referat, referate , referat romana, referat istorie, referat geografie, referat fizica, referat engleza, referat chimie, referat franceza, referat biologie
 
Astronomie Istorie Marketing Matematica
Medicina Psihologie Religie Romana
Arte Plastice Spaniola Mecanica Informatica
Germana Biologie Chimie Diverse
Drept Economie Engleza Filozofie
Fizica Franceza Geografie Educatie Fizica
 

Bubico de Ion Luca Caragiale

Categoria: Referat Romana

Descriere:

Nouă ceasuri şi nouă minute... Peste şase minute pleacă trenul. Un minut încă şi se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon... Trec de colo până colo prin coridor, să văz în care compartiment aş găsi un loc mai comod...

Varianta Printabila 


1
Bubico
                                                                              de I.L. Caragiale


Nouă ceasuri şi nouă minute... Peste şase minute pleacă trenul. Un minut ncă şi se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt n vagon... Trec de colo pnă colo prin coridor, să văz n care compartiment aş găsi un loc mai comod... Aci. O damă singură, şi-fumează, att mai bine! Intru şi salut, cnd auz o mritură şi văz apărnd dintr-un paneraş de lngă cocoană capul unui căţel lăţos, plin de funde de panglici roşii şi albastre, care-ncepe să mă latre ca pe un făcător de rele intrat noaptea n iatacul stăpnii-şi.

- Bubico! zice cocoana... şezi mumos, mamă!

"Norocul meu, gndesc eu, să trăiesc bine!... Lua-te-ar dracul de javră!"
Bubico se linişteşte puţin; nu mai latră; şi retrage capul n paneraş, unde i-l acopere iar cocoana cu un tărtănaş de lnă roşie; dar tot mrie nfundat... Eu, foarte plictisit, mă lungesc pe canapeaua din faţa cocoanii şi-nchiz ochii. Trenul a pornit... Prin coridor umblă pasajeri şi vorbesc. Bubico mrie arţăgos.

- Biletele, domnilor! zice conductorul, intrnd cu zgomot n compartimentul nostru.

Acum Bubico scoate capul foarte sus şi, vrnd să sară afară de la locul lui, ncepe să latre şi mai grozav că adineaori. Eu ntind biletul meu conductorului, care mi-l perforează. Conductorul face un pas către cocoană, care-şi caută biletul ei n săculeţul de mnă, pe cnd Bubico latră şi chelălăie desperat, smucindu-se să iasă din paner.

- Bubico! zice cocoana, şezi mumos, mămiţo!
Şi-ntinde biletul. Cnd mna conductorului s-a atins de mna cocoanei, Bubico parc-a-nnebunit. Dar conductorul şi-a terminat treaba şi iese. Cocoana şi nveleşte favoritul mngindu-l "mumos"; eu mă lungesc la loc nchiznd ochii, pe cnd Bubico mrie nfundat ca tunetul care se tot depărtează după trecerea unei grozave furtuni. Acum nu se mai aude de loc. Dar auz hrşitul unui chibrit: cocoana şi aprinde o ţigaretă... ncă nu mi-e somn. De ce n-aş aprinde şi eu una? A! de degrabă să nu pierz trenul, am uitat să-mi iau chibrituri. Dar nu face nimic... S-o rog pe mamiţa lui Bubico... Scot o ţigaretă, mă ridic şi dau să m-apropiu de cocoana. Dar n-apuc să fac bine o mişcare, şi Bubico scoate capul lătrndu-mă mai furios dect pe conductor; latră şi chelălăie şi tuşeşte şi...

- Bubico - zice cocoana - şezi mumos, mamiţico!
"Lovi-te-ar jigodia, potaia dracului!" zic n gndul meu. N-am văzut de cnd sunt o javră mai antipatică şi mai scrboasă... Dacă aş putea, i-aş rupe gtul.
n zbieretele desperate ale lui Bubico, mamiţica mi dă s-aprind. i mulţumesc şi m-aşez n locul cel mai depărtat din compartiment, de teamă că n-am să mai pot rezista pornirii şi am să-i trag la cap cnd şi l-o mai scoate din paner.

- Frumuşel căţel aveţi, zic eu cocoanii, după cteva momente de tăcere; da' rău!
- Aş! nu e rău, zice cocoana; pnă se-nvaţă cu omul; dar nu ştiţi ce cuminte şi fidel este, şi deştept! Ei bine! e ca un om, frate! doar că nu vorbeşte...
Apoi către paner, cu multă dragoste:
- Unde-i Bubico?... Nu e Bubico!...

Din paner se aude un miorlăit sentimental.
- Să-i dea mama băieţelului zăhărel?... Bubico! Bubi!!

Băieţelul scoate capul cu panglicuţe... Mamiţa-l degajează din ţoalele n cari dospeşte-nfăşurat şi-l scoate afară. Bubico se uită la mine şi mrie-n surdină. Eu, apucat de groază la ideea că nenorocitul ar ncerca să mă provoace, zic cocoanei:

- Madam! pentru Dumnezeu, ţineti-l să nu se dea la mine! eu sunt nevricos, şi nu stiu ce-aş fi n stare... de frică...
Dar cocoana, lund n braţe pe favorit şi mngindu-l cu toată duioşia:

- Vai de mine! cum crezi d-ta?... Noi suntem băieţi cuminţi şi binecrescuţi... Noi nu suntem mojici ca Bismarck...
- Ha? zic eu.
- Bismarck al ofiţerului Papadopolinii.

Dndu-mi această explicaţie, cocoana scoate din săculeţul de mnă o bucăţică de zahăr:
- Cui i place zăhărelul?...
Bubico (făcnd pe bancă sluj frumos, cu toată cletinătura vagonului): Ham!
- Să-i dea mamiţica băiatului zăhărel?
Bubico: Ham! Ham!

Şi apucă bucăţica de zahăr şi-ncepe s-o ronţăie... Cocoana scoate din alt săculeţ o sticlă cu lapte, din care toarnă ntr-un pahar; apoi:
- Cui i place lăptic?
Bubico (lingndu-se pe bot): Ham!
- Să-i dea mamiţica lăptic băiatului?

Bubico (impacient): Ham! Ham!
"Ah! suspin eu n adnc; lua-te-ar hengherul, Bubico!"
Dar cocoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, şi lăpăie, şi lăpăie, pnă cnd un pasajer se arată la uşa compartimentului nostru uitndu-se-năuntru. Bubico se opreşte din lăpăit şi se porneşte să latre că o fiară, cu ochii holbaţi şi muscnd n sec şi clăntănind din dinţi, şi tuşind şi...
"Vedea-te-aş la Babeş, jigăraie ndrăcită!" gndesc eu, şi prin mintea mea ncepe să treacă fel de fel de idei, care de care mai crudă şi mai infamă.

Pasajerul s-a retras de la geam. Bubico s-a potolit. Cocoana toarnă iar lapte-n pahar şi bea şi dumneei. Eu simt cum mă năvălesc, din ce n ce mai irezistibile, ideile negre.
- A propos - zic eu - madam, vorbeaţi adineaori de Bismarck... al...
- Al ofiţerului Papadopolinii...
- Ei! Ce e Bismarck?

1 - Un dulău de curte... Era să mi-l omoare pe Bubico... Papadopolina are o căţeluşă, Zambilica, foarte frumuşică! şade alături de mine; suntem prietene; şi dumnealui (arată pe Bubico), curte teribilă! (Către Bubico:) Craiule!... (Către mine:) Mizerabila de servitoare, o dobitoacă! i-am spus, cnd l-a dus afară de dimineată - că nu ştii ce curat e! - zic: "Bagă de seamă să nu scape, să se ducă iar la Papadopolina, că-l rupe Bismarck..." dulăul ofiţerului, care şade cu chirie la ea. (Tuşeşte cu mult nţeles.) Eu nu ştiu ce făceam pn casă, cnd auz afară chelălăituri şi ţipete... Strig: "Bubico! Bubico! unde e băiatul?!" Alerg... Mi-l aducea dobitoaca pe braţe; d-abia-l scoseseră ea şi Papadopolina şi soldatul ofiţerului din gura dulăului. Ce să-l vezi?... tăvălit, leşinat şi moale că o crpă. Zic: "Vai de mine! moare băiatul!" Stropeşte-l cu apă! dă-i cu odicolon la nas!... Ce-am pătimit, numai eu ştiu... Două săptămni a zăcut... Am adus şi doftor. Da-n sfrşit, slavă Domnului! a scăpat... (Cătră Bubico:) Mai merge la Zambilica băiatul?

Bubico: Ham!
- Să te mănnce Bismarck... craiule!
- Ham! ham!
Şi sare de pe bancă jos n vagon şi apucă spre mine.
- Cocoană! strig eu, ridicndu-mi picioarele; eu sunt nevricos, să nu se dea la mine, că...
- Nu, frate! zice cocoana, nu vezi că vrea să se-mprietinească? Aşa e el: numaidect simte pe cine-l iubeşte...
- A! zic eu, avnd o inspiraţie infernală; a! simte pe cine-l iubeşte... vrea să ne-mprietenim!... Bravo!

Şi pe cnd căţelul se apropie să mă miroasă, iau un pacheţel de bonboane, pe cari le duc n provincie, la un prietin; l deschid, scot un bonbon şi, ntinzndu-l n jos, cu multă blndeţe:
- Cuţu, cuţu! Bubico băiatul! Bubi!
Bubico, dnd din coadă, se apropie mai nti cu oarecare sfială şi ndoinţă, apoi, ncurajat de blndeţea mea, apucă frumos bombonul şi-ncepe să-l clefăie.
- Vezi că v-aţi mprietinit! zice cocoana cu multă satisfacţie de această apropiere.

Apoi mi spune genealogia favoritului... Bubico este copilul lui Garson şi al Gigichii, care era soră cu Zambilica a Papadopolinii, ceea ce, care vă să zică, nsemnează că Zambilica este mătuşa lui Bubico după mamă... n timp ce cocoana-mi povesteşte, eu, nfrnndu-mi aversiunea şi dezgustul n favoarea unui scop nalt, ntrebuinţez cele mai njositoare mijloace spre a intra n bunele gratii ale nepotului Zambilichii. Şi-n adevăr, Bubico se tot apropie de mine, pnă se lasă să-l iau n braţe. Simt că mi se bate inima de teamă ca nu cumva, printr-o mişcare, ori privire, să trădez un plan mare ce l-am croit n adncul conştiinţei mele. Cocoana nu se poate mira ndestul de prietenia ce-mi arată Bubico, pe cnd eu cultiv cu stăruinţă această prietenie att de scumpă mie, prin mngieri şi bonboane.

- Ei vezi! cum v-aţi mprietenit... Ce e, Bubico? ce e, mamă? iubeşti pe domnul? da?
Şi Bubico răspunde, gudurndu-se-n braţele mele:
- Ham!
- Aşa? ai trădat-o care vă să zică pe mamiţica?... craiule!
Bubico: Ham! ham!
- Trebuie să fii om bun! Nu trage el la fitecine...
- Fireşte, coconită; simte cnele; are instinct.

Cnd zic acestea, iată că trenul se opreşte n Crivina. Pe peron se aud lătrături şi ceartă de cni. Bubico dă să se smucească din braţele mele; eu l ţiu bine; el ncepe să latre ndrjit cătră fereastra vagonului. Trenul porneşte iar, şi Bubico, ntorcnd capul către partea de unde s-aude depărtndu-se cearta semenilor lui, latră mereu; eu l mngi, să-l potolesc; el, cnd nu se mai aude nimic, ridică botul spre tavan şi ncepe, n bratele mele, să urle... n braţele mele!
"Ah! Bubico - zic eu n sine-mi, mngindu-l frumos - de capu-ţi!... vedea-te-aş mănuşi!"
Dar Bubico urlă mereu.
- Doamnă - zic eu - rău faceţi că-l ţineti aşa de aproape pe Bubico şi acoperit aşa n căldură, poate să turbeze... Chiar aşa, aici e prea cald.
Şi zicnd acestea, mă scol cu Bubico-n braţe şi m-apropiu de fereastra vagonului. Pun pe Bubico binişor jos lngă mamiţa lui, şi cobor geamul, aplecndu-mă să respir. Afară, noapte neagră că şi ideile mele.
- Bine faci! să mai iasă fumul de ţigară, zice cocoana.
Intrăm pe podul Prahovii... Mă-ntorc, iau o bonboană, i-o arăt lui Bubico, care s-apropie de mine btind frumuşel din coadă.
"Pe memoria lui Plutone şi a fidelului său Cerber! zic eu n gnd ; jur că au minţit acei cari au cntat instinctul cnilor! E o minciună! Nu există!"

Bubico mi ia bonboana; l iau n braţe şi mă dau lngă fereastră, ridicndu-l n dreptul deschizăturii. Aerul răcoros, trecndu-i pe la bot, face mare plăcere lui Bubico. Scoate limba şi respiră din adnc.
- Să nu-l scapi pe fereastră!... pentru Dumn...
Dar n-apucă mamiţica să rostească-ntreg sfntul nume al creatorului, şi Bubico dispare că un porumbel alb n neagra noapte, napoi spre Bucuresti, zburnd - la Zambilica, probabil. Mă-ntorc cu faţa spre cocoana şi, prezentndu-i mnile goale, strig exasperat:
- Doamnă!

Un răcnet!... A-nnebunit cocoana!
- Repede, doamnă, semnalul de alarmă!
O duc la semnal şi o-nvăţ cum să-l tragă. Pierdută de durere, execută mişcarea cu o supremă energie. Trenul, stop! pe loc. Cletinătură colosală. Emoţie generală-ntre pasajeri.

- Cine? cine a dat alarma?
- Dumneaei zic eu către personalul trenului, arătnd pe cocoana leşinată.
Trenul se pune din nou n mişcare. La Ploieşti, cocoana s-a deşteptat din leşin; zdrobită de nenorocire, trebuie să răspunză la procesul-verbal ce i se dresează pentru ntrebuinţarea semnalului. Pe cnd, n mijlocul pasajerilor grămădiţi, cocoana se jeleşte, eu m-apropiu de urechea ei şi, c-un rnjet diabolic, i şoptesc răspicat:

- Cocoană! eu l-am aruncat, mnca-i-ai coada!
Ea leşină iar... Eu trec că un demon prin mulţime şi dispar n noaptea neagră...
Referat oferit de www.ReferateOk.ro
Home : Despre Noi : Contact : Parteneri  
Horoscop
Copyright(c) 2008 - 2012 Referate Ok
referate, referat, referate romana, referate istorie, referate franceza, referat romana, referate engleza, fizica