referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Reguli de angajare - ROE conform DIU in actiunile militare

Categoria: Referat Drept

Descriere:

e) Diplomaţia. Evenimentul destabilizator, care reclamă folosirea forţei, are ecou internaţional. Este responsabilitatea Autorităţii de comandă să stingă criza cât mai grabnic posibil, cu sacrificii cât mai mici, să evite extinderea ei păguboasă!...

Varianta Printabila 


1

REGULILE DE ANGAJARE,

 N CONFORMITATE CU DREPTUL INTERNAŢIONAL UMANITAR, N CADRUL ACŢIUNILOR MILITARE

 

 

Lt.col. Roland – Dorian ENE*

 

 

The problem regarding the establishment of the legal nature of the Rules of Engagement (ROE) has produced a series o controversies between Romanian and foreign experts.

ROE represents the means through which a political or military authority regulates the use of forces by a military structure in a particular political-military situation. They represent instructions which authorize the use of force.

ROE are no laws. They have political, legal and military significance. This significance does not give consistency so that ROE should be included in a category of autonomous, easy to recognize laws. They are laws with a combined character. ROE does not achieve self-sustaining the necessary conditions for legal military operations.

The success of ROE depends entirely on the commander of the military structure and the quality of the personnel under his command, which adhere to them and apply them in very difficult, very complex operative situations.

 

 

I. INTRODUCERE

 

Un rol deosebit de important n a asigura eficienţa acţiunii forţelor armate şi a crea sentimentul n rndul personalului militar că acţionează n deplină concordanţă cu prevederile legale, l au aşa numitele “reguli de angajare”RULES OF ENGAGEMENTS” –„ ROE

Regulile de angajare sunt menite (destinate) Forţelor armate şi privesc, n ultimă instanţă, reglementarea conduitei combatantului. Mai nti, ele prevăd scopul şi limitele folosirii Forţei armate ntr-o misiune autorizată şi, n al doilea rnd, ele sunt ghidul combatantului individual pe drumul misiunii să nu se rătăcească de funcţia şi rolul dat lui n cadrul misiunii. Raţiunea de a fi a regulilor de angajare este menţinerea Forţei organizate sub controlul Raţiunii, a Forţelor armate sub controlul Autorităţii Naţionale de Comandă şi, prin ea, sub controlul naţiunii.

Ele sunt expresia funcţiei de control politic a naţiunii asupra Armatei, a comunităţii internaţionale asupra coaliţiei militare constituite pentru menţinerea ori impunerea păcii.

Problema privind stabilirea naturii juridice a Regulilor de Angajare (ROE) a dat naştere, ntotdeauna, la controverse n rndul specialiştilor, romni şi străini, ntruct ele nu reprezintă un act normativ veritabil, nu sunt nişte legi, pur şi simplu.

Ele au o semnificaţie politică, juridică şi militară, dar această semnificaţie nu da consistenţa pentru ca regulile de angajare să fie incluse ntr-o categorie de legi uşor de recunoscut şi autonome; ele sunt nişte reguli cu un caracter combinat şi nu formează de sine stătător condiţiile necesare pentru operaţiuni militare legale.

Pe plan internaţional, regulile de angajare reprezintă reguli politice cu caracter politico-militar, iar instrucţiunile bazate pe acestea, n cuprinsul cărora se stabileşte cadrul legal de folosire a forţei, conţin prevederi precise şi clare, lipsite de echivoc care  determină anumite restricţii. Acest lucru nu nseamnă că regulile de angajare nu pot avea consecinţe legale.

II. NOŢIUNEA ŞI FUNDAMENTELE REGULILOR DE ANGAJARE

 

1. Regulile de angajare, ntr-o ncercare de definiţie, sunt normele deduse din imperativele Ordinei de drept şi ale Ordinei internaţionale, menite să conserve Forţele armate n stările capacităţii de a acţiona (reacţiona) proporţional cu gravitatea crizei n care sunt chemate.

 n raport cu nivelul unde sunt elaborate, regulile de angajare sunt, fie Directive ale Autorităţii Naţionale ori Internaţionale de Comandă – care stabilesc circumstanţele şi limitele n care Forţele armate sunt angajate n misiune, precum şi mijloacele care trebuie folosite, n conformitate cu Dreptul intern şi internaţional aplicabil, fie Reguli ale comandantului – care stabilesc conduita trupei n circumstanţele evolutive ale misiunii.

Regulile de angajare nu se substituie Regulamentelor de luptă, doctrinei, tacticii; ele nu sunt “legi ale războiului”; ele interpretează “legile războiului” precum şi legile regimului de criză n misiunea autorizată.

Dreptul care este interpretat, precum şi situaţia dată n contextul politic şi diplomatic existent, alcătuiesc mpreună fundamentele (temeiurile) regulilor de angajare.

 

2. Fundamentele (temeiurile) regulilor de angajare sunt:

 

a) Dreptul internaţional aplicabil - Carta Naţiunilor Unite şi Dreptul conflictelor armate (“Legile şi obiceiurile războiului” şi Dreptul umanitar);

b) Dreptul intern, respectiv Legile organice privind regimul stării de necesitate;

c) Operaţiunile. Operaţiunile sunt acţiuni şi se defineşte prin scop, forţe, mijloace, metode adecvate şi condiţiile n care se desfăşoară;

d) Politica. Decizia angajării forţei armate n misiune aparţine Autorităţii Politice constituite n Stat ori Organizaţiei Naţiunilor Unite;

e) Diplomaţia. Evenimentul destabilizator, care reclamă folosirea forţei, are ecou internaţional. Este responsabilitatea Autorităţii de comandă să stingă criza ct mai grabnic posibil, cu sacrificii ct mai mici, să evite extinderea ei păguboasă!

Efectele deciziei folosirii forţei armate, pentru că depăşesc graniţele naţionale, impun ca regulile de angajare să fie proiectate n respectul consideraţiilor şi concluziilor expertizei diplomatice.

 

3. Scopul Regulilor de angajare n conflict

Sunt mijlocul principal prin care comandamentul poate da indicaţii destinate să permită forţelor, care sunt desfăşurate, de a gira n timp de pace situaţiile de criză şi n timp de război de a stăpni sau controla nivelul ostilităţilor (gradul de violenţă).

 

4. Concluzie

 Regulile de angajare sunt sinteza cerinţelor fundamentale ale Dreptului, capabilităţilor Forţei armate, imperativelor Ordinei de drept interne şi internaţionale şi realităţilor diplomatice. Ele sunt menite să nfrneze impulsul iraţional de a supradimensiona Forţa, impuls care, scăpat de sub controlul Raţiunii, compromite misiunea. Pentru fiecare situaţie, n care sunt angajate forţe armate, este necesară elaborarea unor reguli de angajare n conflict specifice.

 

III. NIVELELE DE ELABORARE ŞI TIPOLOGIA REGULILOR DE N ACŢIUNE

 

Regulile de angajare se emit la nivelele ierarhiei Autorităţii Naţionale de Comandă şi ale O.N.U., aşadar, la nivel de competenţă: - strategică; operaţională şi tactică. După caracteristicile situaţiilor n care forţa armată este angajată, se pot deosebi următoarele tipuri de reguli de angajare:


* DEPARTAMENTUL PENTRU RELAŢIA CU PARLAMENTUL ŞI INFORMARE PUBLICĂ

1

1.      Reguli de angajare generale

 

Guvernează folosirea Forţelor armate n timp de pace sau n operaţiuni normale cum este dreptul la autoapărare al individului, unităţii, forţei ori naţiunii şi sunt fundamentate pe Dreptul la Autoapărare al insului, naţiunii şi Forţei armate n ansamblul ei. Ele au n vedere mediul n care Forţele armate pot fi solicitate şi riscurile care există n acel mediu. ROE vor fi diferite pentru forţele armate terestre, marină, aviaţie sau pentru poliţie.

Regulile de angajare generale se divid n două secţiuni: o secţiune nesecretă, prin care se asigură informaţiile fundamentale pentru autoapărare, etc. şi o secţiune secretă, care tratează direct obiectivele misiunii de ndeplinit.

 

2.      Reguli de angajare specifice, adecvate evoluţiei crizei.

 

Reflectă circumstanţele n schimbare. n S.U.A. este pus la punct un sistem de reguli de angajare pentru trei faze de evoluţie a crizei:

2.1 Reguli de Angajare Verzi - nu există ameninţarea ostilităţilor. Sunt autorizate numai autoapărarea şi securitatea facilităţilor de bază.

2.2 Reguli de Angajare Galbene - cnd se apreciază că există ameninţarea cu un atac. Concomitent cu creşterea stării de pericol se impune să crească gradul de autorizare a angajării forţei.

2.3 Reguli de Angajare Roşii - atacul s-a declanşat sau combatantul a fost autorizat să atace.

2.4 Reguli de angajare n timp de război - sunt elaborate n funcţie de tipul conflictului care poate fi de slabă intensitate sau un conflict major.

2.5 Reguli de angajare pentru misiuni de pace şi operaţii umanitare –ce permit funcţionarea unei coaliţii militare (unei Forţe multinaţionale) n chip coerent şi eficient ntru scop.

Unesc pentru acţiune militari din State diferite, cu instruire şi dotare compatibilă. Ele sunt elaborate pe baza mandatului Consiliului de Securitate n funcţie de tipul operaţiunii:

      operaţiuni de menţinerea păcii („Peace KeepingOperation”)

      operaţiuni de restabilire a păcii („Peace Enforcement Operaţion”).

 

IV. FUNCŢIILE REGULILOR DE ANGAJARE N CONFLICT

 

1.      Funcţia de limitare a folosirii forţei

 

ROE determină măsuri de executare a misiunilor limitnd folosirea forţei, aceasta fiind folosită ntr-o manieră compatibilă cu obiectivele politice (stabilite prin mandatul ncredinţat), militar-strategice (scopuri de război) şi militar-tactice (obiective de cucerit);

 

2.      Funcţia de implicare şi responsabilizare a comandantului n conducerea luptei.

 

Comandantul este  investit cu puterea de a autoriza folosirea anumitor tehnici, metode şi mijloace de luptă cu scopul de a ndeplini mandatul ncredinţat sau misiunea de luptă primită. Este n măsură să evalueze permanent situaţia strategică, operativă sau tactică, să-şi asume responsabilitatea modificării procedurilor sau autorizarea folosirii anumitor mijloace la dispoziţie, dar ţinute pnă n acel moment n rezervă. El este n măsură a influenţa cursul luptei permiţnd sau refuznd folosirea anumitor arme.

 

3. Funcţia de garantare a respectării legislaţiei interne şi internaţionale, a normelor de drept internaţional umanitar

 

ROE conferă siguranţa că respectndu-le şi aplicndu-le, se acţionează n conformitate cu normele interne şi internaţionale.

 

3.      Funcţia de control privind modul de folosire a forţei

 

Comandantul poate să fixeze anumite reguli de angajare care să ţină cont de factorii – religios, cultural - preciznd interdicţia de a se ataca anumite bunuri religioase sau culturale, chiar dacă acestea beneficiază deja de o protecţie generală.

4. Funcţia de control politic asupra conducerii militare

Atunci cnd este necesar, aceste acţiuni se desfăşoară sub control politic.

V. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ REGULILE DE ANGAJARE

 

 n mod obligatoriu, trebuie luaţi n considerare:

         Dreptul public internaţional şi dreptul conflictelor armate;

         Factorii operaţionali;

         Factorii internaţionali şi politica ;

         Interesele naţionale şi politica naţională;

         Dreptul naţional intern;

         6. Dreptul intern al naţiunii gazdă şi acordurile reciproce.

 

VI. ELABORAREA REGULILOR DE ANGAJARE

 

Este o activitate complexă şi de răspundere la care participă diferite categorii de persoane (politicieni, militari, jurişti etc.) care au n vedere considerentele politice şi diplomatice ale guvernului care autorizează folosirea forţei; prevederile legale (interne sau internaţionale) ce guvernează folosirea forţei (de către o ţară sau o coaliţie);

 

1. Regulile de bază

 

1.1 Dreptul la legitimă apărare - ,,Nimic n regulile de angajare n conflict nu poate limita dreptul la legitimă apărare”;

1.2 Adaptarea permanentă: Mandatul, regulile de angajare, trebuie să fie n mod constant adaptate mprejurărilor;

1.3 Aplicabilitatea: Nu serveşte la nimic să stabilim reguli care pe teren nu sunt aplicabile, ţinnd cont de mprejurări;

1.4 Reguli de folosire a forţei sau armelor: Regulile de angajare stabilite pentru o situaţie conflictuală merg adeseori, n ceea ce priveşte folosirea forţei, mai departe dect situaţia de legitimă apărare. Comandantul şi subordonaţii trebuie să cunoască toate mprejurările n care pot utiliza armele şi să fie gata să o facă dacă este necesar.

 

2. Redactarea Regulilor de angajare

 

Să fie clare, precise, lipsite de de echivoc şi uşor de nţeles pentru cei care trebuie să le aplice.

 

3. Concluzii:

 

Regulile de angajare constituie elementul critic pentru folosirea forţelor armate n acord cu Dreptul Războiului. Ele joacă un rol important n reglementarea folosirii forţei, att n timp de crize ct şi de război; exprimă funcţia de control politic asupra forţelor armate şi a coaliţiei, n societate democratică.

Regulile de angajare sunt instrumente valoroase pentru ntregul lanţ de comandă, de la comandanţii superiori pnă la comandanţii de plutoane.

Regulile de angajare sunt complicate datorită factorilor legali sau nelegali cu care forţa se poate confrunta, n timp de pace, tensiuni sau război.

Factorul cheie aplicabil regulilor de angajare, numit Dreptul la autoapărare este bazat pe Dreptul internaţional şi Dreptul conflictelor armate, iar pentru operaţiuni interne, Dreptul intern cu privire la folosirea forţei şi ajutorul autorităţilor civile.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica