referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Presedintele Romaniei

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Preşedintele S.U.A.”. Preşedintele american este o figură proeminentă a întregii vieţi politice americane.Ales odată la patru ani prin votul electorilor,el nu poate avea mai mult de două mandate(în conformitate cu prevederile Amendamentului XXII din 1951,nimeni nu poate fi ales preşedinte mai mult de două mandate;Franklin Delano Roosevelt ales preşedinte de 4 ori a constituit singura excepţie în viaţa politic? americană...

Varianta Printabila 


1

Preşedintele Romniei

 

 

Rolul Preşedintelui Romniei,potrivit prevederilor art.80 din Constituţia Romniei adoptată n anul 1991,este acela de:

-a)şef al statului;

-b)şef al executivului(alături de Guvern);

-c)garant al Constituţiei si mediator ntre puterile statului.

Dacă pe plan normativ textul Constituţiei pare a privilegia Guvernul n relaţia cu administraţia[potrivit art.102 alin.(1),„Guvernul(…) exercita conducerea generala a administraţiei publice”],este incontestabil ca practica conduce spre o putere nsemnata a Preşedintelui Romniei,care poate impulsiona activitatea executivului n acest domeniu.De altfel,n doctrinǎ, executivul romnesc actual este caracterizat ca un bicefal.

n calitate de şef al statului,Preşedintele Romaniei ndeplineşte funcţia de reprezentare a statului romn,att n interiorul ţarii,ct şi n exteriorul acesteia,avnd ca atribuţii:

-ncheierea tratatelor internaţionale,n numele Romniei[art.91,alin.(1) din Constituţie];

-acreditarea şi rechemarea reprezentanţilor diplomaţiei ai Romniei, aprobarea nfiinţǎrii,desfiinţǎrii sau schimbǎrii rangului misiunilor diplomatice[art.91 alin.(2) din Constituţie];

-acrediteazǎ reprezentanţii diplomatici ai altor state n Romnia [art.91.alin.(3) din Constituţie].

Pe plan intern,funcţia de şef de stat presupune:dreptul de a conferi decoraţii şi titluri de onoare;de a acorda gradele militare de mareşal,general şi amiral,de a numi n funcţii publice,n condiţiile prevǎzute de lege,de acordare a graţierii individuale(art.94 din Constituţie).

Ca şef al executivului,Preşedintele Romniei:

-vegheazǎ la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritǎţilor publice[art.80 alin.(2) din Constituţie]

-desemneazǎ candidatul pentru funcţia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de ncredere acordat de Parlament[art.85 alin(1) din Constituţie]

-n caz de remaniere guvenamentalǎ sau de vacantǎ a postului,Preşedintele revocǎ şi numeşte,la propunerea prim-ministrului,pe unii menbrii ai Guvernului[art.85 alin( 2) din Constituţie];

-poate lua parte la şedinţele Guvernului n care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externǎ,apǎrarea ţǎrii,asigurarea ordinii publice

şi,la cererea prim-ministrului,n alte situaţii,prezidnd şedinţele Guvernului la care participǎ(art.87 din Constituţie);

-este comandantul forţelor armate şi ndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apǎrare a Ţǎrii[art.92 alin.(1) din Constituţie]

-numeşte n funcţii publice,n condiţiile prevǎzute de lege[art.94 lit.(c) din Constituţie],reprezentnd şi statul totodatǎ.

n exercitarea atribuţiilor sale(inclusiv politice),Preşedintele Romniei emite decrete,ca acte juridice cu caracter individual.

Decretele Preşedintelui Romniei sunt supuse contrasemnǎrii de către primul-ministru,precum şi publicitǎţii prin Monitorul Oficial al Romniei.

Nepublicarea atrage sancţiunea inexistenţei decretului[art.100 alin.(1) din Constituţia Romniei,republicatǎ].

Sunt exceptate de la regula contrasemnării decretele referitoare la:

-numire Guvern,revocare şi numire miniştrii;

-desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru;

-dizolvarea Parlamentului;

-numirea n funcţii publice;

-acreditarea reprezentanţilor diplomatici ai altor state;

-promulgarea legilor.

Decretele Preşedintelui Romniei sunt acte juridice cu caracter administrativ,care pot fi supuse controlului de legalitate pe calea acţiunii la instanţa de contencios administrativ,n condiţiile Legii nr.554/2004.

Contrasemnarea unora dintre decrete de cǎtre prim-ministru instituie posibilitatea exercitării unui control al şefului Guvernului,precum şi asumarea rǎspunderii acestuia pentru consecinţele juridice ale decretelor Preşedintelui.

n activitatea sa,Preşedintele Romniei emite nu numai acte juridice, politice,ci efectuează şi operaţiuni administrative sau fapte materiale: semneazǎ decrete,tratate internaţionale,pune sigiliul ş.a.

Pentru executarea de cǎtre Preşedintele Romniei a prerogativelor care i sunt stabilite prin Constituţie şi prin alte legi,se organizează şi funcţionează Administraţia Prezidenţialǎ care cuprinde serviciile publice aflate la dispoziţia Preşedintelui pentru ndeplinirea atribuţiilor sale.

Pentru faptele sǎvrşite n exercitarea funcţiei,Preşedintele Romniei are att o rǎspundere politică,ct şi una juridicǎ.

n temeiul art.84 alin..(2) raportat la art.72alin..(1) din Constituţia Romniei,Preşedintele republicii se bucură de imunitate.

Acesta nu poate fi tras la rǎspundere pentru voturile(n CSAT,de exemplu) şi pentru opiniile politice exprimate n exercitarea mandatului.

Rǎspunderea juridicǎ a Preşedintelui poate fi atrasǎ n condiţiile art.95 şi 96 din Constituţia Romniei,republicat,pe baza procedurii constituţionale.

Pentru faptele care nu au legatură cu prerogativele funcţiei de preşedinte,persoana care exercitǎ funcţia urmeazǎ a răspunde potrivit dreptului comun,ca orice cetaţean.

 

              Dizolvarea Parlamentului de către Preşedintele Romniei

 

 

Potrivit art.89  din Constituţia Romniei,printre prerogativele Preşedintelui Romniei se numărǎ şi dizolvarea Parlamentului.Preşedintele poate dizolva organul legislativ doar n anumite condiţii.Alin.(1) al art.89 din Constituţie prevede faptul că Preşedintele Romniei poate dizolva Parlamentul numai dacǎ acesta nu a aprobat formarea Guvernului n termen de 60 de zile de la prima solicitare,şi numai după refuzarea a cel putin 2 solicitǎri de investitură.

In alin (2) al art.89 din Constituţie este precizat faptul că n decursul unui an organul legislativ poate fi dizolvat o singură dată.

Ultimul alineat al art.89 din Constituţie menţioneazǎ faptul că Parlamentul nu poate fi dizolvat n ultimele 6 luni ale mandatului Presedintelui Romniei şi nici n timpul stării de mobilizare,de război,de asediu sau de urgenţă.  

             

             Preşedintele Statelor Unite ale Americii

 

 

Constituţia S.U.A. prevede n art.2 cǎ „puterea executivă va fi exercitatǎ de Preşedintele S.U.A.”.[1]Preşedintele american este o figură proeminentă a ntregii vieţi politice americane.Ales odată la patru ani prin votul electorilor,el nu poate avea mai mult de două  mandate(n conformitate cu prevederile Amendamentului XXII din 1951,nimeni nu poate fi ales preşedinte mai mult de două mandate;Franklin Delano Roosevelt ales preşedinte de 4 ori a constituit singura excepţie n viaţa politicǎ americană.)

Preşedintele S.U.A. dispune prin tradiţie  de importante prerogative .  Anumite puteri ale Preşedintelui sunt consacrate de Constituţie,altele au rezultat din interpretarea Constituţiei dincolo de dispoziţiile sale constituţionale.Practic,interpretarea dispoziţiilor constituţionale poartă numele de cutume constituţionale.

Sunt considerate funcţii tradiţionale ale Preşedintelui:

a)şef al statului;

b)şef al puterii executive(al Guvernului);

c)comandant suprem al forţelor armate;

d)şef al diplomaţiei;

e)şef al partidului care l-a propus candidat la presedinţie.Aceastǎ prerogativă nu nseamnǎ că Preşedintele ar ocupa o anumită ierarhie n partid,ci este o obligaţie moralǎ a acestuia de a susţine partidul şi de a contribui la sporirea prestigiului şi numărului de simpatizanţi al acestuia.

Alǎturi de aceste prerogative tradiţionale,Preşedintele şi-a asumat n timp şi altele,printre care enumerăm:

1.coordonator al politicii economice;

2.apǎrător al politicii sociale;

3.suport al sistemului federal de guvernămnt;

4.moderator al soluţiilor de dezamorsare a unor crize interne si externe;

5.nu răspunde n faţa Congresului(Parlamentul american format din Camera Reprezentanţilor şi Senat) şi nu poate fi obligat sǎ demisioneze dacă are un sprijin minoritar n Camere;

6.nu are dreptul sǎ dizolve Congresul şi sǎ procedeze la organizarea unor noi alegeri.

n calitatea sa de şef al executivului,Preşedintele este şi şef al Cabinetului, compus din secretari care au calitatea de miniştri cu atribuţii de a conduce departamentele administraţiei federale n numǎr de 15,cu un număr de 2.600.000 de agenţi.

Secretarii sunt numiţi de preşedinte la libera sa alegere,deseori din sectorul privat,din cadrul administraţiei sau dintre guvernatorii statelor.n mod normal aceştia nu sunt membrii ai Congresului,deşi nu este o regulǎ absolută, Preşedintele Carter numind,spre exemplu,n anul 1976 doi membrii ai Camerei Reprezentanţilor n fruntea departamentelor agriculturii şi transporturilor.


[1] Constituţia Statelor Unite ale Americii, Traducere şi note de Elena Simina Tănăsescu şi Nicolae Pavel, Editura All Beck, Bucureşti, 2007, pagina 17

1

nsă secretarii departamentelor nu participǎ la dezbaterile Congresului.

Pentru că n sistemul constituţional american nu există un organism colegial de conducere a administraţiei federale sub forma Guvernului sau Cabinetului,care sǎ ia decizii n comun,adoptarea hotărrilor revine Preşedintelui.

n acest sens,doctrina constituţională americanǎ citează o cunoscută exprimare a lui Abraham Lincoln,care după o consultare a secretarilor săi,a rostit celebra formulă:„şapte –da,un nu al Preşedintelui,prin urmare hotǎrrea este nu”.

Datorită faptului cǎ nu există un organ guvernamental colegial,nu se pune problema demisiei Guvernului sau Cabinetului,dar secretarii pot demisiona n mod individual sau pot fi revocaţi de Preşedinte.

Anturajul Preşedintelui cuprinde,de asemenea,consilieri personali,care constituie brain-trustul(capetele luminate).Aceştia nu conduc un anumit departament sau organismele administrative,dar pot fi numiţi n funcţii departamentale(de,exemplu,pe durata mandatului Preşedintelui H.Kissinger).

Puterea Preşedintelui asupra departamentelor permite o rennoire a administraţiei cnd un partid succede celuilalt.

 

 

                 Dizolvarea Congresului

 

 

După cum am mai precizat atunci cnd am enumerat prerogativele Preşedintelui S.U.A.,acesta nu poate dizolva Congresul şi nici nu poate proceda la organizarea de noi alegeri.n Constituţia S.U.A. nu este prevǎzută expres dizolvarea Congresului de către Preşedinte,deşi art.II din Constituţie este alocat n ntregime pentru delimitarea prerogativelor Preşedintelui .Din interpretarea dispoziţiilor constituţionale(cutumele constituţionale) rezultǎ faptul că Preşedintele S.U.A. nu are dreptul sǎ dizolve Congresul.

n schimb,el poate sǎ suspende Congresul pnă la data pe care o apreciazǎ corespunzătoare, dacǎ,n urma convocǎrii acestuia n situaţii extraordinare,Camerele sunt n dezacord ntre ele cu privire la data suspendǎrii sesiunii.Aceastǎ prerogativǎ este prevazutǎ n art.II,Secţiunea 3 din Constituţia S.U.A.,citez:„Din cnd n cnd,Preşedintele va informa Congresul asupra stării Uniunii şi i va recomanda spre considerare măsurile pe care el le apreciază necesare şi oportune;el poate,n cazuri extraordinare,să convoace ambele Camere sau una dintre ele şi,n caz de dezacord ntre ele cu privire la data suspendării sesiunii,el le poate suspenda pnă la data pe care o apreciază corespunzătoare;[...]”.[1]

De asemenea Preşedintele dispune de posibilitatea de a se opune legilor adoptate exercitnd dreptul de veto.Dreptul de veto poate fi nsǎ nlăturat n situaţia n  care fiecare dintre cele două Camere ale Congresului voteazǎ din nou proiectul n cauză cu o majoritate de două treimi.Aceasta prerogativă a Preşedintelui este prevazută n art.1,Secţiunea 7 alin.3 din Constituţia S.U.A,citez:„Orice fel de ordin,rezoluţie,sau vot pentru care poate fi necesarǎ aprobarea Senatului şi Camerei Reprezentanţilor(cu excepţia problemei suspendǎrii sesiunii) va fi naintat Preşedintelui Statelor Unite;şi,nainte de intrarea sa n vigoare,va fi aprobat de acesta sau,dacă a fost respins de acesta,va fi reaprobat de 2/3 din membrii Senatului şi Camerei Reprezentanţilor,n conformitate cu reglementǎrile şi limitările prevǎzute n cazul unui proiect de lege.”.[2]

 

 

                            Relaţia dintre Preşedintele S.U.A. şi Congres

 

 

n ceea ce priveşte relaţia dintre Preşedinte şi Congres,se citeazǎ fluctuaţia practicilor prezentǎrii mesajelor de cǎtre Preşedintele american n  faţa Congresului.Lordul Bryce scria ntr-un articol,n 1908:„Dorinţele Preşedintelui,exprimate ntr-un mesaj,nu au mai mult efect asupra Congresului dect un articol dintr-un ziar proeminent”.[3]n schimb,Woodrow Wilson,care a reabilitat importanţa programului prezidenţial,avea sǎ spunǎ cǎ „ Preşedintele trebuie sǎ aparǎ n faţa naţiunii ca şef al partidului sau şi n calitate de şef executiv.El trebuie să fie preocupat de conducerea legislativǎ şi de punerea n aplicare a legii,ca exponent al naţiunii n toate domeniile,inclusiv n cele mai delicate şi importante afaceri externe”.[4]

Cu toate acestea,relaţiile dintre Preşedinte şi Congres nu au fost uşoare,n unele cazuri preşedinţii americani nregistrnd eşecuri datoritǎ opoziţiei manifestată de Congres.Cel mai rǎsunător a fost refuzul Senatului de a ratifica Tratatul de la  Versailles,ceea ce a determinat de atunci preşedinţii americani să recurgă tot mai frecvent la practica unor „acorduri executive”(executive agreements).

n dinamica relaţiilor dintre Preşedinte şi Congres un rol important l ndeplinesc şi relaţiile cu Speaker-ul (Preşedintele Camerei Reprezentanţilor).Se aminteşte,astfel,că „al 35-lea Speaker”,Joseph Cannon,a refuzat o invitaţie la dineu făcută de Preşedintele Theodore Roosevelt,deoarece aflase că va fi „ tratat ca egal n rang cu ministrul justiţiei”.[5]Ca preşedinte al Camerei Reprezentanţilor,democratul Carl Albert şi-a inaugurat activitatea arătnd că funcţia sa este „a treia ca importanţă n stat” şi că  Speaker-ul este pivotul ntregului Congres.

 


                                                 Concluzii

 


Spre deosebire de Preşedintele Romniei ,care deţine n anumite condiţii dreptul de a dizolva Parlamentul,Preşedintele S.U.A. nu deţine acest drept. El nu poate dizolva Congresul  şi nici nu poate proceda la organizarea unor noi alegeri.

Totuşi,din toate cele arătate mai sus rezultă că Preşedintele S.U.A. dispune de foarte multe prerogative şi atribuţii,att de ordin politic,ct şi pe plan statal,evident mai multe şi mai importante dect cele deţinute de Preşedintele Romniei.Funcţia sa este,evident,prima ca importanţă n sistemul politic american,dar nu ar trebui,n nici un caz,să se estimeze că ea este cu totul lipsită de dificultăţi şi ar putea permite Preşedintelui,n pofida puterilor sale,să instaureze un regim autoritar.După cum remarca,pe bună dreptate ,Franklin Delano Roosevelt,„Preşedinţia nu este numai un serviciu administrativ;ea este ultimul dintre acestea.Ea este mai mult dect o funcţie de inginerie,eficientă sau ineficientă.Ea este n mod proeminent un loc de conducere morală.Toţi marii noştri preşedinţi au fost lideri ai gndirii n vremuri cnd anumite idei istorice trebuiau să fie clarificate n viaţa naţiunii.”.[6]


[1] Opera citată, pagina 65

[2] Idem pagina 58

[3] Constanţa Călinoiu, Victor Duculescu, Georgeta Duculescu, Drept constituţional comparat - tratat,

ed. A IV-a, vol. I, Editura Luminalex, Bucureşti, 2007 - pagina 137

[4] Opera citată, pagina 137

[5] Idem, loc. cit.

[6] Opera citată loc.cit.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica