referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Tipuri de abordari ale psihicului

Categoria: Referat Psihologie

Descriere:

Tipuri de abordari ale psihicului
D.p.d.v. teoretic asociationismul promova o viziune simplista asupra vietii psihice aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple (memorie, deprinderi) dar nu si celor complexe care ramaneau inexplicabile.
Apoi, considerarea fenomenelor psihice ca nefiind distincte sub raport calitativ intre ele, ci cel mult cantitativ (mai multe senzatii genereaza o perceptie) facea ca asociationismul sa esueze in explicarea altor stari ale psihicului de...

Varianta Printabila 


1

TIPURI DE ABORDARI ALE  PSIHICULUI:    ,,PLANA”; SRUCTURAL DINAMICA;  SISTEMICA; SINERGETICA

 

 

1.      Abordarea ,,plana”, ,,orizontala” a psihicului

 

Asociationismul clasic

· Psihologia asociationista si cea rationalista divizau psihicul in functii sau facultati elementare si ireductibile unele la altele.

®porneşte de la ideea existenţei unor „particule elementare”, a unor atomi care, prin asociere, generează întreaga viaţă psihică a individului.

-originea acestei idei se află în filosofia lui Aristotel şi mai ales în empirismul şi senzualismul unor filosofi englezi şi francezi

Viata psihica a individului era conceputa ca o asociere sau concomitenta a unor capacitati, procese sau functii psihice cum ar fi atentia, memoria, afectivitatea, inteligenta, vointa, gandirea, etc.

THOMAS HOBBES recurgea la descompunerea ansamblului, a ceea ce era unitar si integral in atomii sai constitutivi, in particule elementare (societatea era redusa la indivizi, la suma lor; psihicul la miscari, la succesiunea si combinarea lor).

Descoperirea asociatiilor de catre JOHN LOCKE, clasificarea lor de DAVID HUME, evidentierea substratului lor fiziologic de catre DAVID HARTLEY au permis nu doar elaborarea si consolidarea conceptiei asociationiste asupra psihicului, ci si generalizarea ei.

-David Hartley, primul părinte al asociaţionismului, a recunoscut asociaţia ca fiind un mare principiu al vieţii mintale, iar repetiţia-principiul fundamental al tuturor asociaţiilor (o senzaţie asociată cu altele de suficiente ori, capătă o putere asupra ideilor corespondente a.î. dacă o singură senzaţie este impresionată, ea va fi capabilă să readucă în spirit celelalte idei)

-James Mill, al doilea părinte al asociaţionismului, porneşte de la ideea senzaţiei ca singurul element primordial şi a asociaţiei cs singurul principiu de organizare a vieţii psihice

            ® întreaga bogăţie a vieţii psihice provine din gruparea senzaţiilor şi a copiilor lor, care sunt ideile, în nenumărate combinaţii prin intermediul mecanismului asociaţiilor

            ® când două sau mai multe idei au fost repetate împreună şi asociaţia lor a devenit strânsă, ele nu mai pot fi deosebite una de alta

            - în această asociaţie inseparabilă Mill găseşte explicaţia unor fenomene psihice mai complexe: sentimentul de prietenie, estetic etc.

-John Stuart Mill are cea mai mare contribuţie la extinderea asociaţionismului: postulează principiul asociaţiei ca fundament al explicaţiei psihologice

® prin intermediul legilor asociaţiei complexul poate fi explicat prin simplu, superiorul prin inferior

® viaţa psihică a individului este conştientă, stările psihice nu există decât în şi prin Cs

-Al. Bain adaugă asociaţiile constructive = prin intermediul lor pot fi formate combinaţii sau agregate noi

JAMES MILL a extins princiile asociatiilor la domeniul actiunii.

Predomina viziunea de tip mozaic asupra vietii psihice a individului, piezandu-se din vedere organizarea sa interna.

O asemenea viziune atomista, bazata pe decupajul artificial al functiilor psihice si mai ales pe amalgamarea lor nu putea sa nu-si manifeste slabiciunile teoretice si mai ales inaplicabilitatea in anumite domenii particulare ale psihologiei, cum ar fi psihologia medicala.

D.p.d.v. teoretic asociationismul promova o viziune simplista asupra vietii psihice aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple (memorie, deprinderi) dar nu si celor complexe care ramaneau inexplicabile.

Apoi, considerarea fenomenelor psihice ca nefiind distincte sub raport calitativ intre ele, ci cel mult cantitativ (mai multe senzatii genereaza o perceptie) facea ca asociationismul sa esueze in explicarea altor stari ale psihicului decat cele normale.

Variante de asociaţionism renovate

Le Ny atrage atentia ca toate teoriile psihologice au facut apel la notiunea de asociatie, ceea ce nu inseamna ca ele pot fi calificate ca asociationiste.

Diversele tipuri de asociaţionism au în comun faptul că asociaţia este considerată centrală şi susceptibilă să explice singură un număr mare de fenomene psihice

-este însă importantă şi natura elementelor care se asociază, contează condiţiile în care se produc asociaţiile, efectele lor

-behaviorismul preia noţiunea de asociaţie: asocierea dintre stimul şi reacţie se realizează în principal prin învăţare

-Jung ® „testul de asociaţii verbale”

-psihologia clinică şi psihanaliza utilizează asociaţiile libere ca modalităţi esenţiale de investigare

-teoriile neo-asociaţioniste- dezvoltate mai ales în Y cognitivă cu scopul explicării memoriei

®introduc asociaţia contextuală = leagă între ele reprezentările aflate în memoria individului, recurgând la un intermediar

-conexionismul, datorat lui Thorndyke, postulează asocierea stimului cu reacţia în condiţiile unui proces de învăţare bazat pe recompensare (legea efectului) sau pe încercări şi erori (legea exerciţiului)

-neo-conexionismul se referă la teorii şi tehnici care vizează stimularea proceselor psihice prin 1

referinţă la modele

           

Principiile abordării plane a psihicului

1.       p. divizării psihicului în elementele lui componente, ireductibile unele la altele

2.       p. identificării „ultimului” element = elementul fundamental care stă la baza construirii întregului psihic

3.       p. agregării şi asocierii atomilor mintali

4.       p. repetării asociaţiilor Ţ asociaţiile capătă forţă, se menţin şi reproduc cu uşurinţă

5.       p. indisociabilităţii asociaţiilor (explică fenomene psihice mai complexe)

6.       p. complicării naturii asociaţiilor, corelat cu cel al multiplicării tipurilor acestora

 

 

 

 

 

II. Abordarea structural-dinamică a psihicului

 

Etape în evoluţia abordării structural-dinamice a psihicului

 

Cu timpul in locul unei psihologii plane sau orizontale asupra vietii psihice se propune una verticala, piramidala al carui obiect il constituie studiul organizarii ierarhizate a persoanei umane.

1) Intuirea organizarii verticale a psihicului uman o intalnim inca la LEIBNIZ. El vorbea de existenta unor ,,perceptii mici”, deci a unor perceptii nonconstientizate.

MAINE de BIRAN introduce conceptul de ,,perceptii obscure” care nu sunt altceva decat senzatiile, ideile sau miscarile ce se ,,intuneca” prin efectul obisnuintei sau a lipsei de atentie a spiritului.

FECHER referindu-se la stimulii subliminali producatori de senzatii ,,subpragale”, surprinde existenta aceluiasi plan nonconstientizat al vietii psihice.

JOHN STUART MILL a intuit modificarea calitativa a ideilor, aparitia unor produse noi ireductibile la elementele constitutive. Ideea compusa are propietati diferite de acelea ale ideilor simple, considera el, asa cum sarea dispune de propietati diferite fata de cele ale sodiului si clorului.

Dupa Mill ar exista cel putin 2 nivele de organizare a psihicului:

1)      unul elementar(contine elemente ireductibile unele la altele);

2)      altul structural , cu elemente interrelationate, cu propietati noi si distincte fata de cele ale elementelor componente.

 

2) Fundamentarea si consolidarea abordarii structural-dinamice a psihicului

Ideea organizarii nivelare a psihicului prinde contur mai clar la PIERRE JANET care desprinde existenta nivelului constient si inconstient al psihicului: ,,Campul psihologic” al unui individ, credea Janet, este format dintr-o multitudine de operatii materiale si mentale, dintr-o diversitate de comportamente obiective si stari psihice srans legate intere ele.

Intr-o stare de sanatate psihica buna, puterea coordonatoare a constiintei este atat de mare incat toate aceste operatii, comportamente si stari psihice sunt reunite intr-o aceeasi perceptie personala.

Cand sanatatea psihica a individului este afectata, intre componentele vietii lui psihice se produce o dezagregare, o destramare si o sustragere a unor elemente de sub controlul constiintei.

Restrangerea campului constiinteieste o manifestare a epuizarii cerebrale generale sau a unei slabiciuni morale a individului, constand in neputinta acestuia de a reuni, condensa fenomenele sale psihice sau de a le asimila personalitatii sale.

Asemenea de-compozitii intelectuale sau slabiri ale sintezei psihice au loc in isterie, ideile de sinucidere, de omucidere, fobiile, etc. facand ravagii printre ei.

Janet concepe constiinta ca pe o sinteza activa a tuturor elementelor psihice ce sunt grupate intr-o individualitate, ea strangand foarte bine toata pluralitatea fenomenelor psihice.

Uneori insa aceasta pluralitate unificatoare isi restrange campul activitatii, ceea ce face ca unele elemente ale vietii psihice sa ramana in afara orbitei ei  de actiune, ca un fel de ,,sisteme emancipate”, autonomizate exercitand influente obscure si confuze.

Ele constituie lumea inconstientului, ce poate fi pusa in evidenta in cazurile patologice.

Asadar ceea ce este inconstient provine din disocierea psihica, isteria fiind o boala tipica a inconstientului.

Constientul si inconstientul fiind in viziunea lui Janet 2 moduri de organizare a vietii psihice, coexistente unul in altul.

 

                                               

Cel care va considera ca organizarea vietii psihice implica o infrastructura psihica aflata in conflict cu instantele superioare de control va fi FREUD, initiatorul psihanalizei.

In cateva din lucrarile sale fundamentale (Interpretarea viselor, 1899; Psihopatologia vietii psihice, 1901; Trei eseuri asupra sexualitatii; Cuvantul de spirit si relatia sa cu inconstientul, 1905 ), Freud porneste de la ideea ca viata psihica a individuluiare la baza dualitatea pulsiunilor sexuale care tind:

® pe de o parte, la conservarea spatiului si a pulsiunilor Eului

® iar pe de alta parte, la conservarea individului.

El contesta absolutizarea datului constient si propune impartirea topografica a psihicului, implicit o organizare pe verticala a vietii psihice.

· Inainte de 1920 ,,aparatul psihic” este compus dintr-o serie de componente sau nivele supraetajate:

-          inconstient  = rezervorul trairilor si actelor refulate, al instinctelor sexuale ;

preconstient = un fel de filtru indeplinind functia de ,,cenzura” si permitand accesul selectiv in
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica