referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Limitele recunoasterii

Categoria: Referat Drept

Descriere:

Din aceste considerente Regulamentul prevede dispozitii speciale privind informarea creditorilor si oferirea oportunitatii de a lua parte la procedura (spre ex. art. 40 din Regulament). Pe de alta parte, normele conflictuale si posibilitatea deschiderii unei proceduri secundare ofera suficienta protectie pentru drepturile creditorilor într-un alt stat...

Varianta Printabila 


1

Limitele recunoasterii

 

1. Procedurile secundare

 

         Recunoasterea procedurii principale nu īmpiedica deschiderea unei

proceduri secundare de catre o instanta a unui alt stat, pe teritoriul caruia

debitorul are un sediu (art.16 alin. 2 din Regulament).

         Potrivit art. 17 alin.1 din Regulament, hotarīrea de deschidere a procedurii principale produce, fara īndeplinirea vreunei formalitati suplimentare, īn orice lat stat, efectele prevazute de legea statului de deschidere, īnsa numai daca īn acel stat nu este deschisa o procedura secundara. Daca o altfel de procedura este deschisa, segea statului de deschidere va fi cea care va guverba efectele procedurii, iar bunurile situate pe teritoriul acelui stat vor fi administrate īn cadrul procedurii secundare.

         Prin urmare deschiderea unei proceduri secundare este o limita a

caracterului universal al efectelor procedurii principale. Cu toate acestea, caractetul universal al procedurii principale ramāne evident īn atributiile de coordonare a procedurilor secundare care revin reprezentantului acestei proceduri.

 

2.  Ordinea publica de drept international privat

 

         Īn raport cu prevederile Conventiei de la Bruxelles, Regulamentul

1346/2002 limiteaza aria ipotezelor īn care recunoasterea unei proceduri de insolventa deschise īn alt stat sau executarea unei hotarāri adoptate īn cadrul unei astfel de proceduri sau īn legatura directa cu acesta va putea fi refuzata.

         Regulamentul 1346/2002 prevede, in acest sens, in mod expres, īn art. 25 ca art. 34 alin. 2 din Conventia de la Bruxelles nu este aplicabil.

         Acest text facea trimitere, dupa cum stim, la art. 27, art. 28 din Conventie (actualmente art. 34 si 35 din Regulamentul nr. 44/2001) care

prevedeau un numar destul de mare de situatii īn care se putea pronunta un astfel de refuz. Din acest punct de vedere Regulamentul nr. 1346/2002

contine un numar mult mai restrāns de astfel de cazuri.Astfel,potrivit art. 26

din Regulamentul 1346/2002, recunoasterea unei proceduri de insolventa

deschise īn alt stat sau executarea unei hotarīri adoptate īn cadrul unei astfel de proceduri sau īn legatura directa cu aceasta va putea fi refuzata daca recunoasterea sau executarea ar contraveni īn mod manifest ordinii publice de drept international privat, īn special principiilor generale ori drepturilor si libertatilor fundamentale prevazute de Constitutie.

         In doctrina Dreptului international privat ordinea publica este definite ca fiind o „clauza generala” care opereaza pentru a exclude producerea anumitor efecte īntr-un sistem national de drept. Cu toate ca ordiea puiblica este un concept cu continut variabil, īn functie de coordonatele de timp si spatiu īn care este plasat, ea include, de regula, principiile generale si drepturile si libertatile fundamentale prevazute de Constitutia fiecarui stat, in parte.

         In ceea ce le priveste procedurile de insolventa au pus, in mod continuu aspecte legate de ordinea publica, chiar īntre statele membre ale U.E., īn special sub doua aspecte.-

1

- in primul rīnd, aceste proceduri implica aproape īntotdeauna o reducere a drepturilor creditorilor, deci o pierdere suferita de acestia īn alt stat.

- in al doilea rīnd, influenta si participarea la aceste proceduri īn care drepturile creditprilor pot fi diminuate fara consimtamāntul lor individual sunt īn mod distinct reglementate īn dreptul national al

diferitelor state.

         Din aceste considerente Regulamentul prevede dispozitii speciale privind informarea creditorilor si oferirea oportunitatii de a lua parte la procedura (spre ex. art. 40 din Regulament). Pe de alta parte, normele conflictuale si posibilitatea deschiderii unei proceduri secundare ofera suficienta protectie pentru drepturile creditorilor īntr-un alt stat.

 

 

3. Neconcordanta prevederilor Regulementului cu Conventiile

internationale

 

 

         Neconcordanta dispozitiilor Regulamentului cu Conventiile

internationale la care fiecare stat este parte poate fi considerata o exceptie, atfel, art. 44 pct.3 din Regulament precizeaza expres ca dispozitiile acestuia nu sunt aplicabile, īn orice stat membru, īn masura īn care exista neconcordanta īntre acestea si obligatiile īn materie de faliment izvorīnd dintr-o conventie īncheiata anterior intrarii sale īn vigoare de acest stat cu unul sau mai multe state terte.

 

4. Alte cazuri de limitare a recunoasterii a procedurii

 

         a) Pentru a se evita invocarea „ordinii publice”, Regulamentul (art. 25 alin.3) prevede īn mod expres doua reguli si anume :

- instantele nu sunt obligate sa recunoasca sau sa execute hotarārile

care ar avea drept efect limitarea libertatii individuale sau a secretului

corespondentei ceea ce denota existenta unei limite a recunoasterii.

- recunoasterea automata se aplica si īn cazul īn care debitorul, din

cauza calitatii sale, nu poate fi supus unei proceduri de insolventa īn celelalte state, pe cale de consecinta. nici un stat nu va putea invoca „ordinea publica” pentru a refuza recunoasterea sau executarea unei hotarāri pe motiv ca o anumita calitate a debitorului (spre ex., necomerciant) nu permite deschiderea unei proceduri īmpotriva sa pe teritoriul saualitatea debitorului nu poate fi o limita a recunoasterii.

         b) Regulamentul nu precizeaza daca īn sfera notiunii de „ordine publica de drept international privat ” sunt incluse si normele care reglementeaza competenta exclusiva a instantelor judecatoresti ale unui anumit stat. Īnsa instanta īn care este invocata recunoasterea sau punerea īn executare a hotarārii de deschidere a procedurii nu va fi īndrituita sa statueze asupra competentei nationale a instantei care a pronuntat aceasta hotarāre, ci doar sa aprecieze daca este vorba despre o instanta competenta īn sensul art. 3 din Regulament (care atribuie competenta internationala instantei statului īn care debitorul are centrul pricipalelor sale interese sau cel putin un sediu). Prin urmare, consideram ca numai nerespectarea competentei internationale ar putea fi invocata īn scopul refuzului recunoasterii unei proceduri, nu si a

celei nationale (dupa cum cum argumenteaza Diana Ungureanu ) cu precizarea carecunoasterea numirii reprezentantului procedurii si a atributiilor sale ar putea fi refuzata daca acesta nu prezinta proba desemnarii sale ,in conformitate cu dispozitiile art. 19 din Regulament.

Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica