referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Traficul de influenta

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Traficarea influenţei pe care o persoană o are pe lângă un funcţionar (reală) sau pe care lasă să se înţeleagă că are pe lângă acesta (presupusă), creează reale şi grave stări de pericol pentru prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, a instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice, a altor unităţi, societăţilor comerciale, companiilor şi societăţilor naţionale, regiilor autonome...

Varianta Printabila 


1

I.                   Noţiunea de corupţie

 

n legislaţia noastră nu există vreun text care să incrimineze o infracţiune numită "corupţie", dar literatura juridică cuprinde n această noţiune n sens larg numeroase ncălcări ale legii penale n ceea ce priveşte sfera relaţiilor de serviciu. Concepută n cel mai popular sens al cuvntului, corupţia este folosirea abuzivă a puterii n avantaj propriu. Din această cauză juriştii caută să identifice acele infracţiunii care presupun corupţia, adică obţinerea de profituri pe căi ilegale.

n literatura juridică de specialitate, n sfera noţiunii de "corupţie" n mod strict nţeleasă, sunt induse patru infracţiuni din categoria infracţiunilor de serviciu sau n legătură cu serviciul, n primul capitol al titlului VI al Codului penal. Este vorba despre:

         luarea de mită

         primirea de foloase necuvenite care sunt infracţiuni de serviciu,

şi pe de altă parte:

         darea de mită

         traficul de influenţă

care sunt infracţiuni n legătură cu serviciul, termenul "corupţie" apărnd n titlul Legii 83 din 21 iunie 1992 privind procedura de urgenţă, de urmărire şi judecare pentru unele infracţiuni de corupţie.

            Legea nr. 78/2000, n capitolul 2, prevede reguli speciale de comportament privind anumite categorii de persoane, n scopul prevenirii faptelor de corupţie. Astfel, n art. 2 se specifică că funcţionarii publici şi alţi funcţionari sunt obligaţi să ndeplinească ndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau nsărcinărilor ncredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori nsărcinările primite, pentru dobndirea pentru ele sau alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

            Tot n vederea stăvilirii fenomenului corupţiei n Romnia au luat fiinţă o serie de organisme cu scopul de a stăvili sfera de manifestare a acestui fenomen, de a limita extinderea şi de a acţiona pentru combaterea acestuia.

            Prin Hotărrea Guvernului 1065 din 25 octombrie 2001 s-a aprobat Programul naţional de prevenire a corupţiei şi Planul naţional de acţiune mpotriva corupţiei.

            Prin această Hotărre oficialităţile nţeleg faptul că corupţia constituie o ameninţare pentru democraţie, pentru supremaţia dreptului, echităţii

sociale şi a justiţiei, erodează principiile unei administraţii eficiente, subminează economia de piaţă şi pune n pericol stabilirea instituţiilor statale .Guvernul va acţiona cu fermitate pentru combaterea corupţiei, pentru diminuarea substanţială a fenomenelor de evaziune fiscală, de contrabandă şi de spălare a banilor, implicit a economiei subterane.

            Ordonanţa de Urgenţă nr. 43 din 11 aprilie 2002 nfiinţează, la nivel naţional, Parchetul Naţional Anticorupţie, ca parchet specializat n combaterea infracţiunilor de corupţie (art. 1).

 

II.                Consideraţii generale referitoare la traficul de influenţă

 

Traficarea influenţei pe care o persoană o are pe lngă un funcţionar (reală) sau pe

care lasă să se nţeleagă că are pe lngă acesta (presupusă), creează reale şi grave stări de pericol pentru prestigiul, autoritatea, credibilitatea organelor, a instituţiilor, organismelor statului, serviciilor publice, a altor unităţi, societăţilor comerciale, companiilor şi societăţilor naţionale, regiilor autonome, agenţilor economici, pentru corectitudinea, cinstea funcţionarilor care-şi desfăşoară activitatea n cadrul acestora, ndeplinind funcţiile ncredinţate.[1]

            Ea este de natură să creeze, să inducă ideea, deosebit de nocivă, periculoasă pentru echilibrul relaţiilor sociale n ansamblul lor, a posibilităţii promovării unor interese pe căi oculare n afara condiţiilor legii, prin cumpărarea favorurilor funcţionarului nsărcinat cu examinarea şi soluţionarea acestora; că funcţionarii sau alţi salariaţi aflaţi n serviciu, ar putea acţiona sub nrurirea intervenţiei unor persoane real sau presupus influente.

            Cu toate că, prin elementul material al laturii obiective, infracţiunea de trafic de influenţă nu este legată nemijlocit de activitatea funcţionarului, ea şi răsfrnge efectele negative asupra acesteia, discreditează autoritatea, instituţia, unitatea din care face parte, serviciul căreia i aparţine, crend o stare de suspiciune, nencredere cu privire la corectitudinea, cinstea lui.

            Prin consecinţele, urmările sale, traficul de influenţă are legătură nemijlocită, indiscutabilă cu serviciul funcţionarului pe lngă care are sau  lasă să se creadă că are influenţă.

            Toate acestea au determinat şi justifică, att incriminarea traficului de influenţă, ct şi aşezarea lui n categoria infracţiunilor de corupţie.

 

III.             Conţinutul legal

 

Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvrşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră n atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu nchisoare de la 2 la 10 ani.

Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică n mod corespunzător.

            Deşi n cazul infracţiunii de trafic de influenţă acţiunea ce constituie elementul material nu este nemijlocit legată de activitatea de srviciu, ea se răsfrnge negativ asupra acesteia, prin crearea suspiciunii că funcţionarii publici sau funcţionarii sunt coruptibili, că ei pot fi influenţaţi n exercitarea atribuţiilor lor de serviciu, ceea ce aruncă o lumină defavorabilă asupra persoanelor juridice de drept public sau a altor persoane juridice şi aduce atingere activităţii acestora.[2]

 

IV.             Obiectul infracţiunii

 

Obiectul juridic special. Obiectul juridic special al infracţiunii este

constituit de relaţiile sociale a căror existenţă şi dezvoltare sunt fundamentate pe ncrederea şi prestigiul pe care trebuie să le aibă funcţionarii (salariaţii) organelor, instituţiilor statului, serviciilor publice sau a altor unităţi şi care impun nlăturarea oricărei suspiciuni cu privire la corectitudinea, onestitatea, probitatea acestora.

            Obiectul material. Traficul de influenţă – ca şi luarea sau darea de mită, ori primirea de foloase necuvenite – nu are obiect material, ntruct acţiunea făptuitorului nu este ndreptată mpotriva unei existenţe corporale, a unui bun. Bunurile obţinute prin săvrşirea traficului de influenţă nu constituie obiectul material al infracţiunii din moment ce acţiunea făptuitorului nu este ndreptată mpotriva lor.

 

V.                Subiecţii infracţiunii

 

Subiectul activ. Subiectul activ este necircumstanţiat deoarece subiect

activ poate fi orice persoană care are sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar (public sau alt funcţionar).

            ntr-un punct de vedere, n doctrina juridică, s-a susţinut că, pentru a putea fi subiect activ nemijlocit al infracţiunii de trafic de influenţă, este necesar ca făptuitorul să răspundă cerinţei esenţiale de a avea influenţă sau a lăsa să se creadă că are influenţă asupra funcţionarului.

            Trecerea – reală sau presupusă – pe care subiectul activ al infracţiunii de trafic de influenţă o are sau lasă să se nţeleagă că o are asupra funcţionarului, nu este o condiţie impusă subiectului activ, cum s-a afirmat, ea constituind mijlocul prin care acesta săvrşeşte elementul material al laturii obiective.

            Iniţiativa săvrşirii infracţiunii de trafic de influenţă, poate să aparţină traficantului, cumpărătorului acesteia sau unui terţ. Ea nu  nseamnă – prin ea nsăşi – că este un act de instigare, aceasta din urmă trebuind să constea n acţiunea de determinare, cu intenţie, la săvrşirea unei infracţiuni, de către o altă persoană.

            Traficul de influenţă poate fi săvrşit att direct ct şi indirect, printr-o persoană interpusă, printr-un intermediar.

n doctrina de specialitate s-a pus problema incriminării şi faptei cumpărătorului de influenţă, deoarece există şi situaţii n care iniţiativa traficului de influenţă aparţine acestuia, poziţia acestuia nefiind cu nimic mai puţin gravă faţă de a aceluia care dă mită.[3]

            Subiectul activ poate fi şi o persoană juridică. Aceasta va răspunde penal dacă fapta a fost săvrşită n numele sau n interesul persoanei juridice, de către organele sau reprezentanţii acesteia.

            Subiectul pasiv. Traficul de influenţă fiind o infracţiune  n legătură cu serviciul poate avea ca subiect pasiv, n principal, autoritatea publică, instituţia publică sau orice altă persoană juridică n al cărei serviciu se găseşte funcţionarul public ori funcţionarul pentru a cărui influenţare făptuitorul primeşte ori pretinde foloase sau acceptă daruri, şi n ale căror atribuţii de serviciu intră efectuarea unui act pentru care este real interesată persoana căreia I se promite intervenţia.

            Subiect pasiv principal poate fi şi autoritatea publică a statului străin sau organizaţia internaţională din care face parte funcţionarul a cărui influenţare se doreşte, iar n secundar se poate aduce atingere şi funcţionarului amintit.

 

VI.             Conţinutul constitutiv

 

VI.1     Latura obiectivă                           

 

n cazul infracţiunii de trafic de influenţă, elementul material al laturii

Obiective constă n acţiunea de traficare a influenţei – reală sau presupusă – pe lngă un funcţionar – care poate fi săvrşită alternativ prin primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea de promisiuni de daruri, pentru a-l determina să facă sau să nu facă un act care intră n atribuţiile de serviciu ale acestuia

            n toate şi oricare dintre modalităţile normative alternative – primire, pretindere ori acceptarea promisiunii de daruri – elementul material al laturii obiective a infracţiunii poate fi realizat direct de către autor, sau indirect, mijlocit printr-o persoană interpusă, printr-un intermediar care participă astfel la săvrşirea acesteia n calitate de instigator sau complice, după caz.

            ntreaga construcţie juridică a infracţiunii de trafic de influenţă, raţiunea incriminării realizată prin prevederile Codului penal, impun concluzia că autorul acesteia face uz de trecerea sa – reală sau presupusă – pe lngă funcţionar, ceea ce a determinat şi denumirea marginală a acesteia. Infracţiunea presupune şi o intervenţie promisă, ce ar urma să se facă pe lngă funcţionar, pe baza influenţei – reale sau presupuse – pe lngă acesta, n scopul de a-l determina să facă ori să nu facă un act care intră n atribuţiile sale de serviciu. Dacă autorul ar primi foloasele pentru funcţionar nu are loc traficarea, vnzarea de influenţă, deoarece plătind preţul, cel interesat nu cumpără influenţa ci serviciul făcut de funcţionar.

            n cazul delictelor de trafic de influenţă, comiterea faptei are ca urmare imediată realizarea unor operaţii ilicite pe seama funcţionarului public sau funcţionarului şi prin aceasta crearea stări de pericol n ceea ce priveşte buna desfăşurare a activităţii unei autorităţi, instituţii publice sau altei persoane juridice n serviciu căreia se află funcţionarul public sau funcţionarul care este solicitat de făptuitor.

            Delictele subzistă numai atunci cnd există o cauzalitate ntre activitatea desfăşurată de făptuitor şi urmarea imediată, respectiv, starea de pericol social. Aceasta rezultă, de regulă, din materialitatea faptei.

 

VI.2    Latura subiectivă

 

            Infracţiunea de trafic de influenţă se săvrşeşte numai cu intenţie calificată de scop.

            Această poziţie subiectivă cu care trebuie să acţioneze autorul n cazul infracţiunii de trafic de influenţă, rezultă nendoios din termenii legii care prevede că acţiunea acestuia – primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase, ori acceptarea promisiunii de daruri – trebuie să fie săvrşită pentru a-l determina pe funcţionarul, pe lngă care are sau lasă să se creadă că are influenţă, să facă sau să nu facă un act care intră n atribuţiile sale de serviciu.[4]


[1] Horia Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau n legătură cu acestea, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p.105

[2] V.Dobrinoiu, C.Romiţan, n.Neagu, N.Conea, C.Tănăsescu, M.Dobrinoiu, Drep penal.Partea specială. Vol.II, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p.72

[3] Alexandru Ionaş , Drept penal romn. Partea specială, Editura Romprint, Braşov, 2005, p.456

[4] Horia Diaconescu, Infracţiunile de corupţie şi cele asimilate sau n legătură cu acestea, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p.119

1

I.                   Forme. Modalităţi. Sancţiuni

 

Forme. Infracţiunea de trafic de influenţă fiind o infracţiune cu

consumare anticipată, actele de pregătire ct şi actele de executare sunt asimilate formei consumate. Astfel, acceptarea de promisiuni nu este altceva dect un act pregătitor al primirii efective a unor foloase necuvenite. De asemenea, promisiunea de bani sau alte foloase reprezintă un act de pregătire al cumpărării efective de influenţă.

            Modalităţi. Traficul de influenţă pasiv poate fi săvrşit n oricare din următoarele modalităţi: primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase; acceptarea de promisiuni, de daruri.

            Traficul de influenţă activ se săvrşeşte n 3 modalităţi normative: promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri sau  alte foloase. Pe lngă aceste modalităţi normative, pot exista o multitudine de modalităţi de fapt determinate de circumstanţele concrete ale faptei. Aşa de exemplu, comiterea acţiunii specifice n mod direct sau indirect, n profit propriu sau pentru altul etc.

            Sancţiuni. Traficul de influenţă se pedepseşte cu nchisoare de la 2 la 10 ani.

            Confiscarea banilor, valorilor sau a oricăror altor bunuri, este incidentă numai n cazul săvrşirii elementului material al laturii obiective, n modalitatea primirii. Ea nu se aplică n situaţiile n care elementul material al laturii obiective este săvrşit n modalităţile pretinderii de bani sau alte foloase, ori acceptării promisiunii de daruri, neurmate de primirea efectivă a acestora de către traficant.

           

II.                Concluzii

 

Corupţia este o abatere de la moralitate, de la datorie, o ncălcare a limitelor sociale147, dar ceea ce ne interesează n mod deosebit este că ea reprezintă o abatere de la lege. Corupţia mbracă aspecte penale prin luarea şi darea de mită, traficul de influenţă şi primirea de foloase necuvenite.

Mita reprezintă din acest punct de vedere obţinerea de foloase patrimoniale de cel care se lasă corupt, dar şi de cel care corupe sau chiar de către o terţă persoană. Nu ntotdeauna trebuie să fie n discuţie foloase patrimoniale cuantificabile sau imediat determinate, pentru că pot fi n joc şi foloase de altă natură – politică, administrativă, de putere etc. – mai importante uneori ca cele patrimoniale.

            Corupţia ncepe cu ascunderea sau deformarea realităţii pentru a obţine anumite rezultate la care nu se poate promovnd adevărul şi continuă cu sistemul clientelar de plasare pe posturi şi promovare pe alte criterii dect cele de probitate, competenţă şi cinste. Urmată de darea şi primirea de foloase patrimoniale sau de altă natură pentru obţinerea unor drepturi cuvenite, ntr-un stadiu superior al dezvoltării accelerate a corupţiei se recurge la darea şi primirea acestor foloase pentru obţinerea unor drepturi ori avantaje necuvenite. Din acest moment putem afirma că fenomenul corupţiei se generalizează şi iau naştere reţele de tip mafiot.

            Corupţia, n manifestările ei activă şi pasivă, are ntotdeauna o componentă de ilegalitate şi una de imoralitate exprimnd incapacitatea autorităţilor de stat, a societăţii n ansamblul ei, pentru că ntotdeauna corupţia este n corelaţie şi interdependenţă cu o serie de mecanisme distructive şi de dereglare politică, normativă şi culturală de la nivelul societăţii.

            Un lucru este cert, fenomenul corupţiei trebuie prevenit şi combătut printr-o activitate hotărtă, fără compromisuri, dusă n cadrul şi potrivit legii, cu respectarea demnităţii umane şi a prezumţiei de nevinovăţie, sub privirea şi controlul societăţii civile. Corupţia nu poate fi stopată n afara criminalităţii privită global, luptnd şi mpotriva infracţiunilor care ntr-un fel sau altul o nsoţesc: delapidarea, gestiunea frauduloasă, furtul, abuzul n serviciu, nşelăciunea, traficul de droguri etc.

 

III.             Jurisprudenţă

 

Inculpatul a lăsat să se nţeleagă că are influenţă pe lngă şefii săi, situaţie n care, n schimbul unei sume de bani, i-a promis părţii vătămate că va intervenii pentru a-i obţine acesteia aprobarea cererii pentru instalarea unui post telefonic. Inculpatul a fost trimis n judecată sub aspectul săvrşirii infracţiunii de trafic de influenţă, nsă, prin schimbarea ncadrării juridice a fost condamnat pentru săvrşirea infracţiunii de nşelăciune, prevăzută de Codul penal.

Aceasta este o soluţie corectă deoarece infracţiunea de trafic de influenţă se deosebeşte de cea de nşelăciune, printre altele, şi sub aspectul obiectului juridic. La traficul de influenţă obiectul juridic este alcătuit din relaţiile sociale din categoria acelora de serviciu sau n legătură cu serviciul, n timp ce nşelăciunea vizează exclusiv patrimoniul. n cazul nşelăciunii persoana care dă banii sau bunurile, fiind de bună credinţă, este indusă n eroare de către autor, n timp ce la traficul de influenţă, cel care dă banii sau bunurile este de rea credinţă şi urmăreşte ca autorul să determine pe un funcţionar să facă sau să nu facă un act ce intră n atribuţiile sale de serviciu.[1]

 

            n cauză s-a stabilit că inculpatul dactilograf la o societate privată, amplasată n aproprierea sediului Judecătoriei, a pretins şi primit bani de la un justiţiabil, asigurndu-l că are influenţă asupra judecătorului ce va fi desemnat să-i judece procesul civil şi i va obţine o soluţie favorabilă.

            Pentru a crea aparenţa de influenţă reală, nsoţit de justiţiabil a mers la instanţă, i-a nregistrat procesul, după care cu banii primiţi a cumpărat diferite bunuri ţi l-a purtat pe scara unui bloc, pretinznd că acolo locuieşte judecătorul ce va fi corupt.

            Inculpatul a fost trimis n judecată pentru săvrşirea infracţiunii de trafic de influenţă. Pe considerentul că autorul nu avea influenţă reală asupra vreunui judecător de la instanţa respectivă, că nu l-a nominalizat şi nu a efectuat demersuri pentru influenţarea soluţiei, prima instanţă a schimbat ncadrarea juridică a faptei, din trafic de influenţă n nşelăciune, pronunţnd n acest sens şi hotărrea de condamnare.

            Soluţia este greşită deoarece fapta ntruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă.[2]

 


147 V. Breban , Dicţionar general al limbii romne , Vol. I. Edit. Enciclopedică, Bucureşti 1992, pag. 219.

[1]Tudorel Toader, Drept penal. Partea Specială. Culegere de problem din practica judiciară pentru uzul studenţilor, Editura All Beck, Bucureşti, 2003, p.88

[2] Idem

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica