Apa este un
lichid incolor, insipid şi fără miros, de cele mai multe ori uşor albăstrui sau
chiar verzui în straturi groase. Apa este o substanţă absolut indispensabilă
vieţii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali
solvenţi. Apa este un compus chimic al hidrogenului şi al oxigenului, având
formula chimică brută H2O. Apa este una din substanţele cele mai
răspândite pe planeta Pământ, formând unul din învelişurile acesteia,
hidrosfera.
Pe Pământ, apa
există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată
există în oceane şi mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se
găseşte în calotele polare, gheţari, aisberguri, zăpadă, dar şi ca precipitaţii
solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găseşte în ape
curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide, ploi, şi ape freatice sau
subterane. În atmosferă, apa se găseşte sub formă gazoasă alcătuind norii sau
fin difuzată în aer determinând umiditatea acestuia. Considerând întreaga
planetă, apa se găseşte continuu în mişcare şi transformare, evaporarea şi
condensarea, respectiv solidificarea şi topirea alternând mereu. Această
perpetuă mişcare a apei se numeşte ciclul apei şi constituie obiectul de studiu
al meteorologiei şi al hidrologiei. Apa se găseseşte sub diverse forme în
natură: vapori de apă şi nori în atmosfera, valuri şi aisberguri în oceane,
gheţari la latitudini mici sau altitudini mari, acvifere sub pământ, râuri sau
lacuri. Circuitul apei în natură este fenomenul prin care apa este transferată
dintr-o forma într-alta, prin evaporare, precipitaţii şi scurgeri de suprafaţă.
Apa de la
suprafaţa globului joacă roluri importante in evoluţia umană; râurile şi
irigaţiile asigură aportul de apă pentru agricultură, sunt suport pentru
transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. Scurgerea apei
pe suprafaţa terestră este mecanismul prin care eroziunea sculptează mediul
natural, duce la crearea văilor şi deltelor cu suprafeţe fertile favorabile
dezvoltării de centre umane. De asemenea, apa se infiltrează in sol, ajungând
în pânza de apă freatică. Această apă freatică ajunge din nou la suprafaţă sub
forma izvoarelor, sau a izvoarelor termale şi gheizerilor. Apa freatică este de
asemenea extrasă artificial prin puţuri şi fântâni. Deoarece apa poate conţine
numeroase substanţe diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite.
De fapt, oamenii şi alte animale şi-au format simţurile pentru a putea evalua
calitatea apei: de obicei, animalele evită apa cu gust sărat (apă de mare) sau
putred de mlaştină preferând apa unui izvor montan sau apa freatică.
Viaţa pe Pământ
a evoluat şi s-a adaptat acestor proprietăţi ale apei. Existenţa formelor
solidă, lichidă şi gazoasă ale apei pe Pământ a reprezentat un factor important
pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de către forme de viaţă
adaptate variatelor, şi adesea extremelor, condiţii de viaţă.
Apa potabilă
este de obicei colectată la izvoare sau este extrasă din puţuri artificiale.
Purificarea implică îndepărtarea substanţelor nedizolvate sau dizolvate, precum
şi a bacteriilor periculoase. Cele mai folosite metode sunt filtrarea cu nisip,
pentru îndepărtarea materiilor nedizolvate, şi tratarea cu clor şi fierberea
pentru uciderea bacteriilor periculoase. Distilarea îndeplineşte toate cele
trei sarcini. Există şi tehnici mai avansate, precum osmoza inversă.
Desalinizarea apei sărate din mări şi oceane este o soluţie mai scumpă utilizată
în climatele aride de coastă.
|