untitled
Istoric
În
octombrie
1492, seara, marinarii lui Cristofor Columb au observat focul tremurând
pe faţa
apei asemenea unui imens dans de lumini. Marinarii au rămas cu
convingerea că
era vorba de focurile Infernului.
Încă
din
Antichitate Plinius cel Bătrân explica fenomenul pe seama ciocnirii
dintre
valuri si corpul unor vieţuitoare.
Prima explicaţie ştiinţifică a
bioluminiscenţei a fost elaborată de fizicianul Robert Boyle.
Introducând sub
un recipient un cotlet de viţel alterat care în întuneric degaja lumina
a
remarcat că stralucirea scade progresiv. Când aerul era lăsat să
pătrundă sub
recipient, lumina îşi recăpăta intensitatea.
Se demonstra astfel că bioluminiscenţa
este în strânsă legatură cu reacţiile chimice care încetează în absenţa
oxigenului şi că orice superstiţie legată de acest fenomen nu-şi găsea
justificarea.
Abia în 1885 zoologul francez Raphael
Dubois a descoperit cele două substanţe din corpul plantelor şi
animalelor care
dau naştere la lumina printr-o reacţie chimică. Aceste substanţe sunt
luciferina si oxiluciferina.
Definiţie
Bioluminiscenţa este procesul biologic
de producere a luminii de către organismele vii. În organismele
bioluminiscente
se sintetizează o substanţă fotogenă numită luciferina care sub
acţiunea O2
şi a enzimelor catalizatoare (luciferaze) se oxidează. Reacţia este
exoterma
iar modificarea energiei libere este folosită pentru a excita o
moleculă la o
stare foarte bogată în energie. Pentru
revenirea
moleculei astfel excitate la starea de bază se produce o emisie de
lumină.
Mecanismul
chimic al bioluminiscenţei
Luciferina
şi
luciferaza au fost extrase din licuruci si cristalizate de către
cercetatorii W.D. McElroy şi colegii săi.
În
prima etapă
luciferina LH2 şi ATP reacţionează pentru a forma luciferil
adenilatul
(LH2-AMP). Când acest complex este expus O2
luciferil
adenilatul legat de enzimă este oxidat şi se produce oxiluciferina care
emite
lumină când revene la starea de bază.
Pentru
fiecare moleculă de luciferină oxidată se emite o cuantă de lumină cu
lungimea
de undă de 490nm.
untitled
Organisme
bioluminiscente
Cele
mai
spectaculoase manifestări ale bioluminiscenţei le întâlnim la suprafaţa
mării şi
sunt produse de organisme unicelulare cunoscute sub numele de noctiluci
care
cuprind protozoare din grupa flagelatelor si a radiolarilor.
Noctiluca miliaris
Sphaerozoum
Gonyaulax polyedra
Pyrocystis fusiformis
Lumina
animală
este o lumină rece care nu conţine radiaţii infraroşii şi ultraviolete.
Lumina
emisă de noctiluci îşi are originea în sfere microscopice ascunse în
protoplasma periferică ce funcţionează când şocul mecanic produs de
mişcarea
apei excită organismul. Se produc 20-30 de flash-uri pe secundă.
Soldaţii
care
au trecut prin războaie povestesc că citeau scrisorile de acasă
noaptea, lângă
copacii putrezi ai pădurilor unde îşi găsiseră sălaşul hifele
luminiscente ale
unor ciuperci.
Cea
mai cunoscută, intâlnită şi in ţara noastră este gheba de copac
Armillaria
mellea la care partea luminoasă o formează cordoanele ramificate ale
miceliului
dezvoltate in lemnul copacului putred.
La
alte ciuperci, care cresc mai ales in regiunile calde lumina poate fi
produsă
si de pălărie.
Spectaculos
este şi muşchiul luminos, Schistostega osmundacea a cărui protonema
prezintă celule
cu membrana îngroşată. Această membrană concentrează lumina cât de
slabă şi o
reflectă asupra grăuncioarelor de clorofilă care la rândul lor o
radiază in
jurul lor.
Schistostega osmundacea
Dintre animalele terestre licuricii sunt
cei mai renumiţi fabricanţi de lumină. La aceste insecte traheile
străbat
aglomerarea de celule fotogene. Pe traiectul acestora se gasesc
sfinctere
musculare care pot micşora sau mări cantitatea de aer ce
ajunge la celule şi prin aceasta pot opri sau
declanşa producţia de lumină.
Lampyris
noctiluca
Francezul Dubois a realizat o
cultură de fotobacterii, care a fost folosită ca o lampă cu lumină
continua la
expoziţia internaţională din anul 1900 de la Paris.La lumina
ei rece
se putea citi bine şi chiar face fotografii.
Concluzii
Bioluminiscenţa este un
fenomen destul de
răspândit în natura de la bacterii până la vertebrate. Randamentul
extrem de
ridicat al acestei iluminaţii reci (98-99%) faţă de cel al surselor de
lumină
caldă (35-45%) indică bioluminiscenţa ca
pe o probabilă sursă de lumină în viitor .
|