementată de art. 1365 Cod Civil, conform căruia ” dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul , vnzătorul poate cere rezoluţiunea vnzării.” Desigur, n caz de neplată a preţului , vnzătorul nu e obligat să ceară rezoluţiunea vnzării, putnd opta pentru executarea silită a plăţii .

Vnzătorul poate solicita rezoluţiunea vnzării att n cazul n care neachitarea preţului este integrală, ct şi n cazul n cazul n care neachitarea este doar parţială. De asemenea, rezoluţiunea poate fi solicitată şi n cazul n care ceea ce nu s-a achitat este doar dobnda preţului, aceasta fiind o parte din preţ şi garantată n consecinţă.

Rezoluţiunea vnzării pentru neplata preţului poate fi cerută att de vnzător, personal, ct şi, pe calea acţiunii oblice, de cesionarul preţului şi  de creditorii chirografari ai vnzătorului.4 chirica

Pentru a exercita acţiunea n rezoluţiunea vnzării, vnzătorul trebuie să-şi fi executat propriile obligaţii sau, dacă nu le-a executat , să se declare gata a le executa.

Sub aspectul naturii juridice, actiunea n rezoluţiunea vnzării  este reală , caracter consacrat de art. 1368 Cod Civil, fiind imprescriptibilă pe cale extinctivă. Completare cu opinia lui chirica 5.

Admiterea actiunii n rezoluţiune are drept consecinţă restituirea prestaţiilor şi plata de daune interese n condiţiile dreptului comun.

n raporturile de comerţ internaţional, arealul rezoluţiunii este mai restrns decăt n cazul contractelor interne, deoarece, n comerţul internaţional ponderea covrşitoare o au contractele de lungă durată care necesarmente comportă executare succesivă. Rezoluţiunea contractului de vnzare-cumpărare comercială internaţională constituie o sancţiune extremă prin aplicarea căreia finalităţile urmărite de părţi prin perfectarea lui sunt definitiv compromise.

n raporturile de comerţ internaţional, rezoluţiunea contractului pentru neexecutare are un regim juridic diferit faţă de cel din dreptul intern, făcndu-se distincţie ntre două situaţii 6 costin :

a) n cazul contractelor subordonate unui termen de natură esenţială, care prin specificul lor sunt incompatibile cu ntrzierea n executare, rezoluţiunea operează de plin drept, dacă debitorul nu respectă scadenţa convenită.;

          b) n cazul contractelor cu termen de executare uzual regimul de drept comun al rezoluţiunii este controversat, unii autori considernd că ea este judiciară, trebuind să fie pronunţată de justiţie, n timp ce altii consideră că rezoluţiunea contractelor de comerţ internaţional se realizează prin simpla declaraţie notificată celeilalte părţi.

          Rezoluţiunea contractului de vnzare cumpărare pentru vicii ascunse este reglementată de Codul Civil, Codul comercial şi Decretul nr.168/1958 privind prescripţia extinctivă, şi intervine n situaţia n care cumpărătorul, ulterior ncheierii contractului şi predării bunurilor ce fac obiectul contractului, constată că acestea sunt afectate de vicii ascunse, şi, din această cauză, ele nu pot fi ntrebuinţate conform destinaţiei lor, sau, ntrebuinţarea lor e astfel micşorată nct dacă ar fi cunoscut  viciile bunurilor nu le-ar fi cumpărat sau nu ar fi dat preţul cerut . n această situaţie cumpărătorul are dreptul de a se adresa instanţei de judecată competente, solicitnd ca aceasta să pronunţe rezoluţiunea contractului şi acordarea de despăgubiri. Acest drept al cumpărătorului este valorificat prin acţiunea redhibitorie 7carpenaru.

            Dreptul la acţiunea redhibitorie se prescrie prin mplinirea unui termen de 6 luni, n cazul n care viciile nu au fost ascunse cu viclenie. Termenul de prescripţie ncepe să curgă de la data descoperirii viciilor nsă cel mai trziu de la mplinirea unui an de la predarea lucrului. Termenul de un an este un termen limită n care trebuie descoperite viciile lucrului ascuns, depăşirea sa atrăgnd imposibilitatea cumpărătorului de a mai pretinde vreun drept contra vnzătorului.

            ntruct dispoziţiile legale referitoare la această materie au caracter supletiv, părţile, prin convenţia lor, pot modifica aceste termene, n sensul agravării, limitării sau chiar nlăturării răspunderii vnzătorului pentru viciile ascunse ale lucrului vndut.

            Specific8 carpenaru vnzării cumpărării comerciale este faptul că , potrivit art. 70 Cod Comercial, pentru a putea exercita acţiunea n rezoluţiunea vnzării pentru vicii ascunse, cumpărătorul are obligaţia de a-l notifica pe vnzător despre viciile ascunse ale lucrului vndut n termen de 2 zile de la descoperirea lor. Nerespectarea acestei obligaţii prealabile atrage de căderea cumpărătorului din dreptul de a mai reclama viciile lucrului vndut şi, prin urmare, rezoluţiunea contractului pentru vicii ascunse.

            Rezoluţiunea contractului de vnzare – cumpărare comercială are ca efect desfiinţarea lui şi implicit a raportului juridic născut ntre părţile contractante. Rezoluţiunea contractului operează retroactiv, desfiinţndu-l att pentru trecut ct şi pentru viitor, considerndu-se că părţile nu l-au ncheiat.

            Rezoluţiunea contractului produce efecte  ntre părţile contractante şi faţă de terţi.

            ntre părţile contractante efectele rezoluţiunii sunt diferite n funcţie de mprejurarea dacă cel care a cerut pronunţarea ei sau o invocă n temeiul unui pact comisoriu expres a executat sau nu n tot sau n parte prestaţiile la care s-a ndatorat:

            a) dacă părţile nu au executat contractul rezoluţiunea are ca efect desfiinţarea contractului, considerndu-se că acesta nu a fost ncheiat;

            b) dacă contractul a fost executat de una dintre părţi şi/sau parţial şi de cealaltă parte rezoluţiunea are ca efect desfiinţarea contractului şi restituirea prestaţiilor efectuate. n cazul n care prestaţiile executate sunt ireversibile (de exemplu contractul de furnizare a energiei electrice, contractul de nchiriere, etc.) rezoluţiunea are ca efect desfiinţarea numai pentru viitor a  contractului, efectele produse pnă la momentul desfiinţării rămnnd valabile.

            n caz de rezoluţiune a contractului, creditorul poate să solicite şi daune interese materiale şi/sau morale n situaţia n care a suferit un prejudiciu datorită neexecutării totale sau parţiale sau a executării necorespunzătoare a prestaţiilor de către cealaltă parte. Cuantumul daunelor interese poate fi stabilit de părţi, anticipat, la momentul ncheierii contractului prin inserarea unei clauze penale n acest sens, sau de către instanţa de judecată la cererea creditorului.

            Specific rezoluţiunii pentru vicii ascunse, din punctul de vedere al efectelor acesteia, este faptul că părţile şi-au executat obligaţiile contractuale asumate. Prin urmare, n aceasta situaţie, ca efect al desfiinţării retroactive a contractului , vnzătorul este obligat să restituie preţul şi cheltuielile vnzării iar cumpărătorul să restituie lucrul n starea n care se află. Dacă vnzătorul a fost de rea credinţă la incheierea contractului, cunoscnd existenţa viciilor ascunse ale lucrului, el datorează şi despăgubiri pentru prejudiciul suferit de cumpărător.

            Faţă de terţi n principiu rezoluţiunea contractului are ca efect desfiinţarea tuturor drepturilor consimţite n favoarea terţilor de către dobnditorul prestaţiei / lor care au format obiectul contractului rezolvit. De la această regulă există următoarele excepţii:

            a) n materie mobiliară, terţii dobnditori pot paraliza efectele rezoluţiunii contractului ncheiat cu primul debitor invocnd dispoziţiile art. 1909 alin. 1 Cod Civil: ,,posesia de bună credinţă a unui bun mobil valorează proprietate’’;

            b) nu se desfiinţează actele de administrare ncheiate de o parte a contractului rezolvit cu terţe persoane de bună credinţă;

            c)  rezoluţiunea nu poate fi opusă subdobnditorului cu titlu oneros şi de bună credinţă a unui bun imobil care şi-a ntabulat dreptul n Cartea Funciară;

            d) rezoluţiunea nu produce efecte faţă de terţul care a dobndit un imobil n cadrul procedurii executării silite, urmare a adjudecării definitive;

            e) statul nu poate fi obligat să restituie imobilul dobndit prin expropriere sau rechiziţie definitivă.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica