referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Institutia juridica a casatoriei la musulmani

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Aderenţa la islam înseamnă atât credinţa prezentă în suflet şi afirmată prin cuvinte,cât şi manifestarea acesteia prin îndeplinirea unor obligaţii rituale de origine divină şi prin întregul comportament individual şi social.Mărturia de credinţă(şahada) constă în a afirma că nu există altă divinitate decât Dumnezeu(Allah) şi că Mohammed este trimisul lui Dumnezeu...

Varianta Printabila 


1

INSTITUŢIA JURIDICĂ A CĂSĂTORIEI LA MUSULMANI

 

 

 

         Islam:credinţă şi ritual

 

  Termenul islam desemnează religia monoteistă care are la bază Coranul si al cărei profet este Mohammed.Prin extensiune,cuvntul islam se referă si la intreaga civilizaţie,cu un cadru legislativ unic,cu structuri politice specifice,cu tradiţii sociale şi morale care se revendică de la această religie.

  Cuvntul are la bază verbul arab aslama care nseamnă"a se supune","a se dărui n ntregime",de aici,n Coran,"a se ncredinţa cu totul lui Dumnezeu",atitudine considerată specifică adevăratului credincios.Din punctul de vedere al islamului,monoteismul absolut este consubstanţial naturii umane şi religia islamică nu face dect să restituie-prin Coran,ultima revelaţie adresată ntregii umanităţi-puritatea originară a unei credinţe

Pe care creştinii şi evreii ar fi modificat-o şi ar fi trădat-o.

   Islamul este o religie centrată pe o carte-Coranul-revelată n ntregime profetului Mohammed:acesta nu este altceva dect un transmiţător şi orice analogie cu persoana lui Iisus Hristos din creştinism este contrară spiritului religiei islamice.Islamul nu este "mahomedanism" pentru că n ochii musulmanilor,Mohammed este un om ca toţi oamenii,un om căruia i s-a ncredinţat Mesajul şi care constituie,prin ntreaga sa comportare,un exemplu de urmat pentru credincioşi.

    Analogia este posibilă ntre funcţia pe care o ndeplineşte Iisus Hristos pentru creştini şi funcţia pe care o ndeplineşte Coranul pentru musulmani,acesta fiind,din punctul lor de vedere,Cuvntul lui Dumnezeu devenit Scriptură.Iisus este prezent n textul coranic ca unul dintre profeţi,fiul Mariei,trimis pentru a continua Revelaţia pe care vine s-o desăvrşească Mohammed.

    Adeptul religiei islamice este numit n arabă muslim,cuvnt care a circulat şi la noi n vechime,sub această formă.Cuvntul musulman este preluat din franceză şi reproduce aproximativ cuvntul persan care adugă la muslim desinenţa adjectivală an.Cuvntul mahomedan,care circulă şi n romnă-ca şi n alte limbi-cu sensul de "adept al islamului",nu are un echivalent arab pentru bunul motiv că islamul nu este considerat "religia lui Mohammed",cum apare definit de unele dicţionare:ca şi mahomedanism,mahomedan este construit n Europa,după modelul lui creştin,datorită identificării abuzive a rolului lui Mohammed pentru islam cu cel al lui Hristos pentru crestini.

     Pornind de la concepţia islamului conform căreia islamul face parte din natura umană,orice om s-ar naşte musulman,părinţii fiind cei care l fac să devină adept al unei alte religii.

     Aderenţa la islam nseamnă att credinţa prezentă n suflet şi afirmată prin cuvinte,ct şi manifestarea acesteia prin ndeplinirea unor obligaţii rituale de origine divină şi prin ntregul comportament individual şi social.Mărturia de credinţă(şahada) constă n a afirma că nu există altă divinitate dect Dumnezeu(Allah) şi că Mohammed este trimisul lui Dumnezeu.Formula reprezintă pentru musulmani rememorarea pactului primordial (mithaq)existent din preeternitate ntre Dumnezeu şi oameni,prin care aceştia se angajează să-l recunoască drept stăpn atotputernic:mplinirea prescriţiilor coranice este o garanţie a fidelităţii faţă de acest pact.Alături de Coran,exemplul profetului Mohammed constiuie sursa din care se inspiră prescripţiile legislaţiei islamice privind ritualul.Obligaţiile rituale cele mai importante sunt:rugăciunea, dania, postul şi pelerinajul, la care se adaugă,ca o condiţie prealabilă,mărturia de credinţă.

    Credinţa unică,practicile rituale unice,ntregul comportament reglementat n cele mai mici detalii,i fac pe musulmanii de pretutindeni membrii ai unei comunităţi unice, solidare,despre care Coranul afirmă că este"cea mai bună dintre comunităţi"(3,10).

           

                                            Monoteismul islamic

 

 

  Islamul se reprezintă pe sine drept cel mai pur monoteism.Partea cea mai importantă. Partea cea mai importantă a crezului musulman afirmă fără echivoc:la illah illa Allah "nu există altă divinitate dect Dumnezeu".Semnificaţia formulei poate fi nţeleasă mai bine dacă ştim că numele Allah este interpretat drept forma cu articol definit a substantivului illah "divinitate", "zeu",şi că divinitatea cu numala de Allah era cunoscută ncă nainte de predica lui Mohammed,ca zeitate supremă,creator al lumii,alături de alte divinităţi,subordonate lui.n Coran, păcatul capital este acela de a-i asocia lui Allah alte divinităţi,iar duşmanii islamului prin excelenţă sunt al-muşrikuna "asciaţioniştii", "politeiştii".Din acest motiv s-a spus că nu se poate traduce formula islamică Allahu akbar prin Allah este cel mai mare,cum ar sugera forma akbar,interpretabilă n alte ocazii drept comparativ-superlativ,căci aceasta ar presupune un termen de comparaţie,lucru pe care monoteismul absolut proclamat de islam nu-l poate admite.

    Monoteismul absolut al islamului nu este afirmat numai n opoziţie cu politeismul,ci şi n raport cu creştinismul.Treimea creştină apare musulmanilor ca o formă de a-i admite asociaţi lui Dumnezeu:nu se poate ca Dumnezeu să aibă un fiu,se spune n Coran,aşa cum el nu poate să participe la condiţia umană prin experienţa morţii,chiar dacă aceasta ar fi spre binele oamenilor.

    Dumnezeu este Absolutul şi omul reprezintă relativul:nici o idee de manifestare,de ncarnare,de cădere a divinităţii n natura umană păcătoasă nu este concepută de islam.

    Musulmanii afirmă că nici o altă religie nu realizează transcendenţa lui Dumnezeu mai mult dect islamul.n viziunea islamică numai Dumnezeu este absolut liber pentru că este infinit:inteligenţa,voinţa,logosul sunt calităţi divine pe care El le ncredinţează oamenilor şi care se ntorc la El.

      Creştinii şi musulmanii vorbesc,oare despre acelaşi Dumnezeu-se ntreabă creştinii atenţi la modul n care teologii aparţinnd celor două religii formulează atributele divinităţii.Problema se leagă şi de modul n care transpunem numele de Allah n limbile aparţinnd unor popoare creştine.S-ar putea spune că evoluţia ideilor privind această echivalare urmează,n mare,avatarurilor imaginii pe care şi-o face Europa creştină despre islam şi,mai recent,avatarurile concepţiei despre dialog ntre creştinism şi islam. Păstrarea formei "Allah" n textele traduse şi n cele n care se vorbea despre islam corespunde unei perioade n care islamul apărea ca o religie exotică,iar unora le apărea chiar ca o formă de politeism.Mai aproape de noi,promovarea dialogului,sublinierea unităţii religiilor monoteiste aduce cu sine ndemnul de a echivala "Allah" cu "Dumnezeu",tocmai pentru a sublinia această unitate.

                

                                Căsătoria şi filiaţia n legislaţia musulmană

 

 

   Legislaţia musulmană concepe căsătoria ca un contract de drept civil ncheiat,n principiu,ntre viitorul soţ şi tutorele legal al viitoarei soţii.Prin contractul acesta soţul se angajează să plătească o sumă de bani-o "dotă" soţiei.

    Pentru ca respectivul contract să fie valabil este nevoie:                                               

 -să nu existe piedici n calea căsătoriei

 -să existe consimţămntul persoanelor determinate

 -să se constituie dota

 -să fie ndeplinite formalităţile legale

    Piedicile n calea căsătoriei sunt de două tipuri:

 -permanente(nrudirea de snge sau prin alianţă,colactaţie,consumarea căsătoriei n perioada numită idda, jurămntul de anatemă), şi

 -temporare(religie mixtă,poligamia,nrudirea ntre soţiile aceluiaşi soţ,perioada de idda,tripla repudiere).

    Cteva lucruri atrag atenţia n mod special n cadrul acestor piedici n calea căsătoriei.n primul rnd,căsătoria nu este posibilă cu o categorie largă de "persoane interzise"(maharim) printre care se numără ascendenţii şi descendenţii precum şi soţiile acestora,sora şi descendenţii surorilor şi fraţilor,mătuşile,surorile şi mătuşile ascendenţilor,soacra şi descendenţii soţiei.Este posibilă căsătoria ntre veri.Nu este posibilă căsătoria ntre persoane care au supt de la aceeaşi femeie şi nici căsătoria unui bărbat cu femeia care l-a alăptat sau cu rudele acesteia.Nu este posibilă căsătoria simultană cu două femei rude de snge,prin alianţă sau "de lapte".

     O atenţie specială este acordată de legislaţia musulmană acestei "retrageri de continenţă"numită idda,consecutivă unei căsătorii anterioare,perioadă care durează patru luni şi zece zile şi n cadrul căreia femeia trebuie să se reţină de la orice raporturi sexuale cu scopul de a se evita "confuzia părţilor",cu alte cuvinte, cu scopul de a se putea stabili tatăl adevărat al copilului care ar urma să se nască.Este vorba nsă şi de o obligaţie morală,de respect pentru memoria defunctului,de doliu,s-ar putea spune,pentru că această perioadă de continenţă este impusă şi văduvei,chiar dacă nu s-a consumat căsătoria.Dacă, ignornd interdicţia,căsătoria se consumă n această perioadă de abţinere,femeia i este interzisă pe veci celui ce a săvrşit păcatul.

       Ceea ce se numeşte "jurămnt de anatemă" este o formulă prin care se chiamă mnia lui Dumnezeu faţă de femeia adulteră,ceea ce nseamnă dezavuarea paternităţii faţă de copilul care s-ar naşte şi un divorţ irevocabil.

       n ceea ce priveşte piedicile temporare,este de remarcat că "religia mixtă" este o piedică numai n anumite condiţii:nu este permisă căsătoria unei musulmane cu un nemusulman,dar este permisă căsătoria unui musulman cu o femeie aparţinnd uneia dintre religiile revelate(religiile creştină şi iudaică).Nu este permisă căsătoria unui musulman cu o femeie aparţinnd uneia dintre religiile politeiste.

       Un musulman nu se poate căsători cu o femeie căsătorită cu un altul pentru că o musulmană nu poate avea dect un singur soţ.Un musulman poate avea nsă două,trei sau patru soţii,dar nu mai mult de patru n acelaşi timp.Căsătoria cu a cincea femeie nu este posibilă:este vorba nsă de o piedică temporară pentru că un loc ntre cele patru poate deveni vacant prin divorţ sau prin deces.

        Nu este permisă căsătoria simultană cu două femei aflate ntr-un grad de nrudire ntre ele care,dacă ar fi fost de sexe diferite,nuar fi permis căsătoria.Nu este permisă,de asemenea,căsătoria cu o persoană aflate n cursul perioadei de continenţă sau cu o persoană repudiată de trei ori.n ceea ce priveşte consimţămntul necesar ncheierii contractului,acesta se referă,n principiu, la tutorele legal,dar poate să se refere,n anumite condiţii,şi la persoanele n cauză.

        Tutorele legal este n primul rnd tatăl,care şi exercită dreptul de constrngere (jabr) asupra fiului pnă la perioada pubertăţii şi asupra fiicei pnă la contractarea primei căsătorii.n afara perioadei n care se exercită tutela legală(de către tată sau de către un alt tutore-wali) părţile interesate trebuie să-şi dea direct consinţămntul.Tutela este concepută ca o modalitate de protecţie a celui tutelat,deci se poate exercita numai n interesul acestuia.Există posibilitatea să fie căsătoriţi copiii,n condiţiile n care tutorii se nţeleg ntre ei, consumarea căsătoriei urmnd să aibă loc n momentul n care cei doi ating vrsta legală.

         Constituirea dotei(mahr,sadaq) este o condiţie obligatorie pentru căsătorie:este interzis orice acord ntre părţi n vederea renunţării la aceasta.n principiu,dota trebuie să fie serioasă,nu simbolică,să aparţină n ntregime femeii şi să nu presupună,n schimb,nici un fel de zestre din partea acesteia.Pnă la vărsarea dotei-n ntregime,sau partea stabilită anterior prin contract-soţul nu are dreptul să pretindă consumarea căsătoriei.Femeia are dreptul la dota ntreagă n cazul n care căsătoria a fost consumată sau dacă soţul moare nainte chiar de consumare;are dreptul la jumătate din dotă n cazul n care căsătoria se desface nainte de consumare; şi nu are dreptul la dotă cnd căsătoria este anulată.

       Pentru ncheierea contractului pe care l reprezintă căsătoria este nevoie de formalităţi simple:se cere consimţămntul părţilor şi trebuie să existe doi martori.Cei doi martori trebuie să fie musulmani liberi,sănătoşi la minte şi de sex masculin.Se poate admite(n rit hanefit) ca unul dintre cei doi martori să fie nlocuit de două femei.

       Codurile moderne adaugă la aceasta formalităţi administrative legate de ntomirea actului de căsătorie.

       Căsătoria antrenează drepturi şi datorii din partea ambilor soţi.Este vorba de datorii reciproce,cum ar fi coabitarea,respectul şi afecţiunea mutuală,drepturi de succesiune,drepturi asupra copiilor rezultaţi din căsătorie şi drepturi ale fiecăreia dintre părţi.Soţia are dreptul la ntreţinere(hrană,mbrăcăminte,locuinţă,ngrijire medicală), dreptul la tratament egal cu al celorlalte soţii n caz de poligamie,dreptul de a face vizite părinţilor şi de a-i primi pe aceştia,libertatea de a-şi administra bunurile,fără control din partea soţului.Soţul are dreptul să-i ceară soţiei fidelitate,supunere,alăptarea la sn a copiilor,grija pentru bunul mers al căminului,respect faţă de tatăl său,de mama sa şi faţă de rudele apropiate.

        Se remarcă faptul că,n dreptul canonic musulman,soţii trăiesc n regim de completă separaţie a bunurilor.

        Desfacerea căsătoriei se produce fie prin decesul uneia dintre părţi,fie prin divorţ.n ceea ce priveşte divorţul există,pe de o parte,repudierea care are loc la iniţiativa soţului (talaq) şi,pe de altă parte,divorţul propriu-zis(tatliq sau tafriqa),pronunţat de cadiu,la cererea bărbatului sau femeii.

        Cnd este vorba de repudiere,aceasta poate avea loc numai după ce căsătoria a fost consumată şi duce la separarea soţilor n cursul perioadei de continenţă:n această perioadă,repudierea poate fi revocată.Dacă nu a fost revocată,urmează o nouă perioadă de separare,după care despărţirea este definitivă.n cazul n care soţul pronunţă o a treia repudiere după alte două succesive,el nu se mai poate căsători cu femeia respectivă dect după desfacerea unei alte căsătorii contractate legal de aceasta şi consumată.Deşi soluţia nu este foarte ortodoxă,soţul poate pronunţa de trei ori,una după alta,formula de repudiere,antrennd astfel,o despărţire definitivă,chiar fără respectarea perioadelor de despărţire temporară n cursul cărora poate avea loc mpăcarea.

         n ceea ce priveşte divorţul propriu-zis,el este pronunţat de judecător n cazul n care are loc "jurămntul de anatemă",cnd nu sunt ndeplinite condiţiile fiziologice pentru consumarea căsătoriei sau cnd una dintre părţi nu-şi ndeplineşte obligaţiile care-i revin prin căsătorie.Soţia poate cere divorţul,de pildă,atunci cnd soţul este absent mai mult de un an sau cnd nu-i acordă ntreţinere la nivelul cerut de condiţia sa socială.

         Trebuie subliniat faptul că nici dreptul islamic,nici morala conjugală tradiţională nu ncurajează infidelitatea soţului:relaţiile extraconjugale sunt permise numai n perioada sclavagistă,cu sclavele concubine.n cazul n care se naşte un băiat dintr-o asemenea relaţie,acesta poate fi recunoscut de tatăl său,iar sclava respectivă capătă statutul de umm walad "mamă de băiat",ceea ce nseamnă că nu mai poate fi vndută,iar la moartea stăpnului devine liberă.

        Astfel,filiaţia este recunoscută prin nsăşi existenţa căsătoriei.Principiul este: "copilul aparţine patului [conjugal]"(al walad li-l firaş).

        Tatăl are drepturi asupra copilului,decurgnd din statutul său de tutore şi,n primul rnd,dreptul la constrngere matrimonială(jabr)care se exercită asupra fiului pnă la 18 ani(15 ani ani ritul hanefit) şi asupra fiicei pnă la consumarea primei căsătorii.n această perioadă,tatăl are obligaţia să asigure ntreţinerea copiilor şi să vegheze la educaţia lor.

        Mama are dreptul la gardă(hadana)asupra copiilor ctă vreme aceştia au nevoie de ngrijirea ei.Acest drept se exercită din momentul naşterii pnă la şapte ani pentru băieţi şi nouă ani pentru fete
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica